Decizia civilă nr. 240/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 240
Ședința publică din 10 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. D., judecător Judecător: H. I. D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare apelul declarat de către intimatul G. N. de M.
- C. G. - cu sediul procesual ales la C. J. S. , str. Gh. L., nr. 20, jud. S., împotriva Sentinței civile nr. 1727 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dos. nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata petentă I. S.
F., lipsă fiind apelantul intimat G. N. de M. - C. J. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 153 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că intimata petentă I. S. R. F., a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare, de la fila 17.
Intimata petentă I. S. R. F., îl împuternicește pe d-l SS în fața instanței de apel, să o reprezeinte.
Întrebat fiind, acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus la dosar.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 394 Cod procedură civilă, constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra apelului formulat.
Împuternicitul intimatei petente I. S. R. F. - SS, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii judecătoriei Z., fără cheltuieli de judecată.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T.
Prin Sentința civilă nr. 1727 din 4 iunie 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta I. S. R. Floare, în contradictoriu cu intimata G. N. de M. - C. J. S., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AA nr. 05299 din data de_ și, în consecință, s-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 5.000 lei aplicată petentei cu sancțiunea avertismentului.
Instanța a atras atenția petentei, prin reprezentanții săi legali, asupra pericolului social al faptei săvârșite și i-a recomandat să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AA nr.05299 din data de_ petenta I. S. R. Floare reprezentată legal prin titular S. R. Floare a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de
5.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.94 alin.1 lit.a din O.U.G. 195/2005 și sancționată de art.96 alin.2 prf.2 din O.U.G. 195/2005, reținându-se faptul că în data de_, în urma controlului tematic efectuat s-a constatat că agentul economic exploatează masă lemnoasă în UP 74B 75A Răstolț, volum 99 mc, suprafață 59,8 ha. Până la data controlului s-a exploatat cantitatea 92 mc masă lemnoasă. Pentru activitatea desfășurată exploatația forestieră CAEN 0220 nu deține autorizație de mediu.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AA nr.05299 din data de_, prima instanță a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal seria AA nr.05299 din data de_, instanța a reținut că starea de fapt descrisă în cuprinsul acestuia a fost corect reținută, petenta nefăcând dovada unei stări de fapt contrare celei descrise de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal, respectiv nu a făcut dovada deținerii la momentul controlului, respectiv la data de_ a unei Autorizații de mediu valabile pentru activitatea de exploatare forestieră desfășurată, fapt de altfel necontestat de către aceasta.
Apărarea petentei potrivit căreia acesta obținuse la data întocmirii procesului-verbal de contravenție și a aplicării sancțiunii, autorizația de mediu, nu este în măsură să înlăture răspunderea contravențională, fapta contravențională fiind săvârșită prin epuizarea acesteia la data constatării în urma controlului efectuat de către inspectorii de mediu, fapta contravențională constând în desfășurarea activității fără obținerea în prealabil a autorizației de mediu prevăzută de lege este o contravenție continuă potrivit prevederilor art.13 alin.2 din O.U.G. 2/2001.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate în cuantum de 5.000 lei, făcând aplicarea dispozițiile art. art.7 alin.2 și 3, ale art. 5 alin.5 și 6 și art.21 din OG 2/2001, J. a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 5.000 lei cu sancțiunea avertismentului, aceasta din urmă fiind suficientă în cazul faptei concrete săvârșite de către petentă pentru atingerea scopurilor preventiv și educativ al sancțiunilor contravenționale.
În acest scop, s-a avut în vedere în principal faptul că petenta s-a conformat obligației de a obține autorizația de mediu pentru activitatea desfășurată și a intrat în legalitatea în ceea ce privește respectarea dispozițiilor normative din domeniul protecției mediului. De asemenea, se are în vedere și faptul că activitatea de exploatare forestieră desfășurată de către petentă nu este una de foarte mare amploarea, acesta deținând, astfel cum reiese din cuprinsul autorizației emise
ulterior, doar un motofierăstră și un tractor forestier și având un singur angajat și astfel existând indicii cu privire la gradul redus de pericol social concret al faptei săvârșite, respectiv atingerea adusă valorii sociale ocrotire, protejarea mediului înconjurător nefiind semnificativă.
Față de acestea, prima instanță a admis în parte plângerea contravențională și a modificat procesul-verbal de contravenție, înlocuind amenda cu avertismentul.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel organul constatator intimat G. N. de M. - C. general, prin C. J. S.
, solicitând schimbarea sentinței, în sensul respingerii plângerii ca nefondată și menținerii în întregime a procesului-verbal, inclusiv în privința sancțiunii aplicate.
În motivele de apel se arată că în mod nejustificat s-a apreciat de către prima instanță că amenda aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei contravenționale. În acest fel, instanța a omis prevederile legale referitoare la solicitarea și obținerea autorizației de mediu, precum și intenția clară a legiuitorului în ceea ce privește atribuirea unui anumit grad de pericol social al acestei fapte contravenționale, prin stabilirea limitelor amenzilor prevăzute la art. 98 alin.2 pct.1.
