Decizia civilă nr. 244/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.244/A
Ședința publică din_
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. B.
J. ECĂTOR: S. -T. A. Ana
GREFIER: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către reclamantul F. Ș., domiciliat în Ulmemi, str. P. D., nr.63/21, județul M.
, împotriva sentinței civile nr.4646 din data de_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru_ și_, când a decis următoarele.
T.
Constată că prin sentința civilă nr. 4646 din data de_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins plângerea formulată de petentul F. Ș. în contradictoriu cu intimații S. V. și S. R. Prin Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin plângerea formulată în temeiul art. 50 al. 21 și 22 din Legea nr. 7/1996 republicată, petentul F. Ș. a solicitat modificarea Încheierii nr. 43415/2012 pronunțate în dosarul nr. 43415/2012, în sensul admiterii cererii de reexaminare și anulării încheierii de respingere nr. 32071/2012 a O.C.P.I. M. - Biroul de Carte și
P. itate Imobiliară B. M. cu consecința înscrierii dreptului său de proprietate asupra imobilului apartament nr. 14 situat în B. M., bd. Unirii nr. 8 compus din 2 camere și dependințe în suprafață utilă de 49,50 mp înscris în CF 1. - C1 - U3 UAT B. M. (provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 8144 B. M. ) având identificator unic nr. top_ /33-14 B.
M., cu cotele indivize comune și obligatorii de 1/72 parte și cota de 15/1246 parte teren aferent înscrise în CF 1. UAT B. M. .
În motivarea cererii petentul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în baza actului de adjudecare încheiat la data de_ în dosarul execuțional nr. 194/2012 al executorului judecătoresc M. Mircea V. și, față de prevederile art. 518 Cod procedură civilă, a înaintat biroului de carte funciară actul de adjudecare în vederea înscrierii, însă prin încheierea atacată cererea sa a fost respinsă, reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile art. 48 al. 1 lit a, c și g din Legea nr. 7/1996 republicată.
A arătat petentul că actul de adjudecare îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de art. 48 lit. a, imobilul este individualizat printr-un număr de carte funciară și număr cadastral sau topografic, așa cum prevede art. 48 lit. c, iar în ceea ce privește lit. g a art. 48, nu au fost indicate de către biroul de carte funciară ce alte prevederi legale speciale nu au fost îndeplinite.
Petentul a mai precizat că motivul real al respingerii cererii sale îl constituie menționarea în cartea funciară a unui drept de ipotecă în favoarea P. ui de pe lângă Judecătoria Baia Mare, urmare a instituirii unui sechestru asigurător în vederea reparării unei pagube până la concurența sumei de 810.582, lei.
S-a arătat de către petent că în mod greșit s-a considerat că măsura sechestrului constând în indisponibilizarea bunului împiedică înscrierea actului de adjudecare în cartea funciară, deoarece prevederile art. 518 al. 3 Cod procedură civilă statuează că "de la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut";, iar potrivit al. 4 "ipotecile și celelalte sarcini reale, precum și drepturile reale intabulate după notarea somației în cartea funciară se vor radia din oficiu";. Astfel, nu este cu nimic diferită situația ipotecii instituite la solicitarea P.
ui de pe lângă Judecătoria Baia Mare față de ipotecile instituite la solicitarea altor persoanei juridice anterior înscrise în cartea funciară și prioritare în rang, această ipotecă nu are un regim special și nu există nici prevederi speciale de urmat, sens în care a fost invocată cu titlu de practică judiciară Decizia nr. 3507/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
A reținut judecătoria că intimata S. V. nu și-a precizat poziția în cauză, iar intimatul S. R. prin Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare a solicitat respingerea plângerii petentului F. Ș., învederând că prin Ordonanța din data de_ dată în dosarul nr. 2175/P/2008, P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare a instituit măsura sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea intimatei S. V. în vederea reparării pagubei cauzate prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală până la concurența sumei de 810.582 lei stabilită în anul 2010, precum și faptul că înscrierea acestui sechestru în cartea funciară asigură opozabilitatea față de terți, inclusiv față de biroul executorului judecătoresc, astfel că acțiunea de valorificare a imobilului de către executorul judecătoresc a depășit caracterul unui act întocmit în cadrul executării silite.
Intimatul a adus în discuție prevederile art. 244 cod penal referitoare la infracțiunea de sustragere de sub sechestru, precizând că dosarul penal se află în lucru la IPJ M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, astfel că
executarea silită a imobilului apare ca prematură și inadmisibilă raportat la caracterul măsurilor asigurătorii care constituie acte de indisponibilizare și conservare de natură să împiedice partea adversă ca în timpul procesului să înstrăineze bunurile ce formează obiectul litigiului sau să-și diminueze activul patrimonial. Dispozițiile privitoare la sechestrul asigurător și inscripția ipotecară se mențin până la momentul în care organul judiciar abilitat va pronunța o hotărâre definitivă care să asigure repararea completă a prejudiciului, măsura confiscării speciale și repararea pagubei produse prin infracțiune protejând un interes general, ceea conferă sechestrului asigurător un rang preferențial ipotecii, deoarece interesul general primează celui privat.
