Decizia civilă nr. 3390/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3390/R/2013
Ședința publică din 5 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva deciziei civile nr. 239 din 8 mai 2013 a
T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimații S. I.
P. M. E. ȘI SC F. S., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate S. I. P. M. E., avocat Babiciu D., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și comunicat în termenul legal.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 august 2013 s-a depus la dosar prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate S. I. P. M. E., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
La data de 2 septembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent, un înscris la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și 0,30 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată formulată, înregistrată pe rolul instanței de față la data de_, sub nr. de dosar de mai-sus, precizată ulterior, reclamanta S. I. P. M. E., în contradictoriu cu pârâții S. Român - prin
Local al Mun. C. -N., S.C. F. S.R.L., a solicitat instanței:
-
să constate că terenul în suprafață de 1460 mp, situat în mun. C. -
N., str. D., nr. 190, înscris în CF nr. 18376, nr. top. 21131/1/1 a trecut în proprietatea S. ui Român ca urmare a exproprierii, prin Decretul nr. 30/1976, neoperat în CF;
să se dispună întăbularea dreptului de proprietate al pârâtului S. Român prin C. Local al Mun. C. -N. asupra terenului amintit mai-sus, conform Decretului nr. 30/1976;
să se constate că prin Dispoziția Primarului Mun. C. -N. nr. 1410/2007, s-a restituit reclamantei, în natură, în baza Legii nr. 10/2001, suprafața de teren de 183 mp din terenul expropriat;
să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra terenului înscris în CF nr. 18376 C., prin formarea a 3 loturi, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, după cum urmează: I. lotul nr. 1, în suprafață de 889 mp, în care să fie cuprinsă suprafața de teren de
183 mp, menționată în Dispoziția de restituire nr. 1410/2007, emisă de Primarul Mun. C. -N., în temeiul Legii nr. 10/2001; II. Lotul nr. 2, în suprafață de 1277 mp în favoarea S. ui Român; III. Lotul nr. 3 în suprafață de 834 mp, cu casă, curte și grădină, proprietatea pârâtei S.C. F. S.R.L., urmare a actului constitutiv nr. 2233/_, cu drept de uzufruct viager în favoarea reclamantei;
să se dispună întăbularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra lotului nr. 1, cu titlu de lege și partaj;
- să se dispună rectificarea înscrierii în CF nr. 18376 C., de sub B+19 a suprafeței aparținând pârâtei S.C. F. S.R.L., respectiv suprafața de sub A+6, nr. top. 21131/1/1 de 834 mp, iar nu 834 stj., cum greșit s-a menționat.
Prin Sentința civilă nr. 24929 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de S. I. P. M. E. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. C. -N. și SC F. S., și, în consecință:
S-a constatat că terenul în suprafață de 1460 mp, situat în mun. C. -N., str. D., nr. 190, înscris în CF nr. 18376 C., nr. top. 21131/1/1 a trecut în proprietatea S. ui Român ca urmare a exproprierii, prin Decretul nr. 30/1976, neoperat în CF.
S-a dispus întăbularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului S. Român prin C. Local al Mun. C. -N. asupra terenului amintit mai-sus, conform Decretului nr. 30/1976.
S-a dispus, potrivit art. 33, art. 34 pct. 2 din Legea nr. 7/1996, rectificarea stării de carte funciară nr. CF nr. 18376 C., asupra imobilului de sub A+6, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, în sensul că suprafața de teren deținută de pârâta S.C. F. S.R.L. este de 834 mp, iar nu de 834 stj., astfel cum greșit s-a menționat.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 18376 C., de sub A+6, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, conform cotelor de proprietate deținute de părți și variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit de expert Vereșezan Valeriu, reliefată în anexa nr. 8 la raportul de expertiză, completat, după cum urmează:
imobilul cu nr. top. nou 21131/1/1/1, reprezentând teren în suprafață de 834 mp, casă, curte și grădină, în mun. C. -N., str. D., nr. 190, jud. C., ce se va atribui pârâtei S.C. F. S.R.L., cu titlu act constitutiv nr. 2223/_ ; cu sarcina uzufructului viager asupra întregului imobil în favoarea reclamantei S. I.
