Decizia civilă nr. 292/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 292/R/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Judecător O. -C. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 6816 din_ dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat P. G., intimat S. R. PRIN M. F. P., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant P.
G., personal și asistat de avocat C. L., lipsă fiind restul părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin motivele de recurs.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită instanței respingerea excepției ca nefondată deoarece potrivit art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 S. Român are calitate prin Ministerul Finanțelor Publice.
Mai mult, instanța de fond a apreciat în mod corect că această excepție este neîntemeiată deoarece potrivit art. 2 lit.c, din Legea nr. 10/2001 pentru a parcurge procedura prevăzută de această lege, în cazul reclamantului, este necesară obținerea unei hotărâri definitive și irevocabile de anulare sau constatare a nulității donației.
T. ul acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursurilor declarate în cauză de către ambii recurenți ca nefondate, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care o va depune la dosarul cauzei până la sfârșitul dezbaterilor în cuantum de 1000 lei.
Susține oral motivele expuse în întâmpinare cu privire la ambele recursuri declarate în cauză.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6816 din_ dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu S. Român prin C. Local al municipiului C. -N. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat de către defuncta donatoare LEPRICH KATI și donatarul S. Român, autentificată sub nr. 7237/_ și acceptată prin Decizia nr. 56/_ a C. ui P. ular al Județului
C. .
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. G. a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, iar reclamantul a justificat acest interes, potrivit testamentului autentificat sub nr. 2085/1975 întocmit de defunta LEPRIKI KATI, reclamatul împreună cu soția sa sunt legatari cu titlu particular cu privire la casa situată în municipiului C. -N., str. Mărgăritarilor nr. 3, construită pe terenul înscris în cartea funciară nr. 15788 C. -N., nr. top. 6465 în privința căruia se solicită constatarea nulității absolute a donației, în privința terenului prevalându-se de o convenție sub semnătură privată având ca obiect vânzarea sau promisiunea de vânzare a terenului aferent imobilului.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg și imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul Civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Excepția lipsei calității de reprezentant al S. ui Român prin M. ui F.
P. a fost respinsă întrucât potrivit art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, S. Român participa in astfel de raporturi prin M. F., afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop, iar potrivit înscrisurilor aflate la dosar, imobilul ce a făcut obiectul donației a cărei nulitate absolută se solicită apare ca fiind proprietatea S. ui Român în adminsitrarea C. ui P. ular al M.
C. -N., art. 12 din Legea nr. 213/1998 justificând așadar calitatea M. ui F.
P. de reprezentant al S. ui Român.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrierilor din cartea funciară nr. 15788 C. -N., locul de casă în suprafață de 111 stânjeni de sub A 1, nr. top. 6465 și casa din cărămidă cu număr top. 6554 de sub A 2 a aparținut în proprietate defunctei Leprich E. în cotă de 1/1 după decesul soțului său, Leprich Toma.
Numita Leprich E. apare ca fiind aceeași persoană cu Leprich Kati, fapt ce rezultă din identificarea persoanei prin domiciliul și numele de naștere regăsit în înscrisurile aflate la dosar, și, potrivit dovezii aflate la fila nr. 88 din dosar, aceasta a decedat în data de 12/_, ca urmare a decesului acesteia fiind dezbătută succesiunea și eliberat certificatul de moștenitor nr. 857/_ care atestă calitatea de moștenitor după defunctă a numitului M. Teodor în calitate de legatar universal în baza testamentului autentificat de notariatul de Stat sub nr. 5582/_, masa succesorală fiind formată din casa de locuit situată în C. -N.
, str. Mărgăritarilor nr. 6 înscrisă în cartea funciară nr. 15788 sub A 1, cu nr. top. 6554, proprietatea defunctei de sub B 1-2.
Imobilul înscris în cartea funciară nr. 15788 C. -N., locul de casă în suprafață de 111 stânjeni de sub A 1, nr. top. 6465 a format obiectul unor convenții încheiate prin act sub semnătură privată, primul încheiat în data de 11 august 1969, prin care defuncta Leprich Kati născută Vas E. l-a vândut lui Aldea P., care s-a obligat să suporte cheltuielile care se vor ivi cu ocazia procurării autorizației de înstrăinare și autentificare a contractului. S-a menționat în convenție că imobilul este în folosința cumpărătorului din cursul luni august 1965. Cea de-a doua convenție a fost încheiată în data de 22 august 1969 între numitul Aldea P., în calitate de vânzător, și reclamantul P. G., acesta din urmă cumpărând același imobil mai sus arătat, cu menționarea faptului că actul autentic se va încheia în viitor. S-a precizat de asemenea intrarea cumpărătorului în folosința imobilului. Potrivit declarației primului martor audiat, reclamantul a folosit acel teren de cum l-a cumpărat și ulterior și-a construit o casă pe acesta.
