Decizia civilă nr. 54/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
4204
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/R
Ședința publică din 30 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. | G. | P. |
J. ecător: M. | C. | |
J. ecător: D. | Ț. | |
G. ier: V. | O. |
Pe rol este pronunțarea asupra recursului formulat de către reclamanții
S. G., domiciliat în C. N., str. A., nr. 34, ap.7, județul C. și S. M., domiciliată în C., nr. 172, județul M., precum și recursul declarat de pârâții M. S. și M. M., ambii domiciliați în U., sat C., nr. 173, județul M., împotriva sentinței civile nr.10548 din data de_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._ .
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea recurenții-reclamanți S. G. și S. M. .
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10548 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții S. G. și S. M. în contradictoriu cu pârâții C. L. U. de aplicare a L. fondului funciar, C. J. M. de aplicare a L. fondului funciar, P. O. U., M. S., M. M., C. V., și în consecință C. L. U. de aplicare a L. fondului funciar și P. O.
au fost obligați să pună în posesie reclamanții cu suprafața de 479 mp teren intravilan, conform Anexei nr. 1 la Raportul de expertiză întocmit de
domnul expert tehnic judiciar A. A. ; s-a dispune modificarea Procesului-verbal de punere în posesie încheiat de intimata C. L. U. de aplicare a L. fondului funciar, la data de_ conform aceluiași raport de expertiză; s-a dispune modificarea Titlului de proprietate nr. 44229/79 emis la_ de pârâta C. J. M. de aplicare a L. fondului funciar, privitor la terenul intravilan situat locul denumit Acasă, categoria de folosință arabil în suprafață de 3.353 mp, care se va înlocui cu suprafața de 2.905 mp, având amplasamentul conform celor de mai sus; s-a dispune anularea schiței de dezmembrare întocmită la_, vizată de OCPI sub nr. 4630/2004, în ceea ce privește nr. topo. 21b din CF 1097 C. ; s-a constatat că pârâții M. S. și
M. M. folosesc suprafața de 479 mp din terenul proprietatea reclamanților, cuprinsă între punctele 1-2-3-6-7-9-12-11-1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pârâții au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și folosință terenul de mai sus. C. L. U. de aplicare a L. fondului funciar, precum și pârâtul P. O. U. au fost obligați la punerea efectivă în posesie a terenului în suprafață de 300 mp, situat în locul numit Râturi. S-au respins capetele de cerere privind acordarea de despăgubiri și pretenții. C. L. U. de aplicare a L. fondului funciar, M. S. și
M. M. au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.680 lei . S-a respins acțiunea reclamanților față de pârâtul C.
.
În considerentele sentinței se arată că: La data de 18 martie 1991, sub nr. 1106 a fost înregistrată la P. - C. L. de aplicare a legilor fondului funciar U., cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate formulată de numita S. R. - antecesoarea reclamanților.
Urmare a cererii formulate, prin adeverința nr. 189/_ s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în suprafață de 4,45 ha teren, suprafață validată prin Hotărârea nr. 984/_ a Comisiei J. ețene M. de aplicare a legilor fondului funciar.
La momentul 2004 a fost emis Procesul-verbal de punere în posesie, înregistrat sub nr. 496, respectiv Titlul de proprietate nr. 44229/79 din_, în suprafață de 3 ha 9496m mp, ambele contestate de reclamanți.
De precizat că reclamanții - antecesorii acestora (S. R. și S. V., respectiv S. V. - bunicul reclamanților) și-au dovedit calitatea de persoană îndreptățite la reconstituire, conform actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește terenul situat în intravilan, în locul numit Acasă, acesta provine din CF 458 și CF 742 C. .
Însă referitor la terenul situat în locul numit Acasă, pretins de reclamanți, instanța reține separat de lucrarea de expertiză întocmită în cauză, că acela identificat sub nr. topo 21/b este înscris în CF 1074 C., în suprafață de 262 stânjeni, adică 943 mp, provenit de la bunicul reclamanților care l-a deținut cu titlu de cumpărare conform contractului nr. 1003/_ .
Lucrarea de expertiză a reliefat că din suprafața de 943 mp înscris în CF 1074 C., 479 mp teren arabil, este folosit de pârâții M. S. și M. .
