Decizia civilă nr. 554/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 554
Ședința publică din data de 21 mai 2013 Completul este compus din:
Președinte: DP Judecător: H. I. Judecător: C. N. C.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta SC E. S. Z., cu sediul în Z., str. 22 D. 1989, nr. 38, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 4770/_, pronunțată în dosarul Judecătoriei Z., nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta intimatei reclamante L + A K. K. - av. Gozman M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar la fila 15, precum și reprezentantul recurentei pârâte SC
E. S. - Z. - av. M. Aurel, care depune împuternicire avocațială de la fila 27.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată iar părțile au termen dat în cunoștință.
Reprezentanta intimatei reclamante L + A K. K. - av. Gozman M., depune la dosar chitanța de la fila 24, reprezentând cuantumul onorariului avocațial, precum și somația de la de la fila 25 și adresa de la fila 26.
Reprezentantul recurentei pârâte SC E. S. - Z. - av. M. Aurel, depune la dosar împuternicire de la fila 27.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentei pârâte SC E. S. - Z. - av. M. Aurel, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, respingerea cererii formulate de reclamantă.
Reprezentanta intimatei reclamante L + A K. K. - av. Gozman M., solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele relatate și susținute pe larg prin întâmpinare.
Instanța, în baza înscrisurilor existente la dosar, reținând și poziția părților prin reprezentanți, reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 4770 din 12 decembrie 2012 a Judecătoriei Z. a fost admisă cererea formulată de reclamanta cesionară L+A K. K. B. apesta, în contradictoriu cu pârâta debitor cedat SC E. SRL Z., pârâta fiind obligată să restituie reclamantei suma de 10832 Euro, plătită pârâtei în avans, cu titlu de preț al mărfii vândute. De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 5439 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, între societatea italiană Energy Coal Spa și pârâtă s-a încheiat o convenție de vânzare cumpărare, prin care societatea pârâta s-a obligat să vândă reclamantei diverse tipuri de lemn pentru foc. Convenția în formă scrisă nu a fost depusă la dosar, dar existența acesteia este neîndoielnică, fiind executată în parte, în mai multe etape, conform situației de la fila 31 din dosar, după cum urmează
la data de_, în baza facturii proforme 0001/_ emisă de societatea pârâtă, Energy Coal Spa a plătit în avans pârâtei, prin transfer bancar suma de 3500 EUR, conform extrasului de cont de la fila 66 din dosar. În contrapartidă, pârâta a livrat societății italiene lemn de foc în valoare de 3480 EUR, conform facturii fiscale 1054/_, pârâta având obligația să mai livreze lemne de foc în sumă de 20 EUR, aferentă acestei tranșe.
la data de_ pârâta a livrat către Energy Coal Spa lemn de foc în valoare de 3840 EUR, conform facturii fiscale nr. 1056/_ emise de pârâtă, iar la data de_ Energy Coal Spa a plătit, prin transfer bancar, suma de 3840 EUR, reprezentând contravaloarea facturii nr. 1056/23.04.201, conform extrasului de cont de la fila 71 din dosar.
la data de_ pârâta a livrat către Energy Coal Spa lemn de foc în valoare de 1920 EUR, conform facturii fiscale nr 1021/_ emise de pârâtă, iar la data de_ Energy Coal Spa a plătit, prin transfer bancar, suma de 1900 EUR, reprezentând contravaloarea facturii nr. 1021/23.04.201, conform extrasului de cont de la fila 75 din dosar. În extrasul de cont se arată că s-a efectuat plata facturii 1021/_, diminuată cu 20 EUR, ceea ce înseamnă că Energy Coal Spa a achitat contravaloarea facturii 1021/_, diminuată cu cei 20 EUR pe care i-a achitat în avans la data de_, în baza facturii proforme 0001/_ emisă de societatea pârâtă.
Se poate deci observa că la data de_ ambele părți executaseră integral obligațiile asumate, respectiv pârâta livrase toată marfa plătită în avans de societatea italiană care, la rândul său achitase integral contravaloarea facturilor aferente mărfurilor pentru care nu s-au făcut plăți în avans.
