Decizia civilă nr. 246/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.246/R/2013
Ședința publică din 28 Februarie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: A. -P. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta reclamantă P.
O. P. , în contra Sentinței civile nr.23.142/23 Noiembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.22._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata pârâtă C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate C. , având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta reclamantă, domnul preot S. C., lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă fost declarat în termen, motivat, comunicat cu intimata pârâtă, conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată și astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașate la fila 6 dosar, recursul fiind scutit de taxă judiciară, raportat la natura pricinii, fond funciar.
La data de 26 Februarie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului un memoriu din partea recurentei reclamante, atașat la filele 7-8 dosar.
Reprezentantul recurentei reclamante învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, înscrisuri de depus la dosar ori excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentei în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu motivarea că terenurile au fost folosite din anul 1923 conform procesului-verbal întocmit până în anul 1962 când au fost preluate în mod abuziv de către regimul comunist, iar în baza Legii nr.247/2005 P. P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, teren care a fost dat în posesie Parohiei Păduren de către Tribunalul Cluj în anul 1934 însă cererea a fost respinsă de comisia municipală, care în anul 2010 a început parcelarea terenului. Mai arată că P. P. are nevoie de acest teren, fiind singură sursă de venit, iar prin arendarea acestuia au obținut fonduri pentru repararea și întreținerea bisericii din P., care se află întru-un amplu proces de consolidare și reparații capitale. Mai arată că, comisia municipală nu trebuia să reconstituie dreptul de proprietate pe acel
amplasament altor persoane îndreptățite, atâta timp cât comisia județeană recunoaște dreptul parohiei conform hotărârii date în acest sens.
În final, apreciază că se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând reține că prin Sentința civilă nr.23.142/23 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.22._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată și respinsă excepția tardivității cererii invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Totodată, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta P.
P., reprezentată prin preot S. C., în contradictoriu cu pârâta C. locala pentru reconstituirea dreptului de proprietate C. -N., prin Primar, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea reclamantei privitoare la obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Potrivit art. 137 C.proc.civ. "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.";
Cu privire la excepția puterii de lucru judecat invocată de către pârâtă prin întâmpinare, potrivit art. 163 C.proc.civ., "nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe";, iar art. 1201 C.civ. stabilește că "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate";.
Raportat la înscrisurile dosarului nr._ acvirat la prezenta cauză, instanța a reținut că reclamanta a solicitat:
obligarea pârâtei C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să procedeze la punerea în posesie a Parohiei Ortodoxe P. și să întocmească documentația necesară eliberării Titlului de P. pentru terenurile înscrise în C.F. nr. 15738, având topo 18349 și C.F. nr. 1654, nr. topo 3021/1, în suprafață totală de 23,73 ha, potrivit Hotărârii nr. 352 din 11 martie 2009 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. ;
obligarea pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. să elibereze titlul de proprietate pentru aceste terenuri, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 890/2005, Legea nr. 247/2005, Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că este același - T. ul Suprem, Secția Civilă, decizia nr. 251/1973. Instanța reține că pentru a exista putere de lucru judecat nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci e suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final este același - Curtea Supremă de Justiție, Secția Civilă, decizia nr. 1345/2001.
Identitatea de persoane, cerută pentru existența puterii de lucru judecat, înseamnă participarea, în ambele procese, a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor ce formează obiectul pricinii, pentru a se exclude astfel situația în care una din părți a figurat în primul proces nu în nume propriu, ci pentru altul.
Cu privire la identitatea de cauză, instanța a reținut că pentru a se putea reține existența puterii de lucru judecat, este necesar ca în ambele acțiuni să se invoce același fundament al raportului juridic dedus judecății.
Instanța a reținut că dacă în ambele acțiuni se poate reține identitate de părți și de cauză, cu privire la obiectul dedus judecății, acesta este diferit. Astfel, dacă în prezenta cauză reclamanta urmărește ca pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să îi recunoască îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului identificat în C.F. nr. 15738, având topo 18349, în dosarul nr._, soluționat prin Sentința civilă nr.7232/_, s-a urmărit obligarea pârâtei C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să procedeze la punerea în posesie și să întocmească documentația necesară eliberării Titlului de P. potrivit Hotărârii nr.352 din 11 martie 2009 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., prin care C. Locală a fost obligată să procedeze la constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, în limita prevăzută de lege, după soluționarea tuturor cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate depuse la nivelul Municipiului C. -N., cu alte cuvinte s-a urmărit obligarea pârâtei la executarea hotărârii Comisiei Județene în sensul constituirii dreptului de proprietate în favoarea
reclamantei.