Expertul desemnat a constatat de asemenea și că terenul menționat cu denumirea Baltă în Procesul verbal de punere în posesie, nu apare trecut în Titlul de proprietate, și acesta nu are legătură cu litigiul - terenurile părților.
Diferențele de suprafețe, imprecizia acestora este determinată și de existența pe raza localității U., a hărților cadastrale de CF, având natură concretuală.
Împrejurarea că potrivit hărților existente, și a altor înscrisuri, apar menționați cu diverse terenuri vecinii reclamanților, nu poate afecta dreptul de proprietate al reclamanților, care și-au justificat îndreptățirea la reconstituirea terenurilor, potrivit datelor de Carte F. ă, care prevalează în raport cu alte date, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cu care Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Așa fiind, existența hărții cadastrale agricole întocmite la nivelul anului 1987, deși a fost în mod constant contestată de reclamanți, atestă doar folosința faptică a terenurilor și nicidecum dreptul de proprietate.
În concluzie, privitor la terenul reclamanților situat în locul denumit Acasă, acesta este în suprafață de 2905 mp și nu 3353 mp, necesar a fi eliminată și suprafața de 2000 de mp inserată în Procesul-verbal de punere în posesie.
Amplasamentul terenului care face obiectul litigiului este cel stabilit de domnul expert tehnic judiciar A. A., respectiv în Anexele nr. 1 și 2 la Raportul de expertiză întocmit în cauză, și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de cele mai sus expuse, instanța de fond conchide că actele atacate de reclamanți, conțin date eronate cu privire la suprafața terenului și amplasamentul acestuia astfel că urmează a dispune modificarea Procesului- verbal de punere în posesie și parțial Titlul de proprietate, raportat la cele precizate, respectiv pârâta C. L. U. de aplicare a legilor fondului funciar va fi obligată la punerea în posesie, conform modificărilor survenite privitor la terenul Acasă.
Iar pentru faptul că schița de dezmembrare indicată în cuprinsul Titlului de proprietate nu este conformă cu realitatea, aspect constatat de expertul desemnat, care a precizat că dezmembrările efectuate nici nu au fost operate, urmează a fi anulată și aceasta.
Având în vedere cele se mai sus, susținerile reclamanților potrivit cărora pârâții M. folosesc 886,6 mp, nu sunt fondate.
Constatând că suprafața de 479 mp cuvenită reclamanților este ocupată de pârâții M. S. și M., care nu au putut opune vreun titlu valabil
reclamanților proprietari, privitor la această suprafață, urmează a fi obligați aceștia la lăsarea în deplină proprietate și posesie a acestui teren reclamanților, conform prev. art. 480 cod civil - actual art. 555 NCC.
Reține instanța de fond că susținerile pârâților M. nu pot fi valorificate cu succes în prezenta cauză, deoarece dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 479 mp, nu este stabilit și nu poate fi recunoscut în favoarea lor.
Privitor la capătul de cerere al reclamanților, privind punerea în posesie a reclamanților asupra terenului de 300 mp situat în locul denumit Râturi, deși pârâta C. L. doar a susținut - fără probe, punerea în posesie, întrucât privitor la acest teren, Procesul-verbal nu poată semnătura reclamanților sau a antecesoarei S. R., această pârâtă urmează a fi obligată la punerea în posesie. Nu există niciun înscris la dosarul cauzei depus de pârâtă în sensul că reclamanții sau S. R., ar fi refuzat punerea în posesie sau semnarea procesului-verbal.
Referitor însă la petitul privind solicitarea de acordare a despăgubirilor - pretențiilor de 22.000 lei, pentru diferența de valoare a terenului în suprafață de 0,20 ha situat în locul Costiță, separat de faptul că reclamanții nu au dovedit cele susținute, având în vedere că potrivit legii această obligație le incumbă lor, instanța reține că în conformitate cu prev. art. 11 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/19991, "Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane";. Aceeași dispoziție reiese și din art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, potrivit cu care reconstituirea se face în principal și cu prioritate pe fostul amplasament al terenului și numai în caz contrar pe un alt amplasament sau prin despăgubiri. Reclamanții au fost puși în posesie pe fostul amplasament. Faptul că în perioada CAP, s-a defrișat livada, nu poate determina ținând cont chiar și de perioada lungă de timp scursă de la momentul colectivizării și până în perioada 1990-2000, concluzia că în caz contrar, livada reclamanților era pe rod sau avea o valoare economică, această cerere a fost respinsă.
