Sentința civilă nr. 2957/2013. Pretenții

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR.2957/F/2013

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: C.	N.	, judecător
GREFIER :V.	V.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta S. E. "E. " SA B., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (actualmente A. ), având ca obiect pretenții .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat P. Susana, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta și chematul în garanție.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul reclamantei nu formulează cereri prealabile soluționării cauzei.

Nemaifiind alte chestiuni prealabile, tribunalul unește cu fondul cauzei excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de chematul în garanție, declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.

Reprezentantul reclamantei, avocat P. Susana, solicită respingerea tuturor excepțiilor invocate în cauză de către pârâtă pe parcursul procesului, potrivit motivelor de fapt și de drept prezentate pe larg în Răspunsul la completarea la întâmpinare, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de chematul în garanție, arată că lasă soluția la aprecierea instanței. Pe fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost ulterior precizată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 91.329,10 lei, reprezentând contravaloarea imobilelor teren și construcții situate în N., str.Podirei FN, jud.B. -N., înscrise în C.F. nr.1191 Prislop, nr.top.708/1/1 și nr.top.708/1/2, bunuri predate la data de_ Uniunii Comunelor Grănicerești

N. ene, potrivit concluziilor scrise pe care le susține în totalitate așa cum au fost formulate. Fără cheltuieli de judecată.

Deliberând, constată:

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus după disjungerea ei din dosar nr._, reclamanta S.C. ELECTROCONSTRUCTIA "E. " S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând obligarea pârâtei la despăgubiri în favoarea reclamantei, reprezentând valoarea de piața a terenurilor si construcțiilor ce vor fi restituite, inițial evaluate la 374.306 lei, cu cheltuieli de judecata.

În motivare se arată că, sesizată cu cererea fostului proprietar, Uniunea Comunelor Grănicerești N. ene, de retrocedare în natură imobilelor teren si construcții inscrise in CF nr. 1191 Prislop nr. top.708/1/1 si nr. top. 708/1/2, a considerat ca sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 1 si

3 din Legea nr. 10/2001, respectiv pentru imobilele evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, persoanele indreptatite sa solicite masuri reparatorii trebuie sa se adreseze instituției publice care a efectuat privatizarea. In speta, era vorba de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca succesoare a fostului Fond al Proprietății de Stat. Nemulțumit de modul de soluționare a notificării sale, fostul proprietar a formulat o plângere fata de răspunsul nr. 118/_

, solicitând Tribunalului B. -N. anularea acestui răspuns si obligarea societății reclamante la restituirea in natura a imobilelor terenuri si construcții înscrise in CF nr. 1191 Prislop nr. top 708/1/1 in suprafața de 544,14 mp. si nr. top 708/1/2 in suprafața de 962 mp. Apărările formulate în dosarul nr._ vizau pe de o parte netemeinicia plângerii în discuție, pe de altă parte, în ipoteza admiterii ei, necesitatea chemării în garanție a Autorității pentru V. A. S. pentru a fi obligata sa-i plătească despăgubiri reprezentând valoarea de piața a terenurilor si construcțiilor ce

vor fi restituite, invocând raspunderea_contractuala. Astfel, fostul FPS a declarat la art. 6.3, 6.4 si

6.5 in cuprinsul contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 212/_, încheiat cu cumpărătorul Asociația PAS, ca este proprietarul bunurilor vândute, ca răspunde fata de cumpărător pentru liniștita folosința si ca garantează cumpărătorul ca nu exista drepturi aparținând terților asupra acțiunilor vândute. Mai mult, prin anexa nr. 1 la acest contract se nominalizează terenurile si construcțiile care fac parte din patrimoniul societății, printre acestea figurând la rubrica "terenuri" - teren in N. in suprafața de 1.505,14 mp. (pct. 2) iar la rubrica "clădiri principale" -clădire sediu

N. (pct. 2).

Pârâta A.V.A.S. a formulat în dosar nr._ întâmpinare

, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție ca netemeinică și nelegală.

Invocă nulitatea cererii de chemare in garanție, in raport de dispozițiile art. 60 C.pr.civilă întrucât din cuprinsul cererii nu rezulta ca pretențiile paratei sunt cert determinate, in situația admiterii cererii reclamantei. Așa cum se poate constata, obiectul cererii de chemare in garanție nu este determinat, individualizat, respectiv obligarea AVAS "la plata reactualizata potrivit valorii circulație, a cotei parti de 70% din imobilele terenuri înscrise in CF 146 Prislop nr.678,679,682,689,708..." În consecința, in lipsa unui element esențial al cererii, conform art 133

C. Pr. Civ., solicita constatarea nulității cererii de chemare in garanție.

Invocă exceptia lipsei calității procesuale active a SC ELECTROCONSTRUCTIA E. SA, sucursala B., arătând că in contractul de vanzare-cumparare de acțiuni nr.212/_, încheiat cu AVAS( APAPS), in calitate de Cumpărător este Asociația ELECTROCONSTRUCTIA E. - Programul acțiunilor salariaților, si nu SC ELECTROCONSTRUCTIA E. B. SA, B., in consecința societatea nu are calitate procesuala activa.

Invocă și exceptia lipsei calității procesuale pasive a AVAS, având in vedere temeiul juridic al pretenției îndreptată contra sa deoarece aceasta presupune existenta unei identități intre persoana paratului si in raportul juridic cu reclamantul, titularul dreptului. "Conform dispozițiilor art 20, aiin.2 din Legea nr.15/1990 bunurile din patrimoniul Setaților comerciale aparțin acestora, astfel incaî orice diferend, ori litigiu cu privire la si obligațiile ce se nasc in legătura cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul Septului de proprietate. In prezentul litigiu, imobilul este deținut de societatea comerciala, așadar AVAS nu este persoana juridica deținătoare in sensul Legii nr. 10/2001, si, sub acest aspect nu are calitate procesuala pasiva. In conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 republicata, SC ELECTROCONSTRUCTIA E. SA, a fost o societate pe acțiuni si AVAS ca instituție publica implicata in privatizare a fost mandatata sa vanda pachetul de acțiuni de stat aferenta cotei de participare, la capitalul social. In fapt, contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 212/1995 este un contract de vanzare-cumparare de acțiuni Încheiat intre AVAS (APAPS), in calitate de vânzător si Asociația SC ELECTROCONSTRUCTIA E. SA in calitate de cumpărător, contract ce a avut ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni din capitalul social al SC ELECTROCONSTRUCTIA E. SA, B. . Prin acest contract AVAS a înstrăinat singurul lucru asupra căruia deținea dreptul de proprietate si anume acțiunile. In acest sens nu exista nici o identitate intre pachetul de acțiuni din capitalul social al societății vândut si imobilele care au fost evidențiate in patrimoniul societății comerciale. In consecința, AVAS a incheiat un contract de vânzare cumpărare de acțiuni care a avut ca obiect acțiunile societății comerciale, iar nu un bun individual determinat, constituind o cesiune de acțiuni conform art. 64 alin.1 din Legea nr. 31/1990, așadar nu a garantat pentru imobilele din patrimoniul societății comerciale care sunt proprietatea acesteia.

Pe fondul cererii, susține netemeinicia. In conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 republicata, SC ELECTROCONSTRUCTIA E. SA a fost o societate pe acțiuni la care AVAS (APAPS) ca instituție publica implicata in privatizare a fost mandatata sa vanda pachetul de acțiuni de stat aferenta cotei de participare la capitalul social. Asa cum s-a mai arătat, conform art 20, afin.2 din Legea nr.15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel incât orice diferend, ori litigiu cu privire la drepturile si obligațiile ce se nasc in legătura cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate. Fata de aceste prevederi legale, se poate constata ca societatea nu a devenit proprietar al bunurilor in urma încheierii contractului de vanzare- cumparare de acțiuni, societatea avea deja aceasta calitate de la momentul intrării in vigoare a Legii nr.15/1990. Prin contractul de vanzare-cumparare de acțiuni AVAS a vândut pachetul de acțiuni din capitalul social deținut de stat la SC ELECTROCONSTRUCTIA E. B. SA, B. . Așadar,