În data 28 martie 1975 a fost autentificat de către Notariatul de Stat sub nr. 2085 testamentul întocmit de Leprich Kati, cu domiciliul în C. -N., str. Mărgăritarilor nr. 6 ap. 1 prin care aceasta a testat în favoarea reclamantului P. G. și soției acestuia casa situată în Municipiul C. -N., str. Mărgăritarilor nr. 3 construită pe terenul înscris în cartea funciară nr. 15788 C. -N. sub A 1, cu număr top. 6465, în suprafață totală de 111 stjp.
În data de_ a fost autentificată de către Notariatul de Stat sub nr. 7237 oferta de donație făcută de defuncta Leprich Kati în favoarea S. ui Român și în adminsitrarea C. ui P. ular al M. C. -N. și având ca obiect proprietea acesteia înscrisă în cartea funciară nr. 15788 C. -N. sub A 1 și B 1-2, nr. top. 6465, loc de casă în suprafață de 400 mp, scutind totodată donatarul de obligația de a-I comunica decizia de acceptare a donației. Oferta de donație a fost acceptată de către C. P. ular al județului C. - Comitetul Executiv - prin decizia nr. 56/_, în baza decretului nr. 478/1954.
În privința împrejurărilor în care a fost încheiată această donație, instanța de fond a reținut declarațiile martorilor audiați în cauză potrivit cărora defuncta Leprich Kati a fost forțată de către două persoane de la primăria M. C. -N. să semneze actul prin care cedează terenul, martorul audiat arătând că a fost martor ocular la cele relatate (fila nr. 126), respectiv că donatoarea a fost practic amenințată să semneze actele deja pregătite pentru cedarea terenului, în caz contrar spunându-i-se că va suporta consecințele (fila nr. 127), și acest din urmă martor declarând că a fost martor ocular la cele arătate, ambii arătând că terenul care era avut în vedere era cel folosit în prezent de către reclamant, pe care acesta și-a construit o casă. Instanța apreciază că declarațiile celor doi martori se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză.
În data de_ imobilul înscris în cartea funciară nr. 15788 C. -N. a format obiectul unei dezmembrări, sens în care, potrivit înscrierilor de sub B 3, în baza deciziei nr. 56/1978 a Comitetului executiv al C. ui P. ular al M. C.
-N. imobilul de sub A 1 a fost transcris în cartea funciară cu nr. 39300 în favoarea S. ui Român. Ulterior, în iunie 1979, în această carte funciară a fost întabulat dreptul de folosință al reclamantului și al soției acestuia asupra unei cote de 93/400 parte din acest teren pe toată durata existenței construcției. Prin ordinul prefectului județului C. nr. 248/_ în proprietatea reclamantului și a soției acestuia a fost atribuită suprafața de 93 mp înscrisă în cartea funciară nr. 39300
C. -N. .
Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Contractul de donație este acea convenție prin care o persoană, numită donator, transferă în mod irevocabil un drept al său asupra unuia sau mai multor bunuri determinate unei alte persoane, numită donatar, care îl acceptă. Fiind un contract unilateral, ceea ce caracterizează donația este faptul că transmiterea dreptului de proprietate se face de către donator cu intenția de a gratifica donatarul, fără a primi ceva în schimb.
Potrivit art. 814-817 C. civ., actul juridic având ca obiect o donație ia ființă în momentul acceptării, iar liberalitățile făcute persoanelor juridice nu pot fi acceptate decât în condițiile prevăzute de lege. În același timp, prin Decretul nr. 478/1954 se
reglementează condițiile în care se pot face donații către stat. Neîndeplinirea condițiilor expres prevăzute în decret atrage nulitatea absolută a actului juridic încheiat, aceasta putând fi invocată de orice persoană interesată sau ridicată de instanță chiar și din oficiu.
