Decizia civilă nr. 295/2013. Actiune in constatare

Comentarii

0

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILA Nr. 295/2013

Ședința publică de la 06 Iunie 2013

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. L.

JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: A. P.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. C., reclamant B. A., recurent R. V. și pe intimat M. T., intimat G.

V., pârât SS, intimat B. A., CU DP A., intimat B.

C., CU DP A., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării de la data de_, _

,_, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4833 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă excepția lipsei de interes, invocată în dos. nr._, de către pârâtul R. V., ca neîntemeiată.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâtul R. V. .

S-a constatat calitatea de moștenitor legal unic al reclamantei B. A.

, după defuncții R. V. IA, decedată la data de_ și R. V., decedat la data de_ .

A fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții B. A. și B. C., în contradictoriu cu pârâții R. V., M.

T. .

S-a constatat că prin TP nr. 266176/1627/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp, teren intravilan, în favoarea defunctului R. V., identic cu terenul înscris în CF nr 196 Sînnicoara, sub nr.top. 130/10.

S-a constatat că pe terenul intravilan, în suprafață de 1000 de mp, defuncții R. V. și soția R. V. ia au edificat o construcție cu destinația de casă familială formată din CASĂ (CORP I) executată pe fundație din piatră și beton, pereții din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din 1 cameră, 1 cămară de alimente, 1 hol, și 1 pivniță, CASĂ (CORP II), executată pe fundație din piatră, pereții din piatră, planșeu din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din 2 camere, 1 cămară de alimente, 1 antreu și MAGAZIE din lemn, acoperită cu țiglă, situat administrativ în comuna Apahida, sat S., str. Ș. nr. 28,

județul C., conform descrierii efectuate în raportul de expertiză întocmit de

expert Mărie S. Sever, cea face parte integrantă din prezenta hotărâre, ca bun comun.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1000 de mp, intravilan, conform titlul de proprietate nr.266176/1627/_ în favoarea defunctului R. V., cu titlu de drept de lege.

S-a dispus rectificarea suprafeței înscrise în CF nr.196 Sînnicoara din 10071 mp în 10100 mp conform expertizei tehnice efectuate de expert Mărie

S. Sever, ce face parte integrantă din sentință.

S-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra construcției situate pe terenul suprafață de 1000 de mp, intravilan, conform descrierii efectuate în raportul de expertiză întocmit de expert Mărie S. Sever, în

favoarea defuncților R. V. și R. V. ia, cu titlu de construire, ca bun comun.

A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocata de

pârât.

A fost respinsă cererea reclamanților de pronunțare a unei hotărâri

care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului reclamant reconvențional, R. V. .

A fost respinsă în integralitate cererea reconvențională formulata de pârâtul-reclamant reconvențional R. V., în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali B. A. și B. C., și G. V., ca fiind

formulată de o persoana lipsita de calitate procesuală activa.

A fost respinsă cererea pârâtului - reclamant reconvențional de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata.

A fost obligat pârâtul reclamanta reconvențional plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1950 de lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit certificatului de deces seria DM nr. 610943/_ (f. 5), defuncta R. V. IA a decedat la data de_, iar potrivit certificatului de deces seria DR nr. 582934/_ (f. 4) defunctul R. V. a decedat la data de_ . Reclamanta B. C. IA si pârâtul R. V. sunt descendenții defuncților R. V. ia si R. V. în calitate de fii.

Prealabil soluționării cererilor în materie succesorală formulata de către ambele părți, se impune a se stabili cu prioritate calitatea de moștenitori a părților după cei doi defuncți, în vederea aplicării regulilor privind devoluțiunea legala a moștenirii, aspect litigios ce face obiectul dos. nr. _

.

Sub aspectul excepției lipsei interesului reclamantei în formularea acțiunii de constatare a calității de moștenitor legal unic după defuncții R.

V. ia si R. V., raportat la acțiunea ce formează obiectul dos. nr._, instanța constată că interesul - ca si condiție generala de exercitare a acțiunii civile - reprezinta folosul practic urmărit de titularul acțiunii prin promovarea acțiunii. În speță, valorificarea pe cale separată a apărărilor privind prescrierea dreptului de opțiune succesorală în ceea ce îl privește pe pârât, nu este exclusă, raportat la demersul ce face obiectul dos._, câta vreme pozițiile părților au fost contradictorii în ceea ce privește limitele devoluțiunii succesorale legale (în special, sub aspectul bunurilor succesorale). Pe de alta parte, invocarea prescripției dreptului de opțiune succesorala nu este limitata la un anumit cadru procesual și poate fi invocată oricând, inclusiv în cadrul dosarului_, instanța urmând a se pronunțe

asupra acestuia aspect, chiar si în afara unei cereri distincte în acest sens. Formularea unei poziții procesuale subsidiare nu este exclusă si constituie un aspect al principiului disponibilității ce guvernează procesul-civil, pretențiile reclamantului urmând a fi admise in măsura in care acestea sunt dovedite, indiferent dacă sunt principale sau subsidiare. Pentru aceste motive, instanța constată că este neîntemeiată excepția invocata, urmând ca aceasta să fie respinsa ca neîntemeiată.

Pe fondul cererii, instanța a reținut dispozițiile art. 700 alin 1 C.civ. potrivit căruia dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.

Pârâtul a invocat în susținerea calității sale de moștenitor acceptant al succesiunii după părinții săi, efectuarea unor acte de acceptare tacita a mostenirii cf. art. 689 C.civ. din care rezulta fără echivoc faptul că a înțeles să accepte succesiunea după părinții săi.

Potrivit art. 689 C.civ. acceptarea este tacita când eredele face un act pe care nu putea să-.l facă decât in calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare. Esența acceptării tacite o constituie manifestarea intenției neîndoielnice de a accepta moștenirea, concretizată - în mod exemplificativ - prin acte de folosința a bunurilor succesorale, prin acte de administrare a bunurilor de mare importanță, prin valorificarea bunurilor succesorale etc.

În speță, pârâtul a arătat că a preluat bunuri din masa succesorală, a efectuat demersuri privind obținerea certificatului de deces al defunctului R.

V. în vederea dezbaterii succesiunii, s-a interesat de starea imobilului, intenționând să vândă cota sa din moștenire.

Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a apreciat că depozițiile acestora susțin poziția reclamantei în sensul în care conduita pârâtului, atâta în timpul vieții părinților lor, cât si după moartea acestora a fost una pasivă. Astfel, martorii Podar A. (f. 80 vol I), P. P. (f. 81- 82 vol I, f. 645, vol II) și SS (f. 646, vol II) au arătat că pârâtul își vizita părinții destul de rar în timpul vieții, chiar după ce starea de sănătate a acestora s-a agravat (începând cu anii 1995-1996) vizitele pârâtului au fost din ce în ce mai rare, iar după înmormântarea defunctului R. V., pârâtul nu a mai fost văzut la imobil.

Contrar susținerilor pârâtului, martorii au arătat că reclamanta s-a ocupat de îngrijirea părinților, dar și de casa părintească, declarând că reclamanta venea des în vizita la părinți, aducându-le alimente, medicamente etc., iar după moartea defunctei R. V. ia, în anul 2000, aceasta l-a luat pe defunctul R. V. la locuința acesteia din Mun. C. -N., unde acesta a locuit până la sfârșitul vieții. Instanța a apreciat sinceritatea si realitatea susținerilor acestor martori, având în vedere că martorii erau vecini apropiați ai defuncților, având astfel posibilitatea efectiva să observe situația de fapt privitoare la starea defuncților și starea imobilului casă. Mai mult, martorii Podar A. și P. P. au fost martori semnatari ai convenției de vânzare- cumpărare încheiată între reclamanta și defuncți, fiind prezumați a fi investiți cu încredere de către părțile semnatare si a cunoaște situația familială a părților. Martorii propuși de pârât S. Darie (f. 83, vol I) și Colcer L. (f. 87 vol II) au arătat că l-au văzut pe pârât venind în vizita, însă declarațiile acestora au fost destul de evazive, martorii neputând preciza în ce perioada și dacă vizitele erau frecvente sau ocazionale, spre exemplu cu ocazia sărbătorilor legale

Or, coroborând o serie de aspecte de fapt relatate de martori, se poate aprecia asupra conduitei pasive a pârâtului, care, ulterior decesului părinților

s-a manifestat în acțiuni sau inacțiuni de natura să impună concluzia neacceptării moștenirii, în termenul legal prevăzut de art. 700 C.civ.

Astfel, pârâtul a invocat faptul că după decesul defunctei R. V. ia, între tatăl său si copii a intervenit un partaj voluntar de locuință, pârâtul acceptând ca defunctul R. V. să locuiască în întregul imobil până la sfârșitul vieții. Or, un asemenea partaj voluntar nu a fost dovedit, pe de o parte, și, pe de alta parte, i se opune un antecontract de vânzare cumpărare încheiat la data de_, care - deși contestat de pârât sub aspectul semnăturii promitenților vânzători - poate fi apreciat ca fiind valabil încheiat și consacrând un acord de voință al părților contractante într-un sens contrar celui prezumat dintr-un partaj voluntar. În acest sens, instanța a reținut că expertizele grafice efectuate în cauza supra semnăturilor defuncților a stabilit valabilitatea semnăturilor, situație în care contractul se bucura de prezumția de adevăr în ceea ce privește operațiunea juridica ce o constată. Mai mult, ar fi si inexplicabil motivul pentru care atât defunctul R. V., cât si reclamanta ar fi fost de acord cu un partaj voluntar în condițiile în care se încheiase anterior un act de înstrăinare a casei către reclamanta. Totodată, martorii Podar A. și P. P. au arătat că încheierea contractului intre reclamanta si părinții săi era un fapt cunoscut în comunitatea locală, martorii auzind că au fost discuții între alte rude ale defuncților cu privire la faptul că defuncții nu și-au împărțit în mod egal bunurile către cei doi copii. Este adevărat că pârâtul a arătat că relațiile dintre părți au fost normale, nu au existat certuri în familie si nici martorii nu au contestat acest lucru, însă acest argument nu poate conduce la concluzia certă că pârâtul nu a știut de

contract sau cel puțin de faptul înstrăinării casei de către părinți fiicei care i- a îngrijit.

În ceea ce privește perioada ulterioara decesului defuncților, instanța a constatat că observația comună a martorilor este aceea că reclamanții sunt cei care s-au ocupat de organizarea înmormântării defuncților, ajutați fiind de vecini, pârâtul necontribuind în vreun fel la cheltuielile necesare evenimentului. Argumentul pârâtului în sensul în care, la înmormântarea defunctului R. V. a preluat o parte din bunurile succesorale, nu poate fi reținut, întrucât pârâtul nu a făcut dovada preluării unor bunuri care prin natura, numărul si valoarea lor să excludă ideea unor amintiri de familie. Or, martorul propus de către pârât P. G. (f. 647, vol II) a arătat că l-a văzut pe pârât ieșind din casa cu unul sau doi saci, acesta spunându-i că a luat niște pături si niște perne "pentru ca să aibă o amintire de la părinți";. Acțiunea pârâtului nu poate fi apreciată ca fiind manifestarea neechivoca a dorinței de a accepta moștenirea după tatăl său și prin urmare act de acceptare tacita a moștenirii, în sensul art. 690 C.civ. Cât privește argumentul existenței unor discuții la înmormântarea defunctului R. V. legate de moștenire - contrar poziției pârâtului cu privire la declarația martorei - martora P. G. nu a relatat că discuțiile ar fi avut aceasta temă, declarând că l-a auzit pe pârât spunându-i reclamantei că își oferă ajutorul pentru rezolvarea "problemelor comune"; (f. 647)

De asemenea, martorul P. P. a arătat că, după înmormântarea

R. V., reclamanta a continuat să vina la imobil pentru a se îngriji de acesta, pentru a face curățenie, suplimentar față de ajutorul acordat de martor în ceea ce privește îngrijirea casei și plata facturilor, reclamanta permițându-i martorului să lucreze gradina aferentă casei. Declarațiile martorului se coroborează cu răspunsurile comunicate de furnizorii de utilități (f. 37, 65-69) ca urmare a adreselor efectuate de către pârât. Astfel, prin adresa nr. 1950/_ SC Distrigaz Nord a comunicat faptul că în anul

2003 nu s-a înregistrat consum de gaz în imobil, iar prin adresele nr. 49/_ emisă de SC Electrica si nr. 2154/_ emisă de Compania de Apa Somes s-a comunicat că din anul 2001 nu s-au mai înregistrat consumuri de apa si energie electrica la adresa din Apahida, Sat S., str. S. nr. 24, ceea ce face plauzibil faptul - susținut de martori - că defunctul R. V. ar fi locuit în ultimii ani ai vieții la domiciliul reclamantei, iar cea care s-a ocupat de stingerea obligațiilor de plata a utilităților a fost reclamanta personal, sau prin mijlocirea martorului menționat.

