Decizia civilă nr. 294/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 294/R/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G.
Judecător O. -C. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent S.C. E. R.
A. - R. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 18568 din_, dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat G. B. V. ,
intimat G. A. D., chemat în garanție SC E. R. A. - R. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant G. B. V., personal și asistat de avocat Căprar L. F. și intimatul pârât G. A. D., personal și asistat de avocat O. A. B.
, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatului reclamant G. B. V. întâmpinare din care un exemplar se comunică reprezentantei recurentului.
Se constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatul pârât G. A. D. întâmpinare din care un exemplar se comunică cu reprezentanta intimatului avocat B. A. O. .
T. ul pune în discuție excepția necompetenței materiale a T. ului
C. - Secția civilă, invocată de SC E. R. A. R. SA în cererea de la fila 10, întrucât recursul vizează o hotărâre comercială prin urmare competența ar aparține T. ului Specializat C. .
Reprezentanta intimatul reclamant G. B. V. solicită respingerea excepției întrucât temeiul acțiunii principale este răspunderea civilă delictuală a unei persoane fizice.
Reprezentanta intimatului pârât, avocat O. B., solicită respingerea excepției invocate, apreciind că competența aparține T. ului
C. - Secția civilă, raportat la obiectul acțiunii principale, întrucât cererea de chemare în garanție nu este în măsură să modifice competența instanței.
T. ul după deliberare, respinge excepția necompetenței materiale, invocată de SC E. R. A. R. SA, având în vedere că acțiunea principală are ca obiect răspunderea civilă delictuală a unei persoane fizice, iar cererea de chemare în garanție intră în competența instanței competente să judece cererea principală, în conformitate cu disp. art. 17 C.pr.civ.
Se constată că recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 597,60 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei. Acestea fiind achitate și atașate la dosarul cauzei, recursul este legal timbrat.
Reprezentanta intimatul pârât G. A. D., avocat O. A. B., invocă excepția tardivității recursului declarat de SC E. R. A. R. SA arătând că la instanța de fond recurentul nu a indicat o schimbare de sediu, nu a indicat sediul procesual ales, astfel apreciază că recursul trebuia formulat raportat la prima comunicare a hotărârii de fond. Solicită instanței să se verifice respectarea termenului de recurs.
Reprezentanta intimatul reclamant G. B. V. arată că este de acord cu concluziile formulate de către reprezentanta intimatului pârât G.
A. D., avocat O. A. B. .
T. ul arată că se va pronunța asupra excepției tardivității recursului odată cu fondul cauzei și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatul reclamant G. B. V., avocat Căprar L.
, solicită instanței respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. Susține oral motivele expuse în întâmpinare.
Reprezentanta intimatului pârât G. A. D., avocat O. A. B.
, solicită instanței respingerea recursului formulat de către recurentă și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 18568 din_, dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul G. B. -V., în contradictoriu cu pârâtul G. A. -D. .
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 18.073,83 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost admisă cererea de chemare in garantie formulata de paratul G.
A. -D., in contradictoriu cu chemata in garantie S.C. E. R. A. -
R. S.A. (fosta S.C. ASITRANS S.A.).
A fost obligată chemata in garantie sa plateasca paratului suma de 18.073,83 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.950,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
A fost obligată chemata in garantie sa plateasca paratului suma de 4.450,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
In temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, a fost obligată chemata in garantie la plata catre stat a sumei de 1.700,43 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_, in timp ce petentul G. B. -V. se deplasa cu motociclul proprietate personala, marca D. TI MONS., cu nr. de inmatriculare_, pe str. Eroilor din mun. C. -N., a fost lovit din spate de auto marca VW PASSAT, cu nr. de inmatriculare_, apartinand paratului G. A. -D., condus de acesta. Cele doua vehicule se deplasau pe acelasi sens de mers, iar in momentul in care reclamantul a franat, mergand in coloana, paratul nu a pastrat distanta suficienta si din cauza
neatentiei nu a franat la timp, lovind in partea din spate vehiculul condus de reclamant. In cadrul formularului de constatare amiabila a accidentului, perfectat de reclamant si parat, au fost constatate urmatoarele avarii la vehiculul reclamantului: suport scarita dreapta, schimbator viteza, piston frana, sarit lant, iar la auto apartinand paratului s-au constatat urmatoarele daune: ornament bara fata, suport numar fata (f. 69).
Starea de fapt retinuta mai-sus rezulta din cuprinsul formularului de constatare amiabila accident din data de_, ce se coroboreaza cu pozitia procesuala a reclamantului si paratului, care nu a contestat modalitatea concreta de producere a accidentului, categoriile de avarii produse la cele doua vehicule si nici culpa in producerea accidentului rutier din data de _
.
Mai mult, conform devizului de reparatii intocmit de service-ul auto
S.C. SATIM PRODCOM IMPEX S.R.L., au fost constatate avarii la urmatoarele componente/piese la vehiculul reclamantului: toba finala, suport scarite, cilindru frana spate, bascula completa, pedala schimbator, iar contravaloarea pieselor de inlocuit a fost de 17.763,83 lei, iar manopera de montaj a pieselor a fost in suma de 310 lei (f. 59).
Din examinarea dosarului de dauna EJ 85666/2010, instrumentat de chemata in garantie S.C. E. R. A. -R. S.A. (fosta S.C. ASITRANS S.A.), se observa ca acest dosar a fost deschis de aceasta societate de asigurare in baza politei de asigurare de raspundere civila auto obligatorie seria RO/16/H16/DV nr. 0001461141/_, cu valabilitate aferenta perioadei_ -_, eliberata paratului G. A. -D., in calitate de asigurat de raspundere civila auto obligatorie. Paratul a platit prima de asigurare de 612 lei aferenta, achitandu-se de obligatiile generate de contractul de asigurare perfectat cu chemata in garantie, astfel cum rezulta din mentiunile cuprinse in polita de asigurare in discutie (f. 69).
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert Moldan I., s-a concluzionat că avariile precizate de conducatorii auto si notate in formularul de constatare amiabila a accidentului pot fi rezultatul accidentului declarat de catre acestia, intrucat intre avariile autovehiculelor exista o complementaritate evidenta. De asemenea, devizul prezentat de firma S.C. SATIM PRODCOM IMPEX S.R.L. este legal intocmit si respecta legislatia in vigoare referitoare la reparatii in caz de accident. Mai mult, piesele indicate in deviz si manopera sunt necesare pentru remedierea vehicului reclamantului, iar toate piesele indicate in deviz sunt pozitionate in partea dreapta a motocicletei si s-au putut avaria prin caderea vehiculului pe partea drepta dupa impact (f. 148-150).