obiectul contractului de vânzare cumpărare de acțiuni l-a constituit pachetul de acțiuni din cap/talul social al societății si nu imobile din patrimoniul societății comerciale. In cadrul procesului de privatizare AVAS(APAPS) a vândut acțiuni (valori mobiliare, corespondent al capitalului social), nu imobile (corespondent al patrimoniului societății), intre patrimoniul societății comerciale si capitalul social exista deosebiri esențiale, AVAS având doar calitatea de acționar si nu de proprietar al activelor din patrimoniul societății comerciale. Așadar, obiectul contractului de vanzare- cumparare de acțiuni pe care l-a incheiat AVAS il constituie acțiunile, instituția noastră la momentul încheierii acestuia a garantat acțiunile vândute si pentru autenticitatea acestor fracțiuni ale capitalului social, obligație care a fost respectata de AVAS. În aceasta ordine de idei, obiectul contractului de vânzare cumpărare de acțiuni a fost ilicit, a fost încheiat in condițiile si in aplicarea legii, el nu aduce nici o modificare in regim juridic al bunurilor ce fac parte din patrimoniul societății comerciale, deci orice litigiu născut din exercițiul dreptului de proprietate asupra imobilelor trebuie Raționat exclusiv in contradictoriu cu proprietarul acestora. Astfel, calitatea de acționar la societatea comerciala, conferita AVAS conform legii, societatea emitenta a acțiunilor si valoarea pe care acestea o au, nu trebuie confundata cu valoarea patrimoniala sau contabila pe care titlul de valoare il poate dobândi in cursul existentei societății si neavand o individualitate determinata pentru nici unui din bunurile aflate in capitalul social. Învedereaza instanței ca AVAS a vândut acțiunile corespunzătoare cotei de capitalul social, fara a se determina si cuantifica in vreun fel căror bunuri aflate in capitalul social le corespundeau acțiunile tranzactionate. In consecința, AVAS nu putea garanta pentru evictiune asupra bunurilor societății comerciale, ci doar asupra acțiunilor pe care le-a vândut prin contract. Subliniaza faptul ca societatea nu a devenit proprietar al bunurilor in urma încheierii contractului de vanzare-cumparare de acțiuni nr. 212/1995, ea avea deja aceasta calitate de la momentul intrării in vigoare a Legii nr.15/1990 si prin H.G. de infiintare data in baza legii nr. 15/1990. Prin contractul de vanzare-cumparare de acțiuni nr. 212/1995 AVAS a vândut Asociației ELECTROCONSTRUCTIA E. - Programul acțiunilor salariaților pachetul de acțiuni reprezentând 70% din valoarea capitalului social deținut de stat. AVAS (APAPS) nu a incheiat nici un contract de vanzare-cumparare având ca obiect imobilele revendicate. In aceiași ordine de idei se poate constata ca pretențiile societății nu sunt întemeiate deoarece nu sunt dovedite condiții legale esențiale, respectiv: - dovada prejudiciului suferit de societate;- existenta unei hotărâri definitive si irevocabile prin care s-a dispus restituirea imobilului către foștii proprietari. Daca ar fi real ca prin contractul de vânzare cumpărare nr. 212/1995 AVAS (APAPS) a vândut active, acesta ar fi nul de drept intrucat s-ar fi vândut un bun al cărui proprietar nu era AVAS, ci societatea conform Legii nr.15/1990. In consecința, AVAS nu putea garanta pentru evictiune asupra bunurilor societății comerciale, ci doar asupra acțiunilor pe care le-a vândut prin contract. Vânzătorul este garant numai daca tulburarea din partea terțului are o cauza anterioara vânzării. Vânzătorul nu poate răspunde de împrejurările ivite dupa încheierea contractului si transmiterea bunului in patrimoniul cumpărătorului, ori in aceasta situație reclamantul cheamă AVAS in judecata pentru despăgubiri, pentru o împrejurare ivita dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare de acțiuni 292/2004 si care nu are legatura cu obiectul acestui contract. Obiectul contractului de vânzare cumpărare de acțiuni a fost licit, a fost încheiat in condițiile si in aplicarea legii, el nu aduce nici o modificare in regimul juridic al bunurilor ce fac parte din patrimoniul societății comerciale, deci orice litigiu născut din exercițiul dreptului de proprietate asupra imobilelor trebuie soluționat exclusiv in contradictoriu cu proprietarul acestora.

In drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr, 10/2001, art. 115 si urm, C. pr. civ., Legea nr.15/1990 si celelalte dispoziții legale menționate in text.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.10-14), prin care solicită respingerea excepțiilor ca neintemeiate.

Referitor la nulitatea cererii motivat de faptul ca pretențiile societății nu sunt cert determinate, cererea fiind lipsita de obiect, solicită sa se observe ca prin cererea formulata, s-a precizat clar faptul ca: "in cazul in care se va admite cererea reclamantei, chemata in garanție trebuie sa fie obligata sa ne plătească despăgubiri reprezentând valoarea de piața a terenurilor si construcțiilor ce vor fi restituite". Așadar susținerea este total nefondata si solicită respingerea ei. La data cand a formulat cererea si in prezent, nu putea stabili valoarea bunurilor teren si construcții solicitate a fi restituite in natura de către petenta Uniunea Comunelor Grănicerești N. ene, valoare va fi stabilita in cursul soluționării cauzei.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a societății, contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr.212/_ încheiat intre fostul Fond al Proprietății de Stat devenit ulterior AP APS si apoi AVAS are intra-adevar ca si Cumpărător Asociația ELECTROCONSTRUCTIA E. - Programul acțiunilor salariaților, dar in conformitate cu prevederile Legii nr.77/1994 - art.31" "Acțiunile dobândite în modul descris la art. 29 pct. 1 sunt transmise membrilor asociației imediat după achitare, dacă statutul nu prevede altfel. In acest caz, membrii asociației au drept de vot în adunarea generală a acționarilor societății comerciale, corespunzător numărului de acțiuni achitate." Conform Mențiunii nr.2329/_ eliberata de ORC B. -N., dupa incheierea Contractului de vânzare cumpărare nr.212/1995 si plata primei rate din acest contract, membrilor Asociației PAS li s-au atribuit un număr de acțiuni ~ echivalente ratei achitate - devenind acționari ai S.C. ELECTROCONSTRUCTIA "E. " S.A, alături de FPS, FPP si Asociația PAS. Societatea ELECTROCONSTRUCTIA "E. " S.A, este o societate comerciala pe acțiuni, persoana juridica chemata in judecata pentru a fi obligata sa restituie bunurile imobile teren si construcții înscrise in CF nr. nr. 1191 Prislop nr. top 708/1/1 in suprafața de 544,14 mp. si nr. top 708/1/2 in suprafața de 962 mp, bunuri dobândite prin privatizarea societății, care are in prezent ca si acționari foștii membrii ai Asociației PAS. In aceasta calitate, aceasta are dreptul si obligația de a chema in garanție Vânzătorul fostul F.P.S - actualul A.V.A.S - pentru a proteja drepturile dobândite de acționari.

Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, Fondul Proprietății de Stat denumit in continuare - F.P.S -, s-a infiintat prin Legea nr.58/1991 ca "Instituție de interes public, organizata ca fond inchis de investiții ,atipic, aflat in subordinea M. ui Privatizării". Prin OUG nr.296/2000 se înființează A. pentru Privatizarea A. S. -APAPS - care potrivit art.4, preia patrimoniul F.P.S. Prin OUG nr.23/2004 se înființează actuala instituție A.V.A.S prin preluarea patrimoniului A.P.A.P.S. La aceasta data, conform prevederilor art. 1 alin. (2) "Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, denumită în continuare A.V.A.S, este instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, în cadrul căreia se preiau și drepturile, obligațiile și atribuțiile Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor S., stabilite prin actele normative în vigoare în domeniul privatizării, postprivatizării, prin acorduri internaționale sau alte acte încheiate de către aceasta, conform legii." Așadar, in calitate de succesoare in drepturi si obligații a instituției cu care s-a incheiat Contractul de vânzare cumpărare acțiuni - F.P.S -, pârâta reprezintă "instituția care a efectuat privatizarea" si poate fi chemata sa garanteze pentru obligațiile pe care si le-a asumat fostul

F.P.S in contractele de vânzare cumpărare acțiuni. Identitatea intre persoana pârâtei si vânzătorul din Contractul de vânzare cumpărare nr.212/1995, este evidenta, nefiind necesare alte dovezi decât dispozițiile legale precizate mai sus. Asa cum s-a arătat in cererea introductiva, temeiul juridic al răspunderi chematei in garanție este răspunderea contractuala. Astfel, fostul F.P.S in calitate de Vânzător, a declarat la Cap.6 punctele. 6.3, 6.4 si 6.5 in cuprinsul contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 212/_, incheiat cu cumpărătorul Asociația PAS, ca este proprietarul bunurilor vândute, ca răspunde fata de cumpărător pentru liniștita folosința si ca garantează cumpărătorul ca nu exista drepturi aparținând terților asupra acțiunilor vândute. La punctul 6.3 "Vânzătorul atesta ca societatea deține in proprietate terenurile si construcțiile cuprinse in Anexa Ia prezentul contract." Mai mult, prin anexa nr. 1 la acest contract se nominalizează terenurile si construcțiile care fac parte din patrimoniul societății, printre acestea figurând la rubrica "terenuri" - teren in N. in suprafața de 1.505,14 mp. (pct. 2) iar la rubrica "clădiri principale" - clădire sediu

N. (pct. 2). La data cand s-a incheiat Contractul de vânzare cumpărare acțiuni, societatea noastră deținea in proprietate terenul si construcțiile inscrise in CF nr. nr. 1191 Prislop nr. top 708/1/1, nr. top 708/1/2, conform înscrierilor din cartea funciara, a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M03 nr. 0958/_ si Protocol de predare primire incheiat intre societate si FILIALA DE REȚELE ELECTRICE B. la data de_ . Sunt eronate și susținerile ca prin Contractul de vânzare cumpărare nr.212/_ s-a vândut pachetul de acțiuni deținut de FPS in capitalul social al societății si nu imobilele evidențiate in patrimoniul societății, deoarece la infiintarea societății prin HG nr. 322/_ conform prevederilor art.3, Capitalul social al societăților nou înființate este format prin preluarea activului si pasivul pe baza de bilanț la 31 dec. 1991. La poziția nr. 6 din Anexa la hotărâre, la infiintarea societății i s-a atribuit un capital social in valoare de 11.798 lei format din:mijloace fixe = 8.750 lei; mijloace circulante = 3.048 lei;

Conform Protocolului de predare-primire încheiat la_ intre Filiala de Rețele Electrice

B. si Societatea ELECTROCONSTRUCTIA E. SA, având ca obiect capitalul social (active fixe si circulante), care se trec din patrimonial F.R.E la S.C. E. -S.A B., se menționează expres faptul ca "in prezentul protocol sunt cuprinse construcțiile, terenurile, instalațiile, mijloacele fixe situate in B., N. Beclean. " Este evident faptul ca la data desprinderii societății capitalul social format din active fixe si circulante includea terenurile si construcțiile situate in B. ,N. si Beclean. Din acest motiv, in contractele de vânzare cumpărare incheiate atat cu F.P.S cat si cu F.P.P, se face mențiunea expresa privitor la dreptul de proprietate asupra terenurilor si construcțiilor si se intocmeste ANEXA prin care sunt indvidualizate aceste imobile cu suprafața, amplasament si valoare de inventar. Conform mențiunilor de la art.13 alin.5 din Contractual de vânzare cumpărare nr.212/1995, Anexa face parte integranta din contract.

