Decizia civilă nr. 490/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA NR. 490/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ OMB. 2013 COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelant F. I. și pe intimat H. G., intimat H. A., intimat S. R. PRIN C. LOCAL AL C. F., având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de av. D. Jitaru, intimatul H. G. și reprezentantul intimaților H., av. Urs Ilie, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedință, după care, instanța pune în discuție faptul că în prezenta cauză a fost declarat recurs.
Reprezentantul apelanților și reprezentantul intimaților H. arată că apelul este calea de atac.
T. ul constată că apelul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat.
Reprezentantul apelantului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2031,60 lei și 6 lei timbru judiciar.
T. ul constată că la data de_ intimații H. au depus la dosar întâmpinare, pe care o comunică reprezentantului apelantului.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii de fond în sensul admiterii parțiale a acțiunii în sensul respingerii petitelor privind prestația tabulară având ca obiect suprafața de 1800 mp, cu cheltuieli de judecată, pentru considerentele invocate în motivele de apel.
Reprezentantul intimaților H. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 7954/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea formulată de reclamanții H. G., H. A. în contradictoriu cu pârâtul F. I., S.
prin C. LOCAL F. .
A dispus dezmembrarea terenului din C.F. nr. 1658 F., A+2, nr. top. 1934/2, casă și teren de 792 stj.p. situată din punct de vedere administrativ în F., str. A. I. nr. 346, jud. Cluj, în două parcele cu nr. top. noi, ce rămân pe vechii proprietari, astfel:
nr. top. nou 1934/2/1 în suprafață de 1.000 m.p. Expertul a constatat că pe acest teren este edificată o construcție a cărei descriere nu coincide cu cea înregistrată în CF.
nr. top. noi 1934/2/2 în suprafață de 1.800 m.p.
A constatat că reclamații au dobândit dreptul de proprietate, cu titlu de drept lege, asupra terenului de 1.000 m.p. nr. top. nou 1934/2/1 situat în F.
, str. A. I. nr. 346 jud. Cluj, înscris în CF nr. 1658 F. nr. top. 1934/2.
A dispus întabularea dreptului de proprietate dobândit de reclamanți asupra terenului de 1.000 m.p., cu nr. top nr. nou 1934/2/1, ca bun comun, cu titlu de drept lege.
A dispus radierea de pe terenul de 1.000 m.p., cu nr. top nr. nou 1934/2/1 a construcției: casă pe fundații de piatră, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente.
A dispus înregistrarea pe terenul în suprafață de 1.000 m.p. cu nr. top. nou 1934/2/1, a noii construcții, compusă din: subsol - pivniță în suprafață de 11,59 m.p., parter, în suprafață de 51,98 m.p.- 2 camere, baie, hol, bucătărie; etaj, în suprafață utilă de 51,43 m.p. aflată în stadiu neterminat, anexe gospodărești constând din verandă, cameră, bucătărie, ho în suprafață utilă de 50,80 m.p., garaj de 48,32 m.p. și fânar în suprafață de 19,53 m.p., potrivit expertizei tehnice judiciare în construcții și topo
A dispus întabularea dreptului de proprietatea al reclamanților asupra construcției compusă din: subsol - pivniță în suprafață de 11,59 m.p., parter, în suprafață de 51,98 m.p.- 2 camere, baie, hol, bucătărie; etaj, în suprafață utilă de 51,43 m.p. aflată în stadiu neterminat, anexe gospodărești constând din verandă, cameră, bucătărie, ho în suprafață utilă de 50,80 m.p., garaj de 48,32 m.p. și fânar în suprafață de 19,53 m.p.,, edificată pe terenul de 1.000 m.p., cu nr. top. nou 1934/2/1, ca bun comun, cu titlu de drept construcție proprie.
A fost obligat pârâtul să încheie cu reclamanții act autentic de vânzare- cumpărare pentru terenul de 1.800 m.p. înscris în titlul de proprietate nr. 3169/2103, tarlaua 21, parcela 14, identificat cu nr. top. nou 1934/2/2, în caz contrar, sentința va ține loc de act autentic.
A dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților, dobândit asupra terenului de 1.800 m.p. cu nr. top. nou 1934/2/2, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare.
Pârâtul a fost obligat să achite reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 11.603 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2007 sub nr._ reclamanții H.