Or, pârâtul nu a făcut dovada faptului că s-a ocupat de starea imobilului ulterior decesului părinților, prin plata facturilor de utilități cu regularitate, plata impozitelor si taxelor aferente bunurilor imobile sau prin îngrijirea casei, acțiuni care să se circumscrie actelor de conservare sau de administrare definitiva a bunurilor succesorale și care să conducă la ideea acceptării tacite a moștenirii.

Simpla cerere adresată de pârât la data de_ Primăriei Comunei Apahida pentru comunicarea unei copii certificate de pe actul de deces al defunctului R. V., decedat la data de_ (f. 3, dosar succesoral nr. 89/2004) nu valorează în sine act de acceptare a moștenirii, având un caracter echivoc, câtă vreme nu este confirmată prin acte ulterioare care să exprime voința acestuia de a accepta moștenirea prin demersuri concrete in acest sens. Ori, toate demersurile efectuate de către pârâta cu privire la bunurile succesorale, sunt ulterioare termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (cererea adresată notarului public P. an L. de dezbatere a succesiunii a fost înregistrata la data de_, cererea adresată Primăriei Com. Apahida de a se comunica informații cu privire bunurile rămase după defuncți (casa si terenuri) a fost formulata în luna iulie 2004).

În ceea ce privește argumentul pârâtului în sensul în care a efectuat demersuri pentru vinderea imobilului, instanța a constatat că martorii P.

P. (f. 645 ) și SS (f. 646) au arătat că nu l-au văzut pe pârât venind la imobil, după înmormântarea defunctului R. V. și nici să aducă cumpărători la imobil, declarații care prezintă mai multe garanții de obiectivitate față de declarațiile martorilor S. Darie (f. 83, vol I) și Colcer L. (f. 87, vol I). Astfel, primii martori au fost vecini cu defuncții locuind în

imediata vecinătate a domiciliului acestora - martorul P. P. ocupându- se de casa si de gradina - în schimb martorul Stupar Darie avea cunoștință de anumite împrejurări legate de situația familiei în virtutea activității pe care o desfășura (factor poștal), plasând momentul întâlnirii cu pârâtul la o săptămâna după deces, fără însă ca acest aspect să poată confirmat și prin alte probe. Cat privește declarația martorului C. I. (f. 648, vol II) aceasta apare ca fiind puțin credibilă, martorul arătând că a venit de 3-4 ori la imobil în cursul a 4-6 săptămâni, însă de fiecare dată nu a putut intra in imobil întrucât pârâtul nu avea cheie, ori aceste aspecte nu sunt confirmate de vreun vecin al defuncților. Pe de alta parte, aceste acțiuni ale pârâtului nu au fost însoțite de acte concrete în sensul vânzării și nici nu rezultă cu evidență plasarea acestora din punct de vedere temporal in cursul termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii.

În acest context, instanța a apreciat că pârâtul nu a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii rămase după defuncții R. V. ia si R. V., în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C.civ. de la data deschiderii succesiunii, sens în care a intervenit prescripția dreptului de opțiunea succesorală în ceea ce îl privește pe pârât, cu consecința considerării acestuia ca persoană străină de moștenire.

Astfel, cum mai sus s-a reținut, reclamanta s-a ocupat de înmormântarea defuncților, s-a îngrijit de casa părintească, prin acte de administrare si conservare (a plătit utilitățile, taxele si impozitele, s-a înscris in Registrul Agricol), a încheiat acte de vânzare cumpărare cu privire la bunul succesoral (contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de_, cu pârâtul G. V., având ca obiect terenul în suprafață de 1 ha și 100 mp, din TP nr. 26176/1627 eliberat la data de_ ) toate aceste acțiuni valorând acte de acceptare tacita a moștenirii cf. art . 689 c.civ.

Față de cele reținute, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare, cu consecința constatării calității de moștenitor legal unic a reclamantei după defuncții R. V. ia si R. V. .

În ceea ce privește acțiunea ce formează obiectul dos. nr._ ,

instanța s-a pronunțat asupra capetelor de cerere astfel cum acestea au formulate prin acțiunea introductiva depusă la data de_ și precizate ulterior (precizarea din data de_, f. 393), reținând următoarele:

Potrivit Titlului de proprietate nr. 266176/1627/_ eliberat de Comisia Județean C. s-a reconstituit în favoarea defunctului R. V. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha și 1100 mp, incluzând suprafața de 1000 mp, situată în intravilan (500 mp arabil și 500 mp curti construcții). Conform raportului de expertiza topografică efectuată în cauza de către expert Marie S. Sever (f. 674- 689) terenul în suprafață de 1000 de mp, intravilan, se identifica cu imobilul înscris in CF nr. 306 S., nr topo 130/9, urmând ca instanța, în temeiul art. 111 c.pr. civ. să identitatea dintre terenul din TP si terenul din CF 306 S. .

Față de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 7/1996 a dispus întabularea dreptului de proprietate al defunctului R. V. asupra terenului în suprafață de 1000 de mp, intravilan, dobândit în baza TP nr.266176/1627/_, identificat în CF nr. 306 S., nr topo 130/9, cu titlu de drept de lege, ca bun propriu.

Potrivit aceluiași raport de expertiza, expertul Marie Sever a identificat pe terenul de 1000 de mp, un imobil construcție cu destinația de casă familială formată din CASĂ (CORP I) executată pe fundație din piatră și beton, pereții din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din 1 cameră, 1 cămară de alimente, 1 hol, și 1 pivniță, CASĂ (CORP II), executată pe fundație din piatră, pereții din piatră, planșeu din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din 2 camere, 1 cămară de alimente, 1 antreu și MAGAZIE din lemn, acoperită cu țiglă, situat administrativ în comuna Apahida, sat S., str. Ș. nr. 28,

județul C. . Aceasta construcție a fost edificată de defunctul R. V. în baza avizului de construcție nr. 798/_ (f. 16, vol I) emis de Inspectoratul Raional P.C.I. C., în timpul căsătoriei cu defuncta R. V. ia.

Față de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 7/1996 a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe terenul în suprafață de 1000 mp, conform descrierii efectuate în raportul de expertiză întocmit de expert Mărie S. Sever, în favoarea defuncților R. V. și R. V. ia, cu titlu de construire, ca bun comun.

În ceea ce privește petitul precizat prin cererea depusă la data de_ (f. 393, vol II) privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, fara obligarea pârâtului la încheierea actului în forma autentica pentru imobilul teren si construcție, instanța constată că în dos._ s-a stabilit calitatea de mostenitor unic a reclamantei după defuncții R. V. ia si R. V., situație în care, conform regulilor transmisiunii moștenirii legale, creanțele mostenitorului față de defunct se sting prin confuziune. Cum antecontractul încheiat între reclamanta si

defuncți nu a fost de natura să transmită dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate în contract, nefiind încheiat in forma autentica prevăzuta de art. 2 din Legea nr. 54/1998, în vigoare la acea dată, acest act a dat naștere unui drept de creanță în favoarea reclamanților, care s-a stins prin confuziune, reclamanta fiind unicul mostenitor al defuncților. În acest context, nu se poate dispune pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, temeiul dobândirii de către reclamanta a bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, fiind succesiunea legală și nu vânzarea cumpărarea, reclamanta valorificându-și dreptul, în calitate de moștenitor si nu de cumpărător, cererea reclamantei urmând a fi respinsa ca neîntemeiată și consecutiv si petitul de întabulare a dreptului de proprietate, cu acest titlu, pe numele reclamanților.

Corelativ constatării dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor teren și construcție de către reclamanta, prin moștenire si nu prin act de vânzare-cumpărare, instanța a constatat că nu se poate pune problema prescripției dreptului material la acțiune prin valorificarea dreptului de creanță izvorât din actul de vânzare cumpărare, excepție

invocată de pârât și unita cu fondul în ședința publică din data de_, excepția fiind respinsa.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulata de pârâtul R. V.

, față de soluția dispusă cu privire la dos. nr._ va admite excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului reclamant reconvențional, invocata de către reclamanta, și a respins în integralitate cererea reconvențională formulata de acesta, ca fiind formulată de o persoana lipsita de calitate procesuală activa.

Raportat la dispozițiile art. 274 c.pr.civ. care stabilesc culpa procesuală a părții ce cade în pretenții, a obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 1950 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând in onorariu de avocat și a respins cererea pârâtului de obligare la plata cheltuielilor de judecată evidențiate cf. notelor de sedință atașate concluziilor scrise, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii a declarat apel în termen legal pârâtul R. V. solicitând admiterea apelului, în principal să se dispună anularea hotărârii de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și rejudecând cauza: să se dispună respingerea excepției lipsei calității procesuale active a apelantului în formularea cererii reconvenționale; să se dispună respingerea petitului 4 din acțiunea formulată de reclamanții B. A. și B. C. în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. ca prescris, iar în situația în care nu se va reține această excepție, pe fond solicită respingerea ca neîntemeiat; în ceea ce privește restul petitelor din acțiunea introductivă formulată de reclamanții B.

1. și B. C. în dosarul nr._, solicit să se dispună respingerea lor ca neîntemeiate; să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamanta

2. A. în dosarul conexat nr._ al Judecătoriei C. -N. ca lipsită de interes, iar în situația în care nu se va reține această excepție, pe fond să fie respinsă ca neîntemeiată; solicită admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată și precizată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .

Prima instanță a încălcat prevederile art. 137 din C.pr.civilă și a unit toate excepțiile invocate cu fondul cauzei: excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active. Or, potrivit art. 137 din C.pr.civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra

excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."

Instanța fondului, încălcând drepturile sale procesuale, a acceptat ca reclamanții B. să-și modifice acțiunea civilă din dosarul nr._ la termenul de judecată din data de_, deși apelantul a solicitat ca această modificare de acțiune să nu fie primită față de opoziția sa fermă și față de tardivitatea depunerii ei și să constate că operează decăderea din dreptul de a-și modifica acțiunea după 5 ani de la debutul procesului in conformitate cu prev. art. 132, 134, raportat la art. 103 alin. 1 din C.pr.civilă.

Prima instanță nu face nici o referire în considerentele hotărârii la încheierea dată în ședința publică din data de_ prin care s-a admis cererea reclamanților B. de disjungere a petitelor de rectificare a cărților funciare și de întabulare din cererea sa reconvențională. Mai mult, instanța nu redă cronologic ordinea în care s-au formulat cererile în cauză, reținând că mai întâi s-a înregistrat acțiunea civilă din dosarul nr._ ( această acțiune a fost înregistrată la iată de_ ), că prin încheierea din data de_ s-a dispus conexarea dosarelor de fapt această măsura a fost dispusa la termenul de judecata din data de_ ) și abia apoi face referire la cererea depusă la data de_ prin care reclamanta B. și-a modificat cererea din dosarul nr._ .