- la data de_, în baza facturii proforme 0002/_ emisă de societatea pârâtă, Energy Coal Spa a plătit în avans pârâtei, prin transfer bancar suma de 10122 EUR, conform extrasului de cont de la fila 50 din dosar. În contrapartidă pârâta a livrat societății italiene lemn de foc în valoare totală de 10206 EUR, conform facturilor fiscale 1029/_ în sumă de 2058 EUR, 1028/_ în sumă de 2016 EUR, 1027/_ în sumă de 2016 EUR, 1031/_ în sumă de 2058 EUR și 1030/_ în sumă de 2058 EUR, Energy Coal Spa având față de pârâtă un debit restant în sumă de 84 EUR, aferentă acestei tranșe.
la data de_, în baza facturii proforme 0003/_ ( în sumă totală de 21340 EUR) emisă de societatea pârâtă, Energy Coal Spa a plătit în avans pârâtei, prin transfer bancar suma de 9986 EUR , conform extrasului de cont de la fila 40 din dosar. În contrapartidă, pârâta a livrat societății italiene lemn de foc în valoare totală de 6380 EUR, conform facturilor fiscale 1038/_, în sumă de 2112 EUR, 1042/_ în sumă de 2156 EUR, 1044/_ în sumă de 2116 EUR, pârâta având obligația să mai livreze lemne de foc în sumă de 3606 EUR, aferentă acestei tranșe. Dacă se scade din această sumă debitul restant în sumă de 84 EUR datorat de societatea italiană, rezultă că la data de_ pârâta avea obligația să mai livreze lemne de foc în sumă de 3552 EUR, aferentă acestei tranșe de livrări
la data de_, în baza aceleiași facturii proforme 0003/_ (în sumă totală de 21340 EUR) emisă de societatea pârâtă, Energy Coal Spa a plătit un nou avans pârâtei, prin transfer bancar suma de 11438 EUR, conform extrasului de cont de la fila 30 din dosar. În contrapartidă pârâta a livrat societății italiene lemn de foc în valoare totală de 4128 EUR, conform facturilor fiscale 1061/_ în sumă de 2112 EUR, 1062/_ în sumă de 2016 EUR, pârâta având obligația să mai livreze lemne de foc în sumă de 7310 EUR, aferentă acestei tranșe de livrări.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată și nu a mai livrat către Energy Coal Spa lemnele de foc în sumă totală de 10832 EUR (4128 EUR + 7310 EUR) a căror contravaloare Energy Coal Spa a plătit-o în avans, în baza facturii proforme 003/_ emisă de societatea pârâtă.
Prima instanță a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 1020-1021 Cod civil, care reglementează rezoluțiunea în contractele sinalagmatice, rezoluțiune care poate fi nu numai judiciară, ci și convențională. În cauză, din probatoriul administrat cu privire la atitudinea contractuală a pârâtei, prima instanță a reținut că aceasta a fost de acord cu rezoluțiunea contractului, în condițiile în care nu și-a îndeplinit propria prestație și nici nu a invocat o excepție de neexecutare a contractului. Ca atare, ca și o chestiune prealabilă, instanța a constatat că a intervenit rezoluțiunea convențională a convenției părților. În argumentarea soluției a fost evocată, ca și practică judiciară, Decizia nr. 1.876 din 10 octombrie 1972 a
T. ui Suprem, unde s-a arătat că, dacă este neîndoielnic faptul că părțile au renunțat la executarea unui contract, este inutil a se mai cere rezoluțiunea în justiție.
Între părții, rezoluțiunea contractului are ca efect repunerea lor în situația anterioara, fiind ținute să-și restituie prestațiile efectuate în temeiul contractului desființat. Pe acest temei juridic, coroborat cu principiul îmbogățirii fără justă cauză, prima instanță a stabilit că pârâta este obligată să restituie celeilalte părți contractante, respectiv societatea italiană Energy Coal Spa, sumă totală de 10832 EUR, pe care aceastas a plătit-o în avans, în baza facturii proforme 003/_ emisă de societatea pârâtă.
J. a reținut în continuare că la data de_ a intervenit o cesiune de creanță la valoarea nominală între Energy Coal Spa, în calitate de cedent, și societatea reclamantă L+A K. K. B. apesta, în calitate de cesionar, inclusiv cu privire la suma de 10832 EUR datorată societății cedente de către pârâta debitor
cedat, cesionarul substituindu-l pe cedent în toate drepturile ce rezultă din această creanță, care rămâne neschimbată..
