Decizia civilă nr. 295/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 295/R/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G.
Judecător O. -C. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent C. R. S.
, recurent D. A. împotriva Sentinței civile nr. 2676 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat C.
P., având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților, avocat Știrb D. Florența, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1,085 lei și timbru judiciar în cuantum de 4,85 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
De asemenea, mai depune la dosar un set de înscrisuri și anume: proces-verbal de constatare încheiat la data de_ emis de către Municipiul T. - Direcția Impozite și taxe locale (fila 24), din care rezultă faptul că imobilul în litigiu a fost radiat din anul 2004 și Decizia de impunere emisă de Primăria Municipiul T. -Direcția Impozite și taxe locale (fila 25), prezintă originalul spre vedere instanței. arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită instanței admiterea recursului și desființarea hotărârii atacate, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată. Susține oral motivele de recurs expuse în scris.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2676 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T.
s-a respins actiunea civila formulata de reclamanții C. R. S. și D. A. in contradictoriu cu pârâta C.
P., pentru prestatie tabulara .
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut că proprietara tabulara a imobilului înscris în CF 51736- C1-U2 T., provenit din conversia pe hârtie a CF 12458 T. nr. top 761/2/S/VIII, 764/1/2/S/VIII este parata C. P., cu titlu de drept cumparare .
La data de_ intre parata si reclamanti a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare sub semnatura privata cu privire la acest imobil, pentru pretul stabilit de 39.000 lei, achitat la data semnarii conventiei, potrivit clauzei inserata de catre parati .
Raportat la destinatia imobilului asa cum rezulta din cuprinsul cartii funciare, s-au solicitat relatii de la Directia pentru Cultura si Patrimoniu National al Judetului Cluj care a comunicat ca potrivit prevederilor art 4 alin
8 din L.422/2001 se transfera dreptul de preemtiune al statului catre autoritatile publice locale .
S-a comunicat de asemenea, ca potrivit prevederilor legale proprietarii imobilului au printre alte obligatii si pe aceea ca orice interventie asupra monumentului istoric inclusiv schimbarea de destinatie, zugravirea si modificarea tamplariilor se efectueaza numai pe baza si cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii .
Fata de cele retinute instanța de fond a apreciat ca reclamantii nu au facut dovada respectarii dreptului de preemtiune anterior încheierii antecontractului de vanzare-cumparare, act încheiat în forma inscrisului sub semnatura privata la o data anterioara intrarii în vigoare a Noului Cod civil, considerente pe baza carora a fost respinsă ca neîntemeiata cererea formulata .
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs reclamanții (f.3)
solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive de instanță, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 129 pct. 5 C.pr.civ.
În motivarea cererii
recurenții arată că instanța a reținut în mod eronat faptul că potrivit prevederilor art. 4 alin 8 din Legea nr. 422/2001 dreptul de preemțiune al statului se transferă către autoritățile locale în privința imobilelor care reprezintă monumente istorice.
În virtutea rolului activ, Judecătoria avea obligația să pună în discuția părților împrejurarea că dacă Ministerul Culturii și Patrimoniului Cultural nu își exercită dreptul de preemțiune în termenul de 25 de zile de la data înregistrării cererii, acest drept se transferă autorităților publice locale care îl pot exercita în maxim 15 zile. Această consultare în vederea exercitării dreptului de preemțiune poate fi efectuată și în cursul unui proces care are a obiect tocmai validarea unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, până la pronunțarea unei hotărâri deoarece transferul dreptului de proprietate are loc în momentul în care aceasta a devenit irevocabilă.
În drept
au fost invocate prevederile art. 129 alin. 5, art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 C.pr.civ.
Intimata, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția procesuală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
Acțiunea promovată are ca și obiect validarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de către reclamanți în calitate de cumpărători cu pârâta, vânzătoare, pentru un imobil care are destinația de monument istoric.
Judecătoria, așa cum s-a arătat, a pronunțat o soluție de respingere raportat la nerespectarea dreptului de preemțiune reglementat de Legea nr. 422/2001 în privința acestor imobile.
Într-adevăr, acest imobil având destinația arătată, se impunea a se verifica dacă autoritățile statului nu înțeleg să exercite acest drept ca urmare a intenției de vânzare exprimat de către pârâtă, Ministerul Culturii și cultelor comunicând judecătoriei că nu îl va exercita (fila 35 dosar).
În urma demersurilor efectuate de către recurenți în faza de recurs a reieșit însă că nici Municipiul T., prin Primar, conform art.4 alin.8 din Legea 422/2001 nu înțelege să se prevaleze de acest drept, așa cum rezultă din Adeverința nr. 19289/1119/_ (f.18).
Cu toate acestea însă, T. ul apreciază că nu poate proceda la validarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 în vigoare la momentul încheierii actului.
Astfel, potrivit acestui text de lege "în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la un teren cu sau fără construcții una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă ca să pronunțe o hotărâre ce urmează să țină loc de contract";.
Din cuprinsul extrasului de CF rezultă că imobilul litigios este un apartament compus dintr-o cameră și bucătărie cu părți indivize comune de 1,84 % și cu o cotă de 12/647 parte din terenul aferent construcției.
Așadar, pentru validarea unui asemenea act se impunea justificarea refuzului promitentei vânzătoare de a-și da consimțământul pentru autentificarea actului, cu atât mai mult cu cât imobilul este înscris în CF în favoarea sa cu titlu de bun propriu și a încasat prețul în întregime.
Contractul sub semnătură privată a fost încheiat în data de_, acțiunea a fost introdusă la un interval de 7 zile respectiv_, iar în data de_ pârâta a arătat că este de acord cu cererea promovată.
Raportat la derularea acestor evenimente și având în vedere înscrierea imobilului în CF, T. ul apreciază că nu poate fi reținut vreun refuz din partea promitentei vânzătoare, situație în care instanța nu este abilitată să pronunțe o hotărâre care să suplinească lipsa consimțământului, existând posibilitatea ca părțile să se prezinte la notarul public.
În plus, necesitatea demersurilor pentru lămurirea exercitării dreptului de preempțiune nu constituie un impediment care să împiedece încheierea actului, cu atât mai mult cu cât presupunea efectuarea unor adrese la autoritățile publice.
Față de cele ce preced, T. ul va respinge recursul cu consecința menținerii soluției ca fiind temeinică și legală.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți C.
R. S. și D. A. împotriva sentinței civile nr. 2676 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T. ,pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 15 Martie 2013 OT/G.P. 18 Aprilie 2013
Judecător fond: Ana A. - Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 595/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 894/2013. Prestație tabulară → |
|---|