Conform Decretului nr. 478/1968 privind donațiile făcute S. ui, donațiunile făcute statului sub orice forma, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizatiile economice de stat, competente dupa obiectul sau scopul donatiunii, in conditiile prevazute de prezentul Decret. Donatiunile oferite ministerelor, altor organe de stat, institutiilor centrale care depind de C. de Ministri al Republicii P. ulare R. e, precum si unitatilor bugetare care fac parte din sistemul acestora, se accepta de catre ministru sau conducatorul organului ori institutiei centrale de stat. Donatiunile oferite sfaturilor populare se accepta, dupa caz, de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului P. ular al Capitalei Republicii P. ulare R. e. Daca obiectul donatiei este un teren agricol se va cere, in toate cazurile avizul M. ui Agriculturii si Silviculturii, iar daca este o constructie situata intr-un oras sau comuna centru industrial se va cere, tot astfel, avizul M. ui Gospodariei Comunale si Industriei Locale.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 2 interpretat în ansamblul reglementării Decretului nr. 478/1954, donațiile oferite S. ui Român se acceptau de sfaturile populare. În acest caz decizia de acceptare a donației provenind de la C. P. ular al Județului
C. reprezintă un act autentic în lumina prevederilor art. 1171 Cod civil, actele autentice nefiind limitate la cele notariale. Au acest caracter toate înscrisurile întocmite de funcționari în cadrul atribuțiilor și competenței lor, fiind deci evident că, în cazul de față decizia C. ui P. ular al Județului C. întrunește aceste condiții.
Prin urmare, susținerile reclamantului referitoare la lipsa acceptării donației nu au putut fi reținute.
Cu toate acestea, instanța de fond a constatat că nu au fost respectate toate condițiile de validitate referitoare la încheierea donației între absenți. Pentru a fi valabilă o astfel de donație, potrivit art. 814 alin. 2 Cod Civil, este necesar ca actul de acceptare să fi fie notificat donatorului în timpul vieții acestuia și înainte de a deveni incapabil, până la acesată dată donatorul putând revoca oferta de donație. Instanța constată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că decizia nr. 56/1978 nu a fost comunicată donatoarei. Împrejurarea că prin oferta de donație donatoarea a declarat că renunță la comunicarea acceptării donației nu are nici o relevanță față de dispozițiile exprese ale art. 814 al. 2 cod civil de la care Decretul nr. 478/1954 nu derogă. Donația nu a produs efectul translativ de proprietate întrucât S. Român nu a comunicat acceptarea donației donatorului, astfel că imobilul nu a ieșit niciodată din proprietatea reclamantei.
În ceea ce privește motivele subsidiare de nulitate a actului juridic, instanța de fond a reținut următoarele:
Condițiile de validitate ale unui act juridic sunt existența capacității de a contracta, potrivit legii, existența unui consimțământ exteriorizat și exprimat cu intenția de a produce efecte juridice de către o persoană cu discernământ și care să nu fie alterat de vreun viciu, existența unui obiect determinat aflat în circuitul civil, posibil, licit și moral precum și existența unei cauze reale, licite și morale.
Cauza actului juridic reprezintă obiectivul urmărit la încheierea acestuia și reprezintă o condiție de fond, esențială și de validitate a actului juridic. Ea este formată din două elemente, cauza imediată - scopul obligației, în cazul donației, act juridic cu titlu gratuit - animus donandi (intenția de a gratifica) și cauza mediată - scopul actului juridic concret, respectiv motivul determinant al încheierii actului și care se raportează la însușirile unei prestații sau la calitățile unei persoane.
Potrivit art. 966 Cod Civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect. Prin urmare, dacă lipsa cauzei se datorează lipsei scopului imediat, element esențial al actului juridic, atunci scopul mediat este lăsat fără suport juridic, iar în lipsa celor două elemente actul juridic este lovit de sancțiunea nulității absolute.
Cauza, în cazul contractului de donație cuprinde așadar, în primul rând, voința de a dărui, animus donandi, și apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără însă ca aceste elemente să poată fi separate și examinate apoi izolat, ele formând un tot, cauza mediată fiind motorul celei imediate. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că actului juridic - contract de donație - îi lipsește cauza, atât cauza imediată, cât și cea mediată.
