Decizia civilă nr. 323/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVI LĂ NR. 323/R
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 Instanța constituită din: Președinte: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
J. ecător: Ț. D.
G. ier: O. V.
Pe rol este soluționarea recursului declarat de recurentul V. B. P., fiul lui P. și al Liviei, născut la data de_, deținut în prezent în Penitenciarul Baia Mare, împotriva sentinței civile nr. 9131 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul V. B.
P. și intimatul R. A., lipsă fiind intimații M. V., M. C., M. F., A. M., R. V., O. V. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, note de ședință din partea intimaților M. V., M. C., M. F., A. M., R. V. .
Instanța pune în discuție excepția nulității recursului invocată de intimații
M. V., M. C., M. F., A. M., R. V. prin întâmpinare.
Recurentul V. B. P. apreciază că a motivat în termenul legal cererea de recurs. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimatul R. A. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Recurentul V. B. P. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul exonerării sale de la plata sumei stabilite prin sentință întrucât a plătit prejudiciul cu privarea sa de libertate.
Intimatul R. A. arată că plătit prejudiciul cu privarea sa de libertate.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 9131/_, pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul O. V. C. în contradictoriu cu pârâții R. A. și V. B. P. . Au fost obligați în solidar pârâții R. A. și V. B. P. să plătească reclamantului O. V. C. suma de 20.000 lei despăgubiri și 700 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul O. V. C. în contradictoriu cu pârâții M. V., M. C., M. F., A. M. și
R. V. ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 912/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul penal nr._, rămasă definitivă, s-a dispus condamnarea pârâților din prezenta cauză: R. A. și V. B. P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1
- 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, constatând, totodată, că în cauză partea vătămată O. V. C. nu a promovat acțiune civilă, urmând să se adreseze cu acțiune separată în fața instanței civile conform art. 19 alin.1 Cod procedură penală, reținând că în noaptea de 07/_, pârâții R. A. și V. B. P. au sustras un tractor marca Kubota 7100, aparținând părții vătămate O. V.
C., pe care ulterior l-au înstrăinat defunctului M. V., decedat la data de_ (conform actului de deces depus la dosar).
Pârâții R. A. și V. B. P., atât în fața instanței penale, cât și în speță, au recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, aspect necontestat în speță.
Astfel, după sustragerea tractorului, conform înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de_, pârâtul V. B. P. a vândut bunul furat către defunctul M. V., în schimbul prețului de 500 euro.
Martora M. C., audiată în cauză, prezentă la această vânzare- cumpărare, a învederat faptul că negocierea s-a purtat în loc. Nistru, vânzătorii declarând că nu au acte de proveniență a tractorului, întrucât aceștia ar fi lucrat în străinătate, procurându-l de acolo.
În cursul urmăririi penale, tractorul a fost identificat de către organele de poliție în posesia cumpărătorului, respectiv defunctului M. V., întocmindu- se în acest sens procesul-verbal din data de_ (f.23 din Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare-dosar penal nr. 2205/P/2008), prin care bunul a fost lăsat în custodia acestuia, cu obligația de a nu-l înstrăina până la clarificarea situației, proces verbal semnat de agentul de poliție și defunctul M. V. .
Prin Ordonanța procurorului din data de_ dată în dosarul penal nr. 2205/P/2008, constatând că tractorul dat spre păstrare numitului M. V., este proprietatea reclamantului-persoană vătămată, iar repararea pagubei se
face în natură, prin restituirea lucrului, conform art. 14 alin.3 lit. a din codul de procedură penală, a dispus restituirea acestui bun persoanei vătămate.
Întrucât numitul M. V. nu a respectat obligația instituită de organele de poliție de a păstra tractorul în custodie până la terminarea cercetării penale, înstrăinându-l, acesta decedând la data de_, punerea în aplicare a Ordonanței procurorului din data de_ nu a mai fost posibilă, fapt recunoscut în speță și constatat prin procesul-verbal întocmit la data de_ în dosarul penal nr. 2205/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
În condițiile în care nu se cunoaște persoana căreia defunctul M. V. a vândut bunul, reclamantul a demarat prezenta acțiune, invocând răspunderea solidară atât a pârâților de rd.1-2 cât și a celorlalți pârâți, aceștia din urmă, în calitate de moștenitori ai defunctului M. V., care, prin fapta sa de natură penală (în sensul art. 244 cod penal-sustragere de sub sechestru) a cauzat reclamantului un prejudiciu, acela de a nu mai putea recupera bunul.