Disjungerea cauzei s-a dispus apreciindu-se că cererile din dosarul nr._ și acțiunea din dosarul conexat nr._ sunt în stare de

judecată, că judecata lor este mult întârziată de soluționarea petitelor de rectificare și întabulare din cuprinsul cererii sale reconvenționale.

În mod paradoxal, instanța a dispus disjungerea doar a petitului de întabulare și a petitelor de rectificare a cărților funciare din cererea reconvențională și a considerat că se pot soluționa petitele de întabulare din acțiunea introductivă formulată de reclamanții B. . Din moment ce instanța a prevăzut că pentru soluționarea petitelor de rectificare și întabulare este necesar să se efectueze o altă expertiză care să tranșeze problema identificării topografice pentru terenul intravilan, este evident că nici unul din petitele de

întabulare formulate în cauză de apelant și de reclamanții B. nu se puteau soluționa în lipsa efectuării unei alte expertize topografice, pozabilă tuturor părților.

Soluționând acțiunea introductivă formulată de reclamanții B. în dosarul nr._, instanța în mod greșit a admis-o în parte în baza raportului de expertiză întocmit e expertul Mărie S. Sever, încălcând astfel principiul disponibilității, întrucât reclamanții B. și-au formulat acțiunea introductivă în baza unei expertize extrajudiciare și nu au înțeles să-i precizeze acțiunea față de cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert Mărie S. Sever, probă solicitată și achitată integral de apelant.

Disjungerea cauzei s-a dispus în scopul soluționării cu celeritate a dosarului nr._ la care a fost conexat dosarul nr._ . Hotărârea

judecătorească pronunțată în acest dosar a fost redactată în luna noiembrie 2012. Din momentul disjungerii, dosarul nr._ având ca obiect petitele disjunse și-a urmat cursul, s-a efectuat deja noua expertiză și cercetarea judecătorească se apropie de final. În aceste condiții, apreciază că disjungerea cauzei nu a fost o măsură de bună administrare a justiției, oportună, nu a avut sens, încălcându-se dreptul la un proces echitabil, prelungindu-se doar nejustificat durata procedurilor judiciare până la tranșarea definitivă a litigiului între părți. Apreciez că între petitele formulate în dosarul nr._ și petitele de rectificare a cărților funciare și de

întabulare disjunse, obiect I dosarului nr._, exista o strânsă

legătură, motiv pentru care trebuiau soluționate în același dosar. De asemenea petitele de întabulare trebuiau să se judece în contradictoriu cu proprietarii de carte funciară înscriși în Cf 306 Sanicoara.

Prin prezentul apel pârâtul înțelege să atace si încheierea dată în Camera de Consiliu din data 15 2011, prin care s-a respins cererea de recuzare și s-a procedat la amendarea sa cu suma de 50 lei, încheiere pe care o consideră netemeinică și nelegală.

Apreciază că cererea de recuzare formulată a fost întemeiată, instanța a dat dovadă de subiectivism pe parcursul celor 7 ani de proces, iar la termenul de judecată din data de_ s-a antepronunțat în privința excepției lipsei calității procesuale active a pârâtului în formularea cererii reconvenționale, excepție pe care o unise cu fondul la termenul din data de_ .

Instanța a respins cererea sa reconvențională ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a apelantului invocată de reclamanta B. A., nu a intrat în cercetarea fondului, situație în care solicită în mod expres ca în urma admiterii apelului să se anuleze hotărârea atacată și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei C. -N.

.

Prima instanță a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale si a probelor aflate când a admis excepția lipsei calității procesuale active a subsemnatului, considerând că apelantul nu a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii rămase după defuncții săi părinți R. V. ia și R. V. în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 din C.civil de la data închiderii succesiunii, că a intervenit prescripția dreptului de opțiune succesorală în privința sa, considerându-se o persoană străină de succesiune.

Legea nu stabilește în concret care anume acte realizate de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta moștenirea, rămânând ca instanța de judecată să examineze de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, actele efectuate de succesibil și aptitudinea lor de a fi socotite acte de acceptare tacită a succesiunii.

În fapt, după decesul mamei sale, R. V. ia, între apelant, sora sa și tatăl lor a intervenit o înțelegere ca acesta din urmă să rămână să locuiască în imobilul din S., str. Ș. nr. 28, comuna Apahida, județul C. până la finele vieții lui și abia ulterior să lichideze starea de indiviziune existentă. Practic, între ei a intervenit un partaj voluntar în urma căruia casa a revenit defunctului tată R. V. care a locuit în acest imobil până la deces. Aceasta este înțelegerea la care apelantul a participat și în contextul acesteia a convenit că nu se prezintă la notarul public ca să parcurgă procedura succesorală după defuncta R. V. ia.

In contextul înțelegerii intervenite apelantul a solicitat atât cu prilejul dezbaterii "succesiunii la notarul public după defunctul R. V. cât și prin cererea reconvențională să se constate că în masa succesorală a acestuia se include întregul bun imobil. Apelantul a făcut precizarea cererii reconvenționale în sensul celor de mai sus (constatarea partajului voluntar)

la data de_ în condițiile în care reclamanții B. și-au modificat substanțial poziția procesuală după cinci ani de proces.

La termenul de judecată acordat peste o săptămână în data de_, apelantul a solicitat să se încuviințeze audierea martorului S. Darie pentru dovedirea partajului voluntar, însă instanța a respins nejustificat audierea acestui martor, motivând că nu l-a solicitat la termenul din data de_ (termen care nici nu existase în cauză). Martorul S. Darie a fost vecin cu defuncții săi părinți, a participat la înmormântările defuncților,

cunoștea bine familia, discuțiile dintre părți, audierea sa era necesară și utilă cauzei.

Prima instanța a încălcat principiul egalității armelor raportat la faptul că pentru reclamanți a acceptat reaudierea martorului Petridean P. pentru teza probatorie "neacceptarea succesiunii", deși la dosar exista deja o declarație a acestuia detaliată și minuțios consemnată și nu s-a ținut seama de opoziția apelantului. Când însă apelantul a formulat o cerere similară de reaudierea a martorului S. Darie, nu a fost posibilă reaudierea acestuia, ținându-se cont de opoziția de partea adversă.

Prima instanță în mod nelegal și nejustificat a înlăturat declarațiile martorilor propuși de apelant (S. Darie, Colcer L., P. G. și C.

I. ) și a reținut că declarațiile martorilor P. P., Podar A. și Ș. S.

"prezintă mai multe garantii de obiectivitate", reținând în esență că aceștia sunt vecini apropiați ai defuncților, care aveau posibilitatea să observe starea defuncților și starea imobilului casă. În plus, s-a reținut că martorii P.

1. și Podar A. au fost martori semnatari ai convenției de vânzare- cumpărare încheiată între reclamantă și defuncți.

   Contrar celor reținute de instanță, din probatoriul administrat a rezultat că actul intitulat contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată" nu a fost semnat nici în prezența avocatului care doar l-a redactat și nici în prezența martorilor semnatari ai contractului (P. P. și podar A.

   ), că martorilor li s-a prezentat mai multe exemplare ale contractului care purtau deja semnătura părților, că aceștia nu au asistat la înțelegerea dintre părți.

   Numiții Podar și P. sunt niște pretinși martori, iar faptul că nu au participat la înțelegerile dintre părți și că au fost dispuși să-și pună semnătura pe contract vorbește de la sine despre profilul moral al acestor pretinși martori. Declarațiile lor sunt subiective și nesincere.

   Martorii P. P. și Podar A. au fost încuviințați pentru teza probatorie folosința imobilului în litigiu din anul 2000 în scopul soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune.

   Instanța a procedat la audierea martorilor cu încălcarea prev. art. 1191 alin. 2 din C. Civil care instituie interdicția de a se dovedi cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul. Întrebările instanței au vizat frecvența cu care părinții au fost vizitați, bolile de care au suferit defuncții și ajutorul acordat defuncților. Or, defuncții săi părinți nu au înțeles să încheie cu reclamanții B. un contract de întreținere, ci o convenție prin care se obligau să înstrăineze cu titlu oneros imobilul în litigiu unui succesibil în linie dreaptă, rezervându-și uzufructul viager, act care se circumscrie cerințelor prev. de art. 845 din Codul Civil.

   Imediat după decesul tatălui său, R. V., apelantul a preluat bunuri mobile aparținând acestuia, aspect ce rezultă din declarația martorei P. G. ("am văzut că pârâtul a ieșit din casă cu unul sau doi saci de rafie, iar ulterior în mașină, mi-a spus că a luat niște pături și niște perne"). La întrebarea sugestivă a instanței "de ce credeți că a luat acele bunuri, ca să aibă o amintire de la părinți", martora a presupus că luarea bunurilor s-a făcut de către pârât "pentru ca să aibă amintire de la părinți". Martora Ș. S. confirmă luarea unor bunuri "știu că a luat cu el o sacoșa sau ceva de genul acesta", însă cum era de așteptat, are o memorie selectivă ,,nu știu ce era înăuntru, presupun că erau hainele de schimb." Este puțin credibilă depoziția acestei martore, întrucât reclamantul a participat la o

   înmormântare, a venit în ziua înmormântării și a plecat după înmormântare, nu avea nevoie să-și schimbe hainele.

   La înmormântarea defunctului R. V., au existat discuții legate de succesiune, si-a manifestat intenția de a rezolva problemele comune, i-a solicitat surorii sale B. A. să-i dea o copie după certificatul de deces, însă aceasta i-a spus că-i va da o copie când se vor întâlni, la dezbaterea succesiunii, asigurându-l că acest lucru se va petrece în curând pentru că urmează să plece în străinătate. Martora P. G. relatează "după înmormântare l-am auzit pe pârât solicitându-i reclamantei dacă trebuie să contribuie cu ceva și dacă poate să o ajute cu manifestându-și intenția de a rezolva problemele comune."

   La data de_ apelantul a solicitat o dovadă a decesului tatălui său de la Primăria comunei Apahida, după cum rezultă din cererea depusă la ultimul termen de judecată și [.răspunsul de la fila 3 din dosarul succesoral nr. 89/2004 al BNP P. an L. .

   Prima instanță în mod greșit a înlăturat și această probă, susținând că

   "simpla cerere adresată de pârât la data de_ Primăriei comunei Apahida pentru comunicarea unei copii certificate de pe actul de deces nu valorează în sine act de acceptare a moștenirii, având un caracter echivoc". Solicitarea acestui act exprimă voința apelantului de a accepta succesiunea.

   Din probele administrate din declarațiile martorilor S. Darie, C.

   1. , Colcer L. rezultă că apelantul și-a manifestat intenția de a vinde partea sa de moștenire, sens în care am dus potențiali cumpărători la casa părintească.

Astfel, martorul S. Darie arată că "la o săptămână după moartea lui

R. V. l-am văzut pe fiul său în S. și mi-a spus că a venit pentru că vrea să-și vândă partea sa din moștenirea părinților".

Martora Colcer L. precizează în declarația din_ "că până în urmă cu jumătate de an am văzut venind pe la imobil atât pe reclamantă cât și pe pârât, însă de aproximativ o jumătate de an nu am mai văzut venind pe nimeni la imobil".

Martorul C. I. confirmă că după decesul tatălui său s-a preocupat de vânzarea casei părintești și că a fost interesat să o cumpere.