Totodată, s-a precizat că executarea dispozițiilor referitoare la confiscarea specială cuprinse într-o hotărâre penală se realizează în conformitate cu prevederile art. 439 Cod procedură penală și nu cu cele ale Codului de procedură civilă, care guvernează executarea silită efectuată de creditoare. Aceleași aspecte s-a arătat că rezultă și din prevederile art. 563 Cod procedură civilă care face referire la faptul că măsurile asigurătorii dispuse de organele de urmărire penală și efectele acestora au prevalență față de creanța creditoarei (art. 563 al. 1 lit g Cod procedură civilă).
Intimatul a mai precizat că până în prezent nu s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite de Ministerul Public în dosarul penal indicat, în conformitate cu prevederile art. 168 Cod procedură penală, iar, calea de atac reglementată de art. 168 Cod procedură penală este singura validă pentru situația incidentă, astfel că măsurile asigurătorii instituite în cadrul procesului penal nu pot fi ridicate prin nici o altă modalitatea, competența pentru ridicarea acestor măsuri având-o numai procurorul sau instanța penală după caz. În concluzie, în mod legal a fost respinsă de către OCPI M. - Biroul de carte funciară B. M., plângerea petentului F. Ș. privind înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B. M., b-dul Unirii nr. 8, executarea silită fiind efectuată cu încălcarea prevederilor art. 22 al. 1 Cod procedură penală, art. 163 și următoarele Cod procedură penală, art. 168 și 439 Cod procedură penală.
Trecând la soluționarea plângerii în raport
de actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la B.C.P.I. B.
M. sub nr. 32071/_, B.N.P. Corpadea C. Raluca-Rakoczi Ferencz Robert și M. G. M., a solicitat intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentului F. Ș. în CF 1. - C 1 -U 3 B. M., în baza actului de adjudecare încheiat la data de_ în dosar execuțional nr. 194/2012 al BEJ
M. V. Mircea (f. 47).
Prin Încheierea nr. 32071/_ (f. 45) registratorul de carte funciară a dispus respingerea cererii astfel formulate, reținând că nu se poate opera notarea radierii măsurii asigurătorii în baza actului de adjudecare emis în dosarul execuțional nr. 194/2012 deoarece ridicarea sechestrului este strict de competența organelor care l-au instituit.
Împotriva acestei încheieri petentul a formulat cererea de reexaminare înregistrată sub nr. 105592/_ la OCPI M. - BCPI B. M., care a fost respinsă prin Încheierea nr. 43415/_, reținându-se că prin adresa emisă la
data de_ în dosarul nr. 2175/P/2008 de P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare s-a comunicat că dosarul penal nr. 2175/P/2008 în care intimata S. V. este cercetată pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 al. 1 lit. c din Legea 241/2005 se află în lucru la IPJ M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar măsura asigurătorie a sechestrului în vederea reparării pagubei, dispusă prin ordonanța procurorului din data de_, se menține până la soluționarea cauzei.
Totodată, prin aceeași încheiere s-a mai arătat că bunul imobil asupra căruia a fost instituită măsura asigurătorie ce face obiectul unei ipoteci convenționale pentru garantarea unui credit bancar nu reprezintă un impediment în luarea și menținerea acestei măsuri în procesul penal, întrucât realizarea creanței creditorului ipotecar nu poate lipsi de garanții pe ceilalți creditori ai aceluiași debitor, executarea fiind guvernată de principiul egalității creditorilor. În situația în care dorește realizarea cu prioritate a creanței celui dintâi creditor ipotecar, acesta ori debitorul trebuie să ofere garanții îndestulătoare pentru ca statul ori alți creditori ai inculpatului să poată executa la momentul rămânerii definitive a hotărârii penale, dispozițiile privind plata amenzii, confiscarea specială ori plata despăgubirilor civile.
În ceea ce privește susținerile BEJ M. V. Mircea, respectiv invocarea Deciziei nr. 3507/_ a Î.C.C.J. - Secția penală, s-a susținut că nu sunt altceva decât argumente în plus în favoarea deciziei registratorului de carte funciară care a emis Încheierea nr. 32071/_, întrucât ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului ce a constituit obiectul executării silite și instituirea sechestrului asigurător numai asupra sumei rezultate în urma distribuirii prețului imobilului, constituie un atribuit exclusiv al procurorului sau al instanței de judecată.
Împotriva încheierii, în termenul legal, a formulat plângere petentul F. Ș. (f. 34).
A mai reținut judecătoria că în CF 1. - C1-U 3 B. M. (provenită din conversia pe hârtie a CF 8144 B. M. ) este înscris imobilul în natură apartament nr. 14 situat în B. M., B-dul Unirii nr. 8 compus din 2 camere și dependințe în suprafață utilă de 49,50 mp nr. top_ /33-14 iar în partea a II-a este înscris dreptul de proprietate în favoarea intimatei S. V. cu titlu de drept cumpărare în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 528/_ emis de Primăria Municipiului B. M. .
