Decizia civilă nr. 782/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.782
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C. JUDECĂTOR: R. -M. P.
JUDECĂTOR: D. -D. I. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de contestatoarea C. N. DE A. ȘI D. N.
D. R. - S. B. cu sediul procesual ales la SCA "CECIL. P. A ȘI ASOCIAȚII";, în B., str. C- tin D. iel, nr. 20, sector 1, împotriva sentinței civile nr.544 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de_ a în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul intimaților H. I. -O.
, H. M. și C. M., avocat Man Vasile Ovidiu, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.28 - 31).
Instanța comunică un exemplar al răspunsului la întâmpinare cu reprezentantul intimaților, care nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul acestui înscris.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca fiind nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond. Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată și susține întâmpinarea astfel cum a fost formulată.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 544/_ a Judecătoriei Z., ale cărei erori materiale au fost îndreptate prin încheierea civilă din data de_, s-a admis in parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. N. de A. și D. N. din R. SA în calitate de reprezentantă legală a Statului Român SA în contradictoriu cu intimatii-creditori H. I. O., C.
, H. D. M., în consecință:
a fost anulat, în parte, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 5596 din_ și au fost reduse cheltuielile de executare silită de la suma de 6007,90 lei la suma de 1846, 90 lei;
au fost anulate actele de executare ulterioare efectuate în baza procesului verbal de cheltuieli de executare nr. 5596 din data de_ din dosarul de executare nr. 100/2012, pentru suma de 4161 lei;
s-a admis, in parte, cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară, pentru suma de 4161 lei;
a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 6599/_ ; s-a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatilor la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondata și s-a respins cererea intimatilor de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în dosarul execuțional nr.100/2012 al B. ui E. J. C. R. -G. din Z., creditoarea intimată C. N. de A. și D. N. din R. a solicitat demararea procedurii de executare silită împotriva debitorilor contestatori, în temeiul titlului executoriu - Sentința civilă nr. 6599 din 10 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ . Prin această hotărâre a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții H.
I. O., H. M., C. M. împotriva pârâților Statul Român-Ministerul Transporturilor-C. N. de A. și D. N. din R. SA, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.198/2004 de pe lângă Consiliul Local Matca și Consiliul Local Marca și s-a dispus modificarea Hotărârii nr.89/_ de stabilire a despăgubirilor în sensul că categoria de folosință a terenului intravilan, tarlaua "Paliș"; în suprafață de 266 mp având nr. cadastral 921 este "plantație vie intravilan";, iar despăgubirea datorată pentru acest teren este de 10.766 lei. Au fost obligați pârâții în solidar la 5100 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Prin Decizia civilă nr. 2031/R/2010 a fost admis în parte recursul declarat de Statul Român prin C. N. de A. și D. N. împotriva sentinței civile nr. 6599 din_ a T. ui Sălaj care a fost modificată parțial în sensul că a fost înlăturată dispoziția referitoare la stabilirea categoriei de folosință a terenului expropriat, ca fiind intravilan.
Prin Încheierea civilă nr.2181/C din 19 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z. a fost încuviințată cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei-contestatoare. Se constată astfel că, în mod legal, organul de executare a demarat procedura executării silite a debitorului, solicitând instanței de executare încuviințarea executării silite și emițând apoi somația de executare împotriva debitorului, la_ .
În interpretarea art. 399 C.pr.civilă cât și a prevederilor art.404 alin.1 C.pr.civ., instanța a avut în vedere că, deși părților sau chiar terților interesați, li se dă posibilitatea de a formula contestație la executare, pe această cale nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond care să pună în discuție legalitatea și temeinicia titlului executoriu, instanța astfel investită nefiind îndreptățită să reexamineze fondul raporturilor juridice dintre părți, așa cum dorește contestatoarea, ci trebuie să se conformeze hotărârii puse în executare.