P. M. E. ;
imobilul cu nr. top. nou 21131/1/1/2, reprezentând teren în intravilan, în suprafață de 889 mp, în mun. C. -N., str. D., nr. 190, jud. C., ce se va atribui reclamantei S. I. P. M. E., cu titlu de bun propriu, lege, Legea nr. 10/2001;
imobilul cu nr. top. nou 21131/1/1/3, reprezentând teren în intravilan cu supraedificate (bloc de locuințe, P.T., parte din str. B. a, spații verzi, etc.), în
suprafață de 1277 mp, ce se va atribui S. ui Român, cu titlu de lege, Decretul de expropriere nr. 30/1976.
S-a dispus întăbularea dreptului de proprietate al părților în evidențele cărții funciare, cu titlu de lege și partaj.
A fost respinsă în rest acțiunea formulată ca nefondată.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 2.511,02 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, și 4,15 lei timbru judiciar, au rămas în sarcina statului și s-a luat act ca părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut că demersul procesual al reclamantei este justificat în parte.
Din examinarea mențiunilor din coala CF nr. 18376 C. -N. (f. 146-149), imobilul de sub A+6, cu nr. top. 21131/1/1 - casă, curte și grădină, situat în mun. C. -N., str. D., nr. 190, jud. C., în suprafață de 3.000 mp (834 stj), s- a aflat, inițial, în coproprietatea reclamantei și a soțului acesteia, conform mențiunii de sub B.12.
Prin Decretul de expropriere nr. 30/1976, neoperat în CF, a fost preluată de la reclamantă și soțul acesteia de către S. Român o suprafață de teren de 1460 mp, astfel că în proprietatea reclamantei a rămas suprafața de teren de
1.540 mp.
Prin Dispoziția de restituire nr. 1410/_, emisă de Primarul Mun. C. -
N., reclamantei i-a fost restituit în natură terenul în suprafață de 183 mp, din parcela cu nr. top. 21131/1/1, înscris în CF nr. 18376, situat în mun. C. -N., str. D., nr. 190, jud. C. . Pentru restul terenului, în suprafață de 1277 mp, s-a propus acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (f. 6-7).
Prin actul constitutiv al S.C. F. S.R.L., autentificat de BNP P. a Ionut Florin sub nr. 2223/_, reclamanta a consimțit ca o parte din terenul ce a rămas în proprietatea sa și înscris în CF nr. 18376 C. -N., respectiv nuda proprietate asupra suprafeței de 834 mp - curte, casă și grădină, să fie adusă aport social la constituirea societății, reclamanta rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului amintit (f. 11-13).
În ciuda convenției părților, autentificată de notar, în prezent, în cuprinsul CF nr. 28544 C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 18376 C. ), asupra imobilului de sub A+1, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, figurează înscris dreptul de proprietate în favoarea pârâtei S.C. F. S.R.L., în
cota actuală de 1/1, iar în partea a III-a a cărții funciare (foaia de sarcini), apare înscris, sub C+1, dreptul de uzufruct viager în favoarea reclamantei asupra imobilului de sub A+1.
Ca atare, instanța a reținut că starea de carte funciară existentă nu mai corespunde realității juridice a imobilului, ulterior intervenirii Decretului de expropriere nr. 30/1976, Dispoziției de restituire nr. 1410/_, emisă de Primarul Mun. C. -N., și actului constitutiv al S.C. F. S.R.L., autentificat de BNP P. a Ionut Florin sub nr. 2223/_ . În cauză, se impune rectificarea stării de carte funciară, de natură a pune de acord starea juridică reală a imobilului cu cea înscrisă în cartea funciară.