G. și H. A. au chemat în judecată pârâții F. I., S. R. PRIN CONSILIU LOCAL F., solicitând instanței:
să constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra ternului intravilan în suprafață de 1.000 m.p., situat în localitatea F., str. A. I. nr. 346, jud. Cluj, înscris în C.F. 685 F., nr. top. 1934/2, drept dobândit în baza art. 8 alin. 1 D-L 42/1990 și art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991
să constate că pe acest teren reclamanții au edificat o construcție, având destinația de "casă familială"; compusă din: parter - 2 camere, baie, hol, bucătărie; etaj - 2 camere, baie, hol, bucătărie și anexe gospodărești
să dispună radierea vechii construcții din CF 1658 F. A+2, compusă din 1 cameră, bucătărie, 1 cămară de alimente, fiindcă nu mai există
să constate că pârâtul F. I. este unicul moștenitor al defuncților F.
G. și F. M.
să oblige pârâtul F. I. să încheie cu reclamanții act autentic de vânzare- cumpărare asupra terenului intravilan în suprafață de 1.800 m.p. situat în comuna F., str. A. I. nr. 346, jud. Cluj, cuprins în titlul de proprietate nr. 3169/2103, tarlaua 21, parcela 14, în caz contrar, sentința urmând să țină loc de act autentic
să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.800 m.p. și asupra construcției edificate pe teren, ca bun comun, cu titlu de drept lege și cumpărare în privința terenului, respectiv cu titlu de drept construcție proprie asupra casei de locuit.
să oblige pârâții la cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
Susțin că în anul 1967 au cumpărat de la defuncții F. G. și F.
M. întreg imobilul situat în comuna F., str. A. I. nr. 346, jud. Cluj, compus din teren în suprafață de 2.800 m.p. și casa edificată pe teren.
Prin act autentic de vânzare-cumpărare, încheiat sub nr. 9629/_ au înscris în CF 1658 F. doar casa de locuit, dat fiind că terenurile erau scoase din circuitul civil. Urmare apariției Legii nr. 18/1991, în puterea dispoziției cuprinsă în art. 23 și a art. 8 alin.1 din Decretul-Lege nr. 42/1990 au dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.000 m.p.
Pe terenul de 1.000 m.p., aferent casei de locuit, reclamanții arată că au construit o casă nouă, în compunerea arătată mai sus, demolând casa veche. Nu au solicitat la CF nici radierea casei vechi și nici înregistrarea noii case.
Susțin, apoi, că în anul 1967 au cumpărat de la defuncții F. G. și F. M. întreaga gospodărie: casa de locuit și terenul aferent, de 2.800 m.p., iar pentru că în temeiul legislației enunțate anterior pot dobândi doar
1.000 m.p., pentru diferența de 1.800 solicită ca unicul moștenitor al promitenților vânzători, pârâtul F. I., să fie obligat să ratifice convenția părinților săi, în caz contrar, sentința să țină loc de act autentic.
Dovedesc că au cumpărat întreaga suprafață de teren și casa de locuit prin prețul consemnat în contractul sub semnătură privată încheiat în anul 1967. Susțin, totodată, că, luând legătura cu președintele CAP din acea vreme, care le-a spus că nu se poate vinde terenul decât în limita a 700 m.p., au convenit să consemneze într-un alt act sub semnătură privată, doar suprafața de 700 m.p.
Dovedesc, de asemenea, că au cumpărat toată suprafața de 2.800 m.p. cu martorii semnatari ai convenției, precum și cu faptul că, de la momentul cumpărării, au stăpânit 2.800 m.p.
Grădina de 1.800 m.p. a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului F. I. și este identificată în tarlaua 21, parcela 14, titlul de proprietate nr. 3169/2103/_ .
Justifică chemarea în judecată a S. ui R. în virtutea faptului că deține o cotă de proprietate terenul înscris în CF 1658 F. .
În drept, reclamanții invocă dispozițiile art. 111, art. 274 C.pr.civ., art._, 1077, 1197 C.civ.art. 5 Titlul X din Legea nr. 247/2005.