În partea a III-a a cărții funciare asupra imobilului mai sus identificat sunt înscrise următoarele sarcini:
dreptul de ipotecă pentru suma de 255.850 RON și celelalte obligații de plată aferente creditului, în baza contractului de ipotecă autentificat sub nr.5966/_ emis de BNP Stoica I. Alin, în rangul încheierii de carte funciară nr.36036/_
, sub C1, împreună cu interdicțiile de înstrăinare, demolare și grevare aferente de sub B3, în favoarea lui RO CREDIT IFN Sucursala B. M. .
dreptul de ipotecă - sechestrul asigurător în vederea reparării pagubei cauzate până la concurența sumei de 810.582 lei în favoarea S. ui R. prin
Ministerul Public P. | de pe lângă Judecătoria Baia Mare | în | baza |
Ordonanței din _ | emisă în dosarul nr. 2175/P/2008 sub C2, |
În fila C mai sunt înscrise somațiile de plată după cum urmează:
sub C3 somație de plată pentru suma de 1096586,94 lei reprezentând 1061655 lei credit curent, restant, dobânzi și comisioane, 34931,94 lei cheltuieli de executare, sumă la care se vor calcula dobânzi în continuare și cheltuieli de executare silită până la recuperarea integrală a creditului în favoarea ROCREDIT IFN SA în baza somației emisă în dosar execuțional nr. 995/2011 de executor Cozma Ighian Ciprian SC ROCREDIT IFN SA în rangul încheierii de carte funciară nr. 20518/_ ,
sub C 4 somație de plată asupra imobilului de sub A 1 pentru suma de 1. lei reprezentând debit restant și cheltuieli de executare în favoarea lui BANCPOST SA Sucursala Sălaj în baza somației din_ emisă de executor bancar G.
I. Ciprian în dosarul execuțional nr. 39/2011 în rangul încheierii de carte funciară nr. 23529/_ ,
sub C5 somație de plată pentru suma de 21211,28 lei reprezentând credit restant plus dobânzile viitoare aferente și cheltuielile de executare în favoarea lui Bancpost SA în baza somației din_ emisă în dosar de executare silită nr. 3474-182 din 2011 emis de Negru Doru Romulus executor bancar din cadrul Corpului Executorilor Bancari al Bancpost SA în rangul încheierii de carte funciară nr. 30122/_ ,
sub C6 somație de plată pentru suma de 25113,89 lei reprezentând debitore, cheltuieli de judecată reactualizate cu indicele inflației, taxe de timbru, taxe de CF, cheltuieli de executare la care se adaugă suma de 7942,48 lei reprezentând diferență cheltuieli de executare, cheltuieli de executare, onorariu inclusiv TVA în favoarea lui R. I. și R. M. în baza somației din_ emisă în dosar nr. 44/2012 al BEJ Vucea Gheorghe în rangul încheierii de CF nr. 19910/_ .
Prin actul de adjudecare încheiat la data de_ de BEJ M. V. Mircea în dosar execuțional nr. 194/2012 petentul a cumpărat, în urma vânzării la licitație, imobilul de mai sus, solicitând în conformitate cu prevederile art. 518 al. 3 Cod procedură civilă, a se proceda la înscrierea dreptului său de proprietate astfel dobândit, liber de orice sarcini apreciind că măsura sechestrului asigurător nu beneficiază de un regim special și nici de prevederi speciale. Potrivit art. 518 al. 3 Cod procedură civilă "de la data intabulării, imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea dreptului de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut";, iar conform al. 4 "ipotecile sau celelalte sarcini reale, precum și drepturile reale intabulate după notarea somației în cartea funciară se vor radia din oficiu";.
Prima instanță a apreciat că măsura asigurătorie a sechestrului imobiliar instituită prin ordonanța procurorului și înscrisă sub C 2 în CF 1. -C1-U3 B.
M. are un caracter special raportat la împrejurarea că măsura confiscării speciale și repararea pagubei produse prin infracțiune protejează interesul general.
Ca atare, într-o astfel de situație trebuie dată eficiență prevederilor art. 168 Cod procedură penală, potrivit cărora "In contra măsurii asigurătorii luate
și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul precum și orice altă persoană interesată, se poate plânge procurorului sau instanței de judecată în orice fază a procesului penal. Hotărârea instanței de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea.
După soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aduceri la îndeplinire a măsurii asigurătorii se poate face contestație potrivit legii civile";.
Prin urmare, în acord cu aceste prevederi legale, competența pentru ridicarea unor asemenea măsuri revine fie procurorului fie instanței penale.