In drept, in actuala forma a Legii nr. 7/1996, a cadastrului si publicitatii imobiliare, republicata si modificata in baza Legii nr. 247/2005 (la data formulării acțiunii reclamantei), legiuitorul face distinctia intre rectificarea inscrierii (care se poate realiza prin radiere, indreptare sau mentionarea oricarei operatiuni, susceptibila de a face obiectul unei inscrieri in cartea funciara - art. 33 alin. 2 din lege), modificarea mentiunilor referitoare la aspectele tehnice ale
imobilului (art. 33 alin. 3) si indreptarea erorilor materiale savarsite cu prilejul inscrierilor (art. 33 alin. 5).
Toate aceste operatiuni, indiferent de denumirea sau de obiectul asupra carora poarta, au ca elemente comune scopul si efectul imediat pe cale le determina. Scopul instituirii lor este acela de a se restabili concordanta intre situatia pe care o releva inscrierea din cartea funciara si situatia reala a imobilului sau a dreptului ce formeaza obiectul inscrierii, iar rezultatul comun al acestor procedee tehnico-juridice este schimbarea situatiei tabulare, in acord cu situatia juridica reala.
In ceea ce priveste actiunea in rectificare, instanta de fond a reținut ca aceasta reprezinta un mijloc de aparare pe cale judiciara a drepturilor subiective civile, susceptibile de inscriere in cartea funciara, care confera oricarei persoane al carei drept este vatamat printr-o inscriere inexacta, posibilitatea sa solicite inlaturarea inexactitatii si corelarea inscrierii cu situatia juridica reala a drepturilor ce formeaza obiectul inscrierii. Referitor la obiectul rectificarii, notiune privita in sensul sau larg, se remarca ca acesta este dat de orice inscriere efectuata in cartea funciara, indiferent ca este vorba de o inscriere cu continut juridic (care naste, modifica sau stinge drepturi si situatii juridice in legatura cu imobilul inscris in cartea funciara) sau despre o mentiune cu continut tehnic (de ordin descriptiv).
Cu toate acestea, din interpretarea sistematica a prevederilor Legii nr.7/1996 (art. 33), se impune concluzia potrivit careia legiuitorul a inteles sa stabileasca un regim juridic diferit in ceea ce priveste caile de remediere a neconcordantelor dintre sitatia de carte funciara si situatia reala a imobilului, in functie de categoriile de inscrieri, fie de natura inexactitatii. Asadar, in ceea ce priveste schimbarile referitoare la aspectele tehnice ale imobilului (schimbari care nu afecteaza esenta dreptului care poarta asupra acelui imobil), art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, republicata, prevede procedura de modificare a inscrierilor din Partea I a cartii funciare, procedura care se poate declansa doar la cererea titularului dreptului de proprietate. In cazul in care inexactitatea se datoreaza unei erori materiale savarsite cu prilejul inscrierii, art. 33 alin. 5 din acelasi act normativ prevede ca instrument de remediere, indreptarea erorii materiale, la cerere sau din oficiu.
Se observa, ca atare, ca atat modificarea aspectelor tehnice ale imobilului, cat si indreptarea erorilor materiale savarsite cu prilejul inscrierii sunt operatiuni tehnico-juridice care au un obiect strict determinat.
Instanta de fond a reținut ca "ruptura"; intre starea tabulara a imobilului si cea existenta in realitate se poate datora nu numai greselilor ce tin de indentificarea cadastrala sau de inscriere, dar si unor cauze ce tin de valabilitatea si eficienta actului care a stat la baza inscrierii sau de conditiile de existenta ale dreptului inscris ori, pur si simplu, cand, din diferite motive, inscrierea nu mai este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului.
Prin urmare, rectificarea cartii funciare intervine atunci cand exista o nepotrivire sau discordanta intre cuprinsul cartii funciare si situatia juridica reala, in scopul de a se restabili echilibrul intre ceea ce exista in realitate si ceea ce apare in evidenta imobiliara. Rectificarea vizeaza astfel inscrieri si mentiuni referitoare la starea juridica a imobilului, rectificarea putand fi ceruta de orice persoana interesata.