Pe fond se arată că în cazul in care se dispune restituirea in natura a bunurilor imobile teren si construcții, pârâta in calitate de "instituție care a efectuat privatizarea " este obligata sa plătească despăgubiri reprezentând valoarea de piața a terenurilor si construcțiilor. Prin contractul de vânzare cumpărare incheiat, vânzătorul F.P.S-a garantat cumpărătorului ca este proprietarul bunurilor vândute, inclusiv a bunurilor din Anexa, parte integranta din contract. La constituirea societății in anul 1992, acesteia i s-a atribuit un capital social in valoare de 11.798 lei si a avut ca acționar inițial statul roman apoi doi acționari: 1. Fondul Proprietății de Stat si 2. Fondul Proprietății Private. Proprietatea asupra bunurilor dobândite de societate a aparținut celor doi acționari, așadar susținerea conform căreia "obiectul contractului de vânzare cumpărare ii reprezintă acțiunile " si nu bunurile societății este total eronata deoarece acțiunile ca număr si valoare sunt determinate de bunurile active corporale si necorporale aflate in capitalul social al societății pe acțiuni. Un alt argument pe care intelege sa-1 aduca in susținerea cererii de chemare in garanție, este fundamentat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, conform cărora in cazul societăților comerciale integral privatizate, entitatea care a efectuat privatizare este răspunzătoare fata de acestea in situație in care pentru imobilele aflate in patrimonial acestora se formulează cereri de restituire. Aceste dispoziții au la baza " principiul bunei credințe " in raporturile contractuale, in cazul in speța Cumpărătorul a achitat in totalitate prețul stabili in contract, primind de la vânzător asigurări ca este proprietarul bunurilor vândute, asigura liniștita folosința si ca nu exista drepturi aparținând terților.

Cauza a fost suspendată conform art. 244 Cod proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._

, în care s-a decis retrocedarea în natură a imobilelor pentru care se pretinde în prezenta acțiune acordarea de despăgubiri.

La data de_ reclamanta SC Electroconstrucția E. B. SA și-a precizat acțiunea (f.

130-131

), învederând că la data de_ conform procesului verbal de predare primire nr. 356/_ a predat fostului proprietar bunurile imobile teren si construcții înscrise in CF nr. 1191 Prislop nr. top 708/1/1 in suprafața de 544,14 mp. si nr. top 708/1/2 in suprafața de 962 mp, bunuri situate in orașul N. str. Podirei FN, conform sentinței civile nr. 1286/2012 a Tribunalul B. N. pronunțata in dosar nr._, definitiva si irevocabila, astfel: TEREN in suprafața de 1506 mp; CLĂDIRE BIROURI cu număr inventar 16037; ANEXE (MAGAZIE) cu. număr inventar 19014, astfel că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 383.704 lei

, reprezintând 70% din valoarea de piața a imobilelor teren si construcții, stabilita astfel:

imobilele construcții si teren aferent in suprafața de 176 mp = 18.500 Euro; Teren liber de construcții 1330 mp x 80 Euro/mp = 106.400 Euro; Total: 124.900 Euro; 124.900 Euro x 4,3887 ron (cursul ron/euro at BNR din_ ) = 548.184 ron; 548.184x70% = 383.704 ron. Pentru calculul valorii de piața a bunurilor imobile - construcții si teren aferent in suprafața de 176 mp, avut ca baza Raportul de evaluare întocmit de evaluator S.C. GRAND CORA SRL in ianuarie 2012, pe care l-a anexat in copie. Pentru terenul liber de construcții, in suprafața de 1330 mp. a folosit prețul de 80 Euro/mp, care este prețui de circulație actual al terenului din zona unde se afla aceste imobile.

Pârâta A. pentru Administrarea A. S. (AAAS) a depus la dosar completare la întâmpinare (f.166-174) , prin care reiterează excepțiile invocate anterior, înțelegând să susțină și altele.

Excepția necompetentei materiale si teritoriale a Tribunalului B. N., in judecarea prezentei cauze. Învederează instanței ca SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B. isi intemeiaza cererea de chemare in garanție pe dispozițiile art.324 din O.U.G. nr.88/1997 modificata si completatata prin Titlul I al Legii nr.99/1999 si pe contractul de vanzare-cumparare de acțiuni nr. 212/_ . Menționează ca art.43 alin.3 din O.U.G. nr.88/1997 modificata prevede: "Litigiile privind contractele, convențiile, protocoalele si orice alte acte ori înțelegeri, încheiate de către instituțiile publice implicate in scopul de a pregăti, efectua sau finaliza procesul de privatizare a unor societăți comerciale sau grupuri de societăți comerciale, sunt de competenta secțiilor comerciale ale instanțelor judecătorești".In plus, potrivit art.12 alin.1 din O.U.G. 23/2004 "Activitatea A. in domeniul privatizării si monitorizării postprivatizare se desfășoară pe principii comerciale". Nu in ultimul rand, invocă in sensul celor de mai sus, dispozițiile art. 40 alin.1 din Legea nr.137/2002, modificata, privind unele masuri pentru accelerarea privatizării care prevăd:" Cererile prin care se ataca o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, aprobata prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifica un drept conferit de acestea sunt de competenta secțiilor comerciale ale tribunalelor si se judeca de urgenta si cu precădere, cu citarea părtilor". Articolul 56 Cod comercial prevede:" Daca un act este comercial numai pentru una din parti toti contractanții sunt supuși in ceea ce privește acest act, legii comerciale...". Potrivit art.72010 Cod procedura civila, "Litigiile privind desfășurarea activității in scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăților comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum si litigiile privind drepturile si obligațiile contractate in cadrul acestei activități se soluționează de către instanțele care au competenta de judecata a proceselor si cererilor in materie comerciala, potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile in aceasta materie". De asemenea, având in vedere dispozițiile art. 5 Teza I Cod pr.civ. care prevede ca "Cererea se face la instanța domiciliului paratului", coroborate cu dispozițiile art. 10 pct.1 "in cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, (este competenta - n.n.) instanța locului prevăzut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligațiunii" - având in vedere ca locul executării contractului de privatizare, fiind sediu! vânzătorului (plățile contractuale facandu-se la sediul instituției noastre din acel moment), respectiv municipiul B., solicitam declinarea competentei de soluționare a cererii de chemare in judecata către Tribunalul București-Secția a VI-a Civila (competenta sa judece litigiile intre profesioniști).

Excepția netimbrarii cererii acțiunii. Având in vedere ca acțiunea este o cerere in despăgubiri, reclamanta nebeneficiind de scutire la plata taxei de timbru si a timbrului judiciar, situație fata de care solicita verificarea achitării taxei de timbru, iar in cazul neachitarii acesteia solicita anularea cererii de chemare in garanție ca netimbrata, conform dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997, modificata.

Excepția inadmisibilitatii cererii, care a fost formulata cu încălcarea dispozițiilor art.324 din O.U.G. nr.88/1997, inainte de a exista o hotărâre judecatoresca rămasa irevocabila, de restituire a imobilului. Astfel cum prevăd dispozițiile alin.3 din O.U.G. nr.88/1997 modificata, "Despăgubirea prevăzuta la alin. (2) se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar in caz de divergenta, prin justiție". In consecința, înaintea solicitării despăgubirilor astfel cum prevede art.324 din.O.U.G. nr.88/1997, societatea privatizata, in speța SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B. trebuia sa urmeze procedura speciala prevăzuta de alin.3 al aceluiași articol. De asemenea, cererea de despăgubiri, astfel cum a fost încadrata de instanța de fond, este de natura comerciala-litigiu intre profesioniști - in consecința trebuia îndeplinita si procedura expresa prevăzuta de dispozițiile art.7201 Cod procedura civila, respectiv procedura concilierii directe. Insa, SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B. s-a rezumat la a solicita pe calea unei cereri de chemare in garanție obligarea instituției publice la acordarea despăgubirilor, fara a efectua procedura prevăzuta de alin.3 al art.324 din O.U.G. nr.88/1997, printr- o cerere expresa si implicit cea prevăzuta de art.7201 Cod procedura civila. Considera ca prin admiterea cererii ar fi încălcate flagrant dispozițiile alin.3 ale art.324 din O.U.G. nr.88/1997 modificata si implicit dispozițiile art.7201 Cod procedura civila, fara efectuarea procedurii speciale prevăzuta de dispozițiile legale susmenționate. In consecința, facand aplicabilitatea corecta a dispozițiilor art.324 din O.U.G. nr.88/1997 considera ca cererea de chemare in garanție este

