Decizia civilă nr. 949/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 949/R/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător F. S. B. Grefier C. -G. H.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe recurent M. C. -N. PRIN P. și pe intimat SC D. C. S., intimat C. LOCAL AL M.
C. -N., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 269 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimatul reclamant av. F. O., lipsind recurentul pârât și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
T. ul constată că recursul este formulat și motivat în termen, comunicat, legal timbrat la data de_ cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 205,5 lei și 3 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art.
150 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului, și menținerea hotărârii atacate, raportat la faptul că în cauză prejudiciul și fapta ilicită au fost dovedite, precum și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența celui care a cauzat prejudiciu. Astfel, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Cu cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial .
T. ul reține cauza în pronunțare asupra recursului.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 269 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. LOCAL AL M. C. -N. - prin primar, invocată de pârât.
A fost respins[ cererea formulată de reclamantul S.C. D. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. - prin primar, ca
fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul S.C. D.
C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. - prin primar.
A fost obligat pârâtul M. C. -N. - prin primar la plata sumei de
5.000 lei reprezentând despăgubiri civile și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculate de la momentul rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului, dobânzi ce vor fi calculate potrivit art. 3712 alin. 2 C.proc.civ., către reclamant.
S-a respins cererea cu privire la obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data de_ - și până la momentul rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, ca fiind neîntemeiat.
A fost obligat pârâtul M. C. -N. - prin primar la plata sumei de
3.514 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
► În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. Local al M. C. -N. - prin primar, instanța de fond a constatat următoarele:
Potrivit art. 41 C.proc.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte in judecata, iar asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta in judecat ca parte, daca au organe proprii de conducere. Astfel, capacitatea procesuala de folosința este una din condițiile de exercitare a acțiunii civile.
Potrivit art. 21 alin. (1) din legea nr. 215/2001, republicata, Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. A. . (2) al aceluiași articol precizează că, În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 215/2001 rezulta ca titularul dreptului de proprietate publica sau privata asupra bunurilor aparținând domeniului public, respectiv domeniului privat al unității administrativ teritoriale, este unitatea administrativ teritoriala, singura care poate fi subiect de drept, având capacitate civila si personalitate juridica. Cele doua autorități, consiliul local si primarul, alături de aparatul sau de lucru, nu sunt titulare ale dreptului dedus judecății, ci prin intermediul lor titularul exercita dreptul de proprietate publica sau privata, aparținând domeniului public, respectiv domeniului privat al unității administrativ teritoriale.
Drept urmare, titular al dreptului real de administrare nu poate fi decât persoana juridica (unitatea administrativ teritoriala). Ca atare exercitarea de către pârâtul C. local al municipiului C. -N. a atribuției de administrare a domeniului public al unității administrativ teritoriale nu determina reținerea calității acestuia de titular al vreunui drept real de administrare, care sa impună prezenta sa in proces, în temeiul art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Raportat la aceste dispoziții legale doar unitățile administrativ teritoriale, respectiv comunele, orașele, municipiile si județele sunt persoane juridice de drept public si au capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu.
În considerarea celor enunțate instanța a admis excepția invocata de pârâți si a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul C. Local al
M. C. -N. - prin primar, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
► Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, la data de la_, în jurul orelor 19:22, în loc. C. -N., pe str. A. Ș., jud. C., autoturismul marca Volkswagen Caddy, cu nr. de înmatriculare_, proprietate a S.C. D. C.
S.R.L. (conform certificat de înmatriculare f. 8), în timp ce era condus de numitul
M. E., angajat al reclamantului (conform contract individual de muncă f. 73- 74), a suferit avarii produse de stâlpul retractabil care blochează accesul pe această stradă.
Stâlpii retractabili de pe str. A. Ș., locație unde a avut loc incidentul, au fost montați de pârâtul M. C. -N., fiind amplasați pe domeniul public al pârâtului (conform răspuns interogator administrat - întrebare 1 și 2, f. 53).