Potrivit Legii nr. 7/1996, republicata, cazurile in care se poate promova actiunea in rectificarea cartii funciare sunt stabilite de art. 34 din lege, text in conformitate cu care orice persoana intresata poate cere rectificarea inscrierilor, daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca: 1. Inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil; 2.
Dreptul inscris a fost gresit calificat; 3. Nu mai sunt indeplinite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea; 4. Inscrierea din cartea funciara nu mai este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului.
Prevederile art. 34 din lege reprezinta dreptul comun in materie de rectificare, indiferent de natura inscrierii (intabulare, inscriere provizorie, notare).
În speță, așa cum s-a arătat mai-sus, situația juridică actuală a imobilului nu mai corespunde cu cea reliefată prin mențiunile din cartea funciară, iar pentru a pune de acord situația reală din prezent a imobilului cu situația tabulară a acestuia, în baza art. 20 din Legea nr. 7/1996, va dispune înscrierea în CF nr. 18376 C. a Decretului de expropriere nr. 30/1976, vizând preluarea de către S. Român a suprafeței de teren de 1460 mp din imobilul înscris sub A+6, nr. top. 21131/1/1, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1460 mp, în favoarea S. ui Român.
În egală măsură, instanța a dispus, potrivit art. 33, art. 34 pct. 2 din Legea nr. 7/1996, rectificarea stării de carte funciară nr. CF nr. 18376 C., asupra imobilului de sub A+6, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, în sensul că suprafața de teren deținută de pârâta S.C. F. S.R.L. este de 834 mp, iar nu de 834 stj., astfel cum greșit s-a menționat. De altfel, aceasta constituie o simplă eroare materială, strecurată cu ocazia înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei, dobândit conform actului constitutiv autentificat de BNP P. a Ionut Florin sub nr. 2223/_ . Corelativ, reclamanta va păstra dreptul de uzufruct viager asupra imobilului teren în suprafață de 834 mp și casă de locuit, curte și grădină.
Așa fiind, s-a reținut că, în prezent, din imobilul cu nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, înscris sub A+6 în CF nr. 18376 C. (respectiv asupra imobilului de sub A+1, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, înscris în CF nr. 28544 C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 18376 C. ), reclamanta deține o cotă actuală de 889/3000 parte, pârâta S.C. F. S.R.L. o cotă de 834/3000 parte, iar S. Român o cotă de 1277/3000 parte (practic asupra suprafeței de teren de 1277 mp cu privire la care nu s-a putut dispune restituirea în natură în favoarea reclamantei, conform Legii nr. 10/2001, din totalul de 1460 mp ce a fost preluat de Stat prin Decretul de expropriere nr. 30/1976, neoperat în CF).
În conformitate cu dispozițiile art. 728 și urm. C.civ. anterior (în vigoare la data formulării acțiunii reclamantei), instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 18376 C., de sub A+6, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, conform cotelor de proprietate deținute de părți și variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit de expert Vereșezan Valeriu, reliefată în anexa nr. 8 la raportul de expertiză, completat, potrivit dispozitivului hotărârii.
În baza art. 20 și urm. din Legea nr. 7/1996, instanța de fond a dispus întăbularea dreptului de proprietate al părților în evidențele cărții funciare.
Referitor la solicitarea reclamantei de a se constata ca prin Dispoziția Primarului Mun. C. -N. nr. 1410/2007, s-a restituit reclamantei, în natură, în baza Legii nr. 10/2001, suprafața de teren de 183 mp din terenul expropriat, instanța a reținut că este nefondată o astfel de solicitare, în contextul în care reclamanta exhibă un titlu de proprietate (Dispoziția de restituire nr. 1410/2007) cu privire la suprafața de 183 mp, motiv pentru care nu este necesară exercitarea unei acțiuni în constatare sub acest aspect.