Oferta de donație nu a fost întocmită de către defuncta donatoare cu intenția de a gratifica, ci a fost consecința violențelor morale exercitate asupra acesteia,
"echivalentul"; urmărit de către aceasta fiind reprezentat de dorința de a nu fi suspusă rigorilor despre care i s-a vorbit în ziua în care cele două persoane s-au prezentat la domiciliul său pentru semnarea ofertei de donație. Declarațiile martorilor și contextul istoric-social în care a fost încheiat actul exclud cu puterea evidenței existența unui motiv determinant legat de, așa cum s-a arătat mai sus, calitățile statului socialist, schimbarea statutului social avut și dobândirea unui statut agreat de noua ordine socială, dar nu intenția de a gratifica, fiind regula în ceea ce a privit donațiile făcute statului în acea perioadă.
Prin urmare, violența morală concretizată prin presiunile exercitate de exponenții puterii politice din perioada întocmirii actului depășește în acest caz natura unui viciu de consimțământ, situație în care cauza actului poate avea o existență de sine stătătoare, și dobândește valențele unei "cauze de lipsă a cauzei";, ca element distinct față de consimțământ și pe care nu îl presupune în mod necesar, ci din contră, îl exclude, fapt confirmat în speță, știut fiind ca o împrejurare de fapt poate fi circumscrisă mai multor cazuri de nulitate prevăzută de lege.
În considerarea celor de mai sus, instanța a admis acțiunea reclamantului în această privință și, în consecință, va constata nulitatea absolută a contractului de donație încheiat între defuncta Leprich Kati și S. Român, donație autentificată sub nr. 7237/_ și acceptată prin decizia nr. 56/_ a C. ui P. ular al Județului C. .
În privința însă a repunerii părților în situația anterioară, instanța a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată în sensul restituirii în favoarea sa a terenului care a făcut obiect al donației, acesta nefiind succesorul cu titlu particular în drepturile defunctei donatoare în privința terenului, având, cel mult, un drept de creanță în acest sens, drept conturat de cele două convenții sub semnătură privată ce pot fi interpretate ca fiind antecontracte de vânzare cumpărare, testamentul întocmit în favoarea sa vizând doar casa construită pe acel teren, nu și terenul care a făcut obiectul donației. Odată constatată nulitatea absolută a contractului de donație, dreptul de proprietate a statului a fost desființat retroactiv, succesorii legali sau testamentari ai defunctei, neîmprocesuați însă de către reclamant, fiind persoanele care, cu respectarea prevederilor legale speciale în materie (imobile donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului) au vocație pentru repunerea părților în situația anterioară.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant și, drept urmare, a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat între defuncta Leprich Kati și S. Român, donație autentificată sub nr. 7237/_ și acceptată prin decizia nr. 56/_ a C. ui P. ular al Județului
C., cererea reclamantului urmând a fi respinsă în rest.
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs atât pârâtul C. local C. -N. cât și pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice
Prin recursul promovat (f.3) pârâtul C. local C. -N. a solicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii învederează instanței că actul de donație în discuție a fost făcut în forma autentică și chiar de către organul de stat abilitat așa încât este incontestabil că actul de donație în cauză îndeplinește forma ad validitatem cerută de lege, respectiv art. 813 C.civ.
De asemenea, se arată că sunt îndeplinite prev. art. 814 alin. 2 C.civ. privind acceptarea donației, în condițiile în care în prezenta cauză aceasta s-a realizat în cuprinsul actului autentic așa încât acceptarea nu trebuia comunicată donatorului, cum greșit s-a reținut. Chiar donatoarea în cuprinsul ofertei de donație a menționat că scutește donatarul de obligația de a-i comunica decizia de acceptare a donației.
Referitor la cauza actului, apreciază că aceasta trebuie raportată la dreptul obiectiv și nu la considerente de ordin subiectiv, declarația martorilor fiind irelevantă sub acest aspect și nu s-a probat exercitarea unor violențe morale asupra donatoarei cum reține instanța, fiind simple afirmații.
Nu există nici un temei juridic pentru a reține caracterul ilicit al actului de donație, Codul Civil instituind prezumția existenței cauzei și a valabilității cauzei.
Prin recursul promovat (f.5) pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepțiilor invocate cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea cererii învederează instanței în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive că soluția recurată s-a pronunțat atât în contradictoriu cu S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice cât și prin S. Român reprezentat prin C. local C. -N., așa încât se concluzionează că judecătoria nu a fost pe deplin convinsă care este adevăratul reprezentant al statului.
În opinia recurentului, se impunea a se verifica în proprietatea cui se află imobilul litigios, invocându-se prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
Referitor la excepția inadmisibilității se arată că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, aspect la care instanța de fond nu a înțeles să se raporteze.