Așa cum rezultă și din adresa emisă la data de_ (f. 54) de P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, dosarul penal nr. 2175/P/2008 în care a fost instituită măsura sechestrului asigurător de către organul de urmărire penală se află în lucru la IPJ M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, măsura asigurătorie a sechestrul în vederea recuperării pagubei dispusă prin ordonanța procurorului din data de_ fiind menținută până la soluționarea cauzei, astfel că, față de considerentele expuse, prima instanță a apreciat că plângerea formulată este nefondată și a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul F. Ș. solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea plângerii sale astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a învederat că instanța de fond a respins plângerea apelantului petent apreciind, în mod eronat, că măsura asiguratorie a sechestrului imobiliar instituită prin ordonanța procurorului ar avea un caracter special față de restul ipotecilor și altor sarcini privind garantarea dreptului de creanță, deși, dimpotrivă, restul ipotecilor și somațiilor înscrise în cartea funciară vizează sume certe și nu sume cu titlu de prejudiciu estimat cum este cea a parchetului, neexistând vreun temei legal pentru a fi considerată "specială". Apelantul a considerat că o dovadă în plus în acest sens o constituie faptul că acele creanțele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietății publice prin fapte ilicite sunt menționate în art.563 Cod procedură civilă ca ordine de preferință la distribuirea sumelor obținute din executarea silită abia la litera f), după cele reprezentând cheltuieli de judecată, de executarea silită, salarii, pensii, obligații de întreținere, creanțe bugetare etc. Tot prin sentință se reține că i-ar reveni competența pentru ridicarea unei asemenea măsuri fie procurorului, fie instanței penale, ceea ce nu este cazul în speță, căci nu s-a solicitat RIDICAREA MĂSURII, ci radierea acesteia din CF în conformitate cu prevederile art.518 Cod procedură civilă, MĂSURA URMÂND A FI MUTATĂ ASUPRA PREȚULUI OBȚINUT DIN EXECUTAREA
SILITĂ. De altfel, aceasta este interpretarea corectă a dispozițiilor art.166, 168 Cod procedură penală în lumina art.518 Cod procedură civilă, aspect menționat și de către Agenția Națională de cadastru și P. itate Imobiliară prin adresa nr.505/_ într-o speță identică.
Apelantul a mai susținut că P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare a fost înștiințat despre executarea silită, fiindu-i comunicată publicația de vânzare, procesul verbal de licitație, cel de distribuire a sumelor obținute și actul de adjudecare (cu rea-credință afirmând în cuprinsul întâmpinării că nu a
fost înștiințat de executorul judecătoresc despre vânzare), necontestând absolut niciun act din cadrul executării silite, ci doar nefiind de acord cu înscrierea actului de adjudecare în cartea funciară.
Apelantul a precizat că a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în B. M., Bd. Unirii, nr.8/14, în baza actului de adjudecare încheiat la data de_ în dosarul execuțional nr.194/2012 al Biroului executorului judecătoresc M. Mircea V., acesta aparținând anterior debitoarei S. V. și, în temeiul art.517 alin.1 și 518 Cod procedură civilă, a înaintat biroului de carte funciară actul de adjudecare în vederea înscrierii sale, însă prin încheierea nr. 32071/2012 cererea i-a fost respinsă, aceeași soartă având și cererea de reexaminare promovată împotriva respectivei încheieri. Motivele respingerii vizează neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.48 alin.l lit.a),c) și g) din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare - republicată.
A apreciat apelantul că angajații biroului de carte funciară, dar și prima instanță, au interpretat eronat textele legale în materie.
Astfel, actul de adjudecarea îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de lege pentru existența sa valabilă (cuprinde toate mențiunile specificate de art.516 Cod procedură civilă), biroul de carte funciară neindicând în niciun fel care sunt condițiile de formă nerespectate( art.48 litera a).
Apoi, actul de adjudecare individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, eroarea materială în privința numărului cărții funciare fiind îndreptată din oficiu în baza art.54 din Legea nr. 188/2000 (art.48 lit. c).
Litera g vizează neîndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, neindicate nici acestea în mod expres de către biroul de carte funciară.
Motivul real al respingerii cererii de intabulare îl constituie menționarea în cartea funciară a unui drept de ipotecă în favoarea P. ui de pe lângă Judecătoria Baia Mare, urmare unui sechestru asigurător în vederea reparării pagubei până la concurența sumei de 810.582 lei, care, în opinia reprezentanților biroului de carte funciară, indisponibilizează bunul, împiedicând înscrierea actului de adjudecare în cartea funciară.
Însă, a apreciat apelantul, raportat la prevederile clare ale art.518 alin.3 și 4 Cod procedură civilă reprezentanții cărții funciare se află într-o confuzie generată de faptul că nu disting între dreptul de dispoziție al părții și vânzarea silită a unui imobil, în încheierea de respingere a cererii de reexaminare afirmându-se că "efectul măsurilor asigurătorii constă în indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, în sensul că cel care le are pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând, așadar, atributul dispoziției juridice sau material".
Or, susține apelantul, debitoarea nu a dispus în nici un fel de bunul său, legiuitorul admițând vânzarea silită a bunurilor afectate de ipoteci sau orice alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță și indicând ce anume se întâmplă cu acestea ulterior vânzării silite: se radiază din cartea funciară, creditorii putându-și realiza drepturile numai din prețul obținut. Situația
ipotecii instituite la solicitarea P. ui de pe lângă Judecătoria Baia Mare nu este cu nimic diferită față de ipotecile instituite la solicitarea altor persoane juridice, anterior înscrise în cartea funciară și prioritare în rang. Această ipotecă înscrisă urmare dispunerii unui sechestru asigurător nu are un regim special și nici nu există prevederi speciale de urmat de către biroul de carte funciară, ci doar regula generală indicată de dispozițiile art.518 Cod procedură civilă.