La termenul de judecată din data de_ (f. 27,28) pârâtul F. I. a declarat că se opune admiterii acțiunii. A contestat, de asemenea, valoarea terenului, sens în care reclamantul a declarat că terenul de 1.800 m.p. are valoarea de 140.000 lei iar terenul de 1.000 m.p. are valoarea de 77.500 lei (f. 43), pentru care a achitat taxă de timbru în sumă de 2798 lei cu chitanța nr. 672008172/_ (f.86) și 5 lei timbru judiciar (f. 85 față,verso, f. 86 verso)
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din copia Cărții Funciare nr. 1658 F., A+2, nr. top. 1934/2, arător situat în str. A. I. nr. 124, cu: casă pe fundații de piatră, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, în suprafață de 792 m.p. este, în cotă de 250/2850 parte în proprietatea S. ui R., în cotă de 2600/2850 în proprietatea lui F. G. și soția F. M. cu privire la teren.
Reclamanții H. G. și soția H. A. au întabulat dreptul de proprietate asupra construcției, în temeiul contractului de vânzare- cumpărarea autentificat sub nr. 9629/_, prin cumpărare de la F. G. și F. A. .
Prin actul autentic de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9629/_ (f. 10) F. G. și soția F. M. au vândut reclamanților H. G. și soția H. A. casa edificată pe terenul din CF 1658 F., nr. top. 1934/2, teren despre care părțile menționează că este proprietatea CAP. S-a stabilit prețul la suma de 19.000 lei.
Anterior actului autentic, reclamanții, cumpărători, au încheiat cu F.
G. și F. M., vânzători, act sub semnătură privată pentru: casa de locuit situată la adresa administrativă din F., str. A. I. nr. 230 și terenul de 7 ari pentru suma de 38.000 lei. Actul datează din_ și în el părțile menționează că prețul s-a achitat în mai multe etape: "25.000 lei îi achit în ziua de_, iar restul de bani, adică 13.000 lei va achita, 5.000 lei îi voi achita în data de_, iar suma de 8.000 lei în ziua de_ ";. Părțile prevăd, de asemenea, obligația de a încheia actul autentic în anul 1968 fără nicio modificare. Contractul a fost încheiat în fața martorilor Maja I., F. Ilie și P. P. .
Martorul contractual, P. P., audiat în instanță a declarat că el a redactat actul depus de reclamanți la fila 29 (contractul sub semnătură privată din anul 1967). Părțile contractuale, la solicitarea lui de a indica suprafața de grădină care se vinde, i-au indicat grădina aparținătoare, arătându-i-se până la capătul gardului. Martorul arată că F. G. nu locuia la acea adresă iar din anul 1967, până în prezent, terenul a fost și este
folosit de către reclamantul H. G. .
Faptul că reclamantul folosește terenul este confirmat de martorul Ușurel I. care este vecin cu terenul litigios. El declară că din anul 1967 terenul este folosit doare de reclamant, cunoscând, totodată, că gospodăria (casa și terenul) au aparținut tatălui pârâtului.
La fel, martorul G. V., arată că doar reclamantul a folosit grădina de 28 de ari, fapt constatat personal, deoarece a lucrat grădina reclamantului în perioada 1973-1974. Mai mult chiar, el spune că F. G. i-ar fi spus personal că nu mai are teren acolo.
Martorul pârâtului, L. ci N., declară că terenul de 28 de ari a fost lucrat de către reclamant, care figura în evidențele registrului agricol cu acea suprafață, iar F. G. a primit un alt lot ajutător pentru suprafața de 15 ari.
Declarația acestuia, alături de depozițiile celorlați martori confirmă susținerile reclamanților cu privire la suprafața pe care au cumpărat-o de la
Gheoghe și F. M. . În mod firesc apare declarația martorului, potrivit căreia F. G. a primit un alt lot ajutător, pentru că reclamantul nu l-a mai lăsat să-l lucreze. La epoca evenimentelor relatate de martor, terenurile, cum, de altfel se menționează în actul de vânzare cumpărare, au fost preluate de CAP. Faptul că nu s-a realizat și întabularea dreptului de proprietate al CAP în CF nu exclude preluarea terenului în proprietatea CAP, fiind de notorietate că aceste operațiuni de întabulare nu se realizau în
virtutea regimului politic comunist, instaurat după al doilea război mondial. Întabularea dreptului de proprietate a statului era o operațiune de prisos.
Este, de asemenea un fapt cunoscut, că foștii proprietari aveau
"beneficiul"; de a rămâne să folosească parte din terenurile pe care le-au deținut în proprietate, ca "lot ajutător";. Așa se explică faptul că, după de F.