În lumina considerentelor ce preced, instanța a admite, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamantă, potrivit dispozitivului hotărârii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, sub forma scutirii reclamantei de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, au rămas în sarcina acestuia, raportat poziția de neopunere a pârâților admiterii acțiunii reclamantei.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., s-a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 239 din 08 mai 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ s-a respins ca nefondat apelul promovat de către pârâtul S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C. -N. în contra Sentinței civile nr. 24929 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care a păstreat-o în întregime.
A fost obligat apelantul să plătească intimatei S. I. P. M. E. 850
lei cheltuieli de judecată în apel și intimatei SC F. S. 350 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Principala critică adusă de către apelant sentinței în discuție vizează suprafața de teren care urmează să fie întabulată în favoarea S. ui Român, considerând că pe lângă suprafața de 1460 mp expropriată de la S. Geza și S.
I. se impune a fi avută în vedere și suprafața de 290 mp preluată de la aceeași adresă administrativă de la Gal Carol și M., respectiv cea situată în str. D. nr. 190 în condițiile în care aceasta face parte din același număr topografic, suprafețe care se regăsesc în Anexa la decretul de expropriere, pozițiile 36 și 37.
Așa cum rezultă din Dispoziția de restituire nr. 1410/_ emisă chiar de Primarul M. C. -N. (f.6 dosar fond), s-a restituit în natură terenul în suprafață de 183 mp din parcela cu nr. topo 21131/1/1 înscris în CF nr. 18376 în favoarea reclamantei, reținându-se faptul că aceasta are calitatea de persoană îndreptățită în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 în contextul în care terenul solicitat în suprafață de 1460 mp a trecut în baza Decretului de expropriere nr. 30/1976 în proprietatea S. ui, act neoperat în CF, cu plata unei despăgubiri legale în sumă de 2,25 lei/mp.
Constatându-se de către Comisia tehnică că din această suprafață expropriată, o suprafață de 183 mp este în folosința revendicatoarei, restul terenului expropriat fiind situat în zonă sistematizată, s-a stabilit pentru această din urmă suprafață, și anume 1277 mp, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin notele de ședință (fila 167 dosar fond) apelantul recunoaște faptul că anterior exproprierii reclamanta și soțul ei au deținut o suprafață totală de 3000 mp din care 1460 mp au fost expropriați, diferența de 1540 mp rămânând în proprietatea lor, fiindu-i restituită reclamantei o suprafață de 183 mp în temeiul Legii 10/2001, însă cu toate acestea solicită întabularea unei suprafețe mai mari decât diferența rămasă în favoarea sa invocând un dosar al Judecătoriei C. -N.
, nr._, numărul corect al dosarului fiind_ acvirat prezentei cauze, în care s-a administrat o altă expertiză de identificare a terenului și s-a propus întabularea în favoarea statului a unei suprafețe mai mari ca urmare a exproprierii.
Totodată s-au formulat de către apelant noi obiective ale expertizei după depunerea raportului de expertiză întocmit de către expertul Vereșezan Valeriu din perspectiva diferenței de suprafață (fila 165 dosar fond) care au fost calificate drept obiecțiuni de către instanță și încuviințate ca atare, expertul răspunzând: cu ocazia măsurătorilor efectuate se constată că a rămas liber de construcții sau alte utilități teren în suprafață de 183 mp din cei 1460 mp expropriați prin Decretul 30/1976 care este raportat pe planul de situație SC.1:500 anexa 5 (fila 207 dosar
fond)-
aceasta vizând toată suprafața expropriată conform anexei (fila 96 dosar fond).
De abia după închiderea dezbaterilor se formulează obiecțiuni din partea apelantului prin care se invocă faptul că 290 mp sunt expropriați de la familia Gal, susțineri efectuate și în apel care vin în contradicție cu cele arătate în notele scrise și cu concluziile raportului de expertiză și a completării efectuate în cauză din care reiese că suprafața efectivă rezultată în urma măsurătorilor a terenului afectat de utilitate publică este de 1277 mp (fila 97 dosar fond), expertul răspunzând pentru exactitatea măsurătorilor efectuate.