În speță, dat fiind faptul că creditorul în rang preferențial avea o creanță mai mare decât însăși valoarea apartamentului, la distribuirea sumei a încasat ceea ce a mai rămas după deducerea cheltuielilor de executare, situație în care nu a mai rămas o sumă de bani la dispoziția debitoarei asupra căreia să fie menținut sechestrul asigurător al P. ui de pe lângă Judecătoria Baia Mare. Regulile privind distribuirea sumei au fost cu strictețe respectate de către executorul judecătoresc, care de altfel a și înștiințat P. cu privire la existența altor bunuri proprietatea debitoarei asupra cărora să se poată institui sechestrul asigurător până la concurența prejudiciului estimat de 810.582 lei, care nu a devenit cert nici după 5 ani de la deschiderea dosarului penal, stadiul său fiind încă în cercetare la 1PJ M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Intimatul P. de pe lângă Curtea de Apel C., în numele și pentru apărarea intereselor P. ui de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a solicitat respingerea apelului declarat de petentul F. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4646/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare învederând că efectele și rolul sechestrului asigurător penal nu ar trebui interpretate prin prisma dispozițiilor Codul de procedură civilă, așa cum procedează apelantul deoarece sechestrul asigurător penal a fost înscris în Cartea Funciară, iar înscrierea îi asigură opozabilitatea față de terți, inclusiv față de biroul executorului judecătoresc. Astfel, acțiunea de valorificare a imobilului de către executorul judecătoresc a depășit caracterul unui act întocmit în cadrul executării silite.
A apreciat intimatul că dispozițiile art. 518 alin. 3 și 4 Cod procedura civila nu sunt aplicabile întrucât se referă strict la acele ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță ale creditorilor participanți la executarea silită, neputându-se extinde si asupra notărilor anterioare executării silite, cum este cazul în speță.
Radierea notării sechestrului asigurător poate fi efectuată de către registrator doar în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.
În mod temeinic și legal a reținut prima instanță că măsura asiguratorie a sechestrului imobiliar instituită prin ordonanța procurorului are caracter special raportat la împrejurarea că măsura confiscării speciale și repararea pagubei produse prin infracțiune protejează interesul general.
Nici dispozițiile art. 563 din codul de procedură civilă privind ordinea de preferința în ceea ce privește sumele obținute din executarea silită nu pot avea relevanță pentru dezlegarea prezentei cauze, întrucât imobilul se afla sub sechestru asigurător penal și a fost sustras ilegal de sub sechestru. Bunul imobil a fost scos și vândut la licitație cu încălcarea dispozițiilor legale în materie,
întrucât singurii în măsură să aprecieze asupra legalității măsurilor asiguratorii sunt instanța penală competentă ori organul de după caz, întrucât potrivit art. 22 alin. 1 Codul de procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit- o și a vinovăției acesteia ".
Au fost încălcate prevederile art. 163 și urm. Codul de pr. penală, art. 168 Codul de procedură penală și art. 439 Codul de pr. penală, în sensul lipsirii de eficacitate a scopului avut în vedere de legiuitor în ceea ce privește reglementarea măsurilor asigurătorii în cauzele penale, respectiv în sensul golirii de conținut a interesului general al societății protejat prin instituirea măsurii, dând prevalență astfel unui interes personal al creditorului ipotecar garantat printr-un act instituit în mod convențional.
În aceste condiții, procedura de executare silită s-a derulat fără a se ține cont de instituirea sechestrului penal și a inscripției ipotecare, nesocotindu-se și lipsindu-se de efecte juridice măsurile asigurătorii aflate în vigoare și luate în temeiul legii.
Măsura asiguratorie a sechestrului imobiliar nu a fost revocată prin ordonanță sau sentință judecătorească. Sustragerea de sub sechestrul constituie infracțiunea prevăzută de art. 244 din Codul penal. Dosarul în care s-a dispus măsura sechestrului se află în lucru la Inspectoratul de Poliție al J. ețului M.
- Serviciul de Investigare a Fraudelor, astfel încât executarea silită a imobilului aflat sub sechestru judiciar, apare ca fiind prematură și inadmisibilă, întrucât penalul ține în loc civilul.
Măsurile asigurătorii constituie acte de indisponibilizare și conservare de natură să împiedice partea adversă ca în timpul procesului să distrugă sau să înstrăineze bunurile ce formează obiectul litigiului ori, după caz, să își diminueze activul patrimonial.
Măsurile asigurătorii dispuse în privința învinuiților în cadrul procesului penal constituie măsuri procesuale cu caracter real, ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor existente în patrimoniul acestora în vederea acoperirii despăgubirilor civile. Potrivit art. 163 alin. 1 Codul de procedură penală, scopul unei asemenea măsuri îl constituie tocmai prevenirea stării de insolvabilitate a debitorului prin înstrăinarea bunurilor sale.
Prin efectul lor, măsurile asigurătorii garantează executarea obligațiilor de natură patrimonială ce decurg din soluționarea acțiunii penale și acțiunii civile în cadrul procesului penal.
Indisponibilizarea presupune că nicio persoană nu mai este în măsură acte de dispoziție cu privire la bun până la finalizarea definitivă a procesului penal.
O altă caracteristică a sechestrului asigurător vizează interesul pentru care a fost constituit, anume pentru a asigura posibilitatea aplicării confiscării și a reparării pagubei produse prin infracțiune, interesul protejat prin instituirea măsurii asigurătorii fiind unul general al societății, spre deosebire de ipoteca care este instituită convențional, pentru protejarea intereselor creditorului în raport de actele debitorului, care îi pot vătăma interesele. Astfel,
măsura confiscării speciale și repararea pagubei prin infracțiune are un rang preferențial ipotecii, interesul general prevalând asupra celui privat.