Așadar, în raport de prevederile legale enunțate mai sus, contestația la executare vizează numai incidente legate de executare, în acest cadru putând fi cercetate doar formele de executare întocmite cu prilejul executării silite, urmând a fi stabilită respectarea cerințelor legale aplicabile potrivit codului de procedură civilă. Pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fond care să repună în discuție hotărârea ce se execută,și anume calitatea de persoane îndreptățite a intimaților la despăgubire, deoarece partea interesată a avut posibilitatea să le valorifice în cadrul judecății, fie prin cererile adresate primei instanțe, fie prin exercitarea căilor de atac.
Apoi, executarea silita a titlurilor executorii este reglementata de Codul de procedura civila, care cuprinde dispoziții procedurale de stricta aplicare atâta timp cat prin lege nu se prevede altfel.
In acest context, susținerile contestatoarei conform cărora hotărârea judecătoreasca este lipsita de caracterul executoriu nu pot fi primite de instanța întrucât hotărârile judecătorești susceptibile de executare silita sunt cele prevăzute de art. 376 rap. la art. 377 C. proc. civ., din care fac parte si cele in discuție. Pentru același motiv, instanța constată că în speță nu este vorba despre lămurirea titlului executoriu astfel cum au susținut intimații, astfel că nu se impune sesizarea T. ui Sălaj în vederea lămuririi titlului executoriu.
Textele art. 5 alin. 8 si art. 9 din Legea nr. 198/2004 pe care se întemeiază apărarea contestatoarei, pe de o parte, vizează o alta ipoteză, respectiv aceea in care titularul dreptului accepta despăgubirea prevăzuta in hotărârea de stabilire a despăgubirii, după ce, in prealabil, si-a manifestat dezacordul în privința acesteia, ori despăgubirea cuvenita rămâne cea determinata prin hotărârea de stabilire a acesteia, confirmata de o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila.
A interpreta altfel în situația dată ar însemna ca expropriatorul va elibera aceeași despăgubire stabilita prin hotărârea de stabilire a despăgubirii, consemnata pe numele titularului, in pofida faptului ca hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii a fost anulata si ca atare nu poate produce nici un efect, consemnațiunea rămânând fără temei, in condițiile in care textul in discuție nu prevede ipoteza in care instanța a stabilit un cuantum mai mare al despăgubirii, respectiv modalitatea in care expropriatorul va trece la plata ei.
De asemenea, interpretarea dată de contestatoare textelor de lege sus menționate vine în contradicție și cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 33/1994, unde se prevede că în situația în care modul de plata nu a fost convenit de părți, instanța este cea care va stabili și termenul de plata, care nu va putea depăși 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, dispoziții legale aplicabile potrivit art. 18 din Legea 198/2004.
Ori, în cauza de față, prin dispozitivul celor două hotărâri judecătorești nu s-a stabilit nici un termen de plata, drept care intimații sunt îndreptățiți la plata din momentul in care hotărârea judecătoreasca a devenit definitiva.
Pe cale de consecința nu se poate susține nici ca creanța pretinsa de intimați nu este exigibila, în sensul art. 379 C. proc. civ., ale cărui cerințe sunt pe deplin întrunite.
D. perspectiva celor mai sus reținute este evident ca nu se poate retine nici faptul ca despăgubirea stabilita prin Hotărârea nr. 89/_ si consemnata la CEC echivalează cu plata, în primul rând deoarece Hotărârea respectiva a fost anulata în ce privește cuantumul despăgubirii, despăgubirea fiind stabilită prin hotărâre judecătorească la suma de 10.766 lei, singurul cuantum care mai poate fi luat in discuție si fata de care afirmația ca suma de 3.693,58 lei reprezintă despăgubire stabilita in plus este lipsita de orice temei, iar in al doilea rând, consemnațiunea in sensul Legii nr. 198/2004 nu este echivalenta cu plata, așa cum rezultă fără putința de tăgada din prevederile art. 5, 6, 8 si 15.
Cu privire la titlul executoriu constând în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită încheiat la data de_ prin care executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma totală de 6007,90 lei, instanța reține că întinderea onorariului executorului judecătoresc se stabilește în concordanță cu dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006, care prevede limitele minimale și maximale ale onorariilor ce pot fi stabilite de către executorii judecătorești.