Astfel, martorul C. I. relatează: "după decesul tatălui pârâtului, la circa 2-3 săptămâni pârâtul mi-a spus că el și sora sa intenționează să vândă casa părintească, întrebându-mă dacă nu știu pe cineva interesat să o cumpere. Eu personal căutam o casă la acea vreme și ne-am dus până în S.

... Mai precizez că la imobilul pe care am vrut să-l cumpăr am fost de vreo 3-4 ori, în decurs de cea 4-6 săptămâni, însă niciodată nu am reușit să intru înăuntru, deoarece era închis."

Împrejurarea că imobilul a fost pus de vânzare și că la imobil s-au prezentat cumpărători sunt confirmate și de martorul P. P. care arată că "știu că la un moment dat casa din ara a fost trecută în ziarul "Piața" ca fiind de vânzare" și de martora Ș. S. care "relatează "îmi amintesc că au fost oameni care s-au interesat dacă imobilul este de vânzare".

Apelantul și-a manifestat fără echivoc intenția de a vinde partea sa de moștenire, intenție care presupune în mod evident și acceptarea calității de moștenitor. Astfel, în jurisprudență s-a reținut că "doctrina și practica judiciară au statuat că actele de dispoziție asupra unor bunuri din masa succesorală, în sensul ari 691 Cod Civil, au natura juridică a unor acte de acceptare tacită. Pentru identitate de rațiune și intenția de a încheia astfel de acte, vădește însușirea calității de moștenitor și are valoarea unei acceptări tacite a succesiunii." (a se vedea în acest sens decizia civilă nr. 1439 pronunțată la data de_ de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă)

Din depozițiile martorilor audiați reiese că apelantul a avut o relație normală, decentă, fără conflicte cu sora sa. Între ei a existat un acord cu privire la calitatea lor de moștenitori ai defuncților R. V. și R. V. ia, însă nu s-au înțeles în privința compunerii masei succesorale.

Din probațiunea administrată rezultă că după înmormântarea defunctului R. V. cheile imobilului au rămas la reclamanta B., iar cu trecerea timpului după ce a fost contactat cumpărători și s-a prezentat cu aceștia la imobil apelantul a realizat că sora sa îi împiedică accesul la casa părintească.

Martorul C. I. menționează în declarația sa că "ne-am dus până în Sânicoara am intrat înăuntru deoarece pârâtul nu avea cheia de la imobil, spunându-mi că după înmormântare sora lui a rămas să strângă unele lucruri și cheia a rămas la ea. Mai precizez că la imobilul pe care am vrut să- l cumpăr am fost de vreo 3-4 ori, în decurs de cea 4-6 săptămâni, însă niciodată nu am reușit să întru deoarece era închis, iar sora pârâtului nu era de față.", iar martora L., vecină cu defuncții părinți relatează: " știu că în mai multe rânduri când pârâtul a venit la imobil după decesul părinților săi s-a plâns că nu a putut intra în imobil deoarece este închis";.

Faptul că apelantul nu a pătruns cu forța în imobil, că nu a produs stricăciuni, că a dorit să respecte memoria defuncților părinți și bunurile care au aparținut acestora, că a dorit să aibă un comportament civilizat în raporturile cu sora sa, nu poate să conducă la concluzia că este renunțător sau o persoană străină de succesiune, conduita sa nefiind susceptibilă de interpretare.

Împrejurarea că apelantul a solicitat dezbaterea succesiunii după defunctul R. V. la notarul public este o dovadă a interesului pe care l-a manifestat față de moștenire. În mod greșit prima instanță reține că apelantul a avut o conduită pasivă în raport de moștenirea părinților. Faptul că apelantul a solicitat dezbaterea succesiunii abia în data de_ nu are nici o relevanță, întrucât acesta acceptase în mod tacit succesiunea, iar actul de acceptare este irevocabil.

De remarcat, după cum reiese și din piesele dosarului succesoral nr. 89/2004, între apelant și sora sa B. A. a existat un acord cu privire la calitatea lor de moștenitori după defunctul R. V., notarul public constatând în încheierea din data de_ (f. 12) că amândoi au acceptat succesiunea, existând discuții, neînțelegeri doar cu privire la compunerea masei succesorale.

M. ivul pentru care reclamanta B. A. a refuzat să semneze încheierea notarului public este legat, de faptul că a dat o declarație nereală în fața notarului public cum că părinții au vândut toate bunurile pe care le aveau în timpul vieții.

Reclamanții B. au fost de acord că apelantul este un acceptant tacit al succesiunii defuncților săi părinți, aspect confirmat și de faptul că la scurt timp după întâlnirea de la notarul public reclamanții B. l-au chemat în judecată în calitate de moștenitor, au recunoscut direct, expres și fără echivoc calitatea sa de moștenitor legal al defuncților R. V. și R. V. ia, poziție procesuală pe care și-au modificat-o radical după cinci ani de la promovarea acțiunii introductive, ceea ce este o dovadă clară a relei lor credințe.

În acțiunea introductivă promovată la data de_, reclamanții B. l-au chemat pe apelant în judecată, solicitând obligarea sa în calitate de moștenitor la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică cu privire la casa părintească și terenul aferent, în caz contrar

hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. În motivarea acțiunii, reclamanții recunosc direct, spontan, expres fără echivoc și fără posibilitate de retractare că apelantul este moștenitorul defuncților R.

V. și R. V. ia, în calitate de fiu.

În întâmpinarea depusă la cererea reconvențională, reclamanții B. nu au invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantului, nu au invocat prescripția dreptului de opțiune succesorală, această excepție a fost invocată după trecerea a cinci ani de la promovarea acțiunii introductive, când era administrată o bună parte din probațiune.

Modificarea acțiunii introductive la data de_ a determinat suplimentarea probațiunii în cauză și audierea martorilor pentru teza probatorie a acceptării succesiunii după 9 ani de la decesul mamei sale R.

V. ia.

Potrivit prev. art. 689 din C.civil, acceptarea moștenirii este tacită când eredele face un act n_ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat de acceptare.

Apelantul este fiul defuncților R. V. și R. V. ia, are calitatea de moștenitor al defuncților săi părinți, a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii în termenul de opțiune succesorală de 6 luni prevăzut de art.700 din C.civil, și-a însușit titlul de moștenitor.

Soluția legală și temeinică, referitor la cererile menționate mai sus, este aceea de respingere a excepției lipsei calității procesuale active invocată de B.

C. si B. A. ca întemeiată și, pe cale de consecință, să se constate că atât apelantul cât și pârâta reconvențională B. A. au calitatea de moștenitori legali ai defuncților lor părinți R. V. și R. V. ia.

Raportat la acțiunea din dosarul conexat nr._ promovată la data de_, apelantul a invocat excepția lipsei de interes, excepție pe care apreciază că instanța în mod nelegal a respins-o.

Lipsește cerința interesului în promovarea acțiunii din dosarul conexat, întrucât reclamanții B. din proprie inițiativă au înțeles să-și valorifice drepturile decurgând din convenția încheiată cu defuncții părinți R. V. și

R. V. ia, l-au chemat în judecată în calitate de succesor în drepturi și în obligații a celor doi defuncți pentru o acțiune în realizarea dreptului, solicitând să fie obligat la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la casa părintească și terenul aferent, iar modul în care au demarat demersul lor judiciar a fost actul lor unilateral de voință și care corespunde realității.

Drept urmare a respingerii excepției lipsei calității procesuale active a apelantului în formularea cererii reconvenționale și stabilirii calității de moștenitor legal a apelantului după defuncții R. V. și R. V. ia pe baza dovezilor existente, dar și a recunoașterii exprese a reclamanților, apreciază că soluția care se impunea era aceea de respingere a acțiunii formulată de reclamanta B. în dosarul conexat nr._ ca neîntemeiată.

În contextul stabilirii calității de moștenitor legal al apelantuluidupă defuncții R. V. și R. V. ia consideră că soluția de respingere a cererii reclamanților de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic este netemeinică și nelegală în raport de argumentele instanței care a reținut greșit că "antecontractul încheiat între reclamantă și defuncți

...a dat naștere unui drept de creanță în favoarea reclamanților, care s-a stins prin confuziune, reclamanta fiind unicul moștenitor al defuncților. în acest context, nu se poate dispune pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, temeiul dobândirii de către reclamantă a bunurilor ce au făcut

obiectul contractului de vânzare-cumpărare fiind succesiunea legală și nu vânzarea-cumpărarea."

Deși, în principiu corectă o soluție de respingere a cererii reclamanților de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic argumentele care justifică o atare soluție sunt diferite de cele reținute de instanță și sunt legate de faptul că înscrisul pe care se întemeiază cererea este unul nevalid pentru lipsa semnăturii defuncților R. V. și R. V. ia.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține că înscrisul este valid ca fiind semnat de defuncții lor părinți soluția de respingere a cererii de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare se justifică prin aceea că actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată" cu rezerva uzufructului viager încheiat la data de_ între defuncții părinți R. V. și R. V. ia, pe de o parte, și sora sa B. A. si soțul acesteia B. C., pe de altă parte este o donație deghizată în baza prev. art. 845 Codul Civil, text de lege care instituie în favoarea sa o prezumție de gratuitate care în speță nu a fost răsturnată.

Pentru soluționarea cererii prin care se solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, instanța trebuie să cerceteze valabilitatea înscrisului din prisma prev. art.948 din C. Civil.

În raport de probele administrate în cauză și la care vom face referire în cele ce urmează, instanța putea reține că înscrisul sub semnătură privată pe care reclamanții B. își întemeiază acțiunea din dosarul nr._ nu a fost semnat de defuncții R. V. și R. V. ia.

Nu este admisibilă cererea de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, întrucât în raport de conținutul înscrisului operează prezumția (de gratuitate prev. de art. 845 din

C. Civil, care în speță nu a fost răsturnată. Actele juridice cu titlu oneros făcute în favoarea unui succesibil în linie dreaptă cu rezerva uzufructului viager sunt prezumate a fi donații deghizate.

Prezumția de gratuitate operează în favoarea apelantului, iar potrivit art. 1202 alin. 1 din C. Civil "prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută", sarcina probei revenind reclamanților

B. . Or, reclamanții nu au dovedit că s-a achitat prețul menționat în convenție și nici nu puteau produce o astfel de dovadă întrucât prețul menționat este fictiv. Prin încheierea actului juridic defuncții R. V. și R.

V. ia au urmărit să-i gratifice pe reclamanții B. .

Consecutiv respingerii cererii de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru argumentele mai sus menționate se impune și respingerea petitului de întabulare a dreptului de proprietate a reclamanților B. în cartea funciară.

În altă ordine de idei, există o contradicție flagrantă în motivarea hotărârii primei instanțe care a considerat că în acțiunea introductivă din dosarul nr._ reclamanții B. se poate judeca în contradictoriu cu apelantul în calitate de pârât, că are calitate procesuală pasivă în cauză, derivată din calitate de succesor în drepturi și în obligații a defuncților săi părinți, însă paradoxal a considerat că nu are calitate procesuală activă să formuleze cererea reconvențională și să solicite constatarea donației deghizate, reducțiunea donației, constatarea compunerii masei succesorale și constatarea calității de moștenitor după defuncții săi părinți R. V. și R.

V. ia.

Ca regulă generală o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țin loc de act autentic de vânzare - cumpărare se judecă în contradictoriu cu promitentii vânzători (în speță defuncții R. V. și R. V.

ia) care au încheiat personal antecontractul de vânzare-cumpărare și față de care se produc efectele actului respectiv.

Instanța rupe din context ceea ce consideră necesar pentru admiterea acțiunii reclamanților ignorând normele legale care o obligau să analizeze cauza sub toate aspectele, respectiv dacă consideră că nu are calitate de moștenitor nu trebuia să admită cererile reclamanților în contradictoriu cu apelantul.