Prin înscrisul de la fila 42 din dosarul acvirat_, pârâta a fost notificată cu privire la această cesiune de creanță. Este real faptul că notificarea societății pârâte nu s-a efectuat prin intermediul executorului judecătoresc, dar acest viciu de procedură nu a fost invocat de către pârâtă, instanța apreciind că a fost înlăturat în condițiile în care, cu ocazia judecării dosarului_, în fața instanței de judecată, pârâta a luat la cunoștință despre cesiunea de creanță, astfel că nu se impunea efectuarea din nou a acestei formalități, prin intermediul executorului judecătoresc.
Reclamanta cesionar, subrogându-se în toate drepturile societății cedente, este îndreptățită să formuleze acțiune în restituire. Pentru aceste considerente, redate în sinteză, J. a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să restituie acesteia suma de 10832 EUR, plătită pârâtei în avans cu titlu de preț al mărfii vândute.
În baza art. 274 Cod pr. Civilă, pârâta a fost obligată și la plata către reclamantă a sumei de 5439 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC E. SRL Z., solicitând casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurenta consideră că, în mod greșit, prima instanță a obligat-o să restituie reclamantei suma de 10.832 Euro, cu toate că niciodată recurenta nu a derulat afaceri comerciale cu această societate. Raporturile la care face referire sentința au avut loc cu societatea din Italia, iar derularea contractului a fost una corectă, până la un moment dat, iar recurenta urma să livreze în continuare marfa plătită în avans de societatea din Italia.
Societatea recurentă nu a fost notificată în mod legal, prin executor judecătoresc, cu privire la cesiunea de creanță pretinsă de reclamantă. În mod greșit prima instanță a apreciat că recurenta a luat cunoștință despre cesiune în cursul judecății dosarului_, deoarece acest aspect nu poate acoperi viciul de procedură, respectiv faptul că notificarea nu a fost efectuată legal, prin executor judecătoresc.
Intimata-reclamantă L+A K. K. B. apesta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În apărare, cu privire la motivul de recurs invocat de pârâtă, reclamanta-intimată a arătat că cesiunea de creanță a fost adusă la cunoștința debitoarei prin notificare, însoțită de somație, comunicate prin poștă cu confirmare de primire. De asemenea, pârâta a luat la cunoștință despre notificare și în fața instanței de judecată, în cursul judecății dosarului nr._ .
Nicăieri în cuprinsul cererii de recurs nu se neagă de către recurentă că nu ar datora suma de 10.832 Euro, pentru care a "omis"; să mai livreze marfă, arătându- se că urma să livreze în continuare marfa plătită în avans. Deși au trecut aproape 3 ani de când s-a făcut plata în avans, recurenta nu și-a îndeplinit nici în acest moment obligația, nici față de cedent, nici față de intimata-reclamantă.
În fine, intimata mai susține că, în conformitate cu prevederile art. 1393 Cod civil, notificarea cesiunii se poate face și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, nefiind obligatorie notificarea prin executor judecătoresc.
În recurs nu au fost administrate probe noi. La filele 25 și 26 au fost depuse copii de pe somația și notificarea de cesiune comunicate recurentei-pârâtei, înscrisuri ce se găsesc și la filele 40-42 din dosarul acvirat nr._ al Judecătoriei Z. .
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
În primul rând, T. constată că, nici în cursul judecății în primă instanță și nici prin motivele de recurs, pârâta-recurentă nu a negat cuantumul debitului de 10.832 Euro, născut în sarcina sa din executarea contractului de vânzare- comercială încheiat, sub forma simplificată a facturilor, cu societatea cedentă Energy Coal Spa. Recurenta recunoaște implicit această datorie, susținând că în contul acestei sume urma să livreze în continuare marfă societății cedente.
Singurul aspect contestat în cererea de recurs privește exclusiv opozabilitatea cesiunii de creanță, prin care reclamanta-intimată a preluat creanța societății italiene Energy Coal Spa, născută din raporturile avute de aceasta din urmă cu pârâta-recurentă. În această privință recurenta susține că notificarea cesiunii de creanță nu-i era opozabilă, aceasta nefiind comunicată printr-un executor judecătoresc.
