Decizia civilă nr. 368/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 368/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. I.
Judecător: G. D. Judecător: R. M. P. Grefier: M. J. D.
S-a luat in examinare recursul formulat de intimatul I. de P. Județean S., cu sediul in Z., str. Tudor Vladimirescu, jud. S., impotriva sentinței civile nr. 4680 din_ a Judecătoriei Z. pronunțate in dosar nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut in cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța reține cauza in pronunțare.
T. ,
Prin sentința civilă 4680/2012 a Judecătoriei Z., a fost admisă plângerea Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. G. D. în contradictoriu cu intimatul I. de P. Județean S. .
S-a anulat procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 2322840 din data de_, întocmit de intimat.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanță a reținut că din descrierea faptei făcută de agentul constatator, nu se poate concluziona fapta săvârșită de contravenient. Astfel, deși se susține că ar fi fost depășit de un autocamion, intr-o zonă in care această operațiune este interzisă, nu există probe in acest sens.
Agentul constatator avea posibilitatea să utilizeze tehnica aparatului radar pentru filmarea sau fotografierea presupusei contravenții sau să consemneze declarația conducătorului autovehiculului depășit, fapt care nu s-a întâmplat.
Analizând astfel, probele administrate în cauză rezultă că intimatul nu a făcut dovada săvârșirii contravenției prevăzută de art. 100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002.
Aceeași era obligația și cu privire la cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului, prevăzută de art. 108 alin.1 lit a pct.3 din OUG 195/2002, care, chiar dacă din prisma gravității sancțiunii nu se încadrează în noțiunea distinctă de
"materie penală";. În contextul dat, trebuia procedat astfel, pentru a se garanta drepturile petentului ca săvârșirea faptei să fie confirmată de un martor ocular.
Față de aceste considerente, apreciind că plângerea petentului este întemeiată, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petentul B. G. D., în contradictoriu cu intimatul I. de P. Județean
1
S. și va anula procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 2322840 din data de_, întocmit de intimat.
Impotriva acestei soluții, agentul constatator a formulat recurs sesizând că fapta a fost constatată cu propriile simțuri ale agentului constatator. Această constatare fiind făcută de un agent al forței publice se bucură de prezumtia de veridicitate pâna la proba contrarie, ori petentul nu a dovedit in speță cu niciun mijloc de probă că nu ar fi incălcat nicio regulă de circulație. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, in care intotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari in sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind circulația rutieră. A impune orgenelor statului ca in fiecare proces privind o plângere contravențională, să se facă dovada, ca intr-un proces penal, ca cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcină foarte grea care poate bloca tot sistemul.
Totodată petentul a fost sancționat pentru săvârșirea a două contravenții instanța de fond pronunțându-se doar asupra uneia, depășirea neregulamentară, fără a se pronunța asupra celei de-a doua contravenții reținute, necuplarea centurii de siguranță.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
Prin plângerea introdusă la instanță, petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție seria CP nr. 2322840 intocmit de I. de P. al J.
S., susținând că nu a comis fapta contravențională reținută in sarcina sa.
Si când s-a incheiat procesul verbal, contraveninetul a susținut că nu a săvârșit nicio faptă, iar in cauză nu a existat niciun martor asistent care să susțină cele mentionate de agentul constatator.
In această situație, sarcina probei revine agentului constatator care trebuie să dovedească faptul că cele reținute sunt reale.
A susține că fapta a fost contestată personal de agentul contestator cu propriile sale simțuri, fără probe temeinice, ar duce la concluzia că actul intocmit de agentul de poliție are o valoare absolută, ce nu poate fi constatată. Petentul nu a recunoscut fapta, martor ocular nu există iar această stare de incertitudine profită contravenientului.
Prin urmare instanța de fond a procedat la corect când a anulat procesul verbal de contravenție.
Așa fiind in baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă respinge ca nefondat recursul formulat de intimatul I. de P. Județean S., cu sediul in Z., str. Tudor Vladimirescu, jud. S., impotriva sentinței civile nr. 4680 din_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de intimatul I. de P. Județean S., cu sediul in Z., str. Tudor Vladimirescu, jud. S., impotriva sentinței civile nr. 4680 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2013.
2
Președinte, D. I. | Judecător, G. D. | Judecător, R. M. P. |
Grefier, M. J. D. |
Red.PRM/_
Dact.MJD/_
Ex. 2/JUD. FOND E. R. U. D. .
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
3
| ← Decizia civilă nr. 240/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 458/2013. Plângere contravențională → |
|---|