Potrivit principiului relativității efectelor actului juridic civil consacrat de art. 973 din C. Civil, actul juridic civil bilateral sau multilateral dă naștere la drepturi subiective și obligații numai pentru părțile lui, fără a putea să profite sau să dăuneze terțelor persoane. Distinct însă de părțile unui act juridic și terți, doctrina și jurisprudența consacră categoria de avânzi-cauză, reprezentante de persoana care deși nu au participat la încheierea actului juridic sunt totuși îndrituite să profite de efectele sau, după caz, sunt ținute

să suporte aceste efecte, datorită legăturii lor juridice cu una din părțile acestui act. Fac parte din această categorie succesorii cu titlu universal, cum este în cazul de față apelantul, care moștenește în calitate de fiu pe promitenții vânzători.

Reclamanții B. C. și B. A. au stabilit cadrul procesual în dosarul nr. 4/2004 și au înțeles să se judece în contradictoriu cu apelantul, apreciind că în calitate de succesor preiau drepturile subiective și obligațiile autorilor săi. Or, dacă prima instanța a apreciat pe deplin justificat ca reclamanții B. C. și B. A. să promoveze acțiunea din dosarul nr._ în contradictoriu cu apelantul, era corect și legal să aprecieze că este în egală măsură îndreptățit să promoveze cererea reconvențională în cadrul dosarului nr._ .

O soluție de respingere a cererii de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să țină loc act autentic de vânzare-cumpărare se justifică și prin aceea că dreptul reclamanților la acțiune prescris prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege.

În aceste condiții, în mod nelegal s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune față de petitul 4 al acțiunii introductive, acțiunea în executarea unui antecontract de vânzare-cumparare este o acțiunea personală supusă termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958. Din cuprinsul înscrisului rezultă că acesta a fost încheiat la data de_, iar acțiunea introductivă a fost promovată de

reclamanții B. la data de_, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.

În mod greșit prima instanță a menținut ca fiind valid actul intitulat

"contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată", pretins a fi încheiat între reclamanții B. A. și B. C., pe de o parte, și defuncții R.

V. și R. V. ia, pe de altă parte.

Lipsește motivarea instanței și este neconvingătoare afirmația că

"expertizele grafice efectuate în cauză asupra semnăturilor defuncților a stabilit valabilitatea semnăturilor, situație în care contractul se bucură de prezumția de adevăr în ceea ce privește operațiunea juridică ce o constată", deoarece instanța nu a făcut o analiză a expertizelor grafice efectuate, nu a arătat pe baza căror probe a ajuns la concluzia că actul a fost semnat de defuncții R. V. și R. V. ia.

În privința acestui înscris subzistă îndoiala că a fost încheiat la data respectivă, că a fost semnat de defuncții R. V. și R. V. ia, motiv pentru care solicită să-l înlăture de la pronunțarea hotărârii, actul fiind nevalid

pentru lipsa semnăturii defuncților R. V. și R. V. ia, pentru motivele arătate în cele ce urmează.

Există neconcordanțe între cele patru exemplare originale, între exemplarul original și xerocopia depusă în dosarul notarial, între exemplarul original și xerocopia depusă la Primăria comunei Apahida atât în privința datei cât și la nivelul semnăturilor executate la poziția "Vânzătoare". Mențiunea datei a fost trecută pe exemplarele originale ulterior, după ce în prealabil o xerocopie nedatată a fost depusă în dosarul notarial și la Primăria comunei Apahida, înscrisul fiind alterat prin adăugiri.

Expertizele grafice efectuate în cauză nu au fost relevante, nu și-au atins scopul, nu s-a lămurit autenticitatea semnăturilor defuncților săi părinți. Expertizele grafice au fost efectuate pe scripte de comparație care nu prezintă garanție de autenticitate sau sunt insuficiente calitativ sau având o vechime considerabilă față de contractul în litigiu. Expertiza de la ÎNEC a fost efectuată pe xerocopia actului în litigiu de la fila 17 (Vol.1), întrucât instanța a luat măsuri pentru depunerea originalului actului de la f. 17 abia în anul 2009. Expertizele grafice efectuate sunt contradictorii și a făcut o analiză detaliată în concluziile scrise depuse la fond.

După ce s-au depus toate cele 4 exemplare originale ale actului intitulat "contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată", a solicitat instanței să dispună o expertiză grafică în care să fie examinate toate cele patru exemplare originale ale actului intitulat "contract de vânzare- cumpărare", însă în mod nejustificat această probă a fost respinsă. Expertizele grafice efectuate în dosarul civil sunt o dovadă clară a modului în care nu trebuie efectuată o examinare grafoscopică și solicită să nu fie luate în considerare, trebuiau să fie efectuate mai riguros față de

implicațiile juridice pe care le au.

În dosarul penal nr. 7709/P/2008 s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică care a vizat toate cele patru exemplare originale al actului în litigiu. Specialistul a analizat punctual și în conformitate cu procedurile specifice de lucru scriptele de comparație, a arătat că înscrisul intitulat "declarație" este inapt examinărilor grafice comparative, semnătura fiind insuficientă cantitativ, că semnăturile de pe Noul T. ament nu au proveniență certă, că semnăturile din Registrul de Stare Civilă și fișa locală de evidență de la poliție, au proveniență certă, dar și o vechime considerabilă față de actul în litigiu. Expertul criminalist a concluzionat că semnăturile depuse pe cele 4 exemplare ale contractului de vânzare-cumpărare la poziția "Vânzătoare" au fost probabil executate de către

R. V. și că nu se poate stabili autorul grafic al semnăturilor la poziția "Vânzătoare" pentru numita R. V. ia.

Din probatoriul administrat rezultă că actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată" nu a fost semnat în prezența avocatului, care doar i-a redactat și l-a înmânat reclamantei B. A., actul nu a fost semnat în prezenta martorilor semnatari ai contractului (P. P. si Podar A. ), că martorilor li s-a prezentat mai multe exemplare ale contractului care purta deja semnătura părților, aceștia nu au asistat la înțelegerea dintre părți. Prin semnarea acestui înscris de către martori la o dată ulterioară semnării lui de către părți, acest înscris atestă în mod nereal că la înțelegerea dintre părți au participat aceste persoane.

Având în vedere neconcordanțele existente între exemplarele originale și xerocopiile depuse în dosarul notarial și la Primăria comunei Apahida, ținând seama de circumstanțele în care a fost încheiat acest înscris, precum și de contradicțiile între expertizele grafice efectuate, apreciază că există suficiente

argumente pentru a înlătura un astfel de înscris care nu trebuie luat în considerare la pronunțarea hotărârii.

În situația în care instanța de apel va admite apelul și va reține cauza spre rejudecare solicită să aibă în vedere următoarele considerente:

Apelantul solicită să se constatate că actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată" cu rezerva uzufructului viager încheiat la data de_ între defuncții mei părinți R. V. și R. V. ia, pe de o parte, și sora mea B. A. și soțul acesteia ^B. C., pe de altă parte este o donație deghizată în baza prev. art. 845 din Codul Civil.

Potrivit art. 845 din Codul Civil, actul de înstrăinare cu titlu oneros făcut în favoarea unui succesibil în linie dreaptă reprezintă o donație deghizată, ce va fi socotită în porțiunea disponibilă, dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului viager sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea n este invocată de un moștenitor în linie dreaptă care să fi consimțit la încheierea actului.

Apelantul, în calitate de moștenitor legal rezervatar, beneficiez de prezumția de gratuitate instituită în favoarea mea de prev. art. 845 din Codul Civil, prezumție relativă care în speță nu a fose răsturnată.

Probațiunea administrată în cauză a relevat faptul că actul intitulat

"contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată" nu a fost semnat în prezența avocatului redactor și în prezența martorilor P. P. și Podar A.

, cărora li s-a prezentat contractul care purta deja semnătura părților, iar reclamantii B. au înregistrat acest contract în evidențele fiscale de !a aria comunei Apahida abia după ce B. A. a fost citată la dezbaterea succesiunii în data țoe.2004.

Nu s-a dovedit de către reclamanții B. că s-a achitat prețul stabilit în contract, că suma prevăzută cu titlu de preț a intrat în patrimoniul defuncților R. V. și R. V. ia. Este fără îndoială că nu puteau produce o astfel de dovadă pentru că prețul menționat în contract este unul fictiv.

Nu s-a dovedit că apelantul a știut de existența acestui contract, darămite să fi consimțit la încheierea lui.

Pe de altă parte, prețul de 20.000.000 lei (ROL) menționat în convenția amintită este atât de disproporționat față de valoarea de circulație a imobilului casă și teren intravilan aferent, situat în S., str. Ș. nr. 28, comuna Apahida, județul C., stabilită de expert la nivelul lunii februarie 1999, încât practic se poate concluziona că nu există preț. Din raportul de expertiză mică judiciară efectuat în cauză de expert Mărie S. Sever rezultă că valoarea de circulație a imobilului la data de_, când s-a încheiat convenția, este de 31.892 lei RON.

Pârâta reconvențională Ș. S. a cumpărat imobilul vecin, din str. Ș. nr. 24, în aceeași perioadă, la data de_ ( un singur corp de clădire, nu două corpuri ca în cazul de față) la prețul de 125.000.000 lei ROL, ceea ce reprezintă un preț de 6 ori mai mare decât prețul la care se susține că s-ar fi vândut casa părintească, (fila 702- vol.2).

Apelantul a aflat de existența acestui contract din relațiile oficiale ce i- au fost furnizate Sala Primăria comunei Apahida prin adresa cu nr.8022/_ (fila 37-vol.1 ). Reclamanții [B. s-au înregistrat ca și plătitori de impozite în baza acestui contract la Primăria comunei Apahida la data de_ .

Ridică serioase semne de întrebare cu privire la veridicitatea celor susținute de reclamanții B. faptul că, în timpul vieții părinților noștri și o lungă perioadă de timp după decesul acestora, nu s-a menționat nimic despre actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată", că nu s-a promovat nici acțiune în executarea antecontractului de

vânzare-cumpărare în timpul vieții părinților noștri, iar din adresa Primăriei comunei Apahida (filele 69 și 70-vol. 1) rezultă că reclamanții B. figurează ca plătitori de impozit din_ când aii depus declarația de impunere nr. 7040/_ - Așadar, reclamanta B. A. a solicitat înregistrarea în evidențele fiscale în baza "antecontractului de vânzare-cumpărare" abia în _

, după ce a fost citată la dezbaterea succesiunii la BNP P. an L. .

Susținerile reclamanților B. că s-ar fi prevalat de contractul de vânzare-cumpărare și ar fi impozit din anul 2001 sunt combătute cu înscrisurile existente la dosar din care rezultă cu puterea evidenței că reclamanții B. sunt plătitori de impozit abia din data de_ .

Din declarațiile martorilor S. Darie, Colcer L., C. loah și P.

G. reiese că relațiile dintre apelantul și părinții săi au fost bune, că îi vizita părinții și la rândul lor aceștia îi făceau vizite.

Astfel, Martora Colcer L. menționează că "atât înainte de decesul defuncților cât și după acesta dată l-am văzut atât pe reclamant cât și pe pârât venind la părinții lor însă nu pot preciza dacă vreunul din părți și-a vizitat părinții cu o frecvență mai mare decât cealaltă".Martorul Supariu Darie relatează că "după 1995 știu că l-am văzut pe pârât venind acasă de Paști și de Crăciun și presupun că a mai venit și cu alte ocazii".

Martorul C. I. arată că "l-am văzut de 2-3 ori pe defunctul R. V. acasă la pârât, dar nu pot preciza dacă stătea acolo sau era doar în vizită".