Instanța a reținut că stâlpul, a fost comandat pentru coborâre de conducătorul auto în data de_ ora 19:22:07, pentru ca la ora 19:22:13 să pună autoturismul în mișcare, iar la ora 19:22:18, când autoturismul se afla deja deasupra stâlpului, acesta s-a ridicat, avariind autoturismul (conform înregistrare video - suport optic, f. 63). Rezultă așadar că într-un interval de aprox. 11 secunde, stâlpul a început să coboare și ulterior să se ridice, interval insuficient pentru a permite trecerea unui autoturism care s-a pus în mișcare după coborârea.
Acest aspect a fost confirmat și de martorul Oarga Eusebiu Sorin, declarație consemnată la dosarul cauzei (f. 50), acesta arătând că lucrează la o casă de schimb valutar din fața stâlpului … în cursul anului trecut (2011) au fost mai multe incidente legate de avarierea vehiculelor de către acest stâlp, în jur de două trei pe săptămână .. a observat personal incidentul în care a fost implicată mașina reclamantului, a observat cum mașina s-a oprit înainte de stâlp, a comandat coborârea acestuia, iar când s-a pus în mișcare, ajungând deasupra stâlpulu, acesta s-a ridicat.
Avariile produse autoturismului marca Volkswagen Caddy (f. 23-30), au necesitat reparații în cuantum de 5.000 lei (conform factură fiscală f. 23).
În drept, art. 998 C.civ. prevede că "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara";, iar art. 999 C.civ. prevede că "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin
imprudența sa";.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat ca, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului M.
C. -N. - prin primar, în baza art. 998-999 C.civ.
Instanța a reținut că a existat vinovăția pârâtului M. C. -N. în avarierea autoturismului marca Volkswagen Caddy, cu nr. de înmatriculare _
, proprietate a S.C. D. C. S.R.L., ca urmare a funcționării necorespunzătoare a stâlpului care blochează accesul pe strada A. Ș. .
Pentru toate aceste considerente, avându-se în vedere dispozițiile art. 998- 999 C.civ., instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâtul M. C. -N. - prin primar la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri civile, către reclamantul S.C. D. C. S.R.L.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, potrivit art. 1088 alin. 1 C.civ. La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar potrivit alin. 2, Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor și anume: obligația pârâtului constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, calculate de la momentul rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului, dobânzi ce vor fi calculate potrivit art. 3712 alin. 2 C.proc.civ., către reclamant.
Dobânzile urmează a fi calculate doar de la momentul rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, întrucât doar de la acea dată creanța devine certă, lichidă și exigibilă și nu de la data de_ - data producerii evenimentului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 3.514 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a admis capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul M. C. -N. - prin primar la plata către reclamant a sumei de 3.514 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs pârâtul M. C. -
N. prin primar (f.3)
solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea sentinței contestate în speță, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea cererii
se critică legalitatea hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:
In fapt, in cuprinsul cererii de chemare in judecata se arata ca, la data de_, conducatorul auto M. E. a condus autovehiculul marca Volkswagen Caddy, cu numarul de inmatriculare_, aflat in proprietatea reclamantei, in localitatea C. -N., str. A. S., judetul C., pe strada in cauza fiind montat un stalp actionat prin telefon, in vederea limitarii accesului doar in favoarea riveranilor.
Conducatorul autovehiculului a comandat prin telefon coborarea stalpului ce blocheaza accesul, insa la trecerea autoturismului, stalpul s-a ridicat inainte
ca autoturismul sa poata trece integral de acesta, lovind puntea spate a autoturismului.
Cu privire la situatia mai sus expusa arata ca, in opinia recurentului, probele din dosarul dedus judecatii, de care a tinut seama instanta de fond, nu fac pe deplin dovada indeplinirii tuturor conditiilor necesar a fi intrunite cumulativ, pentru a putea fi antrenata raspunderea civila delictuala.
In privinta antrenarii raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, art. 998 si art. 999 Cod civil, la care face referire si instanta, vor trebui intrunite cumulativ, in mod obligatoriu, patru conditii generale.