Instanta a retinut ca cererea de despagubire formulata de reclamant, in calitate de persoana pagubita prin culpa paratului, persoana asigurata de raspundere civila auto obligatorie la societatea de asigurare chemata in garantie, a fost respinsa, in considerarea faptului ca avariile celor doua vehicule implicate in accidentul din data de_ nu sunt complementare, asiguratorul motivandu-si cererea de respingere prin prisma prevederilor art. 45 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
Prin cererea de chemare in judecata promovata, reclamantul tinde sa obtina acoperirea prejudiciului direct de la paratul G. A. D., in calitate de autor al prejudiciului si pe temeiul raspunderii civile delictuale, precum si avand in vedere refuzul asiguratorului de achitare a despagubirilor.
Instanta a retinut ca, de plano, o astfel de actiune nu este inadmisibila fata de prevederile speciale ale Legii nr. 136/1995. Ideea existentei unui
contract de asigurare de raspundere civila perfectat de autorul faptei prejudiciabile cu un asigurator nu exclude regresul persoanei prejudiciate cu o actiune in raspundere delictuala in contra autorului prejudiciului, ramand acestuia din urma, la randul sau, o actiune in regres in contra asiguratorului, pe temeiul raspunderii contractuale, stiuit fiind ca relatiile dintre autorul faptei prejudiabile si asigurator sunt guvernate de regulile raspunderii contractuale.
Astfel, ansamblul probator de la dosarul cauzei confirma susținerile petentului cu privire la contravaloarea lucrărilor de reparație necesar a fi realizate la vehiculul proprietatea sa - motociclu marca D. ti Monster cu nr. de înmatriculare_, ca urmare a accidentului rutier, în sensul că valoarea reală a manoperei și a pieselor necesare reparației autovehiculului, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a devizului de lucrări, coroborate cu mențiunile din formularul de constatare amiabila a producerii accidentului din data de_, este de 18.073,83 lei.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 998 C. civil, "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara";. În completare, art. 999 C. civil, precizează că omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prim neglijența sau imprudența sa";.
Aceleași temeiuri legale stabilesc că, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesară îndeplinirea mai multor condiții, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția celui care a cauza prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Instanța a apreciat că pretențiile deduse prezentei judecăți sunt justificate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtului G. A. D. la plata sumei de 18.073,83 lei în favoarea reclamantului G. B. V., cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciul efectiv încercat de reclamant ca urmare a săvârșirii faptei ilicite prejudiciabile săvârșite de către pârât.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului, conform art. 998-999 C.civ., care este ținut să răspundă pentru prejudicii cauzate prin fapta sa culpabilă.
În ceea ce privește fapta ilicită a pârâtului (delict civil), instanța a reținut că aceasta constă în aceea că, la data de_, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ca urmare a nepastrarii distantei sufiente si neatentiei, acesta a intrat în coliziune cu vehiculul reclamantului marca Monster D. ti cu nr. de inmatriculare_, rezultând avarierea ambelor vehicule.
Fapta ilicită este dovedită de ansamblul probelor existente la dosarul cauzei si analizate mai-sus. Deopotriva, culpa paratului in producerea accidentului si a pagubei incercate de reclamant sunt dovedite neechivoc de pozitia procesuala a paratului, actele de la dosarul de dauna instrumentat de parata, cat si de concluziile expertului judiciar cuprinse in raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea auto, efectuata in cauza.
Pentru cele arătate mai-sus, instanța a reținut, ca dovedite, atât existența faptei ilicite cât și vinovăția pârâtului.
Relativ la condiția existenței unui prejudiciu, se reține că prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, constă în efectul negativ suferit de
o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană. Pentru a putea fi susceptibil de reparare, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
În speță, prejudiciul pretins de către reclamant constă în pagubele produse vehiculului său.
Relativ la pagubele materiale produse, instanța a reținut că acestea au caracter cert atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.
Astfel, din actele depuse la dosar în probațiune, rezultă că vehiculul marca Monster D. ti cu nr. de înmatriculare_, a suferit numeroase avarii în urma producerii accidentului rutier, prejudiciul încercat de către reclamant fiind astfel cert și constă în rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv, și anume dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului mobil -vehiculul, prejudiciul patrimonial fiind evaluabil în bani.
În privința condiției ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă, instanța a reținut că nu s-a acoperit prejudiciul încercat de către reclamant, iar, desi pârâtul a fost asigurat de răspundere civilă auto obligatorie, s-a respins cererea de despagubire.
Ca atare, în calitate de autor al faptei ilicite prejudiciabile, paratul este ținut a acoperi în întregime prejudiciul suferit de reclamant.
Cu privire la raportul de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de către pârât și prejudiciul produs reclamantului, instanța reține că acesta este dovedit, potrivit mijloacelor de proba administrate in cauza si analizate in paragrafele anterioare.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că în sarcina pârâtului G.
A. -D. sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 C.civ, prejudiciul înregistrat de proprietarul vehiculului cu nr. de înmatriculare_, reclamantul G. B. -V., fiind consecința nemijlocită a conduitei ilicite a pârâtului. Așadar, instanța a admis acțiunea formulată de către reclamant și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 18.073,83 lei, cu titlu de daune materiale în favoarea petentului.
Referitor la cererea de chemare in garantie promovata de paratul G.
A. -D., in contradictoriu cu chemata in garantie S.C. E. R. A. -
R. S.A. (fosta S.C. ASITRANS S.A.), instanta a retinut ca aceasta este fondata, fiind obligata chemata in garantie la plata catre parat a sumei de 18.073,83 lei, cu titlu de daune-interese, pe temeiul raspunderii contractuale. Instanta a avut in vedere, in esenta, ca intre parat si chemata in garantie exista un contract de asigurare de raspundere civila auto obligatorie RCA, valabil incheiat, conform politei RCA seria RO/16/H16/DV nr. 0001461141/_ (f. 69), cu valabilitate cuprinsa intre_ -_ . Mai mult, paratul s-a achitat in mod corespunzator de obligatiile contractuale izvorate din contractul de asigurare, achitand prima de asigurare de 612 lei, astfel cum rezulta fara echivoc din cuprinsul politei de asigurare amintite (f. 69). Pe de alta parte, evenimentul asigurat s-a produs in interiorul perioadei de valabilitate, respectiv in data de_, iar paratul, in calitate de asigurat, este vinovat de producerea accidentului rutier si, implicit, de producerea daunelor la vehiculul apartinand reclamantului, in acord cu considerentele expuse anterior.