și M. au vândut terenul reclamanților, au solicitat CAP un lot ajutător, justificând că reclamantul nu le mai permite să îl folosească. Dacă în mod efectiv reclamantul nu le permitea folosirea terenului, iar F. G. și M. nu îl vânduseră reclamanților, tocmai în virtutea atribuirii lui ca lot ajutător, F. G. și M. îl puteau obține înapoi, reclamând tulburarea de posesie la miliție sau în instanță.
Or, F. G. și M. nu au reclamat că sunt tulburați în posesie, ci au solicitat un al lot ajutător, pe care l-au și primit și, față de care fiul lor, pârâtul F. I., a continuat să exercite folosința. Așa se explică, apoi, faptul că terenul a fost radiat din registrul agricol al familiei F. G. și M. și a trecut în evidențele agricole ale reclamanților.
Chiar pârâtul, la interogator, recunoaște la întrebarea nr. 6 că terenul este folosit de reclamanți, menționând însă anul 1976, anul când s-a mutat în Cluj. Declarația sa nu este confirmată de nicio probă. Așa cum anterior
instanța a reținut, martorii audiați, inclusiv martorul pârâtului, au fost unanimi în a delimita anul de la care reclamanții folosesc terenul de 28 ari ca fiind anul 1967.
Pârâtul susține că reclamantul l-a contactat după revoluție și i-a oferit o căruță în schimbul terenului. Este real că martorul D. I. menționează că reclamantul ar fi promis pârâtului că-i face o căruță "pentru terenul unde stă
G. "; însă relatările martorului sunt vagi și contradictorii. El susține că terenul în cauză ar fi fost transmis lui H. G. după revoluție. Din declarația dată de acesta, instanța poate să tragă concluzia că într-adevăr, reclamantul a făcut o căruță pentru pârât, iar acesta i-a predat terenul (în sensul de a fi de acord să se întabuleze asupra suprafeței de 1.800 m.p. ), situație în care se verifică apărările reclamantului când afirmă că a cumpărat tot terenul de la F. G. și M. . Fie, a doua concluzie ce poate fi desprinsă, este că martorul nu are cunoștință despre cauza pentru care a depus mărturie, declarând aspecte care în mod indirect au ajuns la cunoștința lui, parțial și deformat. În această din urmă situație, relatările făcute de martor nu pot fi valorificate, nefiind coroborate cu nicio altă probă.
Instanța nu a putut valorifica nici fișa depusă de pârât la fila 122. Ea dovedește doar faptul că din anul 1962, până în anul 1987 a avut calitatea de membru CAP, care a fost volumul de muncă prevăzut și cel realizat. Actul nu menționează în ce a constat munca prestată de pârât, care putea fi agricultor, crescător de animale sau tractorist în CAP, dar nici suprafața de teren lucrată de el. Mai mult chiar, actul nu poartă niciun număr de înregistrare oficială la instituția care l-a emis, C. Local F. .
Este real că părțile au mai purtat un proces, înregistrat sub nr. 6404/2005 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, iar prin sentința civilă nr. 5585/2002 a fost respinsă cererea reclamanților, formulată împotriva pârâtului. Însă hotărârea nu are putere de lucru judecat în prezenta cauză, deoarece instanța a constatat că reclamanții pot valorifica pretențiile decurgând din contractul încheiat în anul 1968 doar pe calea unei prestații tabulare. Cum instanța nu s-a pronunțat asupra cererii în prestație tabulară, statuările acesteia nu au putere de lucru judecat.
Din datele furnizate de C. Local F. ( f. 166, 178) reiese că imobilul situat în F., str. A. I. nr. 346 avea, în anul 1978, nr. administrativ 124, respectiv nr. 320 în anul 1968.
Proba vine să dovedească faptul că la data perfectării contractului autentic reclamanții locuiau deja la nr. administrativ 320, alocat imobilului litigios în anul 1968 și că pârâții nu locuiau acolo, cum, de altfel a declarat și martorul contractului sub semnătură privată, P. P. .
Ba mai mult, chiar și la momentul redactării actului de către martorul
P. P., reclamanții locuiau la nr. administrativ 320, iar pârâții la adresa identică celei din actul autentic, împrejurare ce duce la concluzia că
reclamanții locuiau cu titlu la nr. 320, adică în baza actului sub semnătură privată despre care vorbesc în cuprinsul cererii că viza întreaga suprafață de teren, de 2.800 m.p. și că a fost înlocuit cu cel depus la fila 11, redactat pentru o suprafață mai mică, de 7 ari de către martorul P. P. .