Astfel, potrivit art. 998 cod civil "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-1 repara ", iar conform art. 999, "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa". Din aceste prevederi legale rezulta ca, pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi intrunite cumulativ patru conditii, si anume: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constind in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
In ceea ce priveste prejudiciul, arata ca, in opinia sa in principiu, doar o nota de constatare a IPJ C. poate face dovada, in mod cert, a intinderii prejudiciului in cauza, fara a fi insa suficient in stabilirea persoanei culpabile de producerea respectivului prejudiciu. In speta nu exista un proces verbal de constatare a avariei autoturismului la fata locului incheiat de organele de politie Asadar, actele depuse in legatura cu evenimentul rutier au fost eliberate exclusiv in baza simplei declaratii a conducatorului autovehiculului avariat. Prin urmare, considera ca nu este posibila antrenarea raspunderii civile delictuale ca urmare a declaratiei conducatorului autovehiculului avariat, fara a face dovada tuturor cerintelor legale necesare a fi intrunite in vederea determinarii concrete a raspunderii obiective.
Referitor la fapta ilicita, pentru ca este absolut necesar sa existe o asemenea fapta, conditie a angajarii raspunderii civile delictuale, mentionează ca nu este suficient a ne afla doar in fata unei conduite umane, ci se mai cere ca aceasta conduita sa aiba caracter ilicit, adica nepermis, nelegitim, oprit, ori, in speta, din probele administrate la dosar nu s-a facut in nici un fel dovada existentei acesteia si ,cu atat mai mult, raportat si la cele mai sus expuse, dovada existentei unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si preiudiciu.
Cu alte cuvinte, pentru ca obligatia de dezdaunare sa ia fiinta, trebuie sa se stabileasca existenta unei legaturi de la cauza la efect intre fapta comisa de o persoana si prejudiciul suferit de cealalta, conditie care in speta, in opinia recurenților, nu a fost dovedita.
D. le depuse in probatiune, respectiv PV de constatare a avariilor, care are la baza declaratia pe proprie raspundere a soferului si autorizatia de reparatii nu sunt probe suficiente pentru admiterea actiunii.
Apoi, dreptul la reparatie poate fi recunoscut numai pentru daunele care sunt, neindoielnic, o consecinta directa a faptei ilicite
De asemenea invederează instantei de recurs faptul ca producerea prejudiciului poate fi precedata sau insotita de mai multe actiuni sau inactiuni, fiind implicate in acest sens o serie de imprejurari, cauze si conditii, prin urmare ar fi dificil de identificat in mod concret care dintre acestea ar fi direct determinante ale antrenarii raspunderii civile delictuale pentru paguba astfel pricinuita.
Este posibil ca insasi conduita conducatorului auto sa fi produs sau macar sa fi contribuit la producerea "accidentului" in speta sau chiar existenta unor probleme anterioare ale autoturismului in cauza, acesta fiind in situatia de a-l avaria intentionat.
Totodata arata ca nu s-a raportat nici o defectiune a sistemului in cauza, de actionare a stalpului de acces, acesta functionand normal in toata perioada indicata in cuprinsul actiunii, astfel incat este rnai mult decat posibil ca avaria auto sa se fi produs din culpa soferului autoturismului, contrar celor sustinute in probatiune.
In opinia recurenților nu ne aflam in cauza in prezenta unor fapte ilicite si imprejurari dovedite, in acceptiunea legii.
In opinia recurentului, nici legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, conditie ceruta in mod imperativ de lege, pentru antrenarea raspunderii civile delictuale nu poate fi stabilita in cauza, in concret.
Remarca de asemenea ca raportat la culpa, ca și conditie esentiala a antrenarii raspunderii civile delictuale, art. 998 Cod civil prevede ca obligatia de reparare a prejudiciului revine celui din a carui greseala s-a ocazionat cu alte cuvinte, pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala, este necesar ca fapta ilicita cauzatoare a prejudiciului sa fie imputabila autorului acesteia, si anume, in speta, M. C. -N., aspect cu care nu poate fi de acord.
Sub acest aspect invederează instantei de judecata faptul ca, chiar daca am presupune ca prejudiciul este cel indicat in cauza, culpa producerii acestuia putea fi exclusiv a soferului autoturismului sau poate o culpa concurenta. Astfel cum au mai aratat, si conducatorul auto ar putea avea o culpa concurenta sau exclusiva pentru prejudiciul produs, intrucat nu s-a stabilit daca acesta putea evita avarierea masinii printr-o conduita preventiva sau daca masina mai avea unele probleme anterioare producerii accidentului.