Defuncții săi părinți au avut boli caracteristice vârstei înaintate (cardiopatie ischemică, are nu i-au împiedicat să-și ducă traiul normal de zi cu zi. Spre exemplu defuncta R. a suferit de diabet, boală depistată la vârsta de 77 ani și pentru care tratamentul este gratuit. Cand su fost spitalizați defuncții săi părinți pentru investigații, controale de rutină și tratament, apelantul prin rotație cu sora sa B. A. le-a asigurat transportul la spital și la-a tot acordat sprijin aspect ce rezultă din interogatoriul spontan luat de instanță apelantului la termenul de judecată din data de_ .

Defuncții R. V. și R. V. ia au avut suficiente venituri care să le permită un trai decent. Cât au trăit părinții lor R. V. și R. V. ia, aceștia au locuit în imobilul din și din pensiile lor au achitat cheltuielile de întreținere și impozitele aferente imobilului.

Susținerile reclamanților B. că după decesul părinților au folosit imobilul, că s-au îngrijit imobil, că au făcut lucrări de reparații și au achitat cheltuielile de întreținere sunt nereale și sunt formate de adresele de la furnizorii de utilități (f. 65-68 -voi. 1) și de depozițiile martorilor S. Darie șj Colcer L., probe din care rezultă că imobilul nu a fost folosit, era închis și nu s-au achitat facturi.

După decesul părinților lor, "preocuparea" surorii sale față de bunurile lăsate de părinții lor a constat în închiderea acestui imobil cu cheia și împiedicarea accesului apelantului la casa părintească și în înstrăinarea cu rea-credință a întregului teren extravilan în scopul clar de a îl frauda în drepturile sale succesorale.

Depozițiile martorilor P. P. și Podar A. sunt subiective și nesincere. Instanța reține eronat că declarațiile martorului P. P. se coroborează cu adresele de la furnizorii de utilități. Martorul P. P. susține că după decesul lui R. V. a avut grija casei și că a plătit din banii reclamanților B. facturile de curent, apă, gaz și telefon, pe bază de factură. Martorul Podar A. susține că un vecin a plătit facturile după decesul lui R.

V. . Aceste declarații sunt contrazise de înscrisuri (adresele de la furnizorii de utilități din 2005) din care rezultă că nu au fost emise astfel de facturi, că

nu s-a înregistrat consum, astfel că martorul P. nu avea ce facturi să achite.

Martorii P. și Podar arată că reclamanta mergea la imobil o dată la săptămână sau la două săptămâni să facă reparații la imobil și să facă curățenie, însă astfel de lucrări presupun în mod obligatoriu un consum minim de apă. Or, din adresele de la furnizorii de utilități rezultă că nu au fost emise astfel de facturi, că nu s-a înregistrat consum.

Martorul P. P. afirmă că "pârâtul R. V. nu a contribuit cu nimic la cheltuielile de înmormântare", dar apoi menționează că "nu am discutat nimic despre cheltuielile de înmormântare cu pârâtul".

Instanța reține eronat că martorii propuși de reclamanții B. sunt vecini apropiați defuncților R. care au cunoscut starea acestora. În condițiile în care relațiile erau așa apropiate, firesc era ca martora Ș. S. și martorul

P. P. să știe că defuncta R. V. ia a fost internată în spital, precum și persoana care a însoțit-o.

Față de cele expuse mai sus, apelantul solicită să se înlăture aparența creată de înscrisul intitulat contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată" că ar fi un act cu titlu oneros și să realitatea că în fapt reprezintă o donație deghizată, în speță fiind pe deplin incidente le art. 845 din Codul Civil.

Această donație deghizată încalcă rezerva succesorală a apelantului, iar sancțiunea este reducțiunea, potrivit art. 847 din Codul Civil care prevede:

"liberalitățile prin acte când vor trece peste partea disponibilă, vor fi reduse ia această parte". În urma efectuării unui calcul concret și real al masei succesorale la data deschiderii succesiunii defunctului R. V. la data de_, rezultă că donația făcută de defuncții R. V. și R. V. ia este o

liberalitate excesivă ce încalcă rezerva succesorală a apelantului.

Sancțiunea aplicabilă este reducțiunea, operațiune ce are ca efect desființarea sa în măsura necesară întregirii rezervei.

La calcul concret și real al masei succesorale la data deschiderii succesiunii defunctului R. V. este necesar să se țină seama de prev. art. 849 din Codul Civil, conform căruia reunirea donației se face în starea de la momentul donației și la valoarea de la data deschiderii succesiunii.

În speță fiind doi descendenți, rezerva este de 2/3 din moștenire, iar cotitatea disponibilă de 1/3, până la această limită, urmând a fi redusă donația făcută de cei doi defuncți.

Masa de calcul este compusă din întregul imobil casă și terenul intravilan aferent, situat în S., str. Ș. nr. 28, județul C. cu valoarea de circulație la nivelul anului 2003 de 38249 Euro și terenul extravilan denumit "Dealu lui Gogomanu" în suprafață de 10100 mp cu valoare de circulație la nivelul anului 2003 de 6028 Euro, ceea ce totalizează 44277 Euro. Rezerva succesorală pentru ambii descendenți este 2/3 din moștenire, ceea ce reprezintă 29518 Euro, iar cotitatea disponibilă este de 1/3 din moștenire, reprezentând 14759 Euro. Astfel, se poate observa cu ușurință că donația deghizată făcută de defuncții R. V. și R. V. ia având ca obiect imobilul casă și terenul intravilan aferent din S., str. Ș. nr. 28,

județul C. în valoare de 38249 Euro, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert Mărie S. Sever, încalcă rezerva succesorală a apelantului și, pe cale de consecință, solicită să se dispună reducțiunea donației, pentru întregirea rezervei apelantului, care trebuie să fie asigurată în natură și în deplină proprietate.

În ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între pârâții reconvenționali B. A. și G. V. având ca

obiect terenul extravilan în suprafață de 10100 mp, solicită să se constatate nulitatea absolută a acestuia pentru cauză ilicită.

Din cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare rezultă că a fost încheiat la data de_, în ziua înmormântării defunctului R. V., în timp ce apelantul se afla sub șocul evenimentului tragic din familie, sora sa

B. A. era vădit preocupată să încheie acest act în scopul clar de a îl frauda în drepturile sale succesorale.

Apelantul a aflat de existența acestui antecontract din relațiile ce i-au fost furnizate de la Primăria comunei Apahida la data de_ (f. 37-vol.1).

Antecontractul de vânzare-cumpărare mai susmenționat are o cauză ilicită, fiind încheiat cu rea-credință, întrucât atât promitenta vânzătoare B.

A., cât și promitentul cumpărător G. V. au nesocotit calitatea sa de comoștenitor al bunului imobil, urmărind în acest mod fraudarea apelantului în drepturile sale succesorale.

Din răspunsurile date la interogatoriul luat pârâtului G. V. (f. 137- 138-vol. 1 ), rezultă reaua sa credință, întrucât a cunoscut la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare că defunctul R. V. a avut doi copii, că titlul de proprietate nr. 26176/1627/_ în care este cuprins terenul extravilan în suprafață de 10100 mp este pe numele aceluiași defunct, precum și împrejurarea că în Registrul Agricol al Primăriei Comunei Apahida figurează ca proprietar tot defunctul .

Reaua credință a pârâtului reconvențional G. V. este evidentă, mai ales că pârâta reconvențională B. A. nu i-a prezentat nici un act din care să rezulte că este proprietară exclusivă asupra terenului denumit Dealu lui Gogomanu în suprafață de 10100 mp. La data de_, succesiunea defunctului R. V. era deschisă, dar nu era dezbătută, iar pârâta reconvențională B. A. nu era proprietară exclusivă asupra terenului intravilan și nu putea să-l înstrăineze fără consimțământul său.

Practica judiciară a statuat că în cazul înstrăinării unui bun indiviz, înstrăinarea nu poate opera pentru totalitatea bunului, deoarece nimeni nu poate să înstrăineze mai multe drepturi decât el însuși are.

Dispozițiile art. 948 din Codul Civil enumera condițiile esențiale de validitate a oricărei convenții, iar printre acestea este prevăzută și aceea că orice convenție trebuie să aibă o cauză licită.

Potrivit art. 966 din Codul Civil, obligația ilicită nu poate avea nici un efect, iar potrivit art. 968 I n Codul Civil, cauza este ilicită când este prohibită de legi, este contrară ordinii publice și bunelor moravuri.

Având în vedere prevederile legale mai susmenționate și față de probațiunea administrată, apelantul solicită să se constate nulitatea absolută pentru cauză ilicită a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții reconvenționali B. A. și G. Vaier la data de_ având ca

obiect terenul extravilan în suprafață de 10100 mp.

În concluzie, din toate motivele expuse mai sus rezultă că prima instanța nu a analizat pe fond cererea sa reconvențională, a interpretat discriminatoriu probele administrate, i-a creat o situație defavorabilă prin interpretarea subiectivă a probațiunii și i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Prin întâmpinarea formulată, intimații B. A. și B. C. (f. 49-58) au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond pentru următoarele considerente:

În anul 2004, după moartea părinților intimatei și ai apelantului, mama R. Valeria decedând la data de_, iar tatăl rusu vasile la data _

, pentru clarificarea situației juridice a imobilului casă părintească, situat în

comuna Apahida, sat S., str. Ș., nr. 24 (actual 28), județul C., s-a prezentat la un avocat. Acesta i-a sugerat să valorifice drepturile dobândite în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare intitulat "contract" de vânzare cumpărare - sub semnătură privată,, prin care, în anul 1999 părinții i-au vândut, intimatei și soțului său B. C., dreptul de proprietate asupra casei părintești și terenului aferent acesteia, formulând în acest sens acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ .

In anul 2008, apelantul-pârât/reclamant-reconvențional, fratele intimatei, a formulat împotriva sa și a soțului său o plângere penală pentru fals, considerând că semnaturile de la rubrica vânzători din "contractul de vânzare-cumpărare -sub semnătură privată- din_ "; nu ar fi fost realizate de părinții lor (în ciuda faptului că părinții îi aduseseră la cunostință că vor să înstrăineze casa părintească, întrucât aveau nevoie de bani, fiind bolnavi, vizându-i pe ei, copiii lor, ca potențiali cumpărători, în măsura în care îi vor ajuta financiar).

Prin formularea acțiunii în constatarea calității intimatei de moștenitor legal unic după defuncții săi părinți, ce face obiectul dosarului nr._ conexat la dos. nr._, era evident că nu mai dorește valorificarea calității de creditor al succesiunii ci pe aceea de moștenitor legal unic, valorificându- și în acest mod toate drepturile pe care legea i le recunoaște.

Răspunzând punctual criticilor aduse de apelant Sentinței civile nr.4833 din_ a Judecătoriei C. -N. intimata arată considerentele în virtutea cărora apreciază că sentința apelată este temeinică și legală, apelul formulat împotriva acesteia fiind nefondat:

Criticile aduse prin cererea de apel măsurilor dispuse de instanța de fond si încheierilor interlocutorii ale acesteia, atacate o dată cu hotărârea de fond sunt neîntemeiate:

O primă critică adusă prin cererea de apel Sentinței nr.4833/2012 a Judecătoriei C. -N. este aceea că instanța ar fi nesocotit prevederile art.129 alin.5 C.pr.civ conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Contrar susținerilor apelantului intimata apreciază că instanța a dat dovadă de rol activ, lămurind în mod complet fiecare aspect concludent în cauză, efectuând în acest sens o amplă cercetare judecătorească, administrând un vast probatoriu (interogatoriul părților, au fost audiați martorii propuși de părți cu respectarea dispozițiilor codului de procedură civilă, s-au efectuat expertize grafologice, suplimente de expertiză și contraexpertize pentru stabilirea veracității antecontractului, expertiză tehnică și evaluatorie etc), pe parcursul celor opt ani în care s-a desfășurat judecata în fond.

