Decizia civilă nr. 271/2013. Întoarcere executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 271/R/2013
Ședința publică din data de 13 iunie 2013
T. format din: PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta B. H. împotriva sentinței civile nr. 3108/2012 pronunțată de Judecătoria Mircurea C. în dosar nr. _
, având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține că recursul este declarat și motivat în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, comunicat reclamantului intimat, potrivit dovezii de la fila 6 din dosarul T. ui H. .
Văzând lipsa părților, faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt cereri prealabile, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și cauza rămâne în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 3108/2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosar nr._ a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Tribunalul Harghita, în contradictoriu cu pârâta B. H., și, în consecință, pârâta a fost obligată la restituirea sumei de 773 lei primită cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 632 din 16 aprilie 2008 a T. ui H. (f. 4-10 din dosarul T. ui H. ), reclamantul a fost obligat să îi plătească pârâtei suma de 1963 lei cu titlu de drepturi salariale. În temeiul acestui titlu executoriu reclamantul i- a achita pârâtei suma de 864 lei, astfel cum rezultă din extrasul de pe statutul de plată de la fila 3, necontestat de pârâtă, iar prin decizia civilă nr. 1572/R din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș (f. 11-16 din dosarul T. ui H. ) sentința susmenționată a fost desființată și acțiunea a fost respinsă.
Achitarea de către reclamant către pârâtă a sumei de 864 lei a reprezentat un act de executare - potrivit dispozițiilor art. 3711 din Codul de procedură civilă
obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe aducându-se la îndeplinire de bunăvoie, și doar în caz de refuz din partea debitorului prin executare silită.
Potrivit art. 4041din codul de procedură civilă "în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la
întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia";, astfel că s-a admis cererea așa cum a fost formulată.
Această prevedere este aplicabilă indiferent dacă executarea s-a realizat de bunăvoie sau prin executare silită, aspect ce rezultă cu claritate din sintagma "în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită";.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâta Balász H.
, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea integrală a sentinței în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele ce urmează.
Sentința prin care Tribunalul Harghita a fost obligat, în solidar cu alți debitori, să-i plătească diferențele salariale rezultate în urma aplicării sporului de
confidențialitate în procent de 15 %, nu a fost niciodată supusă procedurii de executare silită.
Plata unei prime tranșe din drepturile salariale astfel recunoscute a fost făcută de Ministerul justiției, prin intermediul T. ui H. . Nu cunoaște cu exactitate mecanismul bugetar prin care s-a desfășurat această plată, însă în niciun caz, respectiva plată nu s-a făcut în cadrul vreunei executări silite.
În aceste condiții, a susține că, în urma desființării sentinței în recurs, restituirea sumei pe care a primit-o se face în temeiul art. 404/1 din Codul de procedură civilă reprezintă o inovație juridică fără nicio acoperire legală și logică.
Această prevedere legală se referă exclusiv la executarea silită, deoarece:
alineatele 2 și 3, care exprimă ipotezele juridice ce decurg din dispoziție normativă primară a alin. 1, vorbesc de situații care au loc numai într-o executare silită;
articolul se află în Cartea V - Despre executarea silită;
faptul că titlul secțiunii în care se află articolul este "întoarcerea executării nu poate conduce la concluzia că se referă și la executările făcute de bunăvoie, deoarece în multe alte locuri din Cartea V legiuitorul a ales, în mod justificat, să nu folosească redundant atributul "silită";. De exemplu, Secțiunea a V-a se numește
"Executarea în contra moștenitorilor"; nu "executarea silită în contra moștenitorilor";, iar a VI-a "Contestația la executare";, nu "contestația la executare silită";;
obiectul Cărții V este reglementat în mod clar de art. 371/1, ale cărui prime două alineate prevăd că, atunci când executarea unei obligații civile nu se face de bunăvoie, ea se va aduce la îndeplinire în mod silit, în conformitate cu dispozițiile cărții. Nu crede că sunt necesare alte argumente pentru a dovedi că subiectul cărții îl reprezintă exclusiv executarea silită.
faptul că aliniatul 1 al art. 371/1 exprimă principiul executării de bunăvoie a obligațiilor civile nu înseamnă că respectiva carte reglementează și executarea de bunăvoie a obligațiilor oriunde nu prevede expres că este vorba de executare silită. De altfel, art. 371/1 se află în Secțiunea I - Scopul și obiectul executării silite.
Argumentul principal, care a făcut-o să denumească soluția dată de judecătorie
"inovație";, constă în faptul că niciodată în cariera sa nu a întâlnit vreo situație în care un judecător, inclusiv cel care a soluționat prezenta cauză, să își fi întemeiat soluția de repunere în situația anterioară, a părților într-un contract executat de bunăvoie și
apoi desființat, care îndeplinea condiția prevăzută de art. 67 din Legea nr. 36/1995, de a fi titlu executoriu, pe prevederile art. 404/1 din Codul de procedură civilă. Deci numai odată cu prezenta cauză s-a descoperit cât de vast este câmpul de aplicare al instituției întoarcerii executării, reglementate de art. 404/1. Evident că acest mod de aplicare a dispoziției respective nu va putea fi regăsit în niciun tratat de drept și în nicio jurisprudență.
De altfel, este convinsă că judecătorul știe foarte bine că în Codul de procedură civilă sunt reglementate numai regulile de desfășurare a procesului civil, format din procedura prealabilă sesizării instanței, procedura în fața instanței și executarea silită a titlurilor executorii.
În concluzie, având în vedere că în cazul său nu a avut loc niciun fel de executare silită, întoarcerea executării silite nu putea constitui, în mod temeinic, cauză a cererii de chemare în judecată. Cu alte cuvinte, judecătoria trebuia să respingă cererea întemeiată pe această cauză. Admițând-o, a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 371/1 și 404/1 din Codul de procedură civilă, ceea ce atrage incidența cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Urmare a strămutării judecății, soluție adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 1217/7 martie 2013 din dosar nr._, cauza s-a reînregistrat la T. Bistrița-Năsăud sub nr._ *.
Intimatul nu și-a expus punctul de vedere cu privire la calea de atac exercitată de pârâtă.
Recursul nu este fondat și se va respinge în consecință.
Contrar criticilor recurentei, instanța de fond a dat prevederilor art. 4041Cod procedură civilă o interpretare corectă. Pornind însăși de la forma literală a normei în discuție, unde se arată că: "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia";, se constată că textul vizează două situații clar diferite de întoarcere a executării, respectiv, cei dintâi ca urmare a desființării
titlului executoriu, iar a doua ca o consecință a desființării executării silite însăși.
Distincția dinte cele două ipoteze este dată de cuvântul sau, circumstanță care exclude cu evidență aserțiunea că întoarcerea poate viza numai creanța executată silit, corespunzătoare în realitate tezei a doua indicată. Din aceasta decurge concluzia că prima parte a textului se circumscrie fără dubiu executării benevole (cum este cazul speței), care, în pofida motivelor recursului, este cuprinsă tot în Cartea V, Capitolul I, Secțiunea I, intitulată "Scopul și obiectul executării silite";.
Aceeași dezlegare a problemei de drept în discuție este susținută de întreg conținutul Secțiunii a VI-a. Astfel, în articolul 4042, prevăzându-se competența instanței de judecată de a dispune întoarcerea executării, nu se mai folosește noțiunea de "executare silită";, ci doar cea de "acte de executare"; și "asupra restabilirii situației anterioare executării";, lipsind cuvântul "silită";, așa încât acolo unde legiuitorul nu exclude, nici interpretul și nici care aplică legea nu o poate face.
Pe de altă parte, chiar și textul Secțiunii a VI-a se rezumă doar la expresia
"Întoarcerea executării";.
În fine, se statuează că singurul demers judiciar de restituire a unei prestații stabilită printr-o hotărâre judecătorească desființată îl constituie calea întoarcerii executării, aleasă corespunzător de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. H., domiciliată în Mircurea C., str. M. K., nr. 4, sc. B, ap. 38, județul H., împotriva sentinței civile nr. 3108/2012 pronunțată de Judecătoria Mircurea C. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond Antal L.P.
| ← Sentința civilă nr. 1511/2013. Întoarcere executare silită | Decizia civilă nr. 83/2013. Întoarcere executare silită → |
|---|
