Decizia civilă nr. 248/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 248/2013
Ședința publică din data de 17 Decembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. | G. | , președinte secție civilă |
JUDECĂTOR: K. | M. | , președinte tribunal |
H. | A. | , grefier |
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. B.
,
reprezentată prin Țap N. Ovidiu având funcția de director, cu sediul social în localitatea B., nr. 8, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 1915 din 19 iunie 2013
, pronunțată de J. Z., în dosarul nr._, având ca obiect - pretenții -.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este motivat, a fost comunicată cererea și motivele de apel cu intimata S. R. de R., care depune întâmpinare.
comunicat apelantei S.C. A. S.R.L. B., un exemplar din întâmpinare, apelanta depune răspuns la întâmpinare, în termenul prevăzut de lege.
anta a depus taxa judiciară de timbru de 61,40 lei și timbru judiciar de 5,00 lei.
Instanța raportat la obiectul cererii și a documentelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1915 din 19 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr. 1479/337 J. Șimleu Silvaniei, a admis cererea în pretenții formulată de reclamanta S. R. DE R. B. , împotriva pârâtei S.C. A.
S.R.L. B. și s-a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 630,00 lei, reprezentând taxă radio pentru perioada aprilie 2010 - decembrie 2011, precum și penalități de întârziere calculate până la data de 14 februarie 2013, în cuantum de 105,08 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Conform facturilor fiscale, depuse la dosarul cauzei, pârâta datorează reclamantei suma de 630,00 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei aprilie 2010-decembrie 2011 la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 105,08 lei.
Potrivit art. 40 alin 3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
În conformitate cu prevederile HG nr. 97772003 art. 5 alin. 1 taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate iar potrivit art. 6 alin 1și 2 din același act normativ pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. (2) Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Pârâta nu a făcut dovada că este scutită de la plata taxei respective și nici că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de HG nr. 977/2003 care vizează scutirea de la plata respectivei taxe.
Împotriva acestei sentințe pârâta S.C. A. S.R.L. B. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei.
Arată că, instanța de fond a fost investită de reclamanta S. R. de
R. B., cu soluționarea unei acțiuni în pretenții față de S.C. A. S.
, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 630,00 lei reprezentând taxă radio pentru perioada aprilie 2010 - decembrie 2011, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 105,08 lei, cerere în pretenții admisă în totalitate.
Mai arată că, instanța de judecată a reținut, că deși prevederile art. 3 alin. 2 și 3 din HG nr. 977/2003 cât și din HG nr. 978/2003, au fost anulate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2102 din 09 aprilie 2012, reține că dispozițiile art. 40 din legea nr. 41/1994 nu au fost abrogate, iar legea are forța juridical superioară hotărârii de guvern.
Consideră că această interpretare dată de instanța de judecată actelor normative și Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2102 din 09 aprilie 2012 sunt eronate, pentru că prevederile cuprinse în art.3 alin. 1 din HG nr. 977/2003 și art. 3 alin. 1 din. HG nr. 978/2003 au fost anulate.
Precizează că, în virtutea acestei decizii persoanele juridice care nu dețin mijloace tehnice de recepționare a informațiilor radio-tv nu vor mai fi obligate să achite taxa instituită de lege pentru aceste servicii, chiar dacă ulterior acesteia guvernul a intervenit cu modificări asupra actelor normative incidente în cauză în scopul de a ocolii aplicarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-au statuat anumite principii în sensul că, persoanele juridice care nu dețin mijloace tehnice de recepționare a informației radio-tv sunt scutite de la plata acestor servicii și de a nu plăti un serviciu de care nu beneficiază.
ul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale. Potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
De asemenea, art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 reiterează această obligație, statuând că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune";.
Prin urmare, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile, au calitatea de beneficiar în accepțiunea Legii nr. 41/1994, art. 40 alin. 3, iar Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul articolului susmenționat este constituțional.
Nu este întemeiat motivul de apel invocat de pârâta S.C. A. S.R.L. B., întrucât este adevărat că prin Decizia civilă nr. 2102/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios Administrativ și Fiscal, instanța a anulat art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003.
Numai că Guvernul României a emis o nouă hotărâre cu nr. 1012/_ prin care legiuitorul a modificat art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003 iar conținutul articolului are următorul cuprins că: persoanele juridice cu sediul în România care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale. Potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Rezultă deci că, Decizia Curții Constituționale a clarificat problema obligativității plății taxei indiferent de deținerea sau nu de receptoare iar prevederile art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/1994 nu contravin celor prevăzute de art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994.
Tocmai de aceea prin Decizia nr. 1930/_ Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul persoanelor juridice, în mod evident, legiuitorul nu a înțeles să facă deosebire între cele care dețin și cele care nu dețin receptoare radio sau TV, instituindu-se așa cum rezultă în mod clar, obligativitatea plății acestor două taxe. De altfel, dacă în intenția legiuitorului ar fi fost să se facă o asemenea distincție acest lucru s-ar fi făcut în mod expres așa cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice. Sintagma -beneficiari ai acestor servicii - nu poate fi altfel
interpretată decât în modul în care Curtea Constituțională și Curtea de A. C. au abordat-o.
Este de reținut că obligația statului de a asigura prin mijloace adecvate dreptul la informare al cetățenilor implică o cheltuială publică, inclusiv cu organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune menționate la art. 31 alin. 5 din Constituție.
De altfel art. 56 alin. 1 din Constituție instituție obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe și impozite.
Așa încât, din cele arătate, rezultă obligativitatea societății pârâte la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.
Aceste considerente fac astfel ca apelul petentei să fie nefundat, urmând ca acesta să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. B., împotriva Sentinței civile nr.1915 din_ a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
D. G. | K. | M. | H. | A. |
Red. K.M./ _
Dact.H.A./_ / 4 ex. Jud. fond: D. E. R.
| ← Decizia civilă nr. 691/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 949/2013. Pretenții → |
|---|