Executarea dispozițiilor referitoare la confiscarea specială, cuprinse într- o hotărâre penală, se realizează în conformitate cu prevederile art. 439 Codul procedură penală și nu cu cele ale Codului de procedură civilă, ce guvernează executarea efectuată de creditoare.
Singura cale de atac validă pentru situația incidentă este cea reglementată de art. 168 Codul de procedură penală, astfel că măsurile asiguratorii instituite de Ministerul Public în cadrul procesului penal nu pot fi ridicate prin nicio o altă modalitate. Competența pentru ridicarea acestor măsuri o au procurorul sau instanța penală, după caz.
Pe cale de consecință, registratorul șef al Oficiului de Cadastru și P. itate Imobiliară M. - Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară B. - M. a respins corect înscrierea dreptului de proprietate al lui F. Ș. asupra apartamentului situat în B. M., B-dul Unirii, nr. 8, campus din 2 camere șt dependințe în suprafață utila de 49,50 mp.
Apelul este fondat.
Prin actul de adjudecare încheiat la data de_ de BEJ M. V. Mircea în dosar execuțional nr. 194/2012 apelantul F. Ș. a cumpărat, în urma vânzării la licitație, imobilul apartament nr. 14 compus din 2 camere și dependințe în suprafață utilă de 49,50 mp situat în B. M., B-dul Unirii nr. 8 și terenul în cotă de 15/1246 părți, înscrise în CF 1. - C 1 - U 3 B. M. (provenită din conversia pe hârtie a CF 8144 B. M. )cu nr. top_ /33-14, care a aparținut debitoarei intimate S. V. .
Apelantul s-a adresat B.C.P.I. B. M. solicitând intabularea dreptului său de proprietate dobândit în temeiul actului de adjudecare menționat (f. 47).
Prin Încheierea nr. 32071/_ (f. 45) registratorul de carte funciară a dispus respingerea cererii astfel formulate, reținând că bunul imobil vândut la licitație fusese indisponibilizat printr-un sechestru instituit de un organ de urmărire penală și, ca atare, nu se poate opera notarea radierii măsurii asigurătorii în baza actului de adjudecare emis în dosarul execuțional nr. 194/2012 deoarece ridicarea sechestrului este strict de competența organelor care l-au instituit.
S-a apreciat că, în condițiile în care măsura asiguratorie nu a fost ridicată de organul de urmărire penală sau de instanța penală, actul de adjudecare nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 48 lit. a, c, g din Legea 7/1996.
Cererea de reexaminare formulată de apelant împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin Încheierea registratorului șef nr. 43415/_, reținându- se că măsura asigurătorie instituită asupra imobilului înscris în CF 1. - C 1 - U 3 B. M., prin ordonanța procurorului din data de_, în dosarul nr. 2175/P/2008 al P. ui de pe lângă Judecătoria Baia Mare în care intimata S.
V. este cercetată pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, a fost menținută până la soluționarea cauzei penale.
Prima instanță a apreciat că încheierile de carte funciară atacate sunt legale și temeinice raportat la caracterul special al sechestrului instituit de
organul penal, determinat de interesul general protejat prin luarea acestei măsuri asigurătorii și la împrejurarea că măsura a fost menținută de organele competente, potrivit art. 168 Cod penal, a o ridica.
T. reține însă că, în condițiile în care imobilul a fost adjudecat, apelantul a devenit proprietar al bunului ce a constituit proprietatea debitoarei
V., iar de la data întocmirii actului de adjudecare, dreptul de proprietate s-a transmis în favoarea acestuia, conform prevederilor art. 518 alin.1 Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 517 al. 1 Cod procedură civilă, un exemplar de pe actul de adjudecare se predă dobânditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate și pentru a fi înscris în cartea funciară, de la data intabulării, imobilul rămânând liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea dreptului de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut (art. 518 al. 3 Cod procedură civilă).
Actul de adjudecare încheiat la data de_ de BEJ M. V. Mircea în dosar execuțional nr. 194/2012 în temeiul căruia apelantul F. Ș. a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate în CF 1. - C 1 - U 3 B. M., cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 516 Cod procedură civilă, fiind încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege și individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și număr topografic.
Așadar, contrar celor reținute în încheierile de carte funciară, actul de adjudecare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 48 al.1 lit. a și c din Legea 7/1996 republicată.
În ce privește cerința menționată la lit. g a art. 48 din Legea 7/1996 republicată, respectiv "îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului";, din motivarea încheierilor atacate s-ar putea concluziona că, atât registratorii de carte funciară, cât și prima instanță, au considerat că sechestrul instituit potrivit art. 163 C. proc. pen. constituie un impediment la intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului, câtă vreme organul de urmărire penală care a instituit măsura sau instanța penală nu a dispus ridicarea acestuia.
consideră că trimiterile primei instanțe și ale registratorului de carte funciară la procedura plângerii în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia prevăzute de art. 168 Cod procedură penală, sugerând că, pentru a-și putea înscrie dreptul de proprietate, adjudecatarul ar trebui să investească mai întâi instanța de drept penal solicitând ridicarea măsurii sechestrului, nu pot fi primite.