Cu privire la susținerile reclamantei în sensul că Sentința civilă nr.7232/_ pronunțată în dosarul nr._ nu este definitivă și irevocabilă întrucât s-a formulat recurs, cauza având termen stabilit pentru data de_, instanța a apreciat că acestea nu sunt întemeiate în parte, iar pentru rest nu prezintă relevanță sub aspectul soluționării excepției invocate. Astfel, pe de o parte sentința menționată este definitivă, conform art.
377 alin. (1) punctul 1 C.proc.civ., în contra susținerilor eronate ale reclamantei, iar pe de altă parte puterea de lucru judecat este un atribut al hotărârii judecătorești definitive, care până la infirmarea sa, în tot sau în parte, de către instanța de control judiciar, produce toate efectele prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinită tripla identitate sub aspectul obiectului, instanța a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția tardivității cererii invocată de către pârâtă prin întâmpinare instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art. 27 alin. (6), alin. (7) și alin. (8) din HG nr. 890/2005 modificat, comisia județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală. După analizare comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa, contestațiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, și le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale,
care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații hotărârea comisiei județene. De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile.
Instanța a reținut că prezenta cerere nu a fost întemeiată pe dispozițiile menționate, respectiv reclamanta nu a înțeles să formuleze prin prezenta o plângere împotriva Hotărârii nr. 352 din 11 martie 2009 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., chiar dacă finalitatea avută în vedere de către aceasta se confundă în ambele cazuri.
În consecință, apreciind că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.27 alin.(6), alin.(7) și alin.(8) din HG nr.890/2005 modificată, respectiv cele ale art.53 și următoarele din Legea nr.18/1991 republicată, raportat la cadrul procesual stabilit de către reclamantă, de care instanța este ținută conform art. 129 alin. (6) C.proc.civ., instanța a respins excepția tardivității cererii invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei dedus judecății, instanța a reținut următoarele:
Conform dosarului de fond funciar anexat dosarului nr._, acvirat la prezenta cauză, prin cererea cu nr. 66935/304/_, depusă in temeiul Legii nr.247/2005, reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris in CF nr. 15738, având nr. Topo 18349 și CF nr. 1654, nr. Topo 3021/1, in suprafața totala de 23,73 ha.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost analizată de către C. M., care a hotărât respingerea acesteia pe considerentul ca reclamanta nu are calitatea de persoana îndreptățită, întrucât terenurile solicitate constituie proprietatea tabulara a Statului R., în folosința Bisericii Ortodoxe R. e din P. .
Reclamanta a formulat contestație împotriva Hotărârii Comisiei Locale, admisă în parte prin Hotărârea nr. 352/_ a Comisiei Județene, în sensul că s-a recunoscut îndreptățirea reclamantei la constituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren. Astfel, prin art. 2 din hotărârea anterior menționată, C. Locală a fost obligată să procedeze la constituirea dreptului de proprietate în favoarea unității de cult solicitate asupra suprafeței de teren cu destinație agricolă, în limita prevăzută de lege, după soluționarea tuturor cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate depuse la nivelul Municipiului C. -N., în temeiul dispozițiilor art. 23 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 (fila 9).
Astfel, relevantă sub aspectul soluționării prezentului litigiu este împrejurarea că deși reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului identificat mai sus, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. a admis doar în parte contestația sa formulată împotriva hotărârii Comisiei Locale, în sensul obligării acesteia să procedeze la constituirea dreptului de proprietate.
Așa cum rezultă din adresa nr.28208/304/_ a Comisiei locală de fond funciar C. -N. din dosarul acvirat și din cuprinsul întâmpinării formulată în prezenta cauză, constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei se poate face numai după soluționarea tuturor cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, constituirea dreptului de proprietate fiind subsidiară operațiunii de reconstituire a dreptului de proprietate si a operațiunilor de constituire a dreptului de proprietate, persoanele cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, putând fi puse in
posesie numai după finalizarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, depuse de către foștii proprietari deposedați și in urma constituirii rezervei la nivelul Comisiei Locale de fond funciar.