Răspunzând strict motivului de recurs invocat de pârâta-recurentă, T. reține că, în conformitate cu prevederile art. 1391-1404 din Codul civil de la 1864, aplicabil raporturilor dintre părți, cesiunea de creanță este un contract prin care un creditor (cedent) transmite unei alte persoane (cesionar) dreptul său de creanță născut dintr-un raport juridic avut cu un debitor al său (debitor cedat). Contractul de cesiune de creanță se naște în mod valabil prin acordul de voință al cedentului și cesionarului, consimțământul debitorului cedat nefiind necesar.
Deși între părți cesiunea produce efecte de la data încheierii sale, pentru opozabilitatea cesiunii față de terți, legea impune îndeplinirea anumitor formalități de publicitate. În acest sens, art. 1393 cod civil dispune că cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea. Același efect va avea acceptarea cesiunii făcută de debitor printr-un act autentic.
Este adevărat că textul art. 1393 Cod civil nu prevede expres că notificarea trebuie realizată prin executor judecătoresc, așa cum susține intimata, însă, având în vedere că această condiție a notificării este impusă de lege ca o formă de publicitate, pentru a asigura opozabilitatea față de toți terții posibil interesați, nu numai față de debitorul cedat, este evident că, pentru a produce acest efect, notificarea trebuie îndeplinită prin executor. Pe de altă parte, spre deosebire de noua reglementare din Noul Cod civil, în concepția vechiului Cod civil orice notificare trebuia realizată prin intermediul executorului judecătoresc, așa cum este de pildă cea necesară punerii debitorului în întârziere.
Cu toate acestea, tocmai pentru că notificarea este reglementată ca o formă de opozabilitate față de terți, nu ca o formă de valabilitate, nu înseamnă că, în
condițiile nerespectării ei, creditorul interesat nu poate face dovada aducerii cesiunii la cunoștința debitorului cedat printr-o altă modalitate decât cea a notificării prin intermediul executorului judecătoresc.
Astfel, așa cum este unanim recunoscut în practică și jurisprudență, că acceptarea cesiunii făcută de debitorul cedat prin act sub semnătură privată are ca efect opozabilitatea față de el a transmiterii creanței, deși cesiunea rămâne inopozabilă față de toți ceilalți terți, pe același raționament trebuie acceptat că notificarea făcută direct debitorului cedat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin avocat, nu prin executor, are ca efect opozabilitatea cesiunii debitorului astfel notificat, deși față de toți ceilalți terți posibil interesați (ex. creditorii cedentului sau alți cesionari) cesiunea rămâne inopozabilă.
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că, în speță, cesiunea de creanță a devenit opozabilă recurentei-pârâte prin notificarea ce i-a fost comunicată la data de_, prin avocat, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f.41,42 din dos. acvirat_ ).
În consecință, T. constată că în mod legal prima instanță a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei cesionare valoarea creanței cedate, în sumă de 10.832 Euro.
O singură remarcă se mai impune a fi făcută, referitor la temeiul legal expus în considerentele sentinței atacate și care a fundamentat soluția primei instanțe. Temeiul juridic ce justifică admiterea cererii reclamantei constă în principiul
"restitutio in integrum";(repunerea părților în situația anterioară), ca efect principal al rezoluțiunii contractului, nicidecum în îmbogățirea fără justă cauză, deoarece acțiunea în restituire întemeiată pe faptul juridic licit al îmbogățirii fără justă cauză are caracter subsidiar, putând fi exercitată numai în absența oricărui alt mijloc juridic de recuperare de către creditor a pierderii suferite. Or, în cazul de față, izvorul obligațiilor părților l-a constituit un contract comercial de vânzare- cumpărare, iar în acest caz dreptul la acțiunea în restituire se naște ca urmare a rezoluțiunii contractului și se întemeiază pe dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil.
Față de cele arătate, apreciind neîntemeiate motivele invocate în cererea de recurs și neidentificând nici alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC E. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 4770 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
DP H. I. C. N. C. H. V.
Red. H.I./_, Dact. H.V./_, jud.fond:R. I. R., Ex.2.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Sentința civilă nr. 2957/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 102/2013. Pretenții → |
|---|