Apelantul a dobândit dreptul de proprietate în urma vânzării la licitație a bunului imobil al debitoarei intimate S. V. în cadrul executării silite desfășurate la cererea creditoarei ipotecare cu rang superior, ROCREDIT IFN, în vederea realizării creanței sale.
Or, este cert că dreptul unui creditor de a-și realiza creanța pe calea procedurii de executare silită nu este validat/confirmat de legalitatea sau nu a unei măsuri asigurătorii instituite în condițiile art. 163 C. proc. pen., procedură
independentă și separată atât ca finalitate, cât și ca scop de cea a executării silite.
Legalitatea măsurii asigurătorii a sechestrului înscris ipotecar nu poate afecta sub nicio formă legalitatea altor sarcini prealabil înscrise în CF și nici a dreptului creditorului de a-și fi satisfăcut creanța pe calea executării silite, în condițiile în care existența acestora în sine nu comportă critici. Singurul plus de valoare pe care inscripția ipotecară îl aduce măsurii asigurătorii este că o face opozabilă față de terți începând cu acel moment, însă subsidiar dreptului real accesoriu înscris anterior în CF.
În speță, executarea silită demarată la cererea creditoarei ipotecare ROCREDIT IFN s-a desfășurat fără ca organul de urmărire penală care a instituit sechestrul asigurător să fi invocat vreodată, pe calea contestației la executare instituită de art. 399 Cod procedură civilă, pretinsul impediment la executare constând în sechestrarea bunului.
Or, nu se poate accepta ideea potrivit căreia adjudecatarul imobilului sechestrat, vândut la licitație în cursul executării silite demarate de un creditorul titular al unei creanțe ipotecare, ar trebui să obțină o hotărâre a instanței penale de ridicare a sechestrului pentru a-și intabula dreptul de proprietate căci, într-o contestație fundamentată pe prevederile art. 168 Cod procedură civilă, singurul aspect pe care instanța de judecată îl poate verifica este cel al legalității măsurii, nu al restabilirii ordinii de preferință în cazul concursului dintre o ipotecă convențională anterioară și sechestrul instituit potrivit Codului de procedură penală, cu consecința recunoașterii în favoarea statului a unui rang preferențial față de ipotecile ce poartă asupra acelorași bunuri cu argumentul că doar în acest fel s-ar da eficiența dispozițiilor art. 163
C. pr. pen., iar interesul general al statului ar prevala față de interesul privat al creditorilor.
Legalitatea instituirii unei măsuri asigurătorii nu alterează dreptul creditorului de a pune în executare titlul său executoriu, indiferent de rangul de preferință al creanței, iar existența unei ipoteci înscrise anterior în CF prezintă importanță exclusiv din perspectiva rangului de preferință la încasarea sumelor de bani rezultate din vânzarea bunului urmărit.
Nu justifică respingerea plângerii petentului apelant nici argumentul primei instanțe relativ la necesitatea protejării interesului general, obștesc al statului, urmărit prin instituirea sechestrului asigurător (respectiv al confiscării speciale, al reparării pagubei produse prin infracțiune sau pentru garantarea executării pedepsei amenzii), în detrimentul celui particular al creditorului, care tinde la realizarea dreptului său de creanță prin procedura de executare silită, căci ar însemna a recunoaște un drept mai mare unui creditor cu o creanță incertă, ce nu posedă titlu executoriu, față de alți creditori care sunt deja în posesia unor creanțe certe, lichide și exigibile, pentru care au titlu executoriu. Dacă procesul penal s-ar finaliza cu o soluție de condamnare, creanța sub condiție a S. ui s-ar transforma într-o creanță certă, lichidă și exigibilă, care ar avea caracterul unei creanțe fiscale ce s-ar pune în executare cu respectarea normelor din Codul de Procedură Fiscală.
Însă, potrivit art. 142 alin. (7) Cod procedură fiscală, față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege, iar conform art.171 alin. (3) Cod procedură fiscală, dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au un drept de ipotecă despre care organul de executare a luat cunoștință, acestea vor fi plătite imediat după cheltuielile de executare.
Astfel, privilegiul general poate fi preferat celorlalți creditori, chiar garantați, dar numai în măsura în care garanția nu ar fi fost înscrisă anterior în cartea funciară a imobilului. Or, în speță, ipoteca creditoarei urmăritoare ROCREDIT IFN este înscrisă în C.F. 1. -C1-U3 B. M. anterior sechestrului asigurător instituit de intimatul P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, astfel că, față de această creditoare, S. nu putea obține un rang preferențial nici în ipoteza în care creanța sa ar fi devenit certă, lichidă și exigibilă prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
În ce privește "indisponibilizarea"; bunului prin instituirea sechestrului în condițiile art. 163 Cod procedură penală susținută în argumentarea respingerii cererii de intabulare a actului de adjudecare, T. apreciază că invocarea acestui efect al măsurii asigurătorii în raport cu actul de adjudecare excede cadrului procedurii de înscriere în carte funciară reglementată de art. 47-50 din Legea 7/1996 în forma anterioară republicării, căci lucrătorul de carte funciară nu este îndreptățit a se pronunța dacă un imobil putea sau nu fi adjudecat.