Pretenția reclamanților privind acordarea unor asemenea despăgubiri, nu își găsește aplicare în legislația specifică fondului funciar. Iar potrivit dreptului comun, o eventuală pretenție ar comporta ale probleme/instituții de drept.
Iar privitor la petitul de punere în posesie a reclamanților cu terenul intravilan situat în imediata vecinătate a locuinței, respectiv pe terenurile utilizate în prezent de unii vecini printre care și pârâții M., în schimbul suprafeței de 0.5 ha teren extravilan pentru care nu au fost puși în posesie și s-a emis Titlu de proprietate, reclamanții solicitând emiterea unui titlu suplimentar pentru acest teren intravilan, a fost respins și acesta pentru următoarele considerente:
Terenurile situate în intravilan în suprafață de 3484 mp, pretinse de reclamanți pentru a fi puși în posesie cu acestea în schimbul diferenței de suprafață de 0,5 ha - extravilan, cu care nu au fost puși în posesie, identificate conform extraselor CF depuse la dosarul cauzei astfel după cum urmează:
sub nr. topo 20/b/2 și 20/b/1/a din CF 977 C. - 2488 mp, figurează având ca proprietari pe numiții MARCHIȘ Susana căsătorită cu Gavriș Augustin;
sub nr. topo 20/b/1/b din CF 617 C. - 996 mp, figurează ca având proprietari pe numiții Falk Samuel și Falk Regina.
Aceste persoane - proprietari tabulari, se pare că au decedat.
Susținerile reclamanților în sensul că pot fi puși în posesie pe terenul intravilan în schimbul celui intravilan conform înscrisului depus la dosar emis de ANRP - deși acesta nu este obligatoriu pentru instanțe, nu pot fi primite, întrucât această situație nu este posibilă, terenul intravilan nefiind în rezerva pârâtei C. L. .
La solicitarea instanței, pârâta C. L. U. de aplicare a legilor fondului funciar, a comunicat la dosarul cauzei, că nu deține teren în rezervă, în repetate rânduri.
Iar în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991:
Terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public. ….
Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (1), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută.
Așa fiind, terenurile intravilan - nr. topo 20/b/2 și 20/b/1/a din CF 977 și 20/b/1/b din CF 617, nu pot fi trecute conform legii în rezerva comisiei locale și respectiv acordate în schimb reclamanților care nu le-au utilizat și nu au intrat cu acestea în CAP.
Pentru asemenea motive, solicitările repetate ale reclamanților în sensul obligării pârâtei C. L. la punerea terenurilor mai sus indicate la dispoziția instanței pentru ca apoi reclamanții să fie puși în posesia asupra acestora, nu au temei legal.
Constată instanța de fond că reclamanții și-au manifestat în mod expres poziția în sensul că nu doresc pentru terenul în suprafață de 0,50 ha extravilan, punerea în posesie pe un alt amplasament cu excepția celui intravilan mai sus precizat, precum și că nu doresc acordarea de despăgubiri, situație în care instanța le-ar fi admis cererea privitor la terenul în suprafață de 0,5 ha intravilan. Însă instanța nefiind sesizată, nu poate acorda ce nu s-a cerut. De
asemenea, instanța de fond nu a fost sesizată nici cu privire la despăgubiri în schimbul terenului pentru care reclamanții nu au fost puși în posesie.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere multitudinea afirmațiilor/susținerilor reclamanților, apreciind că acestea nu au legătură cu cauză, parte din ele neavând susținere juridică. Exemplifică susținerile reclamanților privitor la incidența art. 24 și 25 din Legea nr. 18/1991 privitor la solicitarea acestora, întrucât reclamanții nu sunt proprietarii tabulari ai terenurilor utilizate de pârâții M., măsurătorile și schița terenului efectuate de aceștia, ascunderea terenurilor de către Primărie, suprafața totală a parcelei 21 b este de 2905 mp (în totală discordanță cu datele de CF 1074 C. - pentru nr. topo 21/b), etc.