prematura, motiv pentru care solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii apelate, in sensul respingerii cererii de chemare in garanție formulate de SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B. in contradictoriu cu AAAS (fosta AVAS) ca INADMISIBILA si PREMATURA. Invoca aceasta excepție si raportat la faptul ca despăgubirile acordate conform dispozițiilor art 324 din OUG nr.88/1997 pot fi aplicate numai in situațiile in care imobilele care au ieșit din patrimonial societății se regăsesc valoric si in capitalul social. In acest sens a fost prevăzuta aceasta obligație de despăgubire in legea speciala a privatizării si data in sarcina instituției publice implicate in privatizare. Valoarea capitalului social este reflectata in numărul de acțiunilor ce fac obiectul contractelor de privatizare, acesta fiind si motivul pentru care multe din contractele de privatizare, in funcție de situația de fapt si de drept a bunurilor societății, aveau prevăzute clauzele privitoare la "Terenuri" si "Clădiri principale", prin care cumpărătorii erau obligați sa faca demersurile necesare in vederea obținerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Ulterior obținerii acestui Certificat, cumpărătorii erau obligați sa majoreze capitalul social cu valoarea terenului, acțiunile suplimentare rezultate urmând a fi repartizate A. ca aport in natura a statului, sa majoreze capitalul social cu valoarea terenului, acțiunile suplimentare rezultate urmând a fi repartizate A. ca aport in natura a statului. Pe cale de consecința pachetul de acțiuni vândut de A. reprezenta o reflecție fidela a valorii capitalului social existent la momentul privatizării. De asemenea, nu poate fi reținut in sarcina instituției publice vreo obligație pentru despăgubiri cu atat mai mult cu cat prin dosarul de prezentare întocmit in vederea încheierii contractului de privatizare, era prezentata situația patrimoniala a societății, atat cu privire la terenuri si clădire, care trebuiau incluse in capitalul social, cat si referitoare la litigiile in care era implicata societatea privatizata. In același sens a reținut si înalta Curte de Casație si Justiție in soluționarea recursului in interesul legii privind aplicarea dispozițiilor art. 324 din OUG 88/1997 astfel: "Se reține necesitatea unei corespondențe în modalitatea de evaluare a patrimoniului societății comerciale, atât la momentul privatizării, cât și la momentul ieșirii unui imobil din patrimoniu. Astfel, la momentul vânzării acțiunilor, în cadrul dosarului de prezentare, patrimoniul societății comerciale este evaluat conform normelor de evaluare în vigoare, valoarea acestui patrimoniu fiind reflectată în valoarea acțiunilor ce urmează a fi vândute, respectiv în capitalul social al societății comerciale ce urmează a fi privatizata. Ca regulă generală, capitalul social cuprinde aporturile în numerar și în natură ale asociaților care participă la constituirea societății".

Pe fondul cauzei

, în cazul in care instanța va trece peste excepțiile invocate prin întâmpinare, intelege sa invoce următoarele: Imobilele la care face referire reclamanta nu au făcut obiectul contractelor de vanzare-cumparare de acțiuni, deoarece prin aceste contracte au fost vândute acțiuni si nu active. Potrivit atribuțiilor instituției noastre din domeniul privatizării societăților comerciale la care statul a fost/este acționar, respectiv O.U.G. nr.88/1997 aprobata prin Legea nr.99/1999 Titlul I si O.U.G. nr.23/2004, A. administrează acțiunile deținute de stat la societățile comerciale, nu activele care aparțin societății. Acțiunile reprezintă valori mobiliare emise de o societate comerciala, pe cand activele societății reprezintă bunuri ce fac parte din patrimoniul societății comerciale si asupra cărora poate dispune numai societatea comerciala in cauza. In conformitate cu lit.d) a art.5 din O.U.G. 23/2004, A. are atribuția de a vinde actiunile/partile sociale "deținute de stat la societățile comerciale aflate in portofoliul sau, prin metodele prevăzute in Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, si in Legea nr. 137/2002, cu modificările si completările ulterioare". Rezulta ca A., in cadrul activității sale si in exercitarea atribuțiilor ce-i revin in procesul de privatizare, nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci are calitatea de acționar in numele statului la aceste societăți. Neavand drept de proprietate asupra bunurilor societăților comerciale, A. nu este răspunzătoare nici de mișcările care au loc in interiorul patrimoniului acestora. De altfel, instituția noastră nu a avut niciodată calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B. si deci nu a transmis nici cumpărătorului, prin contractele de vanzare-cumparare de actiuni, dreptul de proprietate asupra acestor bunuri ("nemo ad alinem transfere potest quam ipse habet"). Bunurile din patrimoniul societății au fost si au rămas in continuare in proprietatea acesteia. Conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 15/1990, inițial, capitalul social al societăților comerciale constituite in baza art. 17 din același act normativ, este deținut integral de statul roman sub forma de acțiuni sau parti sociale. Același articol, la alin. 2 stabilește expres ca "bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt

proprietatea acestora, cu excepția celor dobândite cu alt titlu". Rezulta astfel ca, in cadrul procesului de privatizare, AAAS (succesor legal al F.P.S.) vinde acțiunile deținute de stat la societățile comerciale si nu activele care fac parte din patrimoniul acestora. Acțiunile reprezintă valori mobiliare emise de o societate comerciala si este necesar a se face distincția intre acestea si activele societății care reprezintă bunuri sau ansambluri de bunuri care fac parte din patrimoniul societății comerciale si de care poate dispune numai societatea comerciala in cauza. In consecința, din cele menționate mai sus, rezulta ca instituția a vândut pachetele de acțiuni si nu bunuri imobile, motiv pentru care cererea de chemare in garanție formulata de SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA

B. împotriva AAAS este neîntemeiata. In cazul vânzării de acțiuni, obligația vânzătorului de garanție consta numai in garantarea existentei si posibilitatea exercitării drepturilor transmise. De altfel, la art. 2 din contract se menționează "Proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite la cumpărător pe data plații avansului din prețul acțiunilor, cu toate drepturile si obligațiile prevăzute pentru acționari de legea romana si de prezentul contract". Conform art. 20 alin.2 din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât orice diferend ori litigiu cu privire la drepturile si obligațiile ce se nasc in legătura cu aceste bunuri privesc exclusiv titularul dreptului de proprietate. Asa cum a menționat mai-sus instituția a vândut acțiuni si nu bunuri imobile ale societății, prin urmare nu se poate vorbi de existenta unei obligații de garanție contra evictiunii in ceea ce privește bunurile imobile, care aparțin societății privatizate. In cuprinsul contractului de vanzare-cumparare de acțiuni invocat nu se specifica nicăieri ca se vand activele la care fac referire parata si nici nu ar fi putut face obiectul acestui contract, dat fiind faptul ca AAAS nu are atribuția de a vinde activele societăților comerciale la care este acționar. Potrivit dispozițiilor art. 1337 cod civil vânzătorul este drept obligat sa-l garanteze pe cumpărător de evictiunea totala sau parțiala a lucrului vândut, precum si de sarcinile care n-au fost declarate la încheierea contractului. Or, asa cum s-a menționat prin contractul mai sus arătat instituția in calitate de vânzător a transmis proprietatea asupra acțiunilor vândute libere de orice sarcini (art.1 din contract). Prin evictiune se înțelege pierderea dreptului de proprietate asupra lucrului, total sau in parte, ori tulburarea cumpărătorului in exercitarea dreptului de proprietate, rezultând din valorificarea de către un tert a unui drept asupra lucrului vândut, drept care exclude dreptul dobândit de cumpărător in temeiul contractului de vanzare-cumparare. Pe de alta parte, pentru a fi in prezenta unei obligații de garanții a vânzătorului trebuie indeplinite următoarele condiții:- sa fie vorba de o tulburare de drept; D. Juridica; - cauza evictiunii sa fie anterioara vânzării; Cu privire la prima condiție, învederează instanței ca nu este justificata, obligația instituției in calitate de vânzător referindu-se doar la lucrul vândut, respectiv acțiunile deținute in numele statului la societatea comerciala privatizata. Menționează ca pretențiile SC ELECTROCONSTRUCT1A "E. " SA B. sunt ulterioare incheierii contractului de vanzare-cumparare de acțiuni invocat, aceasta constituind un motiv in plus în ceea ce privește inexistenta unei obligații de garanție contra evictiunii. Rezulta deci ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi aplicabila răspunderea pentru evictiune a instituției fata de pretențiile SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B. .

