Decizia civilă nr. 256/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 256
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013
Completul compus din: Președinte: P. R. M.
Judecător: DP Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare apelul formulat de petentul T. F. C., cu domiciliul în C. -N., str. Măceșului, nr. 7, ap. 5A, jud. C. și cu domiciliul procesual ales la SCPA "Lăpușan, Moscovits, Șteopan și Asociații";, împotriva sentinței civile nr. 2143 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, verificându-și competența conform dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă să judece prezenta pricină.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 2143/9 septembrie 2013 a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul T. F.
C. în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S., împotriva procesului verbal de contravenție seria CP nr. 4005477 din data de_ și a fost obligat petentul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 50 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.4005477, întocmit de către intimat la data de_, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 375 lei și i s-au aplicat 3 puncte de penalizare, cu titlu de sancțiune complementară. În sarcina sa a fost reținută fapta de a conduce autoturismul cu viteza de 75 km/h în localitate, depășind cu 21-30 km/h limita vitezei legale în localitate. Această faptă contravențională e sancționată conform prevederilor art. 108 alin. l lit. b pct. 2 din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Motivele invocate de petent nu conduc la anularea procesului verbal de contravenție, acesta având posibilitatea formulării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal, ceea ce de altfel a și făcut.
Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul verbal atacat a fost încheiat cu respectarea cerințelor impuse, sub sancțiunea nulității absolute, prin art. 17 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că se face dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petent.
Fotografiile obținute printr-un mijloc tehnic certificat potrivit legii constituie proba indubitabilă cu privire la viteza autovehiculului condus de petent.
Dovada relevantă în ceea ce privește calitatea măsurătorilor efectuate cu un mijloc tehnic este dovada omologării acestuia și verificării lui metrologice, în condițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, republicată. Această dovadă a fost făcută de organul constatator.
Normativele cu privire la utilizarea aparatelor radar conțin norme tehnice îndrumătoare pentru operatori, fiind cu atât mai puțin obligatorii pentru instanță. Singurele norme obligatorii sunt dispozițiile legii, or, câtă vreme aparatul este omologat, verificat metrologic și a fixat și reprodus video viteza autovehiculului condus de petent, instanța a constatat, în condițiile legii, săvârșirea faptei de către petent.
Instanța a reținut starea de fapt plecând de la procesul-verbal de contravenție legal încheiat.
Constatând și existența atestatului de operator radar, instanța a concluzionat ca fiind temeinic procesul verbal atacat, petentul nefăcând dovada contrarie faptelor dovedite prin planșele fotografice, reprezentând suportul operațiunii video- radar.
Fapta săvârșită de petent este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit.
e) din O.U.G. 195/2002. Viteza legală pentru sectorul de drum pe care circula petentul este de maxim 50 km/h, conform art. 49 alin. l din ordonanță.
Petentul a depășit acest maxim legal de viteză cu 25km/h. În raport de această împrejurare, sancțiunile au fost legal individualizate, respectând prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Împotriva acestei soluții a formulat apel contravenientul T. F. C., solicitând admiterea lui și, în consecință, anularea procesului verbal de contravenție.
În ce privește motivele de nelegalitate ale procesului verbal atacat, arată că acesta a fost încheiat cu încălcarea cerințelor de formă obligatorii, prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, care trebuie să cuprindă, printre altele, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită. Ori, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este parțial ilizibil - în ce privește locul săvârșirii faptei descrise, contravenției și indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Prin urmare, consideră că singura sancțiune care poate fi aplicată procesului verbal este anularea sa.
În ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție, consideră că procesul verbal nu face dovada faptei contravenționale ce i s-a reținut. Mențiunile consemnate de agentul constatator trebuie coroborate cu înregistrarea aparatului radar. Ori, în cauză mențiunile sunt ilizibile și nu rezultă viteza cu care agentul constatator pretinde că a circulat.
Instanța de fond în mod greșit a reținut în cuprinsul considerentelor hotărârii apelate că normativele privind utilizarea aparatelor radar conțin norme îndrumătoare pentru organele constatatoare și neobligatorii pentru instanță, întrucât acestea au fost elaborate tocmai în scopul acordării unei garanții legale a respectării prezumției de nevinovăție a contravenientului, legiuitorul considerând că agentul constatator poate proba temeinicia procesului verbal doar în măsura în care sunt respectate exigențele acestor normative, respectiv, în speță, a Normei de Metrologie Legală, NML 021 - 055 - "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)";, aprobată prin Ordinul nr. 301 din _
.