În măsura în care reclamanții insistă împotriva pârâților potrivit susținerilor lor, cum că dețin terenul altor persoane fără drept, această chestiune nu poate fi analizată în acest cadru procesual, cu consecințele favorabile urmărite, raportat la obiectul cauzei și ținând cont de cele mai sus expuse.
Iar în ceea ce îl privește pe pârâtul C. V., constatând că reclamanții nu au formulat împotriva acestuia vreo cerere efectivă la care eventual să poată fi obligat de instanță, cererea împotriva acestui pârât a fost respinsă.
Numai cu privire la cererea reclamanților formulată și împotriva pârâtului P. orașului U., acesta raportat la calitatea sa de președinte al pârâtei C. L. și văzând dispozițiile HG nr. 890/2005, a fost obligat împreună cu această pârâtă, la îndeplinirea obligațiilor de punere în posesie a reclamanților.
Se constată că în ceea ce îi privește pe restul pârâților introduși în proces de reclamanți, instanța de fond a constatat lipsa calității lor procesuale pasive, pe parcursul soluționării cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs: 1) S. G. și S. M., precum și 2) M. S. și M. M. .
S. G. și S. M. au solicitat instanței de recurs să dispună instanței de fond cercetarea greșelilor constatate: - la pagina 5 paragraful 4, ultima frază unde în mod greșit s-a reținut că au solicitat instanței să pună în vedere primăriei să le pună la dispoziție terenurile intravilane aferente nr. top. 21/b;
în pagina 8 paragraful 4 și 5 este greșit CF 1074 pentru că terenul cu top. 21/b are corect CF 1094 și nu 1074. Tot acolo greșit se afirmă că acel teren provine de la bunicul reclamanților, când în realitate terenul a fost cumpărat de tatăl lor S. V., soțul lui S. R., conform contractului precizat în sentință;
-la pagina 11 penultimul paragraf CF 1074 este greșit pentru că terenul cu top. 21/b are CF 1094;
la pagina 13 la paragraful "Obligă"; cifra 9 din șirul numerelor punctelor care descrie parcela de 479 mp este greșit, în locul cifrei 9 e cifra 8;
la pagina 14, primul rând, CF 1097 este greșit pentru că terenul cu nr. top. 21/b are CF 1094.
Recurenții M. S. și M. M., prin avocat, au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de: obligare a comisiei locale și a P. ui orașului U. de a pune în posesie pe reclamanți cu suprafața de 479 mp teren intravilan, a cererii privind modificarea procesului-verbal de punere în posesie și a cererii de revendicare.
În motivarea recursului se arată că, sentința se bazează pe niște presupuneri ale unuia dintre experții desemnați în cauză, presupuneri care sunt infirmate de către celălalt expert topograf, însă instanța dă curs acestor supoziții înlăturând opinia contrară fără a aduce un argument. Expertul arată că "deoarece harta cadastrală de CF este concretuală se poate doar aprecia că suprafața parcelei B de 479 mp face parte parțial din nr. top. 21/b. Pe aceste supoziții își bazează instanța soluția adoptată, făcând abstracție de restul probelor care vin în contradicție cu dispozitivul pronunțat.
Este importantă poziția expertului K. Tiberiu care concluzionează că, suprafața folosită de familia M. S. nu face parte din parcelele înscrise acum în titlul de proprietate nr. 44229/79 a lui S. R. . Același expert arată că există limite ale mejdelor trase în teren și respectate de părți până în prezent.
Recurenții S. G. și S. M. prin completarea la întâmpinarea depusă (fila 38) au invocat nulitatea recursului formulat de recurenții M. S. și M.
M. deoarece recursul nu este semnat de către aceștia.
Această nulitate invocată de recurenții S. G. și S. M. nu este fondată, deoarece, așa cum se poate observa, recursul a fost promovat și semnat de avocat în numele recurenților M. S. și M. M., avocatul fiind reprezentantul acestora (art. 83 alin. 2 Cod procedură civilă).