Împotriva Hotărârii nr. 352 din 11 martie 2009 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., reclamanta avea posibilitatea de a formula plângere la judecătoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare, în temeiul art. 12 alin. (6) din Legea nr. 1/2000, coroborat cu art. 27 alin. (8) din Hotărârea de Guvern nr. 890/2005 și art. 53 din legea nr. 18/1991 republicată, posibilitate legală de care însă nu a înțeles să se folosească.
În consecință, Hotărârea nr. 352 din 11 martie 2009 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
C. continuă să producă efectele unui act administrativ-jurisdicțional valabil.
Apare astfel ca vădit neîntemeiată cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la reconstituirea dreptului de proprietate, câtă vreme s-a parcurs procedura specială reglementată de normele legii fondului funciar, procedură finalizată cu hotărârea Comisiei Județene care recunoaște constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
În consecință, instanța a respins cererea reclamantei, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 18/1991, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin.(1) C.proc.civ., raportat la soluția pe care urmează a o pronunța asupra cererii principale, instanța a respins cererea reclamantei privitoare la obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinței civile nr.23.142/23 Noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs reclamantă P.
O. P. (f.2-3), prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii.
În motivare a arătat că potrivit C.F. nr.15738 cu nr. topo 18349 terenul "Față de la coada Teleacului"; a fost înscris cu nr. top_ drept proprietate Statul Român în folosința Bisericii Ortodoxe Române din comuna
P., comisia municipală nerecunoscându-le dreptul de reconstituire pe motiv că nu sunt persoană îndreptățită, fapt contrazis de către comisia județeană prin Hotărârea nr.352/2009. Deși, din anul 2009 și până în prezent au făcut numeroase demersuri pentru a fi pusă în posesie, în sensul că a adresat cereri de punere în posesie, adrese sau notificări pentru a obține eliberarea titlului de proprietate, în mod constant, comisia muncipală i-a răspuns că cererea este prematură.
Conform Legii nr.1/2000, art.23 alin.1 coroborat cu alin.2 și P. P. are dreptul să i se reconstituie dreptul asupra terenului înscris în C.F. nr.15738 cu nr. topo 18349, în suprafață totală de 22,99 ha, nu doar 10 ha care s-a atribuit prin constituire asemenea unei parohii nou înființate.
Legiuitorul în legea nr.1/2000 făcând distincție clară între lăcașele de cult nou înființate și lăcașele de cult existente la data colectivizării, așa cum este și cazul Parohiei Ortodoxe P. .
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.1/2000.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Aspectele invocate în susținerea recursului, au fost cuprinse și în cererea de chemare în judecată, fiind supuse analizei instanței de fond care a reținut în mod corect situația de fapt și dispozițiile legale incidente.
Potrivit art.8 al. 1 din Legea nr.18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se face in conditiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Conform situației de carte funciară nr.15738 C. asupra terenului cu destinația fânaț la "Fața de la Coada Teleacului"; în suprafață de 39 iugh și 1530 stj. este proprietar tabular Statul Român.Asupra acestui imobil recurenta-reclamantă are înscris un drept de folosință.
Prin Hotărârea nr.352 din_ a Comisiei Județene pentru S.
D. de P. Privată asupra Terenurilor C. s-a dispus obligarea Comisiei locale de fond funciar C. -N. să procedeze la constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra suprafeței de teren cu destinație agricolă, îm limita prevăzută de lege, după soluționarea tuturor cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate depuse la nivelul mun.C. -N. .
Așadar, recurentei-reclamante i-a fost recunoscut dreptul de proprietate sub forma constituirii, iar reclamanta nu a formulat contestație în termenul legal împotriva Hotărârea nr.352 din_ a Comisiei Județene pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor C. .
În atare situație cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate asupra aceluiași teren apare ca neîntemeiată, motiv pentru care prima instanță a respins cerere.
Față de cele de mai sus, constatând legală și temeinică sentința civilă recurată, în tem.art.312 cod pr.civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de P. O. P. împotriva Sentinței civile nr.23.142/23 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.22._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. O. P. împotriva Sentinței civile nr.23.142/23 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.22._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 Februarie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, V. G. fiind transferat la altă instanță semnează Președinte Secție Civilă Ana-SS |
Grefier, A. -P. B. |
Red. C.C./dact.A.P.B.
_
2 exemplare
Judecător fond: R. -M. P.
| ← Decizia civilă nr. 254/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 1169/2013. Fond funciar → |
|---|