Această sumă se compune din: 1586,60 lei onorariu executor judecătoresc, 3800 lei onorariu avocațial, 200 lei consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, 1 lei înregistrare dosar, 10 lei taxa judiciară de timbru, 0,30 lei timbru judiciar, 10 lei formare dosar, 30 lei redactare adrese, 20 lei proces verbal îndeplinire procedură, 50 lei cheltuieli de transmitere prin poștă, 10 lei emitere somație, 160 lei emitere 16 adrese terți popriți, 100 lei proces verbal distribuire sume, 30 lei arhivare dosar.
Onorariul pentru executarea silită prin poprire pentru pentru creanțele în valoare de peste
1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
Pentru consultații în legãturã cu constituirea actelor execuționale executorul poate solicita între 20 lei și 200 lei.
Onorariul total efectiv stabilit de către executorul judecătoresc în prezenta speță, reprezentând onorariu propriu zis- 1586,60 lei și consultație în legãturã cu constituirea actelor execuționale-200 lei este în cuantum total de 1786,60 lei.
Întrucât executorul judecătoresc nu a indicat modalitatea de calcul a onorariului executorului judecătoresc, instanța va constata că onorariul judecătoresc în valoare de 1586,60 lei este corect stabilit față de împrejurarea că au fost înființate un număr de șaisprezece popriri, onorariul maxim care s-ar fi putut percepe pentru o poprire fiind de 270,32 lei .
În ceea ce privește onorariul perceput de executor în valoare de 200 lei pentru consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, instanța îl va înlătura față de împrejurarea că creditorii au beneficiat de serviciile competente ale unui avocat astfel cum rezultă din contractul de asistență juridică seria 0. din data de_ încheiat cu av.Man Vasile Ovidiu (f.66).
Instanța va înlătura și următoarele cheltuieli: 1 lei înregistrare dosar, 10 lei formare dosar, 30 lei redactare adrese, 20 lei proces verbal îndeplinire procedură, 10 lei emitere somație, 160 lei emitere 16 adrese terți popriți, 100 lei proces verbal distribuire sume, 30 lei arhivare dosar întrucât aceste cheltuieli nu pot fi solicitate separat de onorariul executorului judecătoresc întrucât activitatea executorului judecătoresc constă tocmai în efectuarea acestor activități. Toate aceste cheltuieli, reprezentând înregistrare, formare și arhivare dosar, redactare adrese, proces-verbal de îndeplinire procedură, emitere adrese terți popriți, proces-verbal distribuire sume vor fi excluse din procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată, fiind stabilite abuziv de executor, peste sumele pe care le-a fixat deja cu titlu de onorariu pentru executare. Executorul judecătoresc este îndreptățit să stabilească și să perceapă onorariile de executare tocmai pentru a-i fi remunerată munca pe care o prestează. În concret, activitatea sa constă în întocmirea actelor de executare silită și a celorlalte acte conexe necesare a fi îndeplinite în vederea efectuării actelor de executare, cum ar fi redactarea de adrese, procese verbale de îndeplinire a procedurilor, adrese către terții popriți, proces-verbal de distribuire a sumelor. D. moment ce onorariul pentru executare s-a stabilit raportat la valoarea creanței, este inacceptabil ca executorul să mai pretindă onorarii separate, pentru fiecare act de executare în parte pe care îl efectuează.
De asemenea, instanța va reduce onorariul judecătoresc de la suma de 3800 lei la suma de 200 lei întrucât doar această sumă a fost achitată de creditori avocatului (f.63), astfel cum rezultă din conținutul dosarului de executare.
Cererea privind suspendarea executării silite a rămas fără obiect pentru că instanța a constatat fondul contestației în stare de judecată, iar suspendarea, dacă ar fi de admis, se poate admite numai până la soluționarea pe fond a contestației, așa că soluționarea prealabilă a cererii de suspendare a executării silite nu a mai fost necesară și nici utilă.