T. din oficiu în temeiul art. 306 alin. 2 coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, raportat la art. 258 alin.1 Cod procedură civilă, a pus în discuția părților un motiv de recurs de ordine publică, respective excepția nulității hotărârii pronunțată de către prima instanță, având în vedere că prima filă din minută nu a fost semnată de judecător.
Cu privire la excepție se reține următoarele:
Conform art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere, numai pe motive de nelegalitate, atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează sub sancțiunea nulității, de către judecători.
Din interpretarea textului de lege mai sus amintit, sublinie că, după deliberare, se redactează în scris dispozitivul hotărârii care este denumit "minută"; ce se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători. Acest dispozitiv semnat de judecători confirmă existența hotărârii și autentificarea ei.
Minuta trebuie să corespundă întocmai rezultatului deliberării, numai astfel ea poate fi concludentă. Art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilește
că, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părți o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă, prevede că, anularea unui act de procedură atinge și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
Prin urmare, cerința semnării minutei este imperativ și este menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate și să ofere posibilitatea de a verifica legalitatea completului de judecată.
Fiecare pagină a minutei trebuie semnată. Nu este o opțiune, judecătorul nu poate alege care pagină să o semneze (prima, ultima sau vreuna intermediară). În cazul în care numai o parte din minută este semnată de către judecător, nulitatea care operează nu poate fi decât totală, iar nu parțială, doar pentru partea din minută nesemnată și independent de orice dovadă de vătămare.
Cum această nulitate nu poate fi acoperită în niciun mod prin semnarea ulterioară a minutei, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de cei doi recurenți, se va anula în tot sentința judecătoriei și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
După încheierea dezbaterilor, recurenții prin concluziile scrise au solicitat ca "în cazul în care instanța de recurs nu va soluționa favorabil solicitările lor în temeiul art. 29 (2) din Legea 47/1992 ridică excepția de neconstituționalitate și nelegalitate în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 306 și 258 Cod procedură civilă";.
De observat că această cerere a fost formulată după încheierea dezbaterilor, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare. Un alt motiv al neluării ei în considerare îl reprezintă și maniera nelegală în care a fost formulată această cerere și anume că sesizarea Curții Constituționale să se facă doar dacă solicitările lor nu vor fi soluționate favorabil, ceea ce presupune o antepronunțare din partea instanței.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile declarat de S. G. și S. M. precum și cel declarat de M.
S. și M. M. împotriva sentinței civile nr. 10548 din 28 noiembrie 2011 a
Judecătoriei B. M., pe care o anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Cu opinie majoritară,
ADMITE recursul declarat de S. G. și S. M. în contra sentinței civile nr. 10548 din 28 noiembrie 2011 a Judecătoriei B. M., județul M., pe care o anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
P. G. G. C. M., Ț. D. O. V.
cu opinie separată
de respingere excepție nulitate
Red. P.G./_
T.Red. O.V./_ /2 ex.
J. . la fond: I. B.
OPINIE SEPARATĂ
Soluția care s-ar fi impus în recurs era aceea de a soluționa recursul pe fond. Anularea sentinței civile nr. 10584/_ a Judecătoriei B. M. și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru singurul considerent al nulității hotărârii, deoarece singurul judecător din complet nu a semnat minuta față ci doar verso, este un formalism excesiv și nu se poate interpreta prin prisma art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă.
Consecințele semnării minutei are rolul de a garanta neschimbarea hotărârii și de a asigura posibilitatea verificării legalității compunerii completului de judecată. În speță completul de judecată era compus dintr-un singur judecător, care a semnat minuta compusă dintr-o singură pagină, pe verso, aspect ce nu creează suspiciunea de a schimba în vreun fel hotărârea (fiind vorba de o singură filă), iar în ceea ce privește legalitatea compunerii completului de judecată, același unic judecător care a instrumentat cauza, a pronunțat hotărârea, a semnat și minuta pe verso.
Acest formalism excesiv de interpretare a dispozițiilor art.258 alin. 1 Cod procedură civilă duce la încălcarea art. 6 CEDO, respectiv a termenului rezonabil, având în vedere că acțiunea civilă a fost pornită la_ .
J. ecător
C. M.
Red. C.M./T.Red. O.V.
_ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 749/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 630/2013. Fond funciar → |
|---|