Într-adevăr, conform decretului de expropriere din imobilul aflat în str. D. nr.190 s-a expropriat o suprafață de 290 mp de la familia Gal coproprietară la acel moment cu reclamanta asupra terenului litigios, în prezent înstrăinându-și cota, iar în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. un alt expert a concluzionat în sensul rămânerii unei alte suprafețe în favoarea statului, mai mare, dar aceste aspecte au fost contrazise de către lucrarea de specialitate administrată în prezenta cauză în contradictoriu cu toate părțile înscrise în CF, spre deosebire de cealaltă care nu a vizat și pe pârâta SC F. S.R.L., expertul având în vedere și raportul de expertiză anterior, așa cum rezultă din anexe.
Cât privește critica privind cheltuielile de judecată, T. ul a socotit-o ca fiind neîntemeiată în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 18 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile pentru care reclamanta a beneficiat de scutire prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți doar dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, urmând ca aceasta să le achite statului ori, judecătoria a apreciat că pârâtul nu a căzut în pretenții neopunându-se admiterii acțiunii.
Cu alte cuvinte, taxele de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de scutire vor rămâne în sarcina statului, dar nu ca obligat în baza art. 274 C.pr.civ. ci în conformitate cu dispozițiile legii speciale.
Față de cele ce preced, T. ul a respins apelul cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a apelantului, l-a obligat să plătească intimatei S. I. P. M. E. 850 lei cheltuieli de judecată în apel și intimatei SC F. S. 350 lei cu același titlu, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor nr. 222/_, nr. 220/_ și nr. 223/_ eliberate de avocat D. Babiciu. Celelalte chitanțe nu au fost avute în vedere deoarece sunt aferente fondului cauzei și intimații nu au formulat apel vizând eventuala neacordare a acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. R. prin C. LOCAL AL M. C. -N. solicitând modificarea în parte a deciziei civile nr. 239/2013 a T. ului C. în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de către reclamantă.
În motivare s-a arătat că principala critică adusă deciziei atacate se referă la suprafața de teren pe care urmează să se întabuleze S. Român, nefiind vorba despre o opunere la sistarea stării de indiviziune asupra imobilului litigios.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză nu rezultă în concret și nu este motivată cu acte justificative diminuarea suprafeței de teren aparținând S. ui Român de la suprafața expropriată la cea de 1.277 m.p.
În sens contrar susținerilor instanței de apel și suprafața de 290 m.p. preluată de la aceeași adresă administrativă, respectiv str. D. nr. 190 din C. -
N. se impune a fi intabulată, cel puțin teoretic făcând parte din același număr topografic.
Acest aspect privind suprafața de teren a fost invocat atât în cuprinsul obiectivelor formulate la raportul de expertiză cât și în cuprinsul obiecțiunilor
depuse la expertiză, fără ca expertul să răspundă la această problemă și fără ca instanța să țină cont de susținerile pârâtului.
În speță nu este vorba despre o rectificare de carte funciară care să poată fi solicitată separat, ci despre o acțiune în constatarea preluării unei suprafețe de teren prin expropriere, a întabulării acesteia și apoi a sistării stării de indiviziune potrivit cotelor părți deținute. Ori, suprafața preluată din imobilul situat pe str.
D. nr. 190 care ar trebui să se regăsească în același număr topografic este de 1.750 m.p. se impune deci trimiterea spre rejudecare a dosarului în vederea refacerii raportului de expertiză, iar în subsidiar modificarea deciziei conform celor solicitate de către pârât.
Referitor la cheltuielile de judecată la plata cărora pârâtul a fost obligat s-a arătat că în mod nelegal instanța a exonerat-o pe reclamantă de la plata acestora, numai în ceea ce privește suprafața de 183 m.p. restituită prin dispoziția primarului reclamanta fiind scutită de plata taxei de timbru. De asemenea, deoarece pârâtul nu s-a opus admiterii în parte a cererii formulate în dosar trebuia obligat cel mult la plata parțială a acestor cheltuieli de judecată conform art. 274 și urm. C.pr.civ. S-a arătat și faptul că instanța face în mod eronat distincție între cheltuielile de judecată și cele judiciare. În ceea ce privește taxa de timbru în mod eronat s-a stabilit că achitarea acesteia rămâne în sarcina pârâtului în temeiul dispozițiilor legii speciale, impunându-se și exonerarea de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar a C. ui Local al mun. C. -N., fiind vorba despre o instituție de interes public.
În apărare, intimata S. I. P. M. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că recursul nu este motivat în drept, motivele invocate în cererea de recurs neputând fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 sau 9 C.pr.civ.
După prezentarea stării de fapt reținută în cauză pe baza probelor administrate s-a arătat că susținerile recurentului sunt neîntemeiate. În acest sens s-a învederat că din suprafața totală expropriată de 1.460 m.p. reclamantei i s-a restituit în temeiul Legii nr. 10/2001 suprafața de 183 m.p., pentru restul terenului expropriat, în suprafața de 1.277 m.p. propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost emisă după efectuarea verificărilor în teren de către comisia constituită în acest sens, din procesul-verbal întocmit rezultând că suprafața de
1.277 m.p. este ocupată de blocuri, spații verzi etc.
Expertiza efectuată în cauză și actele de la dosar atestă faptul că terenul înscris în CF nr. 18376, nr. topo. 21131/1/1 este de 3.000 m.p. din care 1.277
m.p. este ocupată de construcții sau utilități publice. Terenul expropriat de la numiții Gal Carol și Gal M. în suprafață de 290 m.p. se află în prezent în proprietatea reclamantei. Atâta timp cât suprafața terenului afectat de utilitate publică a fost stabilită la 1.277 m.p. în favoarea S. ui Român nu se poate dispune întabularea unei suprafețe mai mari de teren.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a arătat că în mod corect în apel pârâtul a fost obligat la plata acestora aflându-se în culpă procesuală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., Legea nr. 7/1996, art. 728 Cod civil, art. 274 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. LOCAL AL M.
C. -N. împotriva deciziei civile nr. 239 din 8 mai 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, Curtea reține următoarele:
Prima critică formulată de către pârât prin cererea de recurs, identică cu cea formulată prin cererea de apel, privește suprafața de teren care în urma ieșirii din indiviziune asupra imobilului situat în C. -N., str. D. nr.190, înscris în
C.F. nr.18376, nr.top.21131/1/1, a revenit S. ui Român. Prin cererea de recurs nu a fost indicat motivul de recurs incident în cauză, dintre cele expres și
limitativ prevăzute la art.304 C.pr.civ.,criticându-se practic numai conținutul raportului de expertiză pe baza căruia a fost pronunțată soluția în cauză. Aceasta critică este oricum neîntemeiată.
Astfel cum rezultă din cuprinsul dispoziției nr.1410/_ emisă de Primarul municipiului C. -N., în favoarea reclamantei, s-a restituit o suprafață de 183 m.p. teren din parcela cu nr.top.21131/1/1 înscrisă în C.F. nr. 18376 C.
, pentru restul terenului expropriat, în suprafață de 1277 m.p. propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005. Din cuprinsul C.F. nr.18376 C., coroborat cu mențiunile din cuprinsul expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză rezultă care este situația imobilului în litigiu, având nr.top. 21131/1/1. Suprafața totală a acestuia este de 3000 m.p., din care suprafața de 1460 m.p. a fost expropriată în anul 1970, prin Decretul nr.30/1970, care însă nu a fost operat în C.F., restul de 1540 m.p. rămânând în proprietatea vechilor proprietari. Situația suprafeței de teren expropriate de la antecesorii reclamantei a fost clarificată prin dispoziția emisă în temeiul Legii nr.10/2001, stabilindu-se că suprafața de teren care nu poate fi restituită în natură reclamantei este de 1277 m.p., suprafață făcând parte din terenul cu nr.top.21131/1/1. Situația terenului în suprafață de 1540 m.p. care nu a făcut obiectul exproprierii este de asemenea clară, neexistând discuții referitor la aceasta, din cuprinsul C.F. nr.18376 C. rezultând că în prezent aceasta se află în proprietatea reclamantei.
Din cele reținute mai sus rezultă deci că în mod corect s-a stabilit de către instanțele de fond că suprafața de teren care revine S. ui Român în urma ieșirii din indiviziune asupra terenului cu nr.top. 21131/1/1, în suprafață totală de 3000 m.p. este de 1277 m.p., susținerile acestuia în sensul că suprafața care se află în proprietatea S. ui Român este mai mare neavând suport în actele de la dosar. Expertiza tehnică efectuată în cauză și completarea la aceasta au stabilit în sensul că suprafața de teren care revine S. ui Român din parcela cu nr.top.21131/1/1 este de 1277 m.p. din totalul de 3000 m.p., diferența aflându- se în proprietatea reclamantei și a S.C. F. S.R.L și revenind acestora.
Așa cum s-a arătat și de către instanța de apel, în prezentul cadru procesual S. Român nu poate rezolva situația juridică a suprafeței de 290 m.p. care a fost expropriată de la familia Gal, acest aspect fiind de altfel invocat în fața instanței de fond doar după închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe, în mod corect nefiind luat în considerare la pronunțarea soluției în cauză.
A doua critică formulată în recurs de către pârât se referă la modul în care au fost stabilite cheltuielile de judecată în fața primei instanțe.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată stabilite prin sentința pronunțată de judecătorie, deși prin decizia pronunțată în apel s-a arătat în mod explicit că acestea nu au fost puse în sarcina S. ui Român în temeiul art.274 C.pr.civ., făcându-se aplicarea unui act normativ special, respectiv a O.U.G. nr.51/2008, se insistă și în recurs în același sens. Asupra acestui aspect nu se mai impune a se insista, pârâtul neînțelegând să critice modul de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.51/2008 în cauză, formulând criticile din perspectiva art.274 C.pr.civ, ceea ce nu este cazul.
Referitor la cuantumul taxelor judiciare stabilite în dosarul judecătoriei în sarcina reclamantei pârâtul este în eroare, fiind stabilită taxă judiciară de timbru conform Legii nr.146/1997, reclamanta beneficiind însă de ajutor public judiciar în condițiile O.U.G. nr.51/2008, astfel cum rezultă din încheierea ședinței camerei de consiliu din data de_ .
Celelalte chestiuni invocate în recurs, privind exonerarea pârâtului de la obligația de a achita taxă judiciară de timbru, invocându-se art.17 din Legea
nr.146/1997 sunt neavenite, nefiind formulată cerere de reexaminare conform dispozițiilor Legii nr.146/1997, de altfel taxa judiciară de timbru aferentă recursului fiind achitată de către pârât.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. LOCAL AL M.
C. -N. împotriva deciziei civile nr. 239 din 8 mai 2013 a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca legală.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ instanța va obliga recurentul să plătească intimatelor S. I. P. M. E. și SC F. S. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial,câte 350 lei fiecăreia.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva deciziei civile nr. 239 din 8 mai 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatelor S. I. P. M. E. și SC
F. S., suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs, câte 350 lei, fiecăreia. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2013.
Președinte, A. C. | Judecător, A. A. C. | Judecător, Ana I. |
Grefier, C. B. |
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: O. -C. Tatu, Alin-Florin Doica Jud.fond: G. R. F. -Hîngan
| ← Decizia civilă nr. 4364/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 269/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