Cererea intimaților de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată este neintemeiată întrucât contestația la executare a fost admisă în ceea ce privește cheltuielile de executare a căror achitare le-a revenit acestora și nici nu a fost făcută dovada suportării unor astfel de cheltuieli.
Împotriva sentinței civile nr. 544/2013 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Z., contestatoarea C. N. de A. și D. N. din R. SA în calitate de reprezentantă legală a Statului Român SA a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea, în parte, a sentinței și admiterea contestației la executare în sensul de a se dispune anularea executării silite promovate cu rea credință de către creditori, ca fiind nelegală pentru suma de 10.766 lei; să dispună anularea parțială a procesului verbal de cheltuieli nr. 5596 din data de_ încheiat de către BEJ C. R.
-G. și pentru suma de 954,20 lei; întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară, cel puțin pentru suma de 11.720,20 lei (10.766 lei+954 lei).
În motivare se arată că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 5 alin. 8 din Legea nr. 198/2004, art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010 și art. 30 din Legea nr. 33/1994 și art. 18 din Legea nr. 198/2004. Nu s-a ținut cont că sub aspectul procedurii erau incidente disp. Legii nr. 255/2010.
Se mai arată că dispozitivul sentinței nu cuprinde obligarea la plata sumei menționate de executorul judecătoresc, hotărârea judecătorească fiind titlu executoriu doar pentru cheltuielile de judecată. Nu există vreun titlul executoriu mențiunea că intimații sunt persoane îndreptățite la despăgubire, ci doar aparent îndreptățite, plata către aceștia fiind condiționată de dovedirea calității de proprietari.
Ori, prin sentință doar a fost modificată categoria de folosință a terenului expropriat și s-a majorat cuantumul despăgubirilor, fără a se stabili care sunt persoanele îndreptățite la eliberarea despăgubirii majorate.
Legea specială în materia exproprierii prevede obligația expropriatorului de a debloca atât despăgubirea consemnată la CEC, în temeiul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor, cât și diferența stabilită pe cale judiciară (adică întreaga sumă de 10766 lei, stabilită de instanță), în temeiul cererii formulate de persoanele îndreptățite, având anexată hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă
de stabilire a cuantumului despăgubirii. De asemenea, întrucât intimații nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la despăgubire, era necesar ca aceștia să comunice și actele doveditoare cu privire la calitatea lor de titulari de drepturi reale asupra terenului.
Intimații au nesocotit dispozițiile legii speciale în materie de expropriere și pe cele generale în materia executării silite.
Intimații erau obligați, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010, să solicite expropriatorului plata, anexând și actele doveditoare ale dreptului lor de proprietate și, numai în cazul în care expropriatorul nu ar fi dat curs acestei solicitări, ar fi avut justificare pentru a demara executarea silită; aceștia nu au procedat în acest fel și au trecut direct la declanșarea executării silite.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 3 și 9 și 304 1,_, 373, 379, 403, 404 Cod procedură civilă, Legea nr. 198/2004, Legea nr. 255/2010, Legea nr. 33/1994.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatii, prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat (f. 23).
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 304 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Sustinerile recurentilor privind aplicabilitatea in cauza a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzele de utilitate publica, necesare realizarii unor obiective de investitii de interes national, judetean si local este nefondata, deoarece Hotararea nr. 89/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a emis in temeiul si cu respectarea procedurii prevazute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publica.
Procedura de notificare si despagubire a detinatorilor de terenuri expropriate, reglementata de Legea nr. 255/2010 publicata in M.Of. nr. 35/20.XII.2010 nu se poate aplica decat exproprierilor realizate dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ, pentru a nu se incalca principiul neretroactivitatii legii civile prevazut de art. 1 din vechiul cod civil si art. 6 alin. (1) din noul Cod civil.
Așa cum s-a reținut și în jurisprudență, noul act normativ nu abrogă Legea nr. 33/1994 si prevede imediata aplicare a noilor dispozitii "pentru continuarea realizarii obiectivelor", in cazul procedurilor de expropriere aflate in curs de desfasurare, art. 32 din Legea nr. 255/2010.