Ca atare, in mod nejustificat societatea de asigurare chemata in garantie a respins cererea de chemare de despagubire formulata de reclamant in dosarul de dauna EJ 85666/2010, iar eventualele probe
tehnice (expertiza extrajudiciara efectuata de chemata in garantie) nu sunt opozabile nici reclamantului si nici paratului. Instanta a retinut ca refuzul de acordare a depagubirii s-a motivat prin prisma art. 45 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010, si anume pentru lipsa unei corespondente intre avariile produse la vehiculul reclamantului si cele cauzate la auto apartinand paratului. Or, asa cum s-a expus anterior, ansamblul probator administrat in cauza a confirmat sustinerile reclamanului si paratului cu privire la dinamica producerii accidentului, culpa paratului in producerea accidentului, cat si intinderea prejudiciului incercat de catre reclamant.
Tinand seama de finalitatea contractului de asigurare de raspundere civila auto obligatorie RCA, precum si vazand dispozitiile art. 9, art. 41, art. 49 si art. 54 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in
R., chemata in garantie, in calitate de asigurator, este tinuta sa suporte contravaloarea prejudiciului cauzat tertelor persoane de propriul asigurat, care, de altfel, achita prima/primele de asigurare tocmai pentru a se pune la adapost de o eventuala raspundere civila fata de terte persoane pagubite prin fapta sa in calitate de conducator auto.
In consecinta, temeiul raspunderii asiguratorului fata de propriul sau asigurat, respectiv fata de paratul G. A. D., este cel al raspunderii contractuale, raportul dintre parti fiind unul comercial. Prin urmare, instanta a dispus obligarea chematei in garantie la plata catre parat, cazut in pretentii in actiunea principala, la plata sumei de 18.073,83 lei, cu titlu de daune-interese, conform art. 969 C.civ. anterior (in vigoare la data incheierii contractului de asigurare), art. 9, art. 41, art. 49 si art. 54 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in R. . In sarcina chematei in garantie sunt intrunite cumulativ conditiile raspunderii contractuale.
Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și reținând culpa procesuală a pârâtului G. A. -D., precum și soluția ce se impune cu privire la actiunea principala, instanța a dispus obligarea paratului la plata in favoarea reclamantului a sumei de 3.950,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand 1.200,43 lei - taxa judiciara de timbru si timbru judiciar (f. 2 verso, 3-6), 500 lei onorariu expert (113,155-156) si 2.250 lei, onorariul avocatial (f. 157-158).
De asemenea, vazand solutia dispusa cu privire la cererea de chemare in garantie si retinand culpa procesuala a chematei in garantie, instanta a dispus obligarea acesteia la plata catre parat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial (f. 159), cat si la plata sumei 3.950,43 lei, pe care paratul este nevoit sa o suporte in actiunea principala, culpa in demararea procesului revine chematei in garantie.
Totodata, instanta a retinut ca in favoarea paratului G. A. D. instanta a admis cererea de acordare ajutor public judiciar, sub forma scutirii de plata taxelor de timbru aferente cererii incidentale (tjt - 1.195,43 lei, tj - 5 lei), precum si de plata cotei corespunzatoare din cuantumul onorariului definitiv cuvenit expertului Moldan I. (500 lei fiind cota corespunzătoare ce a facut obiectul cererii), costuri judiciare ce au fost suportate in mod provizoriu de catre stat. In temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, a obligat chemata in garantie la plata catre stat a sumei de 1.700,43 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chemata în garanție
S.C. E. R. A. R. S.A., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și în urma unei noi expertize tehnice sau cel
puțin supliment la expertiză, să se dispună obligarea la plata directă către reclamant, doar a valorii maxime a despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea recurată este netemeinică și nelegală prin prisma faptului că instanța a acordat o sumă de bani, respectiv 18.073,83 lei, ca valoare de reparații a unei motociclete vechi de 16 ani la data daunei și care valora, în opinia lor doar 4.094,14 lei, respectiv 3.070.61 lei valoare maximă a despăgubirii. Astfel suma la care au fost obligați, 18.073,83 lei - ca valoare de reparație - depășește de 4,5 ori valoarea bunului la data daunei.
Despăgubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a făcut asigurarea.
Prin hotărârea pronunțată s-au încălcat dispozițiile art. 27 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R. (în forma veche, înainte de Noul Cod Civil), text care a fost reluat în art. 2217, alin. 1 din Noul Cod Civil: Despăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.
Oricât s-a insistat, instanța a dispus doar stabilirea cuantumului pagubei (18.073.83 lei) fără a ține cont de valoarea bunului la data daunei (4.094,14 lei), ori de valoarea maximă a despăgubirii, stabilită ca diferență dintre valoarea bunului și valoarea rămasă (epava), valoare maximă a despăgubirii stabilită de EURO INS ca fiind de 3.070,61 lei.
În această situație, despăgubirea acordată este de 4,5 ori mai mare decât valoarea bunului la data daunei și apare ca o sumă de restaurare a unui bun vechi.
Potrivit art. 3041"Recursul declarat impotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele". Având în vedere că hotărârea pronunțată este supusă doar recursului, nu și apelului, motivarea recursului nu este limitata la motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod pr. civ.
În speță, recurenta consideră că nu există motive pentru casarea
sentinței nr. 18568/2012 și solicită modificarea hotărârii pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 "hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".
Societatea recurentă a fost chemată în garanție în dos._ de către pârâtul G. A. D. . S.C. E. R. A. R. S.A. a încheiat la data de_ 9 o poliță de asigurare RCA seria și nr. RO/16/H16/DV 0001461141 care avea ca obiect asigurarea autovehiculului Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ .
Reclamatul și pârâtul au susținut că la data de_ între cele două părți a avut loc un accident rutier, în care pârâtul conducând autoturismul Volkswagen Passat aflat pe b-dul Eroilor din C. -N., a lovit în spate motociclul condus de reclamat marca D. ti Monster. În urma accidentului, părțile au completat formularul de constatare amiabilă, în cuprinsul căruia a fost descris accidentul, iar pârâtul și-a asumat culpa pentru producere accidentului.
După efectuarea constatărilor cu privire la pagubele suferite de motociclul_, pe baza documentelor aflate la dosar de daună EJ 85666, inspectorii de daună ai societății recurente au stabilit ca există mai multe neconcordanțe în privința producerii evenimentului rutier.
Întrucât nu există corespondență între avariile celor două autovehicule implicate în eveniment, s-a considerat că evenimentul s-a produs în alte condiții decât cele consemnate de cei doi conducători auto în formularul de constatare amiabilă de accident.