Potrivit actului depus la filele 321,322, în anul 1966 un teren de 0,05 ari era vândut de CAP F. pentru loc de casă în str. A. I., la nr. 413, cu
1.500 lei. Or, în actul sub semnătură privată, terenul de 7 ari și casa aferentă s-a vândut cu prețul de 38.000 lei, mult superior prețului stabilit în actul pe care reclamanții îl depun la filele 322 ,322 de la dosar, ceea ce duce la concluzia că suprafața de teren real înstrăinată este mai mare.
Instanța a reținut din întregul probator analizat mai sus că reclamanții, în anul 1967, au încheiat cu F. G. și M. actul juridic negotium prin care cei din urmă au vândut reclamanților imobilul situat în F., str. A.
I. nr. 346 jud. Cluj, compus din terenul înscris în CF 1658 F., nr. top. 1934/2, în suprafață de 2.800 m.p. și casa edificată pe acesta: casă pe fundații de piatră, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente.
Potrivit art. 8 alin. 1 Decretul-Lege nr. 42/1990 "; Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire";.
Acest text de lege statuează că terenul aferent casei și anexelor gospodărești este determinat, astfel încât să asigure normala folosință și exploatare a gospodăriei și constituie proprietatea particulară a deținătorilor,împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosință, potrivit prevederilor art. 4 din același decret-lege, fără a putea depăși suprafața de
6.000 m.p. pentru deținătorul casei de locuit. Suprafața aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești determinată de expert la pct 5.7 din lucrare este de 1.000 m.p.
De asemenea, potrivit art. 23 alin.1 Legea nr. 18/1991 "Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii";.
În lucrarea sa, expertul a propus dezmembrarea terenului cu nr. top.
1934/2 în două parcele cu nr. top. noi:
nr. top. nou 1934/2/1 în suprafață de 1.000 m.p. Expertul a constatat că pe acest teren este edificată o construcție a cărei descriere nu coincide cu cea înregistrată în CF.
nr. top. noi 1934/2/2 în suprafață de 1.800 m.p.
În consecință, în temeiul dispozițiilor enunțate anterior instanța a admis cererea și a constatat, potrivit art. 111 C.pr.civ. că reclamanții sunt
proprietari cu titlu de lege pentru suprafața de 1.000 m.p. cu nr. top. nou 1934/2/1 care, în temeiul art. 22, art. 24 și 26 din Legea nr. 7/1996 în varianta valabilă la data promovării acțiunii,_ se va înscrie în CF ca bun comun, cu titlu de lege.
Reclamanții au depus la dosar documentația aferentă autorizației de construire, emisă în anul 1968 și procesul verbal de recepție a clădirii, probe care, coroborate cu informațiile furnizate de expertul topograf și cel în construcții, dovedesc faptul că reclamanții au demolat casa înregistrată în CF și au ridicat alta, pe care nu au mai înregistrat-o.
Expertul în construcții a confirmat anul edificării ei ca fiind 1968 și a descris-o ca fiind compusă din: subsol - pivniță în suprafață de 11,59 m.p., parter, în suprafață de 51,98 m.p.- 2 camere, baie, hol, bucătărie; etaj, în suprafață utilă de 51,43 m.p. aflată în stadiu neterminat, anexe gospodărești constând din verandă, cameră, bucătărie, ho în suprafață utilă de 50,80 m.p., garaj de 48,32 m.p. și fânar în suprafață de 19,53 m.p. A formulat, de asemenea, propuneri de întabulare.
În consecință, în temeiul art. 33 alin. 1 și 34 Legea nr. 7/1996, în varianta valabilă la data promovării acțiunii,_, instanța a admis cererea privind radierea din CF 1658 F. A+2, nr. top. 1934/2 a construcției: casă pe fundații de piatră, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente.