In cazul in care se vor avea in vedere dispozițiile art.324 din OUG nr.88/1997 modificata, solicită a se avea in vedere următoarele apărări: Prejudiciul suferit de pa rata, ...urmare a restituirii in natura a bunurilor imobile trebuie limitat la valoarea contabila a acelor bunuri imobile înregistrate in registrele contabile ale societății la data când societatea a fost privatizata si nu la valoarea "de piața". In caz contrar, societatea ce urmează a fi despăgubită se va imbogati fara justa cauza, preiudiciind statul prin stabilirea unei valori a bunurilor imobile cu mult mai mare decât cea existenta in registrele contabile ale societății si avuta in vedere in situația patrimoniala a societății la data privatizării. Prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr.212/_, AAAS -(prin antecesorul sau) a vândut 70% din valoarea capitalului social al SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B., cu un pret de 511.000.000 ROL, respectiv 51.100 RON si nu este posibil ca pentru aceste active, teren si clădiri situate in oras N., str. Podirei, sa fim obligați sa plătim suma de

374.306 RON, către societate cu caracter de despăgubire. Potrivit raționamentului instanței de fond, in cazul in care s-ar solicita despăgubiri pentru toate imobilele deținute si restituite foștilor proprietari (împotriva SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B. existând si alte litigii având ca obiect revendicare), S. va fi obligat sa plătească despăgubiri mai mari decât a încasat in urma privatizării acestei societăți pentru acțiunile SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B. . Faptul ca se acorda o despăgubire, aceasta trebuie sa reprezinte efectiv acoperirea unui prejudiciu

cert, real si nu o cale de îmbogățire pentru societate. Precizează ca legiuitorul a urmărit sa acorde despăgubiri societăților pentru situații speciale si nu ca acestea sa se îmbogățească fara justa cauza în detrimentul statului, în condițiile in care AAAS (fosta AVAS) nu are nici o culpa. Este nefiresc si inechitabil ca AAAS (fosta AVAS) sa suporte repararea unui prejudiciu pentru care nu numai ca nu este răspunzătoare, dar are o valoare exagerata prin raportare la valoarea contractului de privatizare. Considera ca repararea prejudiciului creat societății trebuie apreciata raportat la valoarea cu care se reduce capitalul social al societății ca urmare a diminuării patrimoniului, respectiv la valoarea contabila a acestuia, astfel cum aceasta a fost menționata in dosarul de privatizare al societății comerciale reclamante. De asemenea, efectele hotărârilor de retrocedare către foștii proprietari a bunurilor imobile a căror despăgubire este solicitata se reflecta si asupra celorlalți acționari ai SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B., acționari care si ei trebuie sa suporte diminuarea patrimoniului acestei societăți, la care sunt acționari. Este nedrept ca, pentru tot prejudiciul pe care l-ar putea suferi SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B., AAAS sa suporte in integralitate valoarea acestui prejudiciu. Potrivit art.3 alin.3 din Legea nr.31/1990 republicata "acționarii... răspund numai pana la concurenta capitalului social subscris" si nicidecum mai mult. R. nea legiuitorului cu privire la obligarea instituției publice la o despăgubire care sa reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituire, stabilit legal, si deci previzibil, este menținerea capitalului social la nivelul avut la momentul privatizării, consemnat in dosarul de privatizare, conform cu principiul fixității capitalului social, al corespondentei lui cu bunurile inscrise in bilanț la activ. Prin urmare, obligația de reparare a respectivului prejudiciu este o obligație comerciala, instituția implicata in privatizare având calitatea de comerciant, calitate pe care o are, de asemenea, si societatea comerciala reclamanta, obligația de plata nefiind nici fiscala si nici civila. Este adevărat ca obligația de despăgubire este una legala, dar legiuitorul a înțeles sa confere acest drept de despăgubire societății in baza raportului comercial prin care instituția publica

comerciant - garantează dreptul de proprietate al societății - care este de asemenea comerciant - insa nu poate face acest lucru decât pentru aportului statului la capitalul social al acastei societăți. Astfel, raționamentul legiuitorului de despagubire il reprezintă faptul ca S. R. a inteles sa transfere proprietatea asupra imobilelor proprietate de stat (la momentul cand societatea comerciala
in speța SC ELECTROCONSTRUCTIA "E. " SA B. era neprivatizata) in sectorul privat, instrumentul prin care dreptul de propietate asupra acțiunilor (ce aveau ca substanța aportul in natura al statului cu valoarea acelui teren) reprezentandu-l contractul de vanzare-cumparare de acțiuni In cauza, putem avea pe de o parte valoarea aportului statului la capitalul social al societății privatizate cu valoarea terenului, iar pe de alta parte prețul contractual, fata de care ar putea solicita respectivele despăgubiri. Astfel, prejudiciul cauzat se raportează la proporția intre valoarea bunului restituit în valoarea capitalului social (reprezentat prin acțiuni), la care va aplica procentul de capital vândut iar rezultatul se va raporta, prin regula de trei simpla, la prețul încasat. De asemenea, menționeaza ca nici dispozițiile legale ale art.324 din OUG nr.88/1997 si nici cele ale art.29 din Legea nr.137/2002 nu conțin nici o mențiune privind faptul ca despăgubirile se acorda la nivelul valorii de piața al activului. Este adevărat ca dispozițiile legale susmenționate nu circumstantiaza nivelul despăgubirilor la procentul acțiunilor vândute, dar fata de caracterul comercial al acesteia, devine operant art.1 Cod comercial, conform căruia unde ea nu dispune se aplica Codul civil, respectiv regulile de drept comun - 1084-1086 Cod civil. Astfel, aceasta reparare privește numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului, fiind reparabil numai prejudiciul direct, in legătura cauzala cu faptul care l-a generat. In consecința, in cazul in care instanța ar considera aplicabile dispozițiile legale menționate, repararea prejudiciului creat societății trebuie apreciata raportat la valoarea cu care se reduce capitalul social al societății ca urmare a diminuării patrimoniului, respectiv la valoarea contabila a acestuia, astfel cum aceasta a fost menționata in dosarul de privatizare al societății comerciale. De asemenea, învederează instanței si dispozițiile art.30 din Legea 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizării, care modifica cadrul stabilit de OUG nr. 88/1997, completata de Legea 99/1999, dispoziție prin care se arata ca in toate cazurile valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depasi cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător. Pe cale de consecința, un prejudiciu real suferit nu poate avea in vedere decât valoarea contabila a imobilelor restituite in natura, in cuantumul prevăzut de lege, orice alta valoare reprezentând o îmbogățire fara justa cauza. Chiar si in situația in care ar fi îndeplinit toate condițiile pentru acordarea de despăgubiri, instituția publica implicata nu ar putea fi obligata la o valoare

peste limita prevăzuta de art. 30 din Legea nr. 137/2002, respectiv 50% din prețul incasat de către aceasta din vânzarea pachetului de acțiuni. Menționează ca dispozițiile art.30 alin.3 din Legea nr.137/2002 modificata, sunt de imediata aplicare si au aplicabilitate in cauza, dreptul ia prezenta acțiune a reclamantei nascandu-se după intrarea in vigoare a acestui act normativ (data la care va ramane irevocabila hotărârea de restituire in natura).

Nu in ultimul rand, in cazul in care instanța va considera aplicabile dispozițiile art.32 ind.4 din OUG nr.88/1997 modificata, menționează următoarele: Cu privire la aplicarea dispozițiilor art.32 ind.4 din OUG nr.88/1997 modificata, la data de_, Procurorul General al R. iei a sesizat înalta Curte de Casație si Justiție cu recurs in interesul legii1, motivat in principal pe faptul ca în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept vizând aplicarea dispozițiilor art. 32 ind.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, raportat la art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, modificată și completată, în referire la criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate societăților comerciale de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, urmare retrocedării unor imobile foștilor proprietari. In plus, chiar si unele hotărâri ale înaltei Curți de Casație si Justiție, conțin opinii separate cu privire la obligarea instituției publice la plata, dar cu respectarea limitei legale prevăzute de art.14 alin.9 din OUG nr.88/1997 modificata, in prezent abrogat si înlocuit de art.30 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 modificata. Prin Decizia nr.18/_, pronunțata de Completul competent sa judece recursul in Interesul legii din cadrul înaltei Curți de Casație si Justiție, în dosarul nr.16/2011, s-a dispus: "Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Stabilește că, în aplicarea dispozițiilor art.324 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr.44/1998, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, despăgubirile acordate societăților comerciale de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, urmare retrocedării unor imobile, se raportează la valoarea contabilă a imobilului, astfel cum aceasta este reflectată în bilanț la momentul ieșirii efective a bunului din patrimoniul societății, valoare ce trebuie actualizată cu indicele de inflație de la momentul plății despăgubirii. Obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă". Având in vedere caracterul imperativ, prevăzut de alin.4 al art.3307 Cod procedura civila, instanța este obligata sa soluționeze cauza administrând probatorii cu respectarea dispozițiilor legale susmenționate, respectiv la valoarea contabila (nu de piața) a imobilului in litigiu. In concluzie, pentru motivele mai sus invocate, solicita admiterea excepțiilor invocate in apărare, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în garanție ca neintemeiata fata de AAAS.

In drept, s-au invocat dispozițiile art.1337 Cod civil, O.U.G. nr.88/1997, astfel cum a fost modificata prin Titlul I al Legii nr.99/1999, Legea nr. 137/2002, Decizia nr.18/_, precum si celelalte dispoziții legale menționate in prezenta Întâmpinare.

