Decizia civilă nr. 254/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.254/R/2013
Ședința publică din 05 Marie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | C. | -A. | C. |
JUDECĂTOR: | D. | T. | |
JUDECĂTOR: | O. | -R. | G. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul pârât
M. C. -N. , în contra Sentinței civile nr.20.195/19 Octombrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul reclamant J. I., respectiv pe intimatul pârât
C. local al municipiului C. -N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta intimatului reclamant, doamna avocat Gorde A. A.
, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentanta intimatului reclamant învederează instanței că nu mai înțelege să susțină excepția inadmisibilității, depunând la dosar practică judiciară (f.29-31) și chitanța nr.99/12 Decembrie 2013, respectiv factura HHA 159/12 Februarie 2013 (f.32-33), în justificarea cheltuielilor de judecată, nemaiavând alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, înscrisuri de depus la dosar ori excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatului reclamant asupra recursului de față.
Reprezentanta intimatului reclamant pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantului la plata în favoarea intimatului reclamant a cheltuielilor de judecată.
În susținerea cuvântului pe fond arată că reclamantul a solicitat constatarea nulității actului adițional nr.2 la contractul de închiriere, act adițional care a fost încheiat în baza O.U.G nr.44/2009, în mod corect instanța de fond observând că potrivit articolului unic din actul normativ menționat anterior privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafețele locative cu destinația de locuințe "durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinație de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-
teritoriale, reglementate de O.U.G. nr.8/2004, aprobată prin Legea nr.219/2004 pentru care a operat tacita relocațiune, în condițiile prevăzute de art.437 Cod civil, este de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Astfel, odată ce imobilul nu se mai află în proprietatea statului sau a unităților administrativ- teritoriale la data încheierii actului adițional nr.2, fiind restituit în favoarea adevăratului proprietar prin dispoziție, rezultă în mod neechivoc că apelantul nu mai putea încheia valabil un act de prelungire pe cinci ani a duratei contractului de închiriere, având ca temei de drept O.U.G. nr.44/2009. Nerespectarea dispozițiilor imperative ale O.U.G. nr.44/2009 atrage, dacă nu nulitatea actului adițional nr.2 la contractul de închiriere, atunci cel puțin anularea acestuia. Solicită și cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.20.195/19 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei
C. -N. , a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Consiliu local al municipiului C. -N. - prin primar, invocată de instanță din oficiu și respinsă cererea formulată de reclamantul J. I. în contradictoriu cu pârâtul C. local al municipiului C. -N. - prin primar, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Totodată, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul J. I., în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. prin primar, fiind anulate în totalitate actul adițional nr. 2/_ la contractul de închiriere nr.47605/1999, încheiat între reclamantul J.
I. și pârâtul M. C. -N. - prin primar.
A fost obligat pârâtul M. C. -N. - prin primar la plata sumei de 19,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului C. Local al M. C. -N. - prin primar, instanța a constatat că potrivit art.41 C.proc.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte in judecata, iar asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta in judecat ca parte, daca au organe proprii de conducere. Astfel, capacitatea procesuala de folosința este una din condițiile de exercitare a acțiunii civile.
Potrivit art.21 alin.(1) din Legea nr.215/2001, republicata, Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt
titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. A. . (2) al aceluiași articol precizează că, În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Din interpretarea dispozițiilor Legii nr.215/2001 a rezultat că titularul dreptului de proprietate publica sau privata asupra bunurilor aparținând domeniului public, respectiv domeniului privat al unității administrativ teritoriale, este unitatea administrativ teritoriala, singura care poate fi subiect de drept, având capacitate civila si personalitate juridica. Cele doua autorități, consiliul local si primarul, alături de aparatul sau de lucru, nu sunt titulare ale dreptului dedus judecății, ci prin intermediul lor titularul exercita dreptul de proprietate publica sau privata, aparținând domeniului public, respectiv domeniului privat al unității administrativ teritoriale.
Drept urmare, titular al dreptului real de administrare nu poate fi decât persoana juridica (unitatea administrativ teritoriala).
Ca atare exercitarea de către reclamantul C. local al municipiului C. -N. a atribuției de administrare a domeniului public al unității administrativ teritoriale nu determina reținerea calității acestuia de titular al vreunui drept real de administrare, care sa impună prezenta sa in proces, în temeiul art.12 alin.(4) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Raportat la aceste dispoziții legale doar unitățile administrativ teritoriale, respectiv comunele, orașele, municipiile si județele sunt persoane juridice de drept public si au capacitate juridica deplina si
patrimoniu propriu.
În considerarea celor enunțate instanța a admis excepția invocata din oficiu si a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul C. Local al M. C. -N. - prin primar, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că între reclamant și C. local al municipiului C. -N., a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuințe nr. 47605/_, privind imobilul situat în C. -N., str. Albert Einstein, nr. 10, ap. 1, pe o durată de 5 ani, începând cu data de_ până la data de_ .
La data de_, imobilul care a format obiect al contractului de închiriere mai sus-indicat, a fost retrocedat în favoarea numitei Mellen C., potrivit dispoziției de restituire nr. 41155.