Referitor la obligarea paratului la plata dobanzii legale in materie civila arata ca, atata vreme cat nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, paratul nu poate fi obligat la plata despagubirilor civile, si pe cale de consecinta, nici la plata dobanzii legale aferente acestui debit.
Raportat la acele de mai sus solicita si exonerarea paratului de la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 274 si urmatoarjele Cod pr. civila
Fata de considerentele mai sus expuse solicita instanței de control judiciar, admiterea recursului si, pe cale de consecinta, modificarea sentintei civile contestate in speta, in sensul respingerii actiunii reclamantei sau, in subsidiar, modificarea sentintei, in sensul reducerii cuantumului despagubirilor, precum si al cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinarea formulată (f.13) intimata reclamantă
solicită respingerea recursului cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va admite pentru următoarele considerente:
Recurentul critică hotărârea primei instanțe susținând faptul că probele administrate în cauză nu fac pe deplin dovada îndeplinirii condițiilor necesare pentru a fi antrenată răspunderea delictuală.
Referitor la susținerea recurentului în sensul că întrucât nu există o notă de constatare a avariei și ca atare nu se poate reține existența prejudiciului, tribunalul apreciaza ca aceste susțineri nu pot fi reținute ca fiind întemeiate, având în vedere faptul că din autorizația de reparație seria CR nr. 1960232, rezultă că autoturismul aparținând reclamantului a suferit o avarie la partea
mecanică punte spate
, nefiind astfel necesară întocmirea unei note de constatare a avariei sau a unui proces verbal de constatare indicat de organele de poliție.
Recurentul susține că este posibil ca însăși conduita conducătorului auto să fi produs sau să fi contribuit la producerea accidentului întrucât nu s-a raportat nici o defecțiune a sistemului în cauză.
T. ul apreciază de asemenea si aceste susțineri ca fiind neîntemeiate, având în vedere probele administrate în cauză și anume: înregistrarea video precum și declarația martorului audiat Oarga Eusebiu Sorin, din care rezultă contrariul și anume faptul că stâlpul s-a ridicat atunci când autoturismul a ajuns deasupra acestuia, iar în cursul anului trecut au fost foarte multe incidente determinate de acel stâlp, aproximativ două- trei pe săptămână.
În consecință susținerile recurentului nu pot fi reținute, fiind infirmate de probele administrate în cauză.
În ceea de privește neîndeplinirea condiției existentei raportului de cauzalitate, nici această critică nu poate fi reținută, prima instanță apreciind în mod corect probele administrate atunci când a statuat că avarile cauzate la autoturismul reclamantei au fost determinate de funcționarea defectuoasă a stâlpului metalic.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul reținerii ca fiind îndeplinite cerințele răspunderii delictuale prevazute de dispozițiile art. 998-999 Cod. civil, urmând să mențină hotărârea sub acest aspect.
În ceea de privește critica referitoare la cheltuielile de judecată
, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în jurisprudența sa că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Mai exact, se poate afirma că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul.
În prezenta cauză, tribunalul apreciaza raportat la complexitatea cauzei, onorariu avocatial in cuantum de 1000 lei, ca fiind rezonabil si proportinal cu activitatea depusa de catre avocat in reprezentarea reclamantei intimate S.C. D.
C. S.R.L.
In temeiul dispozitiilor art.274 raportat la art.276 C.pr. civ va obliga recurentul să plătească intimatei 450 lei cheltuieli de judecată în recurs, proportional cu admiterea recursului, cheltuieli reprezentand onorariu avocatial.
.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M. C. -N., prin P. împotriva Sentinței civile nr. 269 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte în sensul reducerii cheltuielilor de judecată de la 3100 lei la 1000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurentul să plătească intimatei 450 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 0_ .
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 04 Octombrie 2013 Red FSB/GP/2 EX/_ JUD. FOND A. P. escu
| ← Decizia civilă nr. 248/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 790/2013. Pretenții → |
|---|