Cu aceeași ocazie pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a S. R. -prin M. ui F. P. (f.175-177)

, prin care solicita ca in cazul admiterii cererii principale fata de instituție sa fíe obligata chemata in garanție la plata catre AAAS a sumei solicitate de reclamanta - 374.306 lei (eventual a majorării acesteia in cazul in care reclamanta solicita acest lucru), conform dispozițiilor art.32 ind.1 alin.6 din O.U.G.nr.88/1997 modificată . Calitatea procesuală a M. ui

F. P. ca reprezentant al S. R., astfel cum prevede textul de lege menționat, este justificată având în vedere dispozițiile art.25 din Decretul n r.31/1954, privitor la persoanele fizice și juridice, care atestă calitatea de reprezentant al S. R. a M. ui F. P. . Argumentul în solicitarea admiterii prezentei cereri de chemare în garanție a S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice îl reprezintă obligația de garanție directă prevăzută expres în dispozițiile alin.6 al art.32 ind.4 din OUG nr.88/1997. Astfel, potrivit dispozițiilor alin.6 "S. garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în prezentul articol";.Interpretând dispozițiile la care s-a făcut referire, S. R. care așa cum s-a menționat este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, garantează îndeplinirea obligațiilor prevăzute în art.32 ind.4 din O.U.G.nr.88/1998 modificată. Se poate observa că legiuitorul prin introducerea acestui text de lege a prevăzut o garanție specială în sarcina S. R. (reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice),

pentru repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. Astfel, această dispoziție legală a fost prevăzută de legiuitor pentru a preîntâmpina imposibilitatea reparării acestor prejudicii,

S. R. fiind garantul acestor reparații împotriva efectelor create de regimul comunist în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. De asemenea, menționează că potrivit art.9 din O.U.G.nr.88/1997 modificată, toate sumele încasate de instituția pârâtă din contractele de privatizare se vărsa la bugetul statului, motiv pentru care cererea de chemare în garanție formulată în cauză o apreciază ca fiind admisibilă.

Pentru toate considerentele invocate, solicita ca in cazul admiterii cererii principale fata de instituția pârâtă, sa fie obligata chemata in garanție la plata catre AAAS a sumei solicitate de reclamanta -

374.306 lei {eventual a majorării acesteia in cazul in care reclamanta solicita acest lucru).

Referitor la timbrajul cererii de chemare în garanție, precizează ca instituția este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar si a cauțiunii potrivit prevederilor art. 86 din OUG 51/1998 asa cum a fost modificata prin OUG 43/2005, "Cererile formulate de AAAS si orice alte acte procedurale efectuate de si pentru aceasta in orice fel de cauze sunt scutite de la taxe de timbru, timbru judiciar, cauțiuni si orice alte taxe".

In drept, s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr.88/1997, astfel cum a fost modificata prin Titlul I al Legii nr.99/1999, art.60 s.u. Cod procedura civila si celelalte dispoziții legale menționate in prezenta cerere de chemare in garanție.

Reclamanta S.C. ELECTROCONSTRUCTIA "E. " B. S.A., a depus la dosar răspuns la completarea la întâmpinare

(f. 179-183).

Privitor la excepția necompetentei materiale si teritoriale a Tribunalului B. N. in judecarea prezentei cauze, în temeiul prevederilor art. 12, art.8(l), art.13 vechiul Cod de procedura civila, solicită respingerea acesteia ca neintemeiata, întrucât "Reclamantul are alegerea intre mai multe instanțe deopotrivă competente" iar potrivit dispozițiilor art. 8 (1) cererile indreptate impotriva statului, autorităților publice, se pot soluționa de instanțele din reședința de județ, in speța tribunalele si potrivit art. 13, cererile privitoare la bunuri imobile se soluționează de instanțele in circumscripția cărora se afla imobilele . Așadar in mod legal, competenta in soluționarea prezentei cauze revine Tribunalului B. N. . Din punct de vedere al competentei materiale, Tribunalul B. N. este competent sa soluționeze prezenta cauza si implicit completul de judecata din cadrul Secției civile a acestui tribunal. Parata din prezenta cauza a fost introdusa in procesul intentat societății de către reclamanta Uniunea Comunelor Grănicerești N. ene, care a solicitat in temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea unor bunuri imobile preluate de statul roman si aflate in patrimoniul societății - Dosar nr._ a Tribunalului B. N. . In temeiul dispozițiilor art.60 alin.l Cod pr. civila a formulat Cerere de chemare in garanție a autorității care a efectuat privatizarea . Fiind o cerere incidentala, a cărei soluționare depinde de soluția pronunțata in cererea principala, in cauza operează o prorogare legala de competenta potrivit dispozițiilor art. 17 Cod pr. civila, cererile incidentale si accesorii sunt de competenta instanței competente sa judece cererea principala. Cererea care face obiectul prezentului dosar a fost disjunsa, aceasta rămâne in continuare in compententa completului de judecata investit inițial. In ceea ce privește susținerile

formulate de chemata in garanție privitor la aplicabilitatea in prezenta speța a dispozițiilor art. 72010Cod pr. civila ,si a dispozițiilor art.40 din Legea nr. 137/2002, aceste prevederi fiind aplicabile doar in cazurile in care cererea de despăgubire se formulează pe cale principala.

Pretențiile formulate pe calea cererii in garanție exclude obligativitatea parcurgerii procedurii concilierii. In temeiul argumentelor de fapt si de drept prezentate mai sus precum si a practicii judiciare in materie (Decizia civila nr. 1132/2012 - Inalta Curte de casație si Justiție; Decizia comerciala 241/2008- înalta Curte de Casație si Justiție - nepublicata, Decizia civila nr. 153/2008- Curtea de Apel Constanta -nepublicata, Decizia nr. 642/2009 Curtea de Apel Pitești- nepublicata), solicita respingerea acestei excepții ca fiind neîntemeiata si nelegala.

Excepția netimbrarii cererii de chemare in este neîntemeiata. Conform dispozițiilor art.15 litr din Legea nr.146/1997 modificata "cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente ", sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru. Aceleași prevederi privind scutirea de plata a taxei judiciare de timbru, le regăsim si la

art.50 (1) din Legea nr. 10/2001 — "Cererile sau acțiunile in justiție, precum si transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prezentei legi si de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru. " restituite de societate foștilor proprietari in baza sentinței definitive si irevocabile date in aplicarea Legii nr. 10/2001. Obiectul prezentei cerereri il reprezintă despăgubiri, contravaloarea bunurilor imobile aplicarea Legii nr. 10/2001. Prezenta cerere se incadreaza in categoria cererilor prevăzute la art. 15 lit. r si beneficiază de scutire de plata a taxei judiciare de timbru. Si cu privire la aceasta excepție, instanțele judecătorești s-au pronunțat in mod constant in sensul ca ele sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru ( Decizia nr. 1179/2003 Curtea de Apel B. - Secția V-a comerciala,Decizia civila nr. 243/2009 Curtea de Apel B. -Sectia a III civila).

Excepția inadmisibilitatii prezentei cereri nu este întemeiată. In primul rand, solicita să se rețină faptul ca la prezenta cauza se afla dovezi indubitabile privitor la faptul ca: A.Bunurile imobilerestituitefoștilorproprietari,auexistatinpatrimoniulsocietății noastre inca de la data constituirii.In Anexa nr.1 la Contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 212/_, vânzătorul

F.P.S evidențiază distinct bunurile imobile care se predau cumpărătorului iar in conținutul contractului acesta declara ca este proprietarul bunurilor vândute, ca răspunde fata de cumpărător pentru liniștita folosința . B.In cursul anului 2013 au fost restituite foștilor proprietari bunurile imobile teren si construcții inscrise in CF nr. 1191 Prislop nr. top 708/1/1 in suprafața de 544,14 mp. si nr. top 708/1/2 in suprafața de 962 mp, bunuri situate in orașul

N. str. Podirei FN. P. rea bunurilor s-a realizat la data de_ conform procesului verbal de predare primire nr. 356/_, astfel:TEREN in suprafața de 1506 mp;CLĂDIRE BIROURI cu număr inventar 16037; ANEXE (MAGAZIE) cu număr inventar 19014. De asemenea, conform documentelor de carte funciara depuse, in prezent bunurile in cauza sunt inscrise pe foștii proprietarii in baza sentinței definitive si irevocabile prountata de Tribunalul B. N. . Aceste documente dovedesc faptul ca bunurile au fost scoase din patrimoniul societății reclamante, iar in conformitate cu prevederile art.324 din OUG nr.88/1997 ,institutia care a efectuat privatizarea are

obligația de a plați o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor.

Cu privire la excepția prematuritatii cererii solicita respingerea ca fiind neintemeiata, întrucât parata din prezenta cauza, pana la momentul disjungerii cauzei, a avut calitatea de parte in Dosar nr._ - chemata in garanție -, a avut cunoștința de actele dosarului si natura cererii formulate fata de societatea noastră. Prin întâmpinarea depusa la termenul din_ - Dosarul nr._ -, a exprimat in mod clar refuzul de plata a despăgubirilor, situație in care excepția prematuritatii cererii este total neintemeiata si nelegala si pe cale de consecința solicită respingerea ei.