La data de_, între reclamant și pârâtul M. C. -N., a fost încheiat actul adițional nr.2 la contractul de închiriere nr.47605/1999, prin care s-a prelungit durata contractului de închiriere, de la data de_ până la data de_ . Actul adițional a fost încheiat având drept temei dispozițiilor O.U.G. nr.44/2009.
Potrivit articolului unic din O.U.G. nr.44/2009 privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuințe, durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu
destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, aprobată prin Legea nr. 219/2004, pentru care a operat tacita relocațiune, în condițiile prevăzute la art. 1.437 din Codul civil, este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
A rezultat așadar că pârâtul M. C. -N. nu mai putea încheia un astfel de act referitor la imobilul situat în C. -N., str. Albert Einstein, nr. 10, ap. 1, întrucât acesta nu se mai afla în proprietatea sa la data de_, data încheierii actului adițional nr. 2.
Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată este întemeiată, motiv pentru care s-a impus anularea în totalitate actul adițional nr.2/_ la contractul de închiriere nr. 47605/1999, încheiat între reclamantul J. I. și pârâtul M. C. -N. - prin primar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art.274 alin.1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 19,30 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și cheltuieli deplasare.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a admis capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pe pârâtul M. C. -N. - prin primar la plata către reclamant a sumei de 19,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr.20.195/19 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat apel recalificat ca fiind recurs în ședința publică din data de 05 Martie 2012, în termen legal, pârâtul M. C. -N. (f.3-4), prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, potrivit art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001, republicată și actualizată, "dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forță probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară";.
Procesul-verbal de predare-primire a spațiului către proprietarul de drept, a fost încheiat la data de 25 Octombrie 2010, restituirea efectivă a imobilului făcându-se la această dată.
În altă ordine de idei, nulitatea absolută a actului adițional nu poate fi invocată, întrucât aceasta sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general, obștesc ori, în speță, nulitatea absolută a unui act adițional la un contract de închiriere nu îndeplinește aceste condiții și prin
urmare, apreciază că se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii acțiunii introductive și obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, a solicitat judecarea cauzei și în condițiile art.242 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată intimatul J. I. a solicitat respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantului la plata în favoarea intimatului reclamant a cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în mod corect, instanța de fond a observat că potrivit articolului unic din actul normativ menționat anterior privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafețele locative cu destinația de locuințe "durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinație de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, reglementate de
O.U.G. nr.8/2004, aprobată prin Legea nr.219/2004 pentru care a operat tacita relocațiune, în condițiile prevăzute de art.437 Cod civil, este de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Astfel, odată ce imobilul nu se mai află în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale la data încheierii actului adițional nr.2, fiind restituit în favoarea adevăratului proprietar prin dispoziție, rezultă în mod neechivoc că apelantul nu mai putea încheia valabil un act de prelungire pe cinci ani a duratei contractului de închiriere, având ca temei de drept O.U.G. nr.44/2009.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin dispoziția nr.41155 din data de_ emisă de P. ul mun.C. -N. imobilul în discuție a fost restituit în natură numitei Mellen C. .
Ulterior acestui moment, la data de_ între reclamantul- intimat J. I. și recurentul-pârât M. C. -N., a fost încheiat actul adițional nr.2 la contractul de închiriere nr.47605/1999, prin care s-a prelungit durata contractului de închiriere, de la data de_ până la data de_ . Actul adițional a fost încheiat având drept temei dispozițiilor O.U.G. nr.44/2009.
Este adevărată susținerea recurentului, conform căreia la data de_ a fost încheiat procesul-verbal de punere în posesie a proprietarei, dar nu este mai puțin adevărat că predarea în posesie nu se confundă cu restituirea proprietății asupra imobilului respectiv.
Legea nr.10/2001 prevede clar în textul art.25 al.4 cum anume se face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului restituit în natură, această dovadă nefăcându-se cu procesul-verbal de punerea în posesie, ci cu dispoziția sau decizia de aprobare a restituirii în natură.
Art.25 al.4 din Legea nr.10/2001 republicată prevede că: decizia sau, dupa caz, dispozitia de aprobare a restituirii in natura a imobilului face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra acestuia, are forta probanta a unui inscris autentic si constituie titlu
executoriu pentru punerea in posesie, dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara.
Prin urmare numai dispoziția de restituire în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului restituit, acesta fiind argumentul juridic care fundamentează temeinicia solicitării reclamantului-intimat.
Așadar, în mod corect, a reținut prima instanță, că în lipsa calității de proprietar al imobilului, recurentul nu mai putea încheia legal, la data de_, actul adițional contestat prin care s-a prelungit durata contractului de închiriere de la data de_ până la data de_ .
Față de cele de mai sus, în tem.312 cod pr.civ. tribunalul apreciind legală și temeinică sentința civilă, va respinge recursul declarat de M. C. -N., împotriva Sentinței civile nr.20.195/19 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei
C. -N., pe care o menține în totul.
În tem.art.274 cod pr.civ. tribunalul va obliga recurentul să plătească intimatului J. I. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. C. -N., împotriva Sentinței civile nr.20.195/19 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatului J. I. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 Martie 2013
Președinte, C. -A. C. | Judecător, D. T. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, A. -P. B. |
| ← Decizia civilă nr. 3867/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 50/2013. Anulare act → |
|---|