În baza concluziilor expertizei în construcții și a celei topografice, în temeiul acelorași texte de lege a dispus înregistrarea pe terenul în suprafață de 1.000 m.p. cu nr. top. nou 1934/2/1, a noii construcții, compusă din: subsol - pivniță în suprafață de 11,59 m.p., parter, în suprafață de 51,98 m.p.- 2 camere, baie, hol, bucătărie; etaj, în suprafață utilă de 51,43 m.p. aflată în stadiu neterminat, anexe gospodărești constând din verandă, cameră, bucătărie, ho în suprafață utilă de 50,80 m.p., garaj de 48,32 m.p. și
fânar în suprafață de 19,53 m.p.
În temeiul art. 22, art. 24 și 26 din Legea nr. 7/1996 a dispus întabularea dreptului de proprietatea al reclamanților asupra construcției, edificată pe terenul de 1.000 m.p., cu nr. top. nou 1934/2/1, ca bun comun, cu titlu de drept construcție proprie.
Potrivit art. 969 C.civ., art. 1073, 1077 C.civ., promisiunea de vânzare- cumpărarea poate fi adusă la îndeplinire, în caz contrar, așa cum prevede art. 5 Titlul x din Legea nr. 274 /2005 hotărârea instanței ține loc de act autentic. Reclamanții au calitatea de creditori ai promitenților vânzători, Flureaș
G. și M. care, în temeiul textelor evocate anterior, ar fi putut fi obligați la a încheia actul autentic pentru diferența de suprafață, de 1.800 m.p. pe care, de altfel, au înstrăinat-o odată cu terenul de 1.000 m.p. și casa aferentă.
Însă, cei doi au decedat, cum rezultă din copia certificatului de deces seria DM nr. 3. privind decesul lui F. G., la data de_ (f. 57 și copia certificatului de deces seria DP nr. 9. privind decesul lui F. M., la data de_ (f. 58).
Pârâtul F. I. este fiul acestora, chestiune stabilită cu putere de lucru judecat în sentința civilă nr. 5585/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr. 6404/2005.
Obligația născută în patrimoniul antecesorilor lor a trecut în cel al pârâtului, prin efectul moștenirii. Mai mult, terenul se află înscris în titlul de proprietate nr. 3169/2103, emis pe seama lui, mai precis în tarlaua 21, parcela 14, fapt confirmat de expertiza tehnică judiciară care identifică acest teren ca fiind cel cu nr. top. nou 1934/2/2.
În calitatea sa de succesor al promitenților vânzători, F. G. și soția M., inclusiv cu privire la obligația născută în baza actului juridic negotium prin care, în 1967 cei doi defuncți vând reclamanților casa și terenul de 2.800 m.p., în această calitate, potrivit art. 650 C.cvi. și următoarele, precum și în temeiul dispozițiilor anterior enumerate, instanța a obligat pârâtul F. I. să încheie cu reclamanții act autentic de vânzare- cumpărare pentru terenul de 1.800 m.p. înscris în titlul de proprietate nr. 3169/2103, tarlaua 21, parcela 14, identificat cu nr. top. nou 1934/2/2, în caz contrar, sentința va ține loc de act autentic.
Dreptul reclamanților, dobândit asupra terenului de 1.800 m.p.cu nr. top. nou 1934/2/2, se va întabula la CF potrivit art. 34 și 26 din Lega nr. 7/1996, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare.
Potrivit art. 274 C.pr.civ. instanța a obligat pârâtul să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 11.603 lei constând în taxă timbru, timbru judiciar, onorariu expert topo 2.208 lei, onorariu expert construcții 1450 lei și onorariu avocațial în cuantum de 1.000 lei, achitat cu chitanța nr. 4/_ (f. 318).
Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul F. I., solicitând modificarea acesteia, si pe cale de consecința sa fie admisă parțial acțiunea formulata in sensul respingerii petitelor privind prestația tabulara având ca obiect suprafața de 1800 mp.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că instanța de fond a admis în totalitate acțiunea reclamanților ignorând conținutul antecontractului care specifică clar că obiectul contractului este "una grădină în suprafață de 7 ari si pomi 6 bucăți" si "contractul de intabulare se va încheia fără nici o modificare".
In ciuda delimitării exacte a obiectului contractului de vânzare- cumpărare intervenit intre părți prin specificarea clara a suprafeței in unități de măsura si in repere pe teren (cei sase pomi care delimitează respectiva gradina), prin obligarea pârâților de a transfera prin înscris autentic dreptul de proprietate "fără nici o modificare", instanța de fond a înțeles sa creeze un nou contract între părți căruia sa-i acorde eficienta juridica, prin administrarea de probatoriu testimonial peste înscris. Administrarea probatoriului testimonial peste înscris este nelegala si pe cale de consecință respectivelor mărturii nu li se poate da eficiență juridică.