Așa cum s-au exprimat prin întâmpinare și interogatoriul depus pentru termenul din data_, nu s-a putut stabili dacă există o faptă ilicită a asiguratului lor și dacă există legătura de cauzalitate între această faptă ilicită și avariile suferite de autovehiculul reclamantului pentru a fi întrunite condițiile prevăzute de art. 992 Cod civ., astfel încât nu li se poate imputa un refuz nejustificat de achitare a despăgubirii.
Printr-o cerere depusă pentru termenul din data de_, s-a solicitat instanței efectuarea unei expertize tehnice judiciare care sa aibă următoarele obiective: 1. stabilirea dacă avariile existente de pe motociciul cu nr de înmatriculare_ corespund sau nu celor relatate de părți; 2. stabilirea dinamicii evenimentului rutier; 3. stabilirea valorii maxime a despăgubirilor conform dispozițiilor art. 50 din Ordinul CSA nr. 5/2010 incident la data producerii evenimentului rutier.
Instanța a dispus în cauză efectuarea unei expertiză tehnice judiciare și au fost stabilite următoarele obiective: să precizeze expertul dacă avariile declarate de cei doi conducători auto au fost rezultatul exclusiv al evenimentului rutier, avându-se în vedere dinamica accidentului, schițele accidentului si descrierea evenimentului făcută de părți, eventual inclusiv prin interogatoriul ce se vi lua în cauză; să se precizeze pentru fiecare reper avariat/autovehicul care sunt soluțiile tehnologice necesare pentru remedierea avariilor ținând cont de prevederile art. 50 din Ordinul CSA/2010; evaluarea costurilor de înlocuire/reparare a pieselor auto/autovehiculului, inclusiv manopera aferentă remedierii avariilor.
In primul rând, în speță nu s-a putut face dovada convocării societății recurente, cu toate că pe prima filă a Raportului de expertiză este făcută mențiunea conform căreia societatea a fost convocată, însă reprezentații societății nu s-au prezentat.
În al doilea rând, raportul de expertiză a fost întocmit fără a se consemna punctul lor de vedere, fără a se consulta dosarul de daună deschis la societatea recurentă, fără a se vizualiza fotografiile efectuate și fară a se inspecta bunurile/autovehiculele implicate în accident. Mai mult, acesta nu conține date tehnice cu privire la obiectivele stabilite de instanță.
Cu toate că a solicitat instanței la pct. 3 al cererii lor pentru termenul din data de_ stabilirea valorii maxime a despăgubirilor, instanța a respins cererea, motivând faptul că nu stabilește expertul ceea ce dispune instanța.
În mod greșit, instanța a stabilit ca obiectiv final al expertizei determinarea valorii pieselor și a manoperei necesare reparației. În stabilirea obiectivelor expertizei nu a avut în vedere dispozițiile art. 27 din Legea 136/1995, reiterate în Noul cod civil la art 2217 care stabilesc că "Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat" și că "Despăgubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat cuantumul pagubei si nici suma la care s-a făcut asigurarea".
De asemenea, acest principiu de drept al asigurărilor este cuprins și in art. 50 pct. 1 din Ordinul CSA nr.5/2010 incident la data producerii evenimentului rutier: "Despăgubirile pentru vehicule nu pot depasi cuantumul
pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului si nici limita de despăgubire prevăzuta in polița de asigurare RCA".
Instanța nu a ținut cont de faptul că la momentul producerii evenimentului rutier motociclul avea o vechime de 16 ani și 43.000 km. Expertul a evaluat doar valoarea pieselor și a manoperei de reparație și a stabilit o sumă totală de 18.073,83 lei, iar potrivit acestor dispoziții legale trebuia stabilit ca obiectiv al expertizei valoarea motociclului la momentul producerii accidentului pentru ca mai târziu instanța să nu acorde despăgubiri care în mod evident depășesc valoarea bunului asigurat la data producerii evenimentului rutier.
Cu toate că au formulat în cauză obiecțiuni la Raportul de expertiză, instanța a soluționat cauza, fară să ia în considerare cele expuse de ei, doar având în vedere poziția procesuală a reclamantului și a pârâtului, cele menționate în cuprinsul formularului de constatare amiabilă a accidentului din data de_ și Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert Moldan I. .
Un alt argument al temeiniciei recursului lor îl constituie faptul că expertul afirmă că nu s-a reparat motocicleta avariată în accident. M. ivul e lesne de înțeles: valoarea reparațiilor depășește de 4,5 ori valoarea motocicletei. Prin suma dispusă de instanță, reclamantul ar putea achiziționa 4 - 5 astfel de motociclete.
Deoarece sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, consideră că sunt îndreptățiți să solicite modificarea hotărârii atacate.
De asemenea, solicită efectuarea unei noi expertize tehnice auto sau efectuarea unui supliment al expertizei deja efectuate în dosar, cu obiectul determinarea valorii maxime a despăgubirii, ținând cont de valoarea bunului la data daunei, uzura, vechimea, valoare rămasă, iar în urma acesteia, obligarea doar la plata valorii maxime a despăgubirii, astfel cum prevăd dispozițiile art 27 din Legea 136/1995 reiterate în art. 2217 Noul Cod civil. Potrivit art. 292 al. 1 Cod pr. Civ. aplicabile și recursului, instanța "...poate încuviința si administrarea probelor a căror necesitate rezulta din dezbateri".
În temeiul art. 300 al. 2 și 3, solicită instanței suspendarea
executării hotărârii recurate, motivat pe următoarele:
executarea hotărârii, nelegale și netemeinice, ar aduce grave prejudicii atât recurentei, prin executarea unei sume de 6 ori mai mare decât maximul legal, cât și reclamantului și pârâtului din cererea inițială prin întoarcerea ulterioară a executării silite.
punerea în executare a unei hotărâri de 18.073,83 lei, plus cheltuielile de judecată, comportă cheltuieli de executare mari pentru creditor atât la investirea executorului judecătoresc cât și ulterior la
întoarcerea executării silite (care vor fi tot în sarcina creditoarei) deoarece hotărârea recurată este în mod vădit netemeinică și nelegală.
în situația respingerii cererii de suspendare a hotărârii recurate, aceasta poate fi pusă în executare silită, iar o întoarcere a executării silite este greu de realizat, pârâtul G. A. D. în favoarea căruia au fost obligați să achite suma este o persoană cu venituri modeste/fară venituri care a beneficiat de ajutor public judiciar la instanța de fond.
cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, trebuie admisă și prin prisma faptului că reclamantul și pârâtul, precum și apărătorii acestora au înțeles faptul că valoarea despăgubirii nu poate depăși valoarea bunului la data daunei și că există o valoarea maximă a
despăgubirii (situată sub valoarea bunului la data daunei, scăzând uzura) însă au continuat în pretenții pentru suma de reparație a vehiculului.
se obligă să depună cauțiunea pe care o va dispune instanța.