Instanța apreciază că, indisponibilizarea tractorului de către organele de poliție și lăsarea lui în custodia defunctului M. V. cu stabilirea unor obligații în sarcina sa, nu a făcut ca acesta să dobândească deținerea bunului, întrucât detenția, în acest caz, aparține organelor de politie și nu defunctului M.
V., între reclamant și defunctul M. V. neexistând un raport juridic în temeiul căruia autoturismul să treacă în detenția legitimă a celui din urmă. Defunctul M. V. nu avea obligația de a restitui părții vătămate tractorul, ci organelor de cercetare penală. De altfel, fapta invocată de reclamant ca fiind comisă de către acest defunct (art. 244 cod penal-sustragere de sub sechestru) este una de pericol și nu de prejudiciu, fiind o faptă îndreptată contra autorității, astfel ca ea nu poate cauza prejudicii materiale.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu (urmarea imediată, normală a acțiunii) este determinat în speță de săvârșirea infracțiunii de furt de către pârâții R. A. și V. B. P., întrucât prejudiciul s-a produs la momentul săvârșirii acestei fapte, cauza prejudiciului fiind furtul, acțiunea ulterioară a defunctului M. V. de a înstrăina tractorul lăsat în custodie nu constituie cauza producerii prejudiciului și nici măcar o condiție cauzală a acestuia, producându-se ulterior cauzării prejudiciului de către autorii furtului.
Pe de altă parte, datoriile succesiunii ce se transmit moștenitorilor reprezintă acele obligații patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor (contractual, legal, delictual etc.), există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii, altfel spus "obligații care îl țineau pe defunct la data decesului" și în care, desigur, nu intră acele obligații care, nefiind transmisibile, se sting prin moartea celui căruia îi incumbau (cum ar fi cele contractate intuitu personae).
Potrivit dispozițiilor art. 689 Cod civil, este acceptare tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune intenția sa de acceptare.
Dovada vocației succesorale generale la moștenire nu echivalează cu dovada acceptării moștenirii.
În speță, din răspunsurile la interogatoriu a succesorilor defunctului M.
V., rezultă că aceștia nu au făcut acte de acceptare a succesiunii acestui defunct. Ori, în lipsa altor probe, nu s-a dovedit însușirea calității de moștenitor a succesibililor defunctului.
Actele de folosință (folosința de către soția supraviețuitoare a imobilului bun comun) nu au valoarea unor acte de acceptare tacita prin ele însele, ci doar daca sunt susținute și de alte elemente care vădesc intenția succesibilului de a se comporta ca proprietar și deci însușirea calității de moștenitor.
Față de aceste considerente, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. V., M. C., M. F., A.
M. și R. V. S., neexistând identitate între persoana acestora și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit art. 118 din Legea nr. 71/2011 "Obligațiile extracontractuale născute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse modurilor de stingere prevăzute de acesta";, iar potrivit art. 103 din aceeași lege, "Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.";, astfel că răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite, iar modurile de stingere a obligațiilor născute din răspunderea civilă delictuală sunt supuse dispozițiilor noului cod civil. Astfel, în aplicarea art.223 din Legea nr. 71/2011, la repararea prejudiciului delictual legea prevede că se aplică dispozițiile noului cod civil, care în art.1386 prevede: "(1) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.
(2) La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.";.
Conform scrisorii de transport internațional semnată de transportator, expeditor și destinatar, coroborat cu factura proformă, depuse la dosar în probațiune, reclamantul a achiziționat în anul 2007 tractorul marca Kubota 7100 cu prețul de 3900 lire sterline.
Așadar, prejudiciul este cert, constând în contravaloarea tractorului. În speță s-a solicitat de către reclamant în acest sens suma de 20.000 lei despăgubiri, sumă ce reprezintă un cuantum mai mic decât echivalentul în lei la cursul BNR (de la data pronunțării prezentei) a prețului de 3900 lire sterline cu care a fost achiziționat acest bun.
