Decizia civilă nr. 290/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 290/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Completul este compus din:
Președinte: P. A., judecător
Judecător: C. N. C.
Judecător: DP, vicepreședinte Tribunal Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul B. V. , cu domiciliul în municipiul Z., B-dul M. V. l, nr. 5, Bl. P.T.T.R., ap. 10, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 4719 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Instanța, potrivit prevederile art. 104 alin. 13 din Hotărârea C.S.M. nr.
387/2005 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor de judecată, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat, este semnat, după care :
Instanța, verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece cauza și nefiind alte cereri, în raport cu obiectul cererii, a actelor depuse la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 4719 din_ a Judecătoriei Z. s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. V., în contradictoriu cu intimata P. L. Z., privind anularea procesului verbal de contravenție seria SJPLZ nr. 0001775 din_ întocmit de intimat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție SJPLZ nr. 0001775 din_ întocmit de intimata P. L. Z., s-a aplicat amenda de 250 lei petentului B. V., pentru săvârșirea contravenției prevăzute art. 5 lit. d din HCL 170/2007, reținându- se în sarcina acestuia că la data de_ în jurul orelor 09.25 a parcat
1
autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe trotuarul de pe str. Simion O., îngreunând circulația pietonală.
În soluționarea plângerii contravenționale vor fi avute în vedere prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul verbal atacat a fost încheiat cu respectarea cerințelor impuse prin O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că se face dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petent, planșele foto depuse de către intimată în probațiune coroborându-se cu mențiunile procesului verbal
Din prisma gravității sancțiunilor și a reglementării acestor fapte în legislația națională, fapta reținută în sarcina petentului se încadrează în noțiunea distinctă de "materie penală";, consacrată în practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
In favoarea intimatei operează astfel prezumția instituită prin art. 1171 Cod civil, privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public, aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale iar în favoarea petentului prezumția de nevinovăție.
În cauza P. I. contra României Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Aplicând acest raționament în cauză, instanța constată că implicațiile concrete ale procedurii asupra petentului se rezumă la obligativitatea achitării unei amenzi într-un cuantum de 250 lei În ceea ce privește dreptul la apărare al petentului, instanța i-a dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente. Cu toate acestea, petentul s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal fără a solicita administrarea vreunei probe în acest sens. Astfel instanța a oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale
2
procedurale. Rezultă așadar că că singurele probe pe baza cărora instanța poate pronunța o hotărâre sunt cele depuse de agentul constatator, petentului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile Petentul însă, nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa, astfel încât procesul-verbal de contravenție atacat se bucură de o prezumție de legalitate.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul B. V., solicitând modificarea cesteia în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, ținând cont că în zona pieții din Z. nu exisită suficiente locuri de parcare, iar în condițiile în care în prezent se construiește în zonă o parcare, cea existentă este ocupată cu autovehiculele constructorului.
Recursul este fondat.
E. luarea pericolului social al faptei, a conduietei făptuitorului, individualizarea sancțiunii se interpreztează prin prisma condițiilor concrete în care a avut loc fapta antisocială.
În zona pieței se construiește o parcare, iar cea existentă, insuficientă de altfel, este în bună parte ocupată de autovehiculele constructorului. În această situație, pericolul social al faptei este redus astel că tribunalul urmează să admită recursul și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertzisment.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E :
Admite recursul declarat de petentul B. V. contra sentinței civile nr.
4719 din_ a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite plângerea formulată de petent și înlocuiește sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător | Grefier, | ||||
P. A. | C. | N. C. | D. | P. | C. P. | E. |
Red. DP/_ /dact. ECP/_ /2 ex/ jud. fond D. U. E. R.
3
| ← Decizia civilă nr. 625/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 417/2013. Plângere contravențională → |
|---|