Se susține de către apelant că instanța a nesocotit prevederile art.137 C.pr.civ unind cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active întrucât

instanța ar fi trebuit să se pronunțe asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Apelantul uită însă că prevederile alin.2 al art.137 C. pr.civilă, pe care acesta îl invoca, oferă instanței posibilitatea de a uni cu fondul cauzei acele excepții pentru a căror judecare este necesară administrarea dovezilor necesare soluționării în fond a cauzei.

Contrar susținerilor apelantului, invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului reconvențional R. V. nu a reprezentat o modificare a acțiunii introductive ce face obiectul dosarului nr._ .

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la data de_ subsemnata am renunțat parțial la petitul 4 din acțiunea introductivă, renunțare care s-a produs implicit și prin invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului reconvențional R. V. . Această schimbare a strategiei procesuale s-a realizat prin invocarea unei excepții absolute, ce poate fi invocată în orice stare a pricinii. Prin urmare, susținerile reclamantului că excepția a fost invocată tardiv sau ca renunțarea parțială la petitul 4 s-ar fi produs tardiv este nefondată. Deși nu am renunțat expres la acțiunea introductivă din dos. nr._, cunoscând șansele reduse de admisibilitate a unei astfel de acțiuni și dorind ca invocarea calității intimatei de moștenitor legal unic să aibă o finalitate nu doar în ceea ce privește cererea reconvenționala). La data de_ a formulat o acțiune în constatarea calității subsemnatei de moștenitor legal unic.

Pe de altă parte, apelantul este duplicitar, uitând de îngăduința de care instanța de fond a dat dovadă atunci când i-a încuviințat întregirea cererii reconvenționale cu petite de reducțiune a donației și prestație tabulară la mai bine de un an de la data formulării întâmpinării și cererii reconvenționale( fila 149 dos. de fond), precum și atunci când solicitările sale pentru efectuarea unor suplimente de expertiză si contraexpertize grafoscopice (care au determinat durata excesivă a judecații in fond) i-au fost admise de instanța de fond în ciuda faptului că nevoia efectuării acestora s-a datorat culpei reclamantului-reconvențional, care nu a menționat clar si complet obiectivele expertizei si nu a solicitat de la bun început modalitatea in care dorește să fie efectuată expertiza grafologica sub aspectul scriptelor de comparație.

În ceea ce privește încheierea dată în ședința publică din data de _

, prin care instanța a dispus disjungerea petitelor de rectificare a cărților funciare și de întăbulare ale cererii reconvenționale, învederează instanței că aceasta respectă toate cerințele de legalitate iar măsura disjungerii a fost dispusă de instanța de fond pentru a împiedica tergiversarea soluționării cererilor principale în materie succesorală, formulate în dos. nr._, respectiv_ :

Prin expertiza tehnica efectuata in cauza expertul a constatat ca pe terenul atribuit defunctului R. V., in baza Titlului de proprietate nr.26176/1627, in tarlaua 4, Parcelele 110; 111, in suprafață de 1000 mp, identificat ca fiind înscris in CF 306 Sanicoara, având nr.top. 130/9, s~au întabulat greșit SS, S. I. si S. N. . Fata de aceasta împrejurare, la termenul de judecata din data de_, reclamantul reconventional si-a precizat si extins cererea reconvenționala prin formularea unor petite de rectificare a înscrierilor din C.F. nr.306 Sanicoara, introducand in proces pe numiții SS, S. I., S. N., N. M., P. R., V. M., F.

1. n I., F. M., F. C. ia.

   Învederează instanței ca formularea capetelor de cerere cu privire la rectificarea CF nr. 306 si necesitatea efectuării unei expertize care sa tranșeze in mod indiscutabil problema identificării in regim de carte funciara a terenului mai sus indicat si care sa fie opozabila si noilor parați, ar fi determinat tergiversarea soluționării cererilor formulate in dos. nr._ si in dos. nr._, aflate in stare de judecata.

   In dos. nr._ si in dos. nr._ ale Judecătoriei C. -N., instanța fusese investita cu tranșarea unor probleme juridice privind calitatea de moștenitor legal unic a reclamantei B. A., si implicit calitatea de

   persoana străina de moștenire a paratului-reclamant reconventional, R. V.

   , reductiunea pretinsei donații deghizate, compunerea masei succesorale, stabilirea cotelor de moștenire cuvenite moștenitorilor.

   Cu privire la toate aceste cereri instanța de fond a administrat un vast probatoriu din 2004 si pana in 2011, faza probatorie a judecații fiind aproape încheiata, instanța putând pronunța o soluție. Acțiunea in rectificarea CF era accesorie cererilor formulate în materie succesorală, având un regim juridic distinct( părțile, obiectul, caile de atac fiind diferite) si putând fi judecată separat. Formularea petitelor de rectificare CF de către reclamantul- reconventional (în virtutea unei calități de moștenitor contestată), la acel moment, făcea imposibila soluționarea cererilor privitoare la succesiune, obiect al dos. nr._ si dos. nr._ . Disjungerea a fost remediul procesual corect ales de instanța de fond u a evita acest blocaj in soluționarea cererilor din dos, nr._ si dos. nr._, luarea măsurii fiind cu atât mai mult binevenită cu cat a fost dispusă intr-un dosar aflat pe rolul instanței de fond, in faza probatorie, de 7 ani.

   În ceea ce privește critica adusă hotărârii apelate prin care instanței de fond i se reproșează că ar fi disjuns doar petitele de întăbulare și rectificare din cererea reconvențională și nu și pe cele din acțiunea introductivă menționează că această măsură a fost dispusă de instanță tocmai pentru că cererea introductivă nu a fost precizată de subsemnații reclamanți, după efectuarea raportului de expertiză prin care se arata necesitatea rectificării CF, întrucât nu mai susține această cerere ci pe cea prin care reclamanta B.

   1. înțelegea sa își valorifice calitatea de moștenitor legal unic.

Instanța de fond a procedat corect admițând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului reconvențional si respingând cererea reconvențională a acestuia.

Prin Sentința nr.4833 din_ a Judecătoriei C. -N., instanța a constatat in mod corect că paratul reclamant-reconvențional, numitul R. V. nu a acceptat moștenirea după defuncții R. V. ia și R. ii V., în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii iar dreptul acestuia de opțiune succesorala s-a prescris.

Potrivit dispozițiilor art.689 C.civ. acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită. In cauză, paratul-reclamant reconvențional nu a făcut nici un act de acceptare expresă a succesiunii înăuntrul termenului legal de 6 luni. Abia la 1 an și 3 luni de la decesul tatălui nostru, fratele meu s-a adresat B.N.P. P. an L. cu o cerere de deschidere a succesiunii (fila 1 dos nr.89/2004 B.N.P.).

Eventuala intenție a fratelui său de a accepta moștenirea nu a fost exteriorizată prin nici un fel de acte materiale sau juridice. Prin urmare acesta nu este nici măcar un acceptant tacit al succesiunii. Potrivit dispozițiilor art 689 C.civ. acceptarea este tacită atunci când succesibilul face un act pe care nu ar putea sa îl facă decât în calitatea sa de erede, și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii. Or în speță apelantul nu a săvârșit nici un act care putea reflecta intenția sa de acceptare a moștenirii.

În materie succesorală, prin împlinirea termenului de prescripție și neefectuarea de către moștenitori a vreunui act de acceptare a succesiunii înăuntrul acestui termen se stinge vocația succesorală a moștenitorului astfel încât acesta devine străin de succesiune, considerandu-se că nu a fost niciodată moștenitorul defunctului.

Având in vedere ca intimata a contestat calitatea de moștenitor legal a reclamantului reconventional R. V., acestuia, ca moștenitor care alega

acceptarea moștenirii in termen, ii revenea sarcina de a face dovada pretinsei sale calități.

Asa cum a reținut instanța de fond in hotărârea apelată, pârâtul a invocat în susținerea calității sale de moștenitor acceptant al succesiunii după părinții săi, efectuarea unor acte de acceptare tacită a moștenirii, în înțelesul art 689 C.civ., arătând că a preluat bunuri din masa succesorală, a efectuat demersuri privind obținerea certificatului de deces al defunctului R.

1. , in vederea dezbaterii succesiunii, s-a interesat de starea imobilului, intenționând să vândă cota sa de moștenire.

   Instanța a apreciat însă că depozițiile martorilor confirmă susținerile subsemnatei si nu pe ale pârâtului, în sensul că pârâtul a avut o conduită pasivă atât în timpul vieții părinților cât și după moartea acestora. Față de aceste aspecte instanța a concluzionat corect că pârâtul nu a acceptat succesiunea după părinții săi in termenul legal prevăzut de art.700 C.civ.

   Probele administrate in cauza confirma susținerile intimatei cu privire la prescripția dreptului de opțiune succesorala al numitului R. V. . Martorii audiați in cauza atesta ca apelantul pârât nu a efectuat nici un act de acceptare expresa sau tacita a succesiunii după defuncții noștri părinți:

   Martorul C. I. declarat ca paratul i-a spus, la scurt timp după decesul părinților, ca, împreuna cu sora sa, intenționează sa vanda casa părinteasca. Totodată, acesta menționează ca la acea vreme era interesat de achiziționarea unei case si s-a deplasat in S., insa nu a intrat in casa, deoarece paratul nu avea cheie, spunându-i ca sora sa a rămas sa strângă unele lucruri si cheia e la ea.

   Simpla împrejurare ca apelantul-parat ar fi relatat unui vecin ca ar intenționa sa vanda partea sa din moștenire, nu echivalează cu o acceptare in sensul art.689 C.civ. « Nu este suficienta afirmarea intenției de a accepta o succesiune, ci eredele trebuie sa săvârșească anumite acte materiale sau juridice cărora Ieșea le conferă valoarea unei acceptări tacite. Mai mult, chiar săvârșirea unor acte nu echivalează cu acceptarea succesiunii decât daca cel care le săvârșește a luat titlul sau calitatea de erede (art. 690 C.civ), iar practica judecătoreasca a statuat ca nici chiar toate actele de dispoziție nu echivalează cu o acceptare tacita a succesiunii.

   În concluzie, daca exteriorizarea intenției de acceptare a succesiunii prin săvârșirea de acte materiale sau juridice nu valorează acceptare tacita a succesiunii in sensul art. 689 C.civ., cu atât mai puțin simpla intenție de a accepta relatata unor terți nu poate avea aceasta semnificație.

   Martora P. G., propusa de apelantul-parat, declara ca după înmormântarea defunctului R. V., a văzut ca "paratul a ieșit din casa cu unul sau doi saci de rafie, iar ulterior, in mașina, mi-a spus ca a luat niște paturi si perne, pentru a avea o amintire de la părinți. Nu știu ca paratul sa fi luat si alte bunuri din casa."

   Chiar in ipoteza in care apelantul-parat ar fi preluat anumite bunuri din casa părinteasca, pentru a avea o amintire de la părinți, aceste acte de folosința a unor bunuri succesorale de valoare redusa, nu reprezintă conform legii acte de acceptare tacita a succesiunii. Practica statuează in mod constant ca " Preluarea din succesiune a unor bunuri de valoare redusa la decesul unei persoane, conform obiceiului locului, sau a unor amintiri de familie nu constituie acte de acceptare tacita "

   Totodată, modul formal in care s-a redactat acțiunea inițială nu poate suplini obligația fratelui meu de a accepta succesiunea după tatăl nostru în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii. Neexistând temei

   legal pentru o astfel de interpretare, intimata i-a contestat calitatea de moștenitor.