Instanța de fond nu a observat că autorizația de mediu obținută de petentă a fost emisă la data de_, deci după întocmirea procesului-verbal de contravenție, și nici că petenta exploatează 92 mc masă lemnoasă, iar pe platforma primară sunt depozitate aproximativ 87 mc masă lemnoasă. Deși cantitățile de masă lemnoasă utilizate de petentă nu sunt de ignorat, instanța de fond motivează că activitatea de exploatare nu este de foarte mare amploare.
Nu în ultimul rând, mai arată apelanta, instanța de fond face o eroare materială, în sensul că admite în parte plângerea formulată de petentă în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă S., în realitate calitatea de intimat aparținând C. ui J. S. al G.N.M.
Intimata-petentă I. S. R. Floare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală. În esență, petenta arată că în data de_, când intimatul a încheiat nota de constatare, i s-a pus în vedere să facă demersurile necesare pentru obținerea autorizației de mediu, iar la data de_ petenta a solicitat eliberarea autorizației, achitând și taxa aferentă. Nu este culpa sa că autorizația a fost emisă cu întârziere, abia în data de_ .
În apel, nu s-au administrat probe noi.
Analizând apelul petentului, prin prisma motivelor de apel și dispozițiilor art. 466-479, 481-482 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând întâi legalitatea și ulterior temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză și a principiilor aplicabile procedurii contravenționale, așa cum acestea sunt interpretate în jurisprudența CEDO.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, din probele administrate rezultând că la data controlului, respectiv la_, petenta nu deținea autorizație de mediu pentru activitatea de exploatare forestieră pe care o desfășura, fapt pe care de altfel petenta nici nu l-a contestat.
Împrejurarea că ulterior realizării controlului petenta a făcut demersurile necesare pentru obținerea autorizației și că aceasta i-a și fost eliberată anterior întocmirii procesului-verbal de contravenție nu constituie, într-adevăr, o împrejurare de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. .94 alin.1 lit.a din O.U.G. 195/2005, dar comportamentul contravenientei ulterior constatării faptei poate constitui o circumstanță ce poate imprima faptei concrete un grad scăzut de pericol social, apt să determine o reindividualizare a sancțiunii aplicate, în sensul înlocuirii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Faptul că legiuitorul a prevăzut pentru sancționarea contravențiilor de felul celei analizate în cauză limite relativ ridicate, între 5.000 lei și 10.000 lei, fără a se stipula în mod expres ca și sancțiune aplicabilă și avertismentul, nu înseamnă că acesta din urmă nu poate fi aplicat deoarece, în conformitate cu prevederile art. 7 alin.3 din OG 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar în conformitate cu prevederile art. 34 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică nu numai legalitatea și temeinicia procesului verbal, ci hotărăște și asupra sancțiunii stabilite.
Astfel, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, tribunalul apreciază că în mod legal prima instanță a avut în vedere că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (cerință prevăzută de art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001), ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal și că, potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001 în cazul faptelor de gravitate redusă se poate aplica sancțiunea avertismentului.
Rolul sancțiunii contravenționale este unul preventiv-punitiv, prin aplicarea acesteia urmărindu-se în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare de către contravenient. Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale nu trebuie să fie un gest reflex ci rezultatul analizei unui complex de factori în care intră atât elemente ce individualizează contravenientul, cât și elemente privitoare la faptă, pentru că doar astfel se poate realiza o sancționare care să nu depășească ceea ce este necesar atingerii scopului sancțiunii contravenționale.
Elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 permit analiza unui raport de proporționalitate între fapta și persoana contravenientului, pe de-o parte, sancțiunea contravențională, pe de altă parte, existența unei proporționalități între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată fiind nu doar un deziderat, ci o condiție imperativă pentru temeinicia sancțiunii.
În raport cu aceste prevederi legale, în speță, așa cum s-a apreciat și de către instanța de fond, deși nu se poate vorbi de lipsa faptei contravenționale, sancțiunea
"avertismentului"; este suficientă, raportat la împrejurarea că petenta, de îndată ce i s-a atras atenția asupra neregularității în care se află, a făcut toate demersurile necesare pentru a intra în legalitate, aspect de natură să întărească aprecierea că sancțiunea avertismentului își îndeplinește funcția preventivă și punitivă la care tinde o sancțiune contravențională.
Referitor la ultimul motiv de apel, ce privește eroarea materială strecurată în penultimul alineat al considerentelor, cu privire la denumirea intimatului, T. constată că, deși eroarea materială este evidentă, aceasta nu poate constitui un motiv întemeiat de apel, sentința putând fi sub acest aspect îndreptată doar pe calea procedurii prevăzute de art. 442 NCPC.
În baza considerentelor arătate, T. apreciază că, în mod temeinic și legal plângerea contravențională a fost admisă în parte, iar procesul verbal de contravenție modificat prin înlocuirea amenzii cu avertismentul, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-intimată G. N. de M. - C. J.
împotriva Sentinței civile nr. 1727 din_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată G. | N. | de M. | |
- C. | J. S., în contradictoriu cu intimata-petentă I. S. | R. | Floare, |
împotriva Sentinței civile nr. 1727 din_ a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | ||
C. D., judecător | H. | I. | - D. |
Grefier,
H. V.
Red. H.I.D./_
Dact.H.V./_ Ex.4
Jud. fond.: P. M. D.
| ← Decizia civilă nr. 1200/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 368/2013. Plângere contravențională → |
|---|