Pe fondul cauzei, fata de toate susținerile formulate de parată arată următoarele:Conform prevederilor art.324(1) din OUG nr.88/1997 - introdus prin Legea nr.99/1999 — instituțiile statului implicate in procesul de privatizare asigura repararea prejudiciului cauzat societăților comerciale privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate abuziv de stat iar potrivit alin. (2) repararea prejudiciului se realizează prin plata unei despăgubiri care să reprezinte

echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor. Aceste dispoziții au caracter imperativ, obligația de reparare a prejudiciului cauzat de către instituția care a efectuat privatizarea are temei legal si se garantează îndeplinirea ei de către statul roman prin dispozițiile cuprinse la art.32 6" " (6) S. garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în prezentul articol" " Art.324a fost abrogat prin Legea nr. 137/2002 dar aceiași lege la art.30 (3) prevede ca dispozițiile art.324raman aplicabile contractelor de vânzare cumpărare acțiuni incheiate anterior intrării in vigoare a acestei legii, anterioare anului 2002. " (3) Prevederile art. 32A4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare- cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi. " Contractul fiind incheiat in anul 1995 se supune dispozițiilor art. 324. In concluzie, solicită instanței să se ia act de faptul ca parata in mod greșit susține ca prezentei cauze ii sunt aplicabile dispozițiile alin.l de la art.30 in sensul ca valoarea despăgubirilor acordate nu poate depasi cumulat, 50% din prețul plătit efectiv de comparator.

Prin Decizia nr. 18/_ pronunțata la recursul in interesul legii formulat de Procurorul General al R. iei, înalta Curte de Casație si Justiție a statuat următoarele; " in aplicarea dispozițiilor art.324din Ordonanța de Urgenta nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobata prin Legea nr.44/1998 si completata prin Legea nr.99/1999, despăgubirile acordate societăților comerciale de instituțiile publice implicate in procesul de privatizare, urmare

retrocedării unor imobile, se raportează la valoarea contabila a imobilului, astfel cum aceasta este reflectata in bilanț la momentul ieșirii efective a bunului din patrimoniul societății, valoare ce trebuie actualizata cu indicele de inflație de la momentul plații despăgubirii. "

Având in vedere caracterul obligatoriu al acestor dispoziții legale, solicita instanței de judecata ca la soluționarea cererii formulate de societatea reclamantă, sa faca aplicarea acestor dispoziții legale.

Privitor la cererea de chemare in garanție a S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice

, solicită să fie obligați in solidar Chemata in garanție si S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cuvenite societății reclamante, conform Deciziei 18/_ pronunțata la recursul in interesul legii formulat de Procurorul General al R. iei, înalta Curte de Casație si Justiție .

Chematul în garanție S. român, reprezentat de M. ui F. P.

, in baza mandatului special nr.127400/_ dat Agenției Naționale de Administrație Fiscală-D. R. a F. P. C. -N. reprezentată de A. J. a F. P. B. -N., formulează întâmpinare fata de cererea de chemare in garanție

(f.218-219) prin care solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind, în principal, inadmisibilă, iar în subsidiar, neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Faptul ca parata SC"ELECTROCONSTRUCTIA " E. " SA B. a chemat in judecata pe pârâta A. pentru Administrarea A. S. -AAA.S ( fosta A.V.A.S ) solicitând instanței obligarea acestei din urma la plata de despăgubiri reprezentând valoarea de piața a terenurilor si construcțiilor restituite fostului proprietar, nu conferă nici uneia dintre parti vreo garanție distincta separata ,din partea S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice. Asa cum arata si titularul cererii de chemare in garanție, A. pentru Administrarea A. S. -A.AAS ( fosta A.V.A.S

),dispozitiile art.30 alin. (2) din Legea nr, 137/_ privind unele masuri pentru accelerarea privatizării dispun ca "S. garantează plata de către instituțiile publice implicate a acestor despăgubiri in limita prevăzuta ia alin (1), " a l aceluiași articoi,care prevede: ,,ln toate cazurile valoarea despăgubirilor acordate potrivit art.27-29 nu va putea depasi cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător". Altfel spus, temeiul unei astfel de cereri il constituie obligația de garanție ce revine chematului in garanție S. R., in baza legii, ori printre instituțiile implicate la care se referă dispozițiile art.30 alin.(2) din Legea nr, 137/_ se afla chiar titularul cererii de chemare in garanție A. pentru Administrarea A. S. -A.A.A.S (fosta A.V.A.S, iar din aceasta perpectiva considera ca cererea de chemare in garanție a celui ce garantează prin lege plata despăgubirilor in astfel de situații, este inadmisibila. Cat priveste restul aspectelor ce vor fi supuse analizei fondului cererii introductive, care pot fi o consecința a modului de analiza a cererii de chemare in garanție, arată ca achiesează poziției procesuale exprimata de către A. pentru Administrarea A. S. - A.A.A.S (fosta A.V.A.S ) prin scriptul intitulat întâmpinare si completate la întâmpinare cu privire la faptul ca imobilele la care face referire parata

SC"ELECTROCONSTRUCTIA " E. ,"; SA B.

nu au făcut obiectul contractelor de vanzare- cumpărare de acțiuni, deoarece aceste contracte au avut ca obiect vânzarea de acțiuni si nu de active, faptul ca in cazul vânzării de acțiuni obligația vânzătorului de garanție consta numai in garantarea existenței și posibilitatea exercitării drepturilor transmise; iar un potențial prejudiciu suferit de către pârâtă urmare a restituirii în natură a bunurilor imobile trebuie limitat la valoarea contabilă a acestor bunuri imobile înregistrate în registrele contabile ale societății la data când societatea a fost privatizată și nu la valoarea de piața, întrucât se poate ajunge la o imbogatire fara justa cauza cu un prejudiciu in detrimentul statului.

In drept, s-au invocat prevederile art. 115-118 C.procedura civila si toate actele normative si normele juridice enunțate .

La data de_ reclamanta și-a precizat acțiunea, diminuând cuantumul sumei pretinsă de la pârâtă la suma de 91.329,10 lei, conform evidentelor contabile ale societății,

formata din:

80.425 lei contravaloare construcții, conform datelor cuprinse in Bilanțul contabil la data de _

si Balanța de verificare pentru luna decembrie 2012; 10.904,45 lei contravaloare teren in suprafața de 1506,14 mp, solicitând ca aceasta să fie actualizata cu indicele de inflație de la data plații.

Examinând prioritar, conform art. 137 Cod proc. civ. excepțiile invocate în apărare,

tribunalul constată netemeinicia lor.

Competența materială și teritorială de soluționare a prezentei acțiuni

revine Tribunalului B.

-N. . În dosar nr._ al acestei instanțe prin sentința civilă nr. 1286/2012 s-a dispus, conform prevederilor legii nr. 10/2001, retrocedarea de către deținătorul bunurilor litigioase, S.C. ELECTROCONSTRUCTIA "E. " S.A., către fostul proprietar a imobilelor teren si construcții înscrise in CF nr. 1191 Prislop nr. top 708/1/1 in suprafața de 544,14 mp. si nr. top 708/1/2 in suprafața de 962 mp. Cererea de chemare în garanție dresată de deținător contra autorității care a efectuat privatizarea sa, având ca obiect solicitarea de despăgubire reprezentând contravaloarea imobilelor revendicate în ipoteza admiterii cererii de revendicare, a fost disjunsă la data de_ și formează obiectul prezentei cauze, soluționarea sa fiind suspendată până la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțată în primul dosar. Soluția acțiunii principale a fost una favorabilă. Independent de persoanele litiganților, atribuțiile și sediile lor ori valoarea în discuție, în cadrul litigiului guvernat de prevederile legii nr. 10/2001 purtat între fostul proprietar și deținătorul bunurilor, desocotirea pretinsă pe calea unei cereri de chemare în garanței dintre societatea comercială deținătoare a bunurilor retrocedate fostului proprietar și autoritatea care a efectuat privatizarea acelei societăți se circumscrie prevederilor art. 17 Cod proc. civ., ce statuează că cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente a judeca cererea principală. Prin urmare raportul de conexitate și interdependență dintre cererea principală de revendicare și cea de despăgubire, în ipoteza admiterii revendicării, pretinsă pe calea chemării în garanție prorogă legal competența de soluționare a secundei în sarcina instanței competente să soluționeze acțiunea principală, derogator de la normele de competență materială sau exclusivă.

Cererea dedusă judecății este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 15 litera r teza a doua din Legea nr. 146/1997 modif., fiind inclusă în categoria cererilor accesorii și incidente celei de retrocedare.

Dresarea unei cereri de felul celei în discuție nu este condiționată de rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care se dispune retrocedarea imobilului, diligența deținătorului bunului revendicat impunându-i acestuia întreprinderea demersurilor corespunzătoare în timp util, din perspectiva prevederilor legii nr. 10/2001 și ale OUG nr. 88/1997 modif., respectiv Legea nr. 137/2002 modif, astfel încât, operând prorogarea de competență a instanței civile, se exclude ipoteza inadmisibilității și prematurității cererii, nefiind incidente dispozițiile art. 32 ind.4 alin. 3 din OUG nr. 88/1997 modif, ale art. 720 ind. 10 din codul de procedură civilă și ale art. 40 din Legea nr. 137/2002 modif. ce instituie procedura specială de urmat atunci când cererea de despăgubire se adresează pe cale principală. De altfel, pe de o parte, opoziția pârâtei la acordarea de despăgubiri s-a manifestat încă anterior disjungerii cererii de chemare în garanție, consecutiv solicitării de despăgubire, concluzia logică fiind aceea că ipoteza parcurgerii procedurii speciale nu ar fi semnificat decât temporizarea desocotirii, fără vreun efect concret. Pe de altă parte, la data de_, conform procesului verbal de predare primire nr. 356/_, bunurile a căror contravaloarea se pretinde în prezenta cauză au fost deja predate de reclamantă fostului proprietar, în baza hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul din care s-a disjuns prezenta cerere. Mai mult, textul art.324 alin. 2 din OUG nr. 88/1997, referitor la existența hotărârii judecătorești irevocabile ce dispune restituirea în natură a imobilului, face trimitere la momentul pierderii bunului, nu la cel al formulării cererii de despăgubire.