În privința admisibilității probării actelor juridice (negotium juris) prin declarațiile martorilor, legea civilă instituie două reguli restrictive: interdicția de a dovedi cu martori actele juridice cu o valoare mai mare decât cea prevăzută de lege; interdicția de a dovedi cu martori împotriva sau peste cuprinsul unui înscris, apelantul invocând în acest sens art. 1191 alin. (2) C.civ. Această prevedere legală interzice, în principiu, mărturia destinată să combată conținutul înscrisului constatator al unei operațiuni juridice, în care se presupune că părțile au consemnat voința lor reală. Așadar, ori de câte ori părțile au întocmit un înscris pentru constatarea unei înțelegeri, chiar pentru o sumă sau valoare mai mică de 250 lei, proba testimonială nu poate fi admisă pentru a stabili că înțelegerea a fost alta, că părțile au convenit și asupra altor lucruri decât cele scrise. Altfel zis, când părțile au constatat raportul lor juridic printr-un înscris, orice modificări sau completări trebuie să fie consemnate tot într-un înscris.
Cu privire la regula impusă de art.1191 alin.2 C.civ., apelantul a arătat că proba testimonială este admisibilă de câte ori actul, fie chiar autentic, este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violență, lipsa cauzei, cauză falsă, ilicită sau imorală. De asemenea, mărturia este admisibilă pentru lămurirea
sensului exact al unor clauze contractuale confuze, obscure sau susceptibile de mai multe înțelesuri, pentru că a interpreta nu înseamnă a proba împotriva sau peste cuprinsul unui înscris. Mărturia este admisibilă și pentru stabilirea unor acte sau fapte distincte de actul constatat prin înscris și ulterioare acestuia, care constată moduri de executare sau stingere a obligațiilor (plata, compensația, remiterea datoriei etc), dacă aceste operațiuni, privite separat, pot fi dovedite cu martori potrivit art. 1191 alin.
(1) C.civ. Respectivele dispoziții au caracter imperativ.
Prezenta cauza, nu se încadrează la niciuna din excepțiile mai sus invocate.
Pe de alta parte, apelantul consideră că este evident si nu comporta discuții faptul ca la data întocmirii actului de vânzare - cumpărare vânzătorii nu puteau înstrăina o suprafața de teren care nu le aparținea, suprafața de 1800 mp fiind in proprietatea CAP-ului. Discuția juridica privitoare la lotul ajutător dezvoltat de către instanța de fond in final nu are nici o relevanta întrucât lotul ajutător dat de către CAP nu a transferat niciodată dreptul de proprietate către cel căruia i-a fost acordat ci doar i s-a conferit dreptul de folosința.
In ceea ce privește așa-zisa pasivitate a apelantului in ceea ce privește respectivul teren, menționează ca a avut discuții cu reclamanții sa îi lase in deplina posesie respectivul teren însă fără niciun rezultat. Faptul ca nu a intentat proces se datorează lipsei de resurse financiare si vârstei înaintate (82 ani) însă că demersurile sale privind obținerea titlului de proprietate pe respectivul teren demonstrează clar dorința sa de a se comporta ca un adevărat proprietar.
Prin întâmpinarea formulată intimații reclamanți H. G. și H. A. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Principala critică din apelul declarat de pârât se referă la inadmisibilitatea probei testimoniale împotriva și peste cuprinsul unui înscris, în temeiul dispozițiilor art.1191 alin.2 C.civ.
Potrivit dispozițiilor art.1191 C.civ. din 1864, aplicabile în cauză,
"dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătura privată. Nu se va primi niciodată o dovada prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depășește 250 lei. Părțile însă pot conveni ca și în cazurile arătate mai sus sa se poată face dovada cu martori, dacă aceasta privește drepturi de care ele pot sa dispună";.
Interdicțiile cuprinse în textul legal menționat împiedică stabilirea prin martori a faptului că înscrisul ar cuprinde clauze inexacte sau că părțile ar fi adus modificări actului, care nu au îmbrăcat forma unui acord de voință concretizat în scris.