Interpretarea dată de recurentă art. 19 alin. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010 și respectiv dispozițiilor similare din Legea nr. 198/2004 (art. 5 alin. 8), în sensul că intimații pentru a primi plata despăgubirilor erau obligați să depună hotărârile judecătorești, hotărârea comisiei și să facă dovada dreptului de proprietate, excede intenției legiuitorului, așa cum corect a stabilit instanța de fond și vine în contradicție și cu art. 6 CEDO, în condițiile în care Curtea europeană a concluzionat în mai multe cauze că omisiunea autorităților, fără o justificare clară, de a executa într-un termen rezonabil o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva sa, reprezintă o încălcare a dreptului de acces la instanță, precum și a dreptului la respectarea bunurilor (Orha c. României; Ana și I. Radu c. României)
In conformitate cu art. 399 Cod procedură civilă, "împotriva executării silite și a oricărui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 281^1, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege. (2) Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal. (2^1) De asemenea, dupa ce a inceput executarea silita, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, data fara indeplinirea conditiilor legale. (3) In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac ».
Titlul executoriu în baza căruia se efectuează executarea silită este sentința civilă nr. 6599/2010 a T. ui Sălaj așa cum a fost modificată prin decizia civilă 2013/R/2011 a Curții de A. C. în dosarul_ prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia Hotărârii nr. 89/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 (f. 67-75).
Susținerile recurentei în sensul că intimații au sau nu calitatea de persoane îndreptățite la despăgubire nu pot face obiectul analizei pe calea contestației la executare.
Este de observat însă faptul că în decizia civilă nr. 2013/R/2011 pronunțată în dosarul_, Curtea de A. C. statuând asupra motivului de recurs privind calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților la despăgubiri, a arătat că acesta nu poate fi primit dat fiind că însăși recurenta, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local, a emis Hotărârea nr. 89/_ prin care sunt indicate drept persoane aparent îndreptățite la despăgubire reclamanții, astfel că recurenta își invocă propria culpă, iar până în prezent nu ar reieși că o altă persoană ar avea calitatea de persoană îndreptățită.
Raportat la aceasta, titlul pe care îl reprezintă hotărârile menționate întrunește exigențele legale pentru a fi pus în executare, îndreptățirea intimaților H. I. O., H. D. M., C. M. neconstituind un subiect litigios, căci sub acest aspect hotărârea a rămas nemodificată.
Cu privire la susținerile recurentei vizând faptul că dispozitivul hotărârilor puse în executare nu cuprind obligarea contestatoarei la plata sumei de 11.720 lei, se constată că sentința civilă nr. 6599/2010 a T. ui Sălaj și decizia civilă 2013/R/2011 Curții de A. C. pronunțate în dosarul _
, modifică Hotărârea nr. 89/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 în ceea ce privește categoria de folosință a terenului expropriat și cuantum ul despăgubirii, celelalte dispoziții ale acestei hotărâri fiind menținute.
Prin urmare, în privința cuantumului despăgubirilor, are efecte depline hotărârea judecătorească, expropriatorul având obligația, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, să facă plata, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.
În acord cu cele reținute de instanța de fond, tribunalul va reține că pe calea contestației la executare când titlul executoriu este o hotărâre judecătorească nu pot fi invocate chestiuni de fond care să pună în discuție temeinicia și legalitatea titlului executoriu.
În contextul în care prin contestația la executare nu s-au invocat alte aspecte formale ale executării și nu s-au dovedit motive de nulitate in ceea ce priveste executarea silita, instanta de fond în mod corect a respins contestatia la executare.
Față de cele de mai sus, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de către reclamanta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. - S. B. împotriva Sentinței civile nr.544 din_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. | N. DE A. | ȘI D. | N. |
D. R. - S. B. împotriva Sentinței civile nr.544 din _ | a Judecătoriei Z. . |
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
D. C. | R. -M. | P. | D. -D. I. | A. | V. |
Red./Dact/DC_ /2 ex.
Jud. fond. R. -C. C.
| ← Decizia civilă nr. 768/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 537/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