Eronat se susține nulitatea cererii, pretenția dedusă judecății fiind concretizată de la bun început: despăgubirea deținătorului imobilelor revendicate cu contravaloarea lor. Cuantificarea sumei a avut mai întâi în vedere valoarea lor de piață, pretinzându-se suma de 383.704 lei, ulterior valoarea lor contabilă, 91.329,10 lei, în care limită pretenția s-a diminuat.

Reclamanta S.C. ELECTROCONSTRUCTIA "E. " S.A. are legitimare procesual activă

. Înscrisurile atașate la dosar f.54-105 atestă că reclamanta este o societate pe acțiuni, privatizată de antecesoarea pârâtei, Fondul Proprietății de Stat, conform contractului de vânzare cumpărare pe acțiuni nr. 212/_, încheiat în acord cu prescripțiile legale ale timpului cu Asociația

ELECTROCONSTRUCTIA "E. " -Programul Acțiunilor Salariaților . Conform art. 48 din Legea nr. 58/1991 și art. 29 și 31 din Legea nr. 77/1994 Asociația PAS a reprezentat societatea, capitalul de stat fiind transferat către aceasta și nu către structura acționariatului său. De altfel membrilor Asociației PAS li s-au atribuit acțiuni, proporțional cu contribuția personală și rata achitată ulterior, conform mențiunii nr. 2329/_ - Oficiul Registrului Comerțului. Este cert că acționarii societății reclamante sunt foștii membri ai Asociației PAS, însă acordând relevanța cuvenită distincției dintre societate și asociație, care la încheierea contractului de privatizare a acționat în numele societății, tribunalul conchide că societatea comercială pe acțiuni de la care se pretinde retrocedarea către fostul proprietar a unor bunuri aparținând capitalului social, rezultat din privatizarea făcută de antecesoarea pârâtei, are legitimarea procesual activă de a reclama despăgubirea, în cazul pierderii proprietății.

Pârâta A. pentru Administrarea A. S. - A., fosta A.V.A.S., redenumita conform OUG 96/2012, are legitimare procesual pasivă.

Calitatea pârâtei de succesor în drepturi și obligații al fostului Fond al Proprietății de Stat, persoană juridică ce a e efectuat privatizarea societății reclamante, este necontroversată. Relevanța acordată în apărare distincției dintre pachetul de acțiuni din capitalul social ce a fost vândut în procesul privatizării și imobilele evidențiate în patrimoniul societății reclamante nu este împărtășită de instanța de judecată, acțiunile societății privatizate fiind intim legate de bunurile incluse în capitalul social. Clauzele contractului de privatizare în discuție sunt definitorii în sensul contrar reținut de tribunal, înainte enunțat: la capitolul 6 punctele 3,4 și 5 pârâta se declară proprietar al bunurilor teren și construcții enumerate în anexe și, chiar dacă patrimoniul societății a fost vândut sub forma acțiunilor, acestea, ca titluri de valoare, conțin toate caracteristicile juridice ale bunurilor pe care le reprezintă. Diminuarea patrimoniului presupune și diminuarea valorii acțiunilor, circumstanță ce antrenează responsabilitatea vânzătorului pentru prejudiciul cauzat cumpărătorului ca urmare a micșorării patrimoniului.

Pretenția reclamantei este fondată.

Prin sentința civila nr. 1286/2012 a Tribunalului B. N., pronunțata in dosar nr. _

- definitiva si irevocabila - societatea reclamantă S.C. ELECTROCONSTRUCTIA "E. " S.A. a fost obligata sa predea Uniunii Comunelor Grănicerești N. ene, bunurile imobile teren si construcții înscrise in CF nr. 1191 Prislop nr. top 708/1/1 in suprafața de 544,14 mp. si nr. top 708/1/2 in suprafața de 962 mp. P. rea bunurilor s-a realizat la data de_ conform procesului verbal de predare primire nr. 356/_ .

Conform prevederilor art.324(1) din OUG nr.88/1997 - introdus prin Legea nr.99/1999 - instituțiile statului implicate in procesul de privatizare asigura repararea prejudiciului cauzat societăților comerciale privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate abuziv de stat iar potrivit alin. (2) repararea prejudiciului se realizează prin plata unei despăgubiri care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor.

Art.324a fost abrogat prin Legea nr. 137/2002 dar aceiași lege la art.30 (3) prevede ca dispozițiile art.32 raman aplicabile contractelor de vânzare cumpărare acțiuni încheiate anterior intrării in vigoare a acestei legii, anterioare anului 2002.

Contractul de privatizare, contractul de vânzare cumpărare pe acțiuni nr. 212/_, fiind incheiat in anul 1995 este circumscris incidenței dispozițiilor art. 324.

Prin Decizia nr. 18/_ pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție -completul competent sa judece recursul in interesul legii instanța supremă a statuat că " in aplicarea dispozițiilor art.324din Ordonanța de Urgenta nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobata prin Legea nr.44/1998 si completata prin Legea nr.99/1999, despăgubirile acordate societăților comerciale de instituțiile publice implicate in procesul de privatizare, urmare

Balanța de verificare pentru luna decembrie 2012 și Bilanțul contabil al societății reclamante de la data de_ (f.195-204) menționează fila 200 valoarea contabila a imobilelor la data de_ de 91.329,10 lei.

Considerentele de fapt și drept expuse argumentează soluționarea favorabilă a cererii reclamantei, pârâta urmând a fi obligată să-i plătească suma de 91.329,10 lei cu titlu de despăgubire, actualizata cu indicele de inflație de la data de_, momentul pierderii proprietății bunurilor imobile, și până la data plății plații.

Cererea de chemare în garanție a S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, formulată de pârâta A. pentru Administrarea A. S. - A., fosta A.V.A.S, nu este inadmisibilă. Potrivit art. 60 din Codul de procedură civilă, partea poate să cheme în garanței o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire, iar conform art.324(6) din OUG nr.88/1997, modif și compl., statul garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicare a obligațiilor prevăzute în prezentul articol. Fiind dată ipoteza căderii pârâtei în pretenții în temeiul art.324nu subzistă vreun fine de neprimire a chemării în garanție, verificările impunându-se a viza temeinicia și legalitatea ei.

Cererea de chemare în garanție este însă neîntemeiată.

Conform prevederilor art.324(1), (2) și (4) din OUG nr.88/1997 modif și compl. înainte citate și al art. 30 alin 3 din Legea nr. 137/2002 modif. și art. 6 punct 3 din contractul de privatizare nr. 212/1995 ce antrenează efectele unei veritabile răspunderi în caz de evicțiune, în condițiile art. 1337 Cod civil, pârâta ca instituție publică implicată în privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate derivate din restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate abuziv, cum este cazul dat, fiind ținută să plătească o despăgubire reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat. Prin urmare nu chematul în garanție S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, este ținut a răspunde față de reclamanta-cumpărător evins, ci doar pârâta, ca și continuator al fostului FPS, ca deținător al capitalului de stat transferat. Întrucât obligația legală de despăgubire este instituită exclusiv în sarcina pârâtei, nu ca proprietară de active ce se înstrăinează, ci ca instituție implicată în procesul de privatizare prin dispozițiile art.

art.324(1) și având în vedere prevederile 324(6), sus citate ce instituie un alt tip de obligație, precum și împrejurarea că obligația de despăgubire este concretizată prin prezenta hotărâre judecătorească, cererea de chemare în garanție va fi respinsă ca nefondată.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca fiind neîntemeiate, excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului

B. -N. de a soluționa cauza, a nulității și netimbrării cererii de chemare în judecată, a inadmisibilității și prematurității acțiunii, a lipsei calității procesual active a reclamantei și a lipsei calității procesual pasive, invocate de pârâtă.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de chematul în garanție.

Admite, ca fiind întemeiată, acțiunea precizată formulată de reclamanta SC Electroconstrucția

E. SA B.,

cu sediul în B., str.Z., nr.11, județul B. -N. împotriva pârâtei A. pentru Administrarea A. S. - A.,

fosta A.V.A.S, cu sediul în sector 1 B., str.C. A. Ș., nr.50 și, în consecință:

- obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 91.329,10 lei cu titlu de despăgubiri, suma ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data de_ până la data plății.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în str.Apolodor, nr.17 sector 5 B., reprezentat de Agenției Naționale de Administrație Fiscală-D. R. a F. P. C. -N. prin A. J. a F.

P. B. -N., cu sediul în B., strada 1 D., nr. 6, jud. B. -N., formulată de pârâta

A. pentru Administrarea A. S. (AAAS). Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2013.

Președinte, Grefier,

C. N. V. V.

Red.dact. N.C. _

← Decizia civilă nr. 1197/2013. Pretenții		Decizia civilă nr. 554/2013. Pretenții →

Sentința civilă nr. 2957/2013. Pretenții

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2957/2013. Pretenții