Indisponibilizarea bunului putea fi, eventual, analizată de instanța de judecată competentă, pe calea unei contestații la executare inițiată de orice persoană interesată conform art. 399 Cod procedură civilă, ca un pretins obstacol la inițierea și/sau continuarea executării silite asupra bunului imobil sechestrat, însă doar pe parcursul desfășurării acesteia, nu după finalizarea ei, marcată prin întocmirea actului de adjudecare de executorul judecătoresc.
De altminteri, indisponibilizarea reprezintă o măsură preventivă constând în suspendarea temporară a dreptului de dispoziție materială și juridică al proprietarului asupra unor bunuri mobile sau imobile, cu scopul menținerii acelor bunuri în patrimoniul persoanei respective, spre a putea servi la nevoie pentru garantarea executării silite unei anumite creanțe.
Așa cum în mod corect a susținut apelantul, indisponibilizarea nu se identifică, sub nicio formă, cu noțiunea de inalienabil (termen utilizat în limbajul juridic pentru a da expresie interdicției de înstrăinare a unui bun sau a unui drept subiectiv prin acte juridice de drept civil) sau cu noțiunea de insesizabil (bun sau drept patrimonial care nu este susceptibil să fie urmărit pe cale silită de către creditorii titularului sau, pentru recuperarea creanțelor pe care aceștia le au împotriva respectivului titular. Așadar, indisponibilizarea este o măsură ce vine să protejeze bunul, prin împiedicarea proprietarului, (învinuit sau inculpat) să-l distrugă ori să-l înstrăineze în scopul de a-și micșora patrimoniul în eventualitatea în care acesta ar trebui să execute o obligație sau să răspundă pentru repararea unui prejudiciu, însă, nu are ca scop și nu presupune că bunul nu poate fi executat silit întrucât, ca efect al
instituirii măsurii asigurătorii, în mod indubitabil, acesta nu a fost declarat inalienabil sau insesizabil.
De altfel, art. 726 Cod procedură civilă stabilește, cu titlu de principiu, bunurile care sunt insesizabile și nu sunt supuse urmăririi silite, iar bunurile
"indisponibilizate"; nu se numără printre bunurile care nu pot fi executate silit, motiv pentru care T. apreciază că instituirea sechestrului și indisponibilizarea bunului potrivit art. 163 Cod procedură penală nu este de natură a bloca inițierea sau continuarea executării silite inițiate de către un creditor ipotecar și, cu atât mai mult, intabularea terțului adjudecatar.
Față de aceste considerente, T. apreciază că atât hotărârea primei instanțe, cât și încheierile de carte funciară atacate sunt nelegale și netemeinice și, în consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul petentului F. V., va schimba în tot sentința civilă nr. 4646 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare și, admițând plângerea formulată și precizată de petent, va modifica încheierea nr. 43415/_ a registratorului șef al Biroului de Cadastru și P. itate Imobiliară M. în sensul admiterii cererii petentului de reexaminare a încheierii de carte funciară nr. 32071/_
, iar în baza art. 50 al. 1 din Legea 7/1996 republicată, va dispune intabularea dreptului de proprietate al apelantului petent F. Ș. asupra imobilului apartament situat în B. M., B-dul Unirii nr. 8 ap. 14 compus din două camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 49,50 mp, având identificator unic nr. top. 1731/16 și 1724/33-14, înscris în C.F. nr. 1. -C1-U3 B. M., în baza actului de adjudecare încheiat la data de_ în dosarul execuțional nr. 194/2012 al executorului judecătoresc M. V. Mircea, reținând că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 48 din Legea 7/1996 rep. pentru înscrierea în cartea funciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul F. Ș., domiciliat în loc. U., str.
P. D., nr. 63/21 împotriva Sentinței civile nr. 4646 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite plângerea formulată și precizată de petentul F. Ș. în contradictoriu cu intimații S. V., domiciliată în loc. M. M., str. P. nr. 88, jud. M. și S. R. prin MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L.
JUDECĂTORIA BAIA MARE, împotriva încheierii nr. 43415/_ a registratorului șef al Biroului de Cadastru și P. itate Imobiliară M. pe care o modifică în sensul admiterii cererii petentului de reexaminare a încheierii de carte funciară nr. 32071/_ și, în consecință:
Dispune intabularea dreptului de proprietate al apelantului petent F. Ș. asupra imobilului apartament situat în B. M., B-dul Unirii nr. 8 ap. 14 compus din două camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 49,50 mp, având identificator unic nr. top. 1731/16 și 1724/33-14, înscris în C.F. nr. 1. -C1-U3
B. M., în baza actului de adjudecare încheiat la data de_ în dosarul execuțional nr. 194/2012 al executorului judecătoresc M. V. Mircea.
Definitivă.
Cu drept recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||
G. B. | S. | T. A. Ana R. | M. |
Red.tehnored. G.B. 5 ex. _
Red./judecător la fond:V. L. F. Com.
| ← Decizia civilă nr. 1155/2013. Plângere încheiere carte funciară | Decizia civilă nr. 614/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