Pe fondul cauzei precizează că singurele probe privind nulitatea contractului în discuție au fost declarațiile de martori, însă nu s-a putut specifica în concret cu care alte probe din dosar au fost coroborate declarațiile acestora.
Prin întâmpinarea formulată (f.11) intimatul reclamant P. G. solicită respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat în ceea ce privește recursul S. ui Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive că imobilul în litigiu este proprietatea S. ui Român, în administrarea C. ui local al municipiului C. -N., justificându-se astfel calitatea ministerului de reprezentant, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității, pentru a parcurge procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 era necesară obținerea unor hotărâri definitive și irevocabile de anulare sau constatare a nulității donației.
În privința celuilalt recurs consideră că acceptarea donației nu s-a făcut prin actul autentic, ci a fost făcută prin Decizia nr. 56/1978, situație în care nu s-a acceptat donația prin actul respectiv, fiind lipsită de relevanță renunțarea donatoarei la această formalitate.
Pe lângă această cauză de nulitate, există și cea a lipsei autorizării donației, conform art. 811, 817 C.civ., și Decretul nr. 478/1954.
Critica privind cauza actului este neîntemeiată în condițiile în care oferta de donație nu a fost întocmită cu intenția de a-l gratifica pe donatar, ci a fost forțată să încheie acest act, aspect de notorietate la acel moment.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ.,le va admite pentru următoarele considerente:
T. ul va analiza mai întâi excepția inadmisibilității, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin.1 lit.a din Legea nr. 10/2001 conform cărora ";în sensul prezentei legi prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: imobilele donate statului în baza Decretului nr. 410/1948, a Decretului nr. 478/1954, neîncheiate în formă autentică precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C.civ., în acest din urmă caz
dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă";.
Cu alte cuvinte, restituirea acestor imobile donate statului se poate obține în temeiul acestui act normativ care constituie o lege specială de reparație, derogatorie de la dreptul comun.
În urma demersurilor realizate din oficiu de către T., Primăria municipiului C. -N. a comunicat faptul că pentru imobilul în litigiu nu a fost formulată notificare în baza Legii nr. 10/2001 nici de către reclamant, nici de către antecesoarea acestuia, defuncta LEPRICH KATI de la care a dobândit imobilul prin act sub semnătură privată încheiat anterior anului 1989 (f.24).
Prin acțiunea promovată, reclamantul a urmărit constatarea nulității actului de donație, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, invocându-se dispozițiile art. 811, 813, 814, 817 și 966 C.civ. și Decretul nr. 478/1954, prevalându-se de actul menționat doar pentru o parte din teren, pentru diferență obținând atribuirea în proprietate în temeiul Legii 18/1991.
Ca o condiție a restituirii imobilului preluat abuziv se impunea constatarea nulității actului de donație, doar în contextul în care evident, în prealabil s-a formulat în termen o notificare în temeiul dispozițiilor legii menționate anterior și doar dacă actul era încheiat în formă autentică, ceea ce nu este cazul în speță, actul respectiv neîmbrăcând această formă.
Ori, în contextul în care nu sunt întrunite aceste condiții, acțiunea promovată apare ca fiind formulată în temeiul dreptului comun, ceea ce este inadmisibil raportat la principiul specialia generalibus derogant în ciuda susținerilor reprezentantului reclamantului potrivit cărora acest demers se încadrează în procedura reglementată de Legea 10/2001.
Altfel spus, doar urmărind pașii arătați, conform prevederilor Legii nr. 10/2001, imobilul putea trece din proprietatea statului în proprietatea persoanei îndreptățite.
Drept urmare, T. ul va admite excepția inadmisibilității acțiunii promovate, excepție care va profita și celuilalt recurent, C. local al municipiului
C. -N., fiind de ordine publică, motiv pentru care T. ul nu va mai analiza criticile formulate de acesta din urmă.
Față de cele ce preced, T. ul va admite recursurile cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția inadmisibilității.
Admite recursurile declarat de pârâții S. R. PRIN C. LOCAL AL M.
C. -N. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 6816 din_ dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii formulate de reclamantul P.
G. contra recurenților pârâți. Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 15 Martie 2013 OT/G.P. 19 Aprilie 2013
| ← Decizia civilă nr. 3240/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 595/2013. Anulare act → |
|---|