   In privința partajului voluntar de locuință invocat de apelantul/reclamant reconventional instanța de fond a reținut in mod judicios că acest partaj nu a fost dovedit, pe de o parte, iar pe de altă parte i se opune un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, care s-a dovedit a fi valabil încheiat si care consacra voința părților într-un sens contrar celui prezumat dintr-un partaj voluntar. Totodată instanța a constatat că ar fi inexplicabil motivul pentru care defunctul R. V. si reclamanta ar fi fost de acord cu un partaj voluntar în condițiile în care se încheiase anterior un act de înstrăinare a casei către reclamantă. Potrivit declarațiilor martorilor P. P. si Podar A. încheierea contractului intre reclamanta si părinții săi era un fapt cunoscut in comunitatea locală.

   Privitor la martorii P. P. si Podar A. s-a susținut ca aceștia ar avea un profil moral îndoielnic pentru ca au acceptat sa semneze antecontractul de vânzare-cumpărare din_, ca martori, deși nu au văzut când actul a fost semnat de părți. învederăm Onoratei Instanțe că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de oameni simpli, care au dorit sa existe un înscris constatator al intelegerii lor. Martorii au acceptat sa semneze înscrisul pentru ca știau de înțelegerea dintre părți participând la discuțiile dintre acestea cu alte ocazii. Martorii sunt persoane in etate, fara studii juridice si implicit fara posibilitatea obiectiva de a aprecia cum se procedează in astfel de situații.

   Instanța de fond a procedat în mod corect respingând excepția lipsei de interes in formularea acțiunii in constatarea calității subsemnatei de moștenitor legal unic, ce face obiectul dos. nr._, si admițând acțiunea formulată.

   Soluția instanței de fond de admitere in parte a cererii principale ce face obiectul dos. nr.60/_ este temeinică și legală.

   Având în vedere că în dos. nr._ s-a stabilit calitatea de moștenitor legal unic a intimatei după defuncții R. V. și R. V. ia, dreptul de creanță izvorât din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ s-a stins prin confuziune, prin urmare în mod corect s-a reținut că nu se poate dispune pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, temeiul dobândirii de către reclamantă a bunurilor ce au făcut obiectul contractului vânzare-cumpărare fiind succesiunea legală și nu vânzarea-cumpărarea, reclamanta valorificându-și drepturile în calitate de moștenitor, urmând a fi respins și petitul de întăbulare a dreptului de proprietate, cu titlu de cumpărare, pe numele reclamanților.

   Chiar si pe fond cererea rcconvențională ar fi neîntemeiată:

   1. contractul de vânzare-cumpărare -sub semnătură privată- din_ " este un contract valabil încheiat și prin urmare solicitarea apelantului- reclamant reconvențional de înlăturare a acestei convenții este nefondată.

Numeroasele rapoarte de expertiză grafoscopice, efectuate în cauză, atestă că semnăturile în litigiu aparțin părinților noștri R. Vas1le și R. V. ia. Experții au ajuns la această concluzie, desprinzând trăsăturile scrierii în urma analizei scriptului ce se bucură de cea mai mare prezumție de autenticitate, Registrul de Căsătorii din 1948, voi 1 al Primăriei Sânicoara, jud.C. ( filele 13, 14 Rap. de expertiză criminalistică întocmit de INEC). Intimata face trimitere în acest context la notele de ședință formulate de subsemnata, depuse la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de_, prin care am arătat că încuviințarea și efectuarea altor expertize grafoscopice în cauză ar fi inutilă, față de justețea și caracterul complet al

expertizelor deja efectuate în cauză, instanța apreciind că într-adevăr acestea sunt concludente și nu se mai impune efectuarea altor expertize grafoscopice. Pe de altă parte organele de cercetare penală sesizate cu plângerea pentru fals, formulată de fratele meu, au ajuns la concluzia că fapta de fals reclamată de acesta nu există, dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimata și soțul sau, soluție confirmată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, instanța respingând plângerea formulată de R. V.

împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale.

2).Contractul de vanzare-cumparare sub semnătura privata încheiat la data de_ nu reprezintă o donație deghizata si prin urmare cererea reclamantului reconvențional privind reductiunea donației deghizate este nefondata.

Contrar susținerilor reclamantului reconvențional, prevederile art.845 C.civ. nu sunt aplicabile in cauza. Subsemnata am cumpărat imobilul din Sânicoara, Strada S. nr.24 de la părinții lor, au folosit acest imobil împreuna cu părinții iar fratele său a cunoscut existenta si conținutul acestui antecontract de vanzare-cumparare. Potrivit art.845 C.civ., teza a H-a, prezumția de gratuitate a instrainarii nu poate fi invocata de succesibilul in linie dreapta care a consimțit la înstrăinare. Așadar, rezervatarii care

consimt, in orice fel, la actul de înstrăinare, inainte sau după realizarea acestuia, nu se mai pot prevala de prevederile art.845 C.civ. Paratul se putea prevala de dispozițiile art.845 C.civ. doar daca s-ar li opus la încheierea contractului de vanzare-cumparare. Or in speța reclamantul reconvențional a cunoscut ca vânzarea a intervenit atunci când părinții lor nu aveau resursele financiare pentru a se intretine si cu toate acestea a acceptat tacit convenția, neopunandu-se in vreun fel.

Dacă instanța va aprecia totuși că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.845 C.civ., atunci aplicarea acestui text de lege ar avea următoarele consecințe: se va naște prezumția că înstrăinarea s-a făcut de fapt cu titlu gratuit și prin urmare va fi considerată o donație, va fi reunită fictiv la activul net pentru stabilirea masei de calcul a rezervei și cotității disponibile a succesiunii și doar dacă donația ar încălca rezerva reclamantului reconvențional s-ar dispune reducțiunea acesteia. Totodată donația va fi scutită de raport, imputându-se mai întâi asupra cotității disponibile a moștenirii, iar diferența, dacă rămâne o diferență, asupra părții de rezervă a celui gratificat. Or în speță, față de concluziile raportului de expertiză evaluatorie efectuată în cauză, apreciază că donația nu încalcă rezerva reclamantului reconvențional.

3) Susținerile reclamantului reconvențional R. V., potrivit cărora între ei și tatăl lor ar fi intervenit un partaj voluntar cu privire la imobilul casă familială, în urma căruia întreg imobilul construcție ar II revenit tatălui nostru, R. V. sunt lipsite de adevăr, pur declarative, nedovedite în vreun fel.

La data de_ între părinții lor pe de o parte, intimata și soțul său pe de altă parte a interveniț, contractul de vânzare-cumpărare - sub semnătură privată -, având ca obiect imobilul casă părintească. Am convenit atunci cu părinții ca ei să locuiască în casă pentru tot restul vieții, urmând ca aceasta să treacă efectiv în proprietatea intimatei și a soțului sau după decesul lor. Prin urmare, susținerile fratelui intimatei cu privire la existența vreunui partaj voluntar sunt lipsite de logică atât timp cât părinții încheiaseră cu privire la imobilul casă părintească un antecontract de vânzare-cumpărare, aspect cunoscut de altfel de fratele intimatei.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:

O primă critică formulată de către apelant vizează admiterea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active a apelantului reclamant reconvențional.

T. ul apreciază că sunt fondate susținerile apelantului deoarece, din ansamblul materialul probator al cauzei rezultă că apelantul a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii, în accepțiunea art. 689 C.civ.

Astfel, martorul P. P. (f. 645, dosar judecătorie, vol. II), reaudiat, a declarat cu privire la acest aspect că pe R. V. l-a văzut doar la înmormântare și din câte știe nu a participat cu nimic la cheltuielile de înmormântare. A mai arătat martorul că, la un moment dat, casa din Sânicoara a fost trecută în ziarul "Piața"; ca fiind de vânzare, iar reclamanta i- a precizat că ea nu a dat nici un anunț în acest sens. martorul nu știe dacă pârâtul a luat sau nu vreun bun din casa părintească după decesul tatălui său.

Martora SS, propusă de reclamanți (f. 646, dosar judecătorie, vol. II), a arătat în cuprinsul depoziției sale că, după înmormântarea lui R. V. pârâtul a luat din casa o sacoșă dar nu știe ce era în aceasta, martora presupune că erau hainele de schimb. După înmormântare pârâtul nu a mai venit niciodată, precizează martora, dar arată totuși "cel puțin eu nu l-am văzut).

Martora P. G., propusă de către pârât, a arătat că, după înmormântare, l-a văzut pe pârât solicitând-ui reclamantei să precizeze dacă trebuie să contribuie cu ceva și dacă poate să o ajute cu ceva, manifestându- și intenția de a rezolva probleme comune. Cu acea ocazie martora l-a văzut pe pârât ieșind din casă cu unul sau doi saci de rafie, iar ulterior în mașină, i-a spus martorei că a luat niște pături și perne pentru a avea o amintire de la părinți (f. 647, dosar judecătorie, vol. II).

Martorul C. I. a declarat că la aproximativ 2 săptămâni după decesul tatălui său, pârâtul i-a spus că el și sora sa intenționează să vândă casa părintească și l-a întrebat pe martor dacă este interesat să o cumpere. martorul intenționa să cumpere o casă în Sînicoară și a fost împreună cu pârâtul dar nu au putut intra deoarece pârâtul nu avea cheia de la imobil. A precizat de asemenea martorul că a mai fost la imobilul în litigiu de 3-4 ori, în decurs de 4-6 săptămâni, însă niciodată nu a reușit să intre deoarece era

închis, sora pârâtului nefiind de față, deși din spusele acestuia știa că a informat-o de fiecare dată, convenind să fie amândoi la fața locului.

În urma coroborării declarațiilor martorilor audiați cu privire la aspectul acceptării sau neacceptării succesiunii defunctului R. V. de către pârât, dar și a declarațiilor martorilor audiați cu privire la valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare dedus judecății, rezultă că, prima instanță a omis să observe faptul că imobilul care intră în masa succesorală a format obiectul unui contract de vânzare cumpărare încheiat de către reclamantă cu părinții săi, iar în virtutea acestui contract casa și terenul aferent au rămas în folosința reclamantei. În acest context trebuie examinate actele ulterioare ale părților, deoarece din declarațiile examinate rezultă că pârâtul nu avea acces în imobil decât cu acordul reclamantei. În situația dată este dificil să pretindem părții care încearcă să dovedească acceptarea tacită a moștenire să dovedească efectuare unor acte de conservare și administrare cu privire la bun.

Mai mult, în lipsa unor bunuri de valoare în casa părintească este de asemenea dificil ca pârâtul să dovedească acceptarea moștenirii prin luare

unor bunuri. Evident, respectiva sacoșă ori sacii cu bunuri nu pot avea valoarea unei acceptări, dar este de remarcat faptul că martorii au declarat în pârâtul, în termenul de opțiune succesorală, a intenționat să vândă casa părintească. Martorul C. I. a declarat că a fost de mai multe ori cu pârâtul la locul situării imobilului dar acesta era închis și a fost în imposibilitate de a-l viziona. D. ța de a vinde imobilul și de a-și prelua partea din moștenirea părinților are, în opinia T. ului, valoarea unei acceptări tacite a moștenirii. În acest context, sunt lipsite de relevanță vizitele efectuate la părinții acestora înainte de decesul lor. De altfel, așa cum va rezulta din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond cu privire la valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamată cu părinții săi, R. V. și R. V. ia, relațiile dintre părți s-au deteriorat după încheierea acestui contract, pârâtul nemaivenind la casa părintească. Mai mult, rezultă și faptul că nici fiica pârâtului, care anterior venea des în vizită la bunici, nu a mai venit ulterior momentului precizat.

T. ul constată de asemenea că nici reclamanta B. A. nu acceptat expres succesiunea după R. V., dar este scutită de a dovedi acceptarea tacită a moștenirii defunctului deoarