Decizia civilă nr. 260/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 260/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D.
Judecător: P. M. B. Judecător :P. G. G.
G. ier: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de către contestatorii M. I. și M. E., domiciliați în sat R., comuna Copalnic Mănăștur nr. 14, jud. M. împotriva deciziei civile nr. 128/R din 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ .
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin contestația în anulare formulată la data de_ și înregistrată pe rolul T. ui M. sub numărul_, contestatorii M. I. și M. E. au solicitat, în contradictoriu cu intimata Gândac M., admiterea contestației în anulare îndreptate împotriva deciziei civile nr. 128/R/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, anularea deciziei atacate și reluând judecata de la cel mai vechi act de procedură, pronunțarea unei hotărâri neviciate.
Contestatorii au solicitat și suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea contestației în anulare.
Contestatorii au solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat că: Prin sentința civilă nr. 426 din_ au fost obligați să construiască o fosă septică
și să curețe fântâna intimatei. S-au conformat dispozițiilor sentinței sus menționate, au edificat o fosă septică în care se deversează dejecțiile de la grajdul proprietatea contestatorilor și au curățat fântâna intimatei.
Intimata contestă faptul că au edificat fosa septică fără autorizație de construcție, însă potrivit dispozițiilor legale în materie, edificarea unei asemenea fose septice nu necesită autorizație de construcție și nici vreun aviz din partea unor instituții ale Statului (Direcția de Sănătate Publică, etc.).
În urma unor verificări efectuate de către reprezentanții Primăriei Copalnic Mănăștiur, prin Serviciul de Specialitate s-a constatat că fosa septică este construită cu respectarea normelor legale în vigoare și că nu necesită autorizație de construcție. Iar prin Adresa depusă la termenul din_, Primăria confirmă că distanța de la fosa septică la prima casă de locuit, respectiv cumnata intimatei este de 76 metri, iar până la fântâna acesteia sunt 12 metri, cu mult peste normele legale în vigoare care precizează faptul că
"distanța minimă trebuie să fie de 10 metri";.
Așa cum au arătat, intimata nu deține o locuință pe terenul a cărei proprietară susține că este, iar fântâna la care se face referire este părăsită, în sensul că intimata nu o folosește de foarte mulți ani, întrucât locuiește în B. M.
. De altfel, prin adresa depusă la dosarul cauzei de intimată la_, aceasta, în penultimul alineat recunoaște că s-au efectuat lucrări la fântână, însă susține că sunt superficiale. Însă la fondul cauzei au fost audiați martorii: Horgos Costea, Iacob I., Duma Romulus, care au participat la curățarea fântânii și care declară că ei sunt cei care au curățat fântâna și că la momentul la care au curățat-o, apa era curată. Însă fântâna fiind neîntreținută, apa de ploaie și infiltrațiile din sol aduc în aceasta apa murdară, dar care nu au nicio legătură cu fosa septică edificată de contestatori.
Mai mult, din declarațiile acelorași martori rezultă că contestatorii au mai încercat să curețe și ulterior fântâna, însă poarta fiind închisă, au fost în imposibilitate de a efectua aceste lucrări. S-au adresat intimatei, însă aceasta a refuzat să le deschidă poarta.
Consideră decizia atacată ca netemeinică și nelegală, întrucât așa cum au arătat, au construit fosa septică și au curățat fântâna intimatei. A executa a doua oară aceleași operațiuni li se pare absurd și în speță se susține că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale a instanței de recurs, motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 318, art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare, la data de 16 mai 2012, solicitând respingerea contestației în anulare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de_, contestatorii au solicitat admiterea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 128/R/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, cu cheltuieli de judecată.
În concluziile scrise, contestatorii arată că recursul formulat de aceștia trebuia judecat de un complet de 3 judecători de la Secția a II-a civilă și nu de Secția I civilă, astfel că recursul a fost soluționat de o instanță necompetentă material, motiv pentru care solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate și să se dispună trimiterea cauzei Secției a II-a civilă a T. ui M. .
În motivare, contestatorii au reiterat susținerile din cuprinsul contestației în anulare înregistrate la data de_ - fila 1 din dosar.
În cauză a fost formulată o cerere de strămutare, cerere care a fost respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de_ .
La data de_, judecata contestației în anulare a fost suspendată în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, având în vedere lipsa părților.
Prin cererea formulată la data de_, contestatorii au solicitat repunerea cauzei pe rol și judecarea cauzei și în lipsă - fila 66.
Ulterior repunerii cauzei pe rol, contestatorii au depus concluzii scrise, reiterând susținerile din concluziile scrise depuse la dosar la data de_ .
Analizând contestația în anulare formulată, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestatorii și-au întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială.
Art. 318 Cod procedură civilă prevede două motive pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare, de retractare, nedevolutive: când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și când, respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Referitor la primul motiv, sunt de reținut următoarele: Textul are în vedere greșeli materiale sau cu caracter procedural. Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, ci eventual de o greșeală de judecată, care nu se poate îndrepta de aceeași instanță prin retractarea propriei sale hotărâri.
Contestația în anulare specială reglementată de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă se referă la acele greșeli materiale pentru verificarea cărora nu este necesară o examinare a fondului sau reaprecierea probelor.
Greșeala materială la care se referă art. 318 este una săvârșită în recurs, contestația în anulare nefiind admisibilă dacă înaintea instanței de recurs au fost invocate greșeli materiale săvârșite de o altă instanță.
Greșeala materială trebuie să fie evidentă și în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare specială îndreptată împotriva deciziei pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură. O
atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Această cale de atac extraordinară tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Contestația în anulare specială nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.
Greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, pentru că, atunci, s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale. Pe această cale a contestației în anulare, nu este admisibil să se examineze soluția pronunțată.
Contestația în anulare specială are în vedere erori de fapt, nevoluntare, de ordin formal, care au determinat o soluție greșită, iar nu greșeli de judecată.
Greșeala materială trebuie să fie esențială, ceea ce înseamnă că, în lipsa ei, soluția ar fi fost alta. Dacă și prin nesăvârșirea acelei erori materiale, soluția ar fi fost aceeași, contestația nu este admisibilă.
Greșeala materială la care se referă art. 318 Cod procedură civilă nu se confundă cu erorile sau omisiunile prevăzute de art. 281 Cod procedură civilă, trebuind delimitată de acestea din urmă, deoarece prima este o greșeală gravă de fapt, în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, pe când cele din urmă sunt greșeli materiale vizând numele, calitatea și susținerile părților, care pot fi îndreptate și din oficiu sau în urma unei simple cereri.
Aprecierea greșelii materiale se face în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii care se atacă, deoarece numai față de acest moment se poate determina dacă soluția este rezultatul unei greșeli materiale.
În ceea ce privește al doilea motiv de contestație în anulare specială, față de formularea clară a textului, trebuie reținut că această contestație în anulare poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv cu care a fost învestită, nu și atunci când instanța de apel este cea care nu a analizat toate criticile apelantului.
Contestația poate fi formulată atunci când recursul a fost respins sau admis în parte, nu și în caz de casare sau modificare totală, iar instanța trebuie să fi omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare. Dacă l-a examinat dar nu și l-a însușit, contestația nu este admisibilă.
Motivul de recurs omis a fi fost analizat trebuie să fi fost formulat în termen, întrucât instanța nu este obligată să cerceteze un motiv de recurs depus după împlinirea termenului prevăzut de art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, sau să fi fost un motiv de casare de ordine publică, invocat oral de recurent, chiar cu ocazia dezbaterilor în fond.
Art. 318 Cod procedură civilă privește nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare. Drept urmare, neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în bloc, nu pot fi invocate în calea extraordinară de atac.
Dacă instanța de recurs nu a invocat din oficiu motive de ordine publică, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, nu se deschide calea contestației în anulare, întrucât instanța de recurs nu este obligată să invoce din oficiu astfel de motive.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă are în vedere motivele invocate de parte.
Instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin un motiv de casare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este admisibilă numai dacă dezvoltarea motivelor de recurs formulate de parte făcea posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de lege. În cazul în care, în cererea de recurs se face vorbire, în general, despre nelegalitatea hotărârii, partea nu se poate plânge că instanța a omis să-i cerceteze un motiv determinat.
Dacă recursul nu este întemeiat, făcându-se doar o expunere a situației de fapt fără nico încadrare în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, nu se poate invoca, pe calea contestației în anulare, că instanța a omis să-l cerceteze. Dacă din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și, analizându-le, a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului, se impune respingerea contestației în anulare.
Dacă din modul de redactare a considerentelor nu rezultă cu claritate punctul de vedere al instanței asupra recursului, contestația în anulare nu este admisibilă, întrucât lipsa de claritate a considerentelor nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui motiv de recurs.
În speță, în cuprinsul contestației în anulare contestatorii reiau expunerea situației de fapt susținută de aceștia în fața primei instanțe.
Prin contestația în anulare, contestatorii nu au invocat și respectiv nu au dovedit existența unei greșeli materiale în accepțiunea art. 318 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește susținerea din concluziile scrise, potrivit căreia decizia atacată ar fi fost pronunțată de o instanță necompetentă material această susținere nu se încadrează în dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă și este greșită. Examinând obiectul cauzei deduse judecății, se constată că această cauză este de natură civilă și a fost în mod corect soluționată în recurs de Secția I Civilă a T. ui M. .
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei civile nr. 128/R/_ a T. ui M. .
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 128/R/_, care nu conține nicio dispoziție executorie, prin această decizie fiind respinse ca nefondate recursurile declarate de către recurenții Gândac M.
, M. I. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 476/_, fără a fi fost acordate cheltuieli de judecată în recurs, această cerere nu a mai fost susținută de contestatori și a rămas fără obiect urmând a fi respinsă de asemenea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de către contestatorii M. I. și M. E., domiciliați în sat R., nr. 14, com. Copalnic Mănăștur, jud. M., în contradictoriu cu intimata Gândac M., domiciliată în B. M., str. M., nr. 2, jud. M., împotriva deciziei civile nr. 128/R/_
, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ .
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 128/R/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 mai 2013.
Președinte | Judecători | G. ier | ||||
Ț. | DP M. | B. | , P. G. | G. O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 251/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 390/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
