Decizia civilă nr. 291/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 291/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Completul este compus din:
Președinte: P. A., judecător
Judecător: C. N. C.
Judecător: DP, vicepreședinte Tribunal Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de petenta G. I. , cu domiciliul în localitatea O. Ș., împotriva Sentinței civile nr. 872 din 01 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut la prima strigare se prezintă recurenta intimată, lipsă fiind I. de P. J. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat, este semnat, după care :
Instanța, verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece cauza.
Întrebată fiind recurenta dacă are alte cereri de formulat, aceasta arată că nu.
Nefiind alte cereri formulate instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului declarat.
Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris cu motivele invocate prin memoriul de recurs.
Instanța, în raport cu obiectul cererii, a actelor depuse la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 872/1 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Jibou a fost respinsă ca nefondata plângerea contravențională formulată de petenta G. I. în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S. privind anularea procesului verbal de contravenție seria CP nr. 2097730/_ prin care s-a aplicat petentei amenda în sumă de 630 lei .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal seria CP nr. 2097730/_ s-a constatat ca în data de_ ora 11,48 petenta G. I. condus autoturismul cu numărul de înmatriculare
_ prin loc. Barsaul Mare, jud. S. fiind înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 103 km/h.
Fapta contravențională este prevăzută de art. 49 (1) și este sanctionata conform art. 102 (3) lit. e din OUG nr. 195/2002, iar petentei i-a fost aplicată amenda contravențională rezultanta în cuantum de 630 lei .
Instanța a reținut că procesul verbal de contravenție împreună cu raportul agentului constatator, nu pot face dovada prin ele însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care funcționează în favoarea petentului, iar contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materia penală în sensul art.6 par.1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a OUG nr.195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are un caracter represiv și preventiv, așa cum a stabilit CEDO în cauza A. contra României.
Amenda aplicată în temeiul actelor normative in materia contraventionala și masurile complementare se includ în sfera acuzației în materie penală. Scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, au fost cele două elemente determinante care au permis Curții să aprecieze că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materiei penale. Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, așa cum a stabilit CEDO în cauza I. P. contra României.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedura speciala prevăzută de lege, astfel ca se bucura de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient conform dispozițiilor art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei .
Instanța a constatat că în cazul de fata procesul verbal de contravenție este susținut atât prin constatarea agentului, actul de atestare și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, cât și prin planșe foto si video CD (f. 9 - 21 ). De asemenea s-a reținut că din vizionarea CD - ului rezulta ca autoturismul condus de catre petenta a circulat cu viteza de 103 km/h .
Din aceste considerente, instanța a constatat că starea de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție corespunde realității, motiv pentru care a respins plângerea petentei ca nefondata.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta G. I., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale, arătând că a atacat procesul verbal deoarece agentul constatator nu i-a prezentat înregistrarea video. Recurenta a menționat că a condus cu viteză redusă în interiorul localității, iar când a fost oprită de agent era la 100 m de indicatorul de ieșire din localitate și existat vizibilitate. Petenta a arătat că a avut viteză mare preț de câteva secunde, observând că pe o parte nu mare erau case de locuit, după care a redus din nou, dar agentul a țâșnit de pe un podeț și a oprit-o. S-a făcut referire la dispozițiile art. 3.1.1 din NML 021-05 care prevede că pentru măsurarea vitezei, pentru cienmometrele
caer funcționează în regim staționar eroarea maximă tolerată este de 3 km/h pentru viteze de până la 100 km/hm și 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Petenta a apreciat că aplicând aceste norme viteza de circulație este de 98,92 km/h deoarece trebuie avută în vedere viteza efectiv probată cu luarea în considerare a erorii legale. S-a făcut referire la hotărâea CEDO A. împotriva României, din care reiese că procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură penală iar contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei asemenea proceduri, printre care și prezumția de nevinovăție.
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 304/1 Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor seria CP nr. 2097730/_ petenta G. I. a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 630 lei si i s-a aplicat sanctiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile. În sarcina petentei s-a reținut că în data de 01 septembrie 2012, în jurul orelor 11.48, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h pe raza localității Bârsăul Mare.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului- verbal seria CP nr. 2097730 încheiat la data de_, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect constatat în mod corect și de prima instanță.
În privința temeiniciei procesului - verbal, instanța de fond a reținut că starea de fapt a fost descrisă în mod corect în cuprinsul procesului-verbal, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În acest sens au fost avute în vedere planșa foto depusă la dosarul cauzei (f.17-18) și suportul CD (f.21), care atestă faptul că autoturismul condus de petentă rula cu o viteză de 103 km/h și relevă împrejurarea că fapta contravențională s-a săvârșit în interiorul localității. Planșa foto permite identificarea autoturismului condus de petentă după marca și număr de înmatriculare vizibil atât în planșa foto ce indică viteza de 103 km./h, cât și pe inregistrarea de pe suport electronic.
La dosarul cauzei a fost depus de către intimatul pârât buletinul de verificare metrologică, cu valabilitate de 1 an, din care rezultă că aparatul radar, mijlocul tehnic cu care a fost efectuată înregistrarea, seria ROM 425, montat pe auto_, a fost verificat metrologic la data de_, iar agentul constatator deține atestat de operator radar (f.10,11).
Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanța de fond a constatat în mod legal și temeinic legalitatea și temeinicia întocmirii procesului- verbal de constatare și sancționare contravențională a recurentei-petente, prezumția de nevinovăție de care se bucură aceasta fiind răsturnată.
În cuprinsul plângerii și a motivelor de recurs petenta a arătat că nu crede că viteza de circulație a autoturismului era de 103 km/h, pentru că nu i-a fost arătată înregistrarea de către agentul de poliție. Așa cum s-a arătat anterior la dosar a fost
depus CD-ul care conține înregistrarea și planșele foto din care reiese că susținerea recurentei referitoare la faptul că circula cu o viteză mai mică este nefondată. De altfel, în obiecțiunile formulate cu ocazia întocmirii procesului-verbal petenta nu a contestat valoarea vitezei, ci a arătat că "se afla la 100 m de indicatorul de ieșire din localitate. Din vizionarea înregistrării reiese că la momentul înregistrării vitezei de 103 km/h autoturismul condus de petentă se afla în interiorul localității, aceasta menționând în motivele de recurs că a accelerat pe o porțiune în care casele se aflau doar pe o parte a străzii. Referitor la marja de eroare prevăzută de NML 021-05, instanța reține că aceasta este avută în vedere cu ocazia verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică, care s-a realizat în privința aparatului radar care a înregistrat viteza autoturismului condus de recurentă, fără a exista obligația în sarcina agentului constatator de a deduce din valoarea înregistrată marja de eroare.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale, raportat la dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, care prevăd că sancțiunile aplicate trebuie individualizate în funcție de gradul de pericol al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și la dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată petentei reflectă gradul de pericol social al faptei săvârșite. În legătură cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, așa cum a reținut instanța de fond petenta nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să- i confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor. Gradul de pericol social al contravenției săvârșite de petent este destul de ridicat raportat la faptul că aceasta a condus autoturismul cu o viteză excesiv de ridicată, pe raza localității Bârsăul Mare, punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate de către petenta G. I., în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 872 din_ a Judecătoriei Jibou.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta G. I. împotriva sentinței civile nr. 872 din 0_ a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
P. A. C. C. | -N. D. | P. | C. -P. E. |
Red./Dact.A.P./ 2 ex/_ /Jud. Fond A. F.
| ← Decizia civilă nr. 557/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 986/2013. Plângere contravențională → |
|---|