Prin întâmpinarea formulată intimatul
G. A. D. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii de fond.
Un prim motiv de recurs al recurentei S.C. E. R. A. R.
S.A. se referă la faptul că instanța de fond ar fi greșit în momentul în care a pronunțat dispozitivul hotărârii prin aceea că în mod neîntemeiat a dispus obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în favoarea reclamantului iar apoi obligarea recurentei-chemata în garanție la plata despăgubirilor în favoarea paratului-intimat.
Critica recurentului, relativ la acest prim motiv de recurs este total neîntemeiată, în condițiile în care în prezenta cauză instanța de fond a fost investită să judece concomitent două cereri, respectiv cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul G. B. V. în contradictoriu cu pârâtul G. A. D., cerere întemeiată pe răspunderea delictuală și cererea de chemare în garanție formulată de către subsemnatul pârât G. A. D. în contradictoriu cu S.C. E. R. A. R. SA, întemeiată pe răspunderea contractuală. Așadar, având în vedere cele două cereri formulate în cauză, instanța de fond avea obligația să pronunțe câte o soluție cu privire la fiecare dintre cele două cereri, astfel că în mod corect a admis ambele cereri.
Raportat la cadrul procesual care, în baza principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, este ales întotdeauna de către reclamant, iar reclamantul a ales să formuleze cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul, instanța de fond nu avea posibilitatea legală să oblige chemata în garanție la plata directă în favoarea reclamantului a despăgubirilor bănești, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
O altă critică formulată de recurentă vizează cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată, respectiv suma de 18.073,83 lei. Apreciază că această critică este total neîntemeiată, în condițiile în care, pe de o parte, pârâtul a solicitat obligarea chematei în garanție doar la plata prejudiciului cu care urma să cadă în pretenții, prejudiciu care a fost cuantificat la momentul depunerii raportului de expertiză, iar pe de altă parte, cuantumul despăgubirilor și implicit avariile suferite au reieșit din întreaga probațiune administrată în cauză, respectiv devizul de reparații întocmit de service-ul auto S.C. Satim Prodcom Impex SRL (f.59 din dosar fond), formularul de constatare amiabilă de accident (f. 69), raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză de expert Moldan I. (f. 148-150), dosarul de daune întocmit, interogatoriile ce au fost administrate.
Recurenta a ales să invoce în faza recurslui apărări noi ce vin în contradicție cu apărările inițiale formulate prin întâmpinarea la cererea de chemare în garanție, ceea ce nu poate fi primit de către instanța de recurs, raportat la prevederile art. 292 C.pr.civ., 294 C.pr.civ. coroborat cu art. 316 C.pr.civ.
Cu alte cuvinte, recurenta a ales să-și schimbe poziția procesuală în recurs, în sensul că inițial prin întâmpinarea formulată la dosarul de fond a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată, motivând că avariile celor două vehicule implicate în accident nu corespund, conform art. 45 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 5-2010 (f. 48-50), iar ulterior, prin recursul formulat recurenta este de acord cu plata despăgubirilor însă
într-un cuantum mai mic, solicitând în mod expres prin recurs obligarea
"la plata directă către reclamant, doar a valorii maxime a despăgubirii".
Or, critica hotărârii instanței de fond nu putea să vizeze decât soluția dată de judecătorul fondului cu privire la apărările care au fost formulate de către chemata în garanție în prima etapă procesuală. Iar cât timp chemata în garanție nu și-a făcut apărări în sensul limitării despăgubirilor, consideră că această apărare este neavenită în recurs.
Totodată arată faptul că, acest cuantum al despăgubirilor a fost depus de către reclamant și înainte de deschiderea procesului, fiind depus la societatea de asigurare acest deviz existând în dosarul de daune ce a fost depus la dosarul instanței de către chemata în garanție. Astfel, încă de la acel moment chemata în garanție avea posibilitatea să-și formuleze apărări și raportat la acest cuantum al despăgubirilor.
Or, pe tot parcursul procesului, chemata în garanție a avut o singură poziție procesuală, respectiv de respingere a cererii de obligare la plata despăgubirilor, în integralitatea lor, fără a depune la instanța de fond vreun înscris cu care să combată cuantumul despăgubirilor.
Raportat la cuantumul despăgubirilor, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că incidentul rutier a avut loc, că au fost produse daune în prejudiciul reclamantului, că aceste daune au fost constatate atât prin formularul de constatare amiabilă cât și prin dosarul de daune care a fost format la societatea de asigurări, chemata în garanție, iar cuantumul prejudiciului a fost stabilit atât conform devizului de reparații întocmit de service-ul auto S.C. Satim Prodcom Impex SRL cât și prin expertiza judiciară ce s-a întocmit în cauză.
Astfel, din concluziile raportului de expertiză tehnică, întocmit de către expert Moldan I., legal, cu citarea tuturor părților, a reieșit că avariile precizate de conducătorii auto și notate în formularul de constatare amiabilă a accidentului sunt rezultatul accidentului declarat de aceștia întrucât între avariile autovehiculelor există o complementaritate evidentă. De asemenea, devizul prezentat de firma SC Satim Prodcom Impex SRL este legal întocmit și respectă legislația în vigoare referitoare la reparații în caz de accident. Mai mult, piesele indicate în deviz și manopera sunt necesare pentru remedierea vehiculului reclamantului, iar toate piesele indicate în deviz sunt poziționate în partea dreaptă a motocicletei și s-au avariat prin căderea vehiculului pe partea dreaptă după impact.
Așadar, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, reiese faptul că prima instanță a stabilit valoarea despăgubirilor în mod corect și conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
În mod cu totul inexplicabil chemata în garanție, deși avea obligația să depună la dosar întâmpinare și totodată să anexeze toate înscrisurile și să indice toate probele de care înțelege să se folosească în probațiune, aceasta nu a făcut-o, înțelegând să depună doar în faza recursului un înscris, care emană de la aceasta, prin care ar aprecia o altă valoare a despăgubirilor, schimbându-și totodată poziția procesuală față de cea inițială.
Nici o probă administrată în dosarul cauzei nu demonstrează că despăgubirile dispuse de către instanța de fond ar depăși valoarea bunului din momentul producerii accidentului, iar înscrisurile depuse de recurent o dată cu recursul formulat, referitoare la valoarea autovehiculului nu sunt
opozabile nici reclamantului și nici pârâtului, fiind un înscris ce provine de la recurenta.
Deși recurenta critică parțial soluția instanței de fond, apreciind că se impune obligarea sa la plată, fiind criticat doar cuantumul despăgubirilor, totuși în motivare recurenta reiterează apărările inițiale din întâmpinare, cum că în cauză nu există corespondență între avarii și că nu s-a putut stabili dacă există o faptă ilicită a asiguratului și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și avariile suferite de autovehiculul reclamantului.
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de fond în mod corect a reținut că sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale.
De asemenea, raportat la refuzul recurentei-chemată în garanție, de a acorda despăgubirile solicitate, instanța de fond în mod corect l-a calificat ca fiind unul nejustificat. Chiar dacă recurenta și-a motivat refuzul de acordare a despăgubirilor prin prisma art. 45 pct 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010, și anume pentru lipsa unei corespondențe între avariile produse la cele două autovehicule, ansamblul probator administrat în cauză a confirmat susținerile reclamantului și ale pârâtului cu privire la dinamica producerii accidentului.
O altă critică adusă hotărârii de către recurentă vizează obiectivele încuviințate de către instanța de fond, recurenta apreciind că instanța de judecată nu a încuviințat obiectivele recurentei.
Această critică este cu totul neîntemeiată, în condițiile în care probele au fost încuviințate la termenul de judecată din data de_, inclusiv obiectivele la raportul de expertiză, în condiții procedurale, la acest termen de judecată recurenta nefiind prezentă la dezbateri, cu toate că a fost legal citată.
Referitor la obiectivele chematei în garanție, pe de o parte acestea au fost formulate tardiv la termenul din data de_, chiar și după ce au fost convocate părțile de către expert (convocarea fiind pe data de_ ) iar pe de altă parte, deși au fost tardiv formulate, totuși instanța le-a pus în discuția părților și în mod corect le-a respins ca fiind neconcludente cauzei, cu atât mai mult cu cât aceste obiective au fost formulate în mod similar de către pârât.
La fel de neîntemeiate sunt și criticile referitoare la faptul că instanța de judecată a soluționat cauza fără să ia în considerare obiecțiunile formulate de către recurentă.
Potrivit prevederilor art. 212 C.proc.civ. ..Dacă instanța de judecată nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză (al.l); Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării (al. 2).,,
Raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei pentru termenul din data de_, dată la care atât reclamantul prin reprezentant cât și pârâtul prin reprezentant au arătat că nu solicită termen pentru studiu, deoarece lecturaseră raportul de expertiză anterior, au arătat de asemenea că nu au obiecțiuni la expertiză, iar singurul motiv pentru amânarea cauzei a fost pentru că reprezentantul chematei în garanție a solicitat un termen pentru studiu expertiză.
Or, de la data de_, consideră că, chemata în garanție avea timp suficient până la data de_ să depună la dosarul cauzei, în timp util, obiecțiunile la raportul de expertiză.
Astfel, termenul pentru formularea în condiții procedurale a obiecțiunilor era până la termenul din data de_, iar recurenta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale, depunând o cerere cu obiecțiuni la expertiză după închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei și după momentul în care instanța de judecată a rămas în pronunțare, astfel că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu trebuie să se pronunțe asupra lor, fiind formulate in limine litis, conform art. 212 C.proc.civ. coroborat cu art. 105 alin.2 și art. 108 alin. 3 C.proc.civ.
Chiar și în situația în care ar fi fost formulate obiecțiunile în termen legal, aceasta nu conducea neapărat la concluzia că instanța trebuie să le și încuviințeze, întrucât expertiza a lămurit cauza sub toate aspectele.
Este nefondată critica recurentei cu privire la faptul că expertiza nu ar fi fost efectuată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, inclusiv citarea tuturor părților din dosar. Din contră, expertul a convocat părțile pentru data de_, însă din partea recurentei nu s-a prezentat nici un reprezentant. Ba mai mult, din discuțiile purtate cu d-nul expert acesta s-a prezentat și la societatea de asigurări pentru a vizualiza și eventualele fotografiile ce au fost făcute celor două autovehicule.
Chiar și în situația în care expertul ar fi omis citarea recurentei, este vorba despre o nulitate relativă, care nu poate fi invocată decât în condițiile prevăzute de art. 108 al. 3 C.proc.civ., însă recurenta nu a invocat acest motiv în termenul legal.
Potrivit prevederilor art. 108 al. 3 C.proc.civ. "neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond".
Așadar, efectuarea raportului de expertiză cu nesocotirea dispozițiilor art. 208 C.proc.civ. reprezintă o neregularitate procedurală sancționată cu nulitatea relativă. Dacă excepția de nulitate nu a fost valorificată în condițiile prevăzute de art. 108 al. 3 C.proc.civ. recurentul este decăzut din dreptul de a invoca nulitatea actului.
Pârâtul dorește să învedereze instanței de recurs faptul că, pe întreaga desfășurarea a procesului la instanța de fond, recurenta a dat dovadă de o totală rea-credință, încercând la fiecare termen tergiversarea cauzei, formulându-și de fiecare dată apărările tardiv, inclusiv obiecțiunile la expertiză fiind depuse după concluziile pe fond, recurenta sperând astfel într-o repunere a cauzei pe rol și astfel vizând tergiversarea procesului.
Din lecturarea motivelor de recurs formulate reiese faptul că recurenta înțelege sa-și întemeieze calea de atac formulată doar pe prevederile art. 304 al. 9 C.proc.civilă, apreciind că nu se impune casarea sentinței, dar cu toate acestea, solicită prin formularea recursului la pct. 2
- efectuarea unei noi expertize tehnice sau a unui supliment la expertiza tehnică auto, probațiune inadmisibilă în faza recursului.
Prevederile legale sus menționate pot fi invocate ca motiv de recurs în situația în care "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,, ceea ce nu se verifică în cazul sentinței atacate cu recurs în prezenta cauză.
Pentru o interpretare corectă a prevederilor art. 304 a!. 9 C.proc.civilă, trebuie subliniat faptul că legiuitorul a înțeles să se refere la acele situații în care hotărârea este lipsită de un fundament juridic. Lipsa unui fundament juridic înseamnă "absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată",
or, sentința de fond este în mod temeinic motivată în drept. (I. Deleanu, Tratat de procedură civilă).
Referitor la cererea de suspendare pârâtul consideră că se impune respingerea cererii ca neîntemeiată.
Din prevederile art. 300 alin (2) C. pr.civ. rezultă că acordarea suspendării trebuie să fie motivată, nefiind suficient, pentru admiterea cererii, faptul că s-a declarat calea de atac.
În motivarea cererii de suspendare recurenta a făcut doar simple afirmații nedovedite, respectiv faptul că executarea sentinței ar aduce recurentei grave prejudicii prin achitarea sumei de 18.073,83 lei, fără a avea certitudinea că își va putea recupera suma de la subsemnatul pârât în situația întoarcerii executării silite.
Suspendarea executării unei hotărâri judecătorești constituie o situație de excepție și poate fi dispusă numai în condiții deosebite, când se dovedește inclusiv prejudiciul iminent pe care l-ar avea de suportat recurenta în eventualitatea în care hotărârea ar fi executată.
Cererea de suspendare formulată este neîntemeiată, în condițiile în care pârâtul nu s-a adresat cu o cerere, fie recurentei în mod direct, fie prin executor în vederea punerii în executare a sentinței, astfel că nu se justifică argumentarea recurentei cu privire la vreo întoarcere a executării sau de incertitudinea și dificultățile pe care le-ar avea de întâmpinat într-un asemenea demers.
Potrivit dispozițiilor art. 300 (2) raportat la art. 403 (1) Cod procedura civila instanța sesizata cu judecata recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate, după depunerea unei cauțiuni.
Așadar, pe de o parte, se impune ca recurenta să achite cauțiunea fixată de către instanța de judecată, iar pe de altă parte, motivele invocate de recurentă nu sunt de natura a conduce la suspendarea executării silite.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul
G. B. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii de fond, cu cheltuieli de judecată.
Așa după cum rezultă din probele administrate la dosarul cauzei (formularul de constatare amiabilă, interogatorii, expertiză auto) reclamantul nu a avut nici o culpă în producerea evenimentului rutier care a avut ca urmare avarierea gravă a motociclului pe care îl dețin, așa încât este firesc ca repararea daunei pe care a suferit-o să fie una integrală.
Această reparație integrală a prejudiciului i se cuvine, pe temeiul răspunderii delictuale, ale cărei condiții sunt întru totul îndeplinite raportat la pârâtul din acțiunea introductivă, G. A. -D., așa după cum corect și pe larg se motivează în cuprinsul sentinței recurate.
Ca atare, apreciază că, în speța de față nu sunt aplicabile dipozițiile art. 2217 alin 1 Cod civil, invocate de recurent, care arată că: "Despăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată".
Acest text legal nu se subscrie domeniului prezentei spețe, în primul rând pentru că instanța a ajuns la stabilirea sumei de 18073,83 lei cu titlu de daune materiale prin aplicarea regulilor răspunderii civile delictuale și în subsidiar, întrucât textul invocat de către recurent se referă la asigurarea de bunuri, în general, nu la asigurarea de răspundere civilă, reglementată distinct în art. 2223-2226 Noul Cod civil.
Recurentul critică sentința instanței de fond prin raportare la modul în care s-a dispus și efectuat Raportul de expertiză tehnică auto, fără a mai susține "necorespondența dintre avariile vehiculelor implicate în evenimentul rutier", așa cum susținea în fața primei instanțe. Reamintim și noi toate împrejurările relevante cu privire la această expertiză, tocmai pentru a evidenția faptul că recurentul este cel care prezintă lucrurile în mod denaturant, cu intenția clară de a a face solicitări noi fața de cele
formulate înaintea primei instanțe, sau chiar de a reitera solicitări la care, el însuși a renunțat în fața instanței de fond.
Astfel arată faptul că la termenul din data de_, deși la dosarul cauzei au fost depuse de către chematul în garanție întâmpinare și copie a dosarului de daună, acesta nu a fost asistat/reprezentat. În acest context, reprezentanții reclamantului și ai pârâtului au propus probe: interogatoriile tuturor părților și respectiv expertiza auto, stabilindu-se totodată obiectivele acestei expertize, numele expertului și modalitatea în care urmează a se efectua plata avansului pentru expertiză.
Abia la următorul termen de judecată - fixat pentru data de_, chematul în garanție a fost reprezentat. Așa cum rezultă din încheierea de ședință - filele 125-126, în timpul interogatoriului luat intimatului, reprezentantul societății de asigurări a formulat o serie de întrebări verbale, fără să formuleze însă nici un fel de obiective suplimentare pentru expertiza, care încă nu fusese depusă la dosarul cauzei.
Abia ulterior acestui termen de judecată - în data de_, reprezentantul chematei în garanție a depus o "cerere de efectuare a unei expertize", menționând în acest înscris, trei obiective.
La termenul de judecată următor - din data de 1 februarie 2012, reprezentantul societății de asigurări nu s-a prezentat, iar instanța a dispus citarea chematei în garanție, cu mențiunea de a preciza dacă își susține cererea ca fiind o cerere de suplimentare a obiectivelor la expertiză sau de înlocuire a expertului - fila 135. Citația cu acesta mențiunea fost primită de către reprezentantul chematei în garanție - fila 145.
In data de_, expertul Moldan I., numit în cauză, a citat părțile, în vederea furnizării tuturor informațiilor și documentelor necesare întocmirii raportului de expertiză, convocare la care societatea de asigurări nu s-a prezentat (dovada convocării recurentului se află la filele 140, 153), iar în data de_ expertul a depus la dosarul cauzei Raportul de expertiză.
La termenul de judecată următor - din data de_, toate părțile litigante au fost reprezentate, iar reprezentantul societății de asigurări a solicitat acordarea unui termen în vederea studierii raportului de expertiză, fără a invoca nulitatea raportului de expertiză pe motiv de nelegală citarea a chematei în garanție.
Ba mai mult decât atât, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la fila 154: "Reprezentanta pârâtului - d-na avocat O. A. B. arată că trebuie stabilit dacă chematul în garanție își mai menține obiectivele formulate. Reprezentantul chematului în garanție, d-nul avocat A. M.
, arată că nu le mai susține și să se ia act de renunțare."
La ultimul termen de judecată - în data de 12 septembrie 2012, societatea de asigurări nu a fost reprezentată, iar raportat la faptul că reclamantul și pârâtul nu am formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, ni s-a dat cuvântul pe fond, cauza rămânând în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor asupra fondului, reprezentantul societății de asigurări a depus la dosarul cauzei mai multe cereri, formulând obiecțiuni la expertiză, solicitând anularea expertizei și chiar repunerea cauzei pe rol.
Se arată faptul că recurentul a fost citat în vederea întocmirii raportului de expertiză, iar faptul că acest raport de expertiză s-a întocmit fără a se consemna punctul său de vedere se datorează tocmai absenței sale.
Recurentul mai arată că acest raport de expertiză s-a întocmit "fără a se consulta dosarul de daună deschis la societatea noastră, fără a se vizualiza fotografiile efectuate", or dosarul de daună s-a trimis în copie instanței încă de la primul termen de judecată, iar solicitării de a pune la dispoziția instanței eventualele fotografii nu i s-a dat curs de către asigurător. Chiar întrebării nr. 8 din interogatoriul adresat societății de asigurări, întrebare care viza lămurirea aspectelor legate de eventualele fotografii, se răspunde evaziv "fotografiile sunt arhivate pe serverul societății."