De asemenea se mai arată că mențiunile agentului constatator cu privire la numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care a fost amplasat aparatul radar și cele prin care este menționat tipul de aparat radar și seria acestuia sunt ilizibile, de natură a împiedica identificarea cu certitudine a acestora. În consecință, nu este posibilă corelarea înregistrării aparatului radar cu mențiunile consemnate de agentul constatator cu privire la fapta săvârșită de acesta, întrucât aparatul radar, pe baza căruia au fost făcute mențiunile în procesul-verbal seria CP nr. 4005477/_
, și autovehiculul pe care acesta ar fi trebuit să fie amplasat nu pot fi identificate cu precizie din cauza ilizibilității acestor mențiuni din procesul verbal.
Caracterul ilizibil al acestor mențiuni echivalează cu lipsa acestora din procesul verbal. În consecință, având în vedere că procesul verbal de constatare a contravenției nu poate face proba, prin el însuși, a depășirii limitei legale de viteză, nefiind un fapt ce poate fi constatat prin propriile simțuri ale agentului constatator, și că înregistrările aparatului radar completează procesul verbal, dar în lipsa unor mențiuni lizibile în procesul verbal din care să reiese cu certitudine că viteza consemnată a fost înregistrată de un anumit tip de radar, montat pe un anumit autovehicul de patrulare, același cu cel înscris în buletinul de verificare metrologică, nu poate fi probată săvârșirea de către petent a faptei pentru care a fost sancționat contravențional prin procesul verbal atacat.
Agentul constatator a depus în cauză o întâmpinare, solicitând respingerea apelului și păstrarea hotărârii pronunțate.
Instanța de fond a apreciat în mod justificat vinovăția petentului, fapta săvârșită de apelant are un grad ridicat de pericol social, sancțiunile aplicate fiind justificate.
În analiza proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Respectarea prezumției de nevinovăție în materie contravențională nu presupune că dacă un contravenient nu este ținut să-și dovedească nevinovăția, este suficient ca acesta să conteste procesul verbal de contravenție pentru a fi exonerat de răspundere.
Referitor la dreptul de apărarea al petentului, se apreciază că acesta a avut posibilitatea să propună probe în apărare, oferindu-i-se posibilitatea să-și expună cauza în condiții de egalitate cu partea adversă.
Analizând apelul prin prisma prevederilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție, tribunalul constată că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, din cuprinsul procesului verbal de contravenție, rezultă că nu au fost încălcate nici prevederile art. 16 din. OG 2/2001, cu privire la indicarea locului de săvârșire a contravenției, în procesul verbal descriindu-se locul săvârșirii faptei, respectiv în localitate, pe b-dul M. Viteazul din Z. .
De asemenea, se menționează numărul de înmatriculare al autoturismului contravenientului, ora și data săvârșirii faptei precum și că a depășit limita de viteză cu 25 km/h.
În plus, în procesul verbal de contravenție s-a menționat și că petentul nu a avut obiecțiuni, iar acesta a semnat actul constatator.
În cuprinsul procesului verbal se menționează încadrarea juridică a faptei, amenda și punctele de amendă aplicate.
În plus, în cauză s-a depus și o înregistrare pe suport CD a faptei săvârșite.
Ca urmare, susținerile petentului referitoare la nelegalitatea faptei nu sunt întemeiate.
Cât privește sancțiunea aplicată, se constată că aceasta este stabilită în limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002, fiind proporțională cu gradul de pericol al faptei.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, având în vedere că nu s-a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție - că nu există urmarea vătămătoare care să nu poată fi acoperită decât prin anularea procesului verbal de contravenție - tribunalul reține că instanța de fond a apreciat corect starea de fapt consemnată de agent, procesul verbal fiind legal și temeinic încheiat.
Având în vedere cele mai sus menționate, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul T. F.
C. împotriva sentinței civile nr. 2143/_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul T. F. C. împotriva sentinței civile nr. 2143/_ a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
P. R. M. DP M. L. -M.
Red. PRM/_ | /Dact.MLM/_ | /4 ex. |
Com. 2 ex/_ | ||
Jud. fond: C. | C. |
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 367/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 843/2013. Plângere contravențională → |
|---|
