Decizia civilă nr. 530/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 530
Ședința publică din data de 14 mai 2013 Completul compus din: Președinte: P. R. M.
Judecător: I. D. -D. Judecător: C. D. Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta M. S. D. , domiciliată în Z., str. O. ilor, nr. 20, jud. Sălaj, cu adresă de corespondență în Z.
, str. Gheorghe Doja, bl. D30, ap. 4, jud. Sălaj împotriva sentinței civile nr. 989/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-reclamantă,
M. S. -D., lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat și semnat și că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă este competentă să judece prezenta cauză.
Recurenta-reclamantă depune o serie de înscrisuri constând în declarații de martori și o copie a sentinței civile nr. 1173/_, pronunțată de Judecătoria Zalău.
Întrebată fiind de instanță, recurenta-reclamantă arată că nu mai are alte cereri în probațiune și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Nefiind alte cereri de invocat, ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
În susținerea recursului declarat, recurenta-reclamantă solicită instanței admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul evacuării intimatului-pârât de la domiciliu până la finalizarea partajului întrucât conviețuirea cu acesta este imposibilă din cauza comportamentului său violent și a amenințărilor repetate la care este supusă. Mai mult, aceasta susține că prin conviețuirea cu intimatul-pârât este afectată starea de sănătate a copilului lor.
Instanța, în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare asupra recursului declarat.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 989/29 martie 2013 a fost respinsă cererea de ordonanță președințială având ca obiect evacuarea din locuința comună formulată de reclamanta M. S. D. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt împrejurări urgente care să justifice evacuarea pârâtului.
Divorțul s-a pronunțat în primă instanță, este adevărat, din vina exclusivă a soțului pârât. S-a reținut că acesta a exercitat acte grave de violență împotriva soției sale reclamante. Faptele de violență casnică ale pârâtului au avut loc în mod repetat și au culminat cu aceea petrecută în data de_ . Pârâtul, prin lovire cu un corp dur, a provocat soției sale leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Reclamanta și-a mutat locuința la mama sa, împreună cu minorul, apoi la sora sa. Locuința actuală este situată tot în municipiul Z. . Locuința copilului a fost stabilită la mamă și tatălui i s-a permis să aibă legături personale cu minorul. Manifestările violente nu s-au îndreptat în niciun caz împotriva copilului.
Faptul că reclamanta-pârâtă a părăsit domiciliul comun după data de_, când a avut loc cea mai gravă faptă comisă de pârât, de altfel a și intentat imediat acțiunea de divorț, nu îi este în nicio măsură imputabilă acesteia căci nimeni nu poate fi constrâns să se expună unor fapte care îi pun în pericol integritatea fizică și sănătatea.
Toate aceste circumstanțe de fapt sunt deosebit de defavorabile pârâtului.
Și totuși, pârâta a introdus prezenta cerere de ordonanță președințială pentru evacuare la mai bine de 2 ani de la despărțirea în fapt a soților și după ce s-au pronunțat 2 instanțe, în fond și în apel. Aceste instanțe au avut în vedere o anumită stare de fapt, inclusiv în ceea ce privește folosința locuinței comune.
Reclamanta a lăsat să curgă un timp nepermis de lung, or, pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, starea de urgență trebuie să persiste de la momentul în care s-a născut până la soluționarea definitivă a cererii. Pentru înlăturarea unei stări de pericol trebuie să acționezi imediat, inclusiv cerând evacuarea pârâtului, ceea ce reclamanta nu a făcut, acceptând separația de domicilii un timp prea îndelungat.
Trecerea timpului dovedește că ambele părți alimentează intenționat și artificial conflictul emoțional și starea de tensiune, specifice proceselor de divorț, dar în realitate, conviețuirea lor nu este imposibilă în imobilul casă de locuit, cu grădină și curte, cel puțin până la rezolvarea partajului.
Dar reclamanta nu solicită reintegrarea în locuință, corelativ dreptului său de coproprietate și folosință comună, ci exclusiv evacuarea pârâtului coproprietar devălmaș.
Desigur că, după separarea în fapt, relațiile dintre părți au fost tensionate, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor de divorț, din cauza separării, a relațiilor cu băiatul minor în vârstă de 5 ani sau a împărțirii bunurilor. Însă toate elemente de fapt amintite nu justifică, la momentul actual, imperiozitatea pentru care pârâtul ar trebui evacuat din locuință și privat de unul dintre drepturile sale fundamentale: proprietatea.
Prin urmare, urgența, principala condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, nu subzistă în cauză.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta M. S. - D. solicitând modificarea acesteia și admiterea cererii inițiale.
Instanța de fond a dat o soluție greșită raportat la starea de fapt și de drept.
Urgența de evacuare este explicabilă prin faptul că a devenit imposibilă conviețuirea cu pârâtul datorită violențelor fizice, fiind obligați să plece de la locuință împreună cu minorul.
Acțiunea este vremelnică până la judecarea partajului și nu prejudiciază fondul.
Dimpotrivă - prin respingerea acțiunii s-a prejudiciat sănătatea copilului care a fost diagnosticat ca fiind hiperactiv - și care se află sub tratament medical.
Instanța de fond, deși a constatat starea de violență a pârâtului, a apreciat evaziv că nu se impune evacuarea din spațiu, deși au existat suficiente documente justificative în acest sens.
Recursul nu este întemeiat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 581 Cod procedură civilă "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.";
Textul stabilește două condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială - respectiv urgența și caracterul vremelnic al acesteia, iar din acestea rezultă și cea de-a treia condiție - și anume măsura să nu prejudicieze fondul.
În speță - urgența nu este justificată deoarece pentru ca o astfel de condiție să existe trebuie ca starea de urgență să existe de la momentul în care s-a născut - până la soluționarea definitivă a cererii. Pentru înlăturarea acesteia trebuie să se acționeze imediat și în cauză - aspectele invocate de reclamantă s-au petrecut acum doi ani.
Prin urmare - prima instanță a apreciat corect că o astfel de cerere nu este admisibilă - deoarece recurenta-reclamantă a lăsat să treacă un timp îndelungat de la săvârșirea faptului prejudiciabil până la introducerea cererii de ordonanță președințială.
Este necesar ca urgența să persiste pe tot parcursul judecății, nefiind suficient ca această stare să existe doar la data introducerii cererii și să dispară ulterior.
Nici celelalte condiții privind vremelnicia și neprejudicierea fondului nu au fost dovedite.
Astfel, reclamanta nu a dovedit existența unui dosar la instanța de fond - prin care solicită evacuarea fostului soț - ori pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive - prin care să se rezolve în fond litigiul dintre părți.
Aceste argumente, precum și cele invocate de instanța de fond, fac recursul să fie nefondat, urmând a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. S. - D., domiciliată în Z., str. O. ilor, nr. 20, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 989/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||||
P. | R. | M. | I. | D. | C. D. | M. L. | -M. |
Red. PRM/_ /Dact.MLM/_ /2 ex./Jud. fond P. C. Rareș
| ← Încheierea civilă nr. 279/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 277/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