In mod complet nereal se mai arată de către recurent: "Cu toate că am solicitat instanței la pct. 3 al cererii noastre pentru termenul din data de_ stabilirea valorii maxime a despăgubirilor, instanța ne-a respins cererea, motivând faptul că nu stabilește expertul ceea ce dispune instanța." Așa cum a arătat mai sus, o cerere având acest obiect a fost depusă de către asigurător, prin registratura instanței, în data_, ea nemaifiind susținută la termenul de judecată din data de_, deoarece reprezentantul asigurătorului nu a fost prezent.
În ciuda faptului că intimatul a susținut, prin reprezentant legal, respingerea cererii ca fiind tardiv formulată, deoarece expertiza este în curs de derulare, obiectivele acesteia fiind deja stabilite, instanța de fond, în virtutea rolului său activ și asigurând respectarea drepturilor procesuale ale tuturor părților din proces, a dispus citarea asigurătorului, cu mențiunea de a lămuri natura cererii sale.
La următorul termen de judecată, întrebat fiind, reprezentantul chematului în garanție, d-nul avocat A. M., a arătat clar că nu mai susține obiectivele formulate si a solicitat să se ia act de renunțare.
Așadar, instanța nu a respins nicidecum obiectivele formulate de către societatea de asigurări, ci aceasta este cea care le-a formulat tardiv, iar apoi a renunțat benevol și în mod explicit la ele, motiv pentru care acestea nu mai pot fi invocate nici în fața instanței de recurs.
In mod la fel de nereal, recurentul mai arată în motivarea recursului său: "cu toate că am formulat în cauză obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța a soluționat cauza, fără să ia în considerare cele expuse de noi".
Așa cum a arătat și mai sus, Raportul de expertiză i s-a înmânat personal reprezentantului societății de asigurări la termenul din data de 25 aprilie 2012. Deși a avut la dispoziție aproape cinci luni până la următorul termen de judecată dispus în cauză, acesta nu a depus nici un fel de obiecțiuni, iar la acest ultim termen de judecată din data de 12 septembrie 2012, nu s-a prezentat. A expediat un înscris cuprinzând obiecțiuni la expertiză, abia după închiderea dezbaterilor, ori în atare situație era firesc ca aceste obiecțiuni să nu mai fie luate în considerare, fiind în mod evident, tardiv formulate.
Referitor la cererea recurentului de suspendare a executării hotărârii recurate, intimatul învederează instanței faptul că, în ciuda dreptului legal prevăzut de art. 300 alin. 1 Cod proc. civilă, reclamantul intimat nu
intenționează să pună în executare hotărârea instanței decât la momentul rămânerii definitive a acesteia.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate de recurentă și a actelor dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității recursului, instanța va respinge această excepție, având în vedere că la fila 134 din dosarul de fond, chemata în garanție S.C. E. R. A. -R. S.A. și-a indicat sediul procesual ales la cabinet de avocat A. M. în C. -N., str. O. G., nr. 1, ap. 8.
Sentința a fost comunicată chematei în garanție la sediul ales la data de_ . Recursul a fost înregistrat la data de_, fiind astfel respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C.pr.civ.
În ceea ce privește recursul, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În cauză se impune refacerea expertizei tehnice, având în vedere că la efectuarea expertizei expertul a citat chemata în garanție S.C. E. R. A.
-R. S.A. la adresa din B. ești, str. Dimitrie Pompei nr. 10 A (conform dovezii anexată expertizei, f. 153), deși anterior chemata în garanție își indicase sediul procesual ales la cabinetul avocațial din C. -N., astfel cum s-a menționat anterior (f. 134).
În aceste condiții, tribunalul reține că nu au fost respectate dispozițiile art. 208 C.pr.civ. privind citarea părților pentru efectuarea expertizei.
La primul termen de judecată după depunerea raportului de expertiză s-a reținut că expertiza nu a fost depusă în suficiente exemplare, s-a încuviințat xerocopierea acesteia și s-a amânat cauza pentru a se da posibilitatea părților să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză (fila 154). Următorul termen a fost fixat pentru data de_ . Așadar, termenul de judecată din data de_ este cel la care părțile aveau posibilitatea să invoce neregularități cu privire la expertiza întocmită în cauză.
La data de_, atât prin fax cât și prin registratura instanței, chemata în garanție a înregistrat la dosar cerere de anulare a expertizei tehnice și de efectuare a unei noi expertize, invocând nelegala sa citare, precum și obiecțiuni la expertiză, prin care a arătat că expertul a indicat o valoare a reparațiilor de 17.763,83 lei, în condițiile în care motocicleta cu o vechime de peste 16 ani nu valorează mai mult de 1000 euro, iar despăgubirea nu poate depăși valoarea vehiculului la data daunei.
Este adevărat că această cerere a ajuns la complet după dezbateri, dar tribunalul constată că instanța a amânat pronunțarea de la_ la_ și apoi la_ .
La data de_, chemata în garanție a depus o cerere de repunere pe rol, prin care a arătat că se impune anularea expertizei sau cel puțin un supliment la expertiza întocmită în cauză, întrucât despăgubirea nu poate depăși valoarea bunului, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.
Având în vedere că se observă din dosar că expertul nu a citat în mod legal pe chemata în garanție, iar cererea de anulare a expertizei a fost depusă în termen, prima instanță ar fi putut repune cauza pe rol în vederea discutării cererii formulate de chemata în garanție privind efectuarea unei noi expertize sau suplimentarea raportului de expertiză.
În condițiile în care asemenea probe nu pot fi administrate în recurs, potrivit art. 305 C.pr.civ., iar în cauză se impune refacerea raportului de expertiză, cel întocmit în cauză fiind nul, pentru nelegala citare a tuturor
părților, tribunalul va admite recursul și în baza art. 304 pct. 5 și 312 C.pr.civ. va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, atât în privința cererii principale, cât și în privința cererii de chemare în garanție. La refacerea raportului de expertiză se impune a fi avute în vedere prevederile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare la data producerii accidentului
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge excepția tardivității.
Admite recursul declarat de recurenta S.C. E. R. A. - R.
S.A. împotriva Sentinței civile nr. 18568 din_, dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., pe care o casează integral și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, atât în privința cererii principale, cât și în privința cererii de chemare în garanție. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 21 Martie 2013 Red.O.R.G./Tehn. L.C./2 ex.
Jud. fond: G. R. F. -Hîngan
| ← Decizia civilă nr. 345/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 49/2013. Pretenții → |
|---|