Conform art. 22 alin 1 cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit- o și a vinovăției acesteia.
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însuși conținutul art.998 din Codul civil, respectiv trebuie reparate atât prejudiciile cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.
Fapta ilicită a pârâților R. A. și V. B. P. se află într-o corelație obiectivă, formând practic o unitate individuală ce a produs efectul păgubitor, astfel că instanța reține în sarcina acestora întrunirea condițiilor prevăzute de art. 998-999 cod civil, aceștia răspunzând solidar potrivit art.1003 cod civil (actualul art. 1382 din noul cod civil).
Față de aceste considerente și în baza dispozițiilor legale invocate, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul O. V. C. în contradictoriu cu pârâții R. A. și V. B. P. și în consecință obligă în solidar pârâții R. A. și V. B. P. să plătească reclamantului O. V.
C. suma de 20.000 lei despăgubiri și, în baza art.274 cod procedură civilă, obligă în solidar pe acești pârâți să plătească reclamantului suma de 700 lei cheltuieli de judecată, justificate prin onorariul de avocat.
Totodată, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul O. V. C. în contradictoriu cu pârâții M. V., M.
C., M. F., A. M. și R. V. S., ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile nr. 9131/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, a formulat recurs recurentul-pârât V. B. P., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul exonerării sale de plata sumei stabilite prin sentință.
În motivele de recurs, recurentul a arătat că nu este de acord cu hotărârea judecătoriei.
Recurentul arată că nu este de acord cu obligarea sa la plata contravalorii tractorului în cauză, afirmând că de la recurent a fost recuperat.
Cererea de recurs nu este motivată în drept.
Intimații M. V., M. C., M. F., A. M., R. V., au
depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În întâmpinare, intimații au invocat excepția nulității recursului ca nefiind motivat în termen.
De asemenea, intimații au arătat că se impune respingerea recursului, deoarece sentința atacată este temeinică și legală.
Intimații au depus la dosar și note de ședință.
Analizând sentința civilă nr. 9131/_, prin prisma cererii de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
T. | va respinge excepția nulității recursului invocată de intimații M. | |
V. | , M. | C., M. F., A. M., R. V., având în vedere |
motivarea în fapt expusă de recurent în cererea de recurs, analizată prin prisma dispozițiilor art. 306 alin. 2, alin. 3 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că prima instanță a realizat o judicioasă analiză a materialului probator administrat și a reținut o stare de fapt care rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică, iar textele de lege invocate sunt corect aplicate și interpretate, hotărârea fiind legală.
În mod corect a reținut prima instanță că: prejudiciul este cert, constând în contravaloarea tractorului. În speță s-a solicitat de către reclamant în acest sens suma de 20.000 lei despăgubiri, sumă ce reprezintă un cuantum mai mic decât echivalentul în lei la cursul BNR (de la data pronunțării prezentei) a prețului de 3900 lire sterline cu care a fost achiziționat acest bun.
Conform art. 22 alin 1 cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit- o și a vinovăției acesteia.
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însuși conținutul art.998 din Codul civil, respectiv trebuie reparate atât prejudiciile cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.
Fapta ilicită a pârâților R. A. și V. B. P. se află într-o corelație obiectivă, formând practic o unitate individuală ce a produs efectul păgubitor, astfel că instanța reține în sarcina acestora întrunirea condițiilor prevăzute de art. 998-999 cod civil, aceștia răspunzând solidar potrivit art.1003 cod civil (actualul art. 1382 din noul cod civil).
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, nefiind incident niciunul din motivele de casare sau de modificare a sentinței recurate.
Cheltuieli de judecată în recurs nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimații M. V. ,
M. C., M. F., A. M. și R. V. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul-pârât V. B.
P., fiul lui P. și al Liviei, născut la data de_, deținut în prezent în Penitenciarul Baia Mare, împotriva sentinței civile nr. 9131/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
P. M. B. P. G. | G. | , Ț. | D. | O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_
2 ex.
J. . la fond: C. G.
| ← Decizia civilă nr. 403/2013. Actiune in raspundere delictuala | Decizia civilă nr. 219/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