Astfel, susținerile cu caracter teoretic ale apelantului sunt corecte, cu excepția celei privind caracterul imperativ al dispozițiilor legale menționate, întrucât conform art.1191 alin.3 C.civ. părțile pot conveni ca și în situațiile prevăzute de art.1191 alin.1 și 2 să se poată face dovada cu martori. Convenția părților poate să fie expresă sau tacită, atunci când o parte propune proba testimonială iar cealaltă parte nu se opune sau propune și ea audierea de martori.
În speță, reclamanții au susținut că în anul 1967 au cumpărat de la defuncții Flureaș G. și F. M., antecesorii pârâtului F. I., imobilul compus din casă și teren în suprafață de 2800 mp. Părțile au încheiat contract autentic doar pentru casă, întocmind un înscris sub semnătură privată doar pentru suprafața de 700 mp, întrucât președintele CAP le-a spus nu se poate vinde o suprafață de teren de 2800 mp, ci doar una 700 mp. În consecință, susținând că înțelegerea reală dintre părți a fost în sensul vânzării suprafeței de 2800 mp, reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată audierea a 3 martori.
În ședința publică din_ pârâtul F. I. nu s-a opus la administrarea probei testimoniale, instanța încuviințând această proba.
În ședința publică din_ pârâtul a menționat două persoane care ar cunoaște situația terenului în litigiu, instanța punând în discuție din oficiu, în baza art.129 alin.5 C.proc.civ., necesitatea audierii lor în calitate de martori. Pârâtul a arătat că este de acord cu aceste probe.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul consideră nefondate criticile apelantului privind inadmisibilitatea probei testimoniale, întrucât în fața primei instanțe acesta nu s-a opus la administrarea probei, fără să mai poată invoca aceste aspecte în apel.
De asemenea, tribunalul consideră corectă concluzia primei instanțe privind obiectul contractului încheiat de reclamanți cu antecesorul pârâtului, din declarațiile martorilor U. I., G. V. și P. P. rezultând că reclamanții au cumpărat toată grădina care a aparținut lui F. G. și de asemenea s-au aflat în folosința acesteia din momentul cumpărării. Astfel, reclamanții au dovedit că obiectul convenției încheiate cu antecesorul pârâtului l-a constituit întreaga grădină în suprafață de 2800 mp aferentă casei cumpărate prin contractul autentic și nu doar suprafața de 700 mp menționată în înscrisul sub semnătură privată. De altfel, apelantul nu a contestat în nici un mod reținerile primei instanțe privind starea de fapt desprinsă din probele testimoniale, criticile sale privind doar inadmisibilitatea acestor probe.
T. ul consideră nefondate și susținerile apelantului privind lipsa calității de proprietar asupra terenului în suprafață de 1800 mp a promitentului vânzător, acest teren fiind în proprietatea CAP, întrucât nu este necesar ca acesta să aibă calitatea de proprietar la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, prin care nu se transmite dreptul de proprietate, ci se naște obligația de a încheia în viitor un contract translativ de proprietate. Esențial este ca în momentul în care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic promitentul vânzător sau succesorul lui să fie proprietarul bunului, condiție care în cauză este
îndeplinită.
În fine, referitor la intenția apelantului de a se comporta ca un proprietar asupra terenului în litigiu, tribunalul o consideră lipsită de relevanță, atât timp cât s-a stabilit în sarcina s-a obligația de a încheia cu reclamanții un contract de vânzare-cumpărare privind acest teren.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că apelul declarat de pârât este nefondat, urmând ca în baza art.296 C.proc.civ. să îl respingă și să păstreze sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
În baza art.274 C.proc.civ. apelantul va fi obligat sa plătească intimaților H. G. și H. A. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând onorariul avocațial. T. ul constată că
intimații au depus la dosar dovada achitării onorariul avocațial în sumă de 4000 lei, însă raportat la complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat,
în temeiul dispozițiilor art.274 alin.3 C.proc.civ. urmează să acorde doar suma de 2000 lei
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul F. I. împotriva sentinței civile nr. 7954/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menține în totul.
Obliga apelantul sa plătească intimaților H. G. si H. A. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Decizia este definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
O. -S.
JUDECĂTOR,
-I. T.
GREFIER,
P.
Red. D.T./E.C./_
Jud. prima instanță: C. M. C.
| ← Decizia civilă nr. 894/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 347/2013. Prestație tabulară → |
|---|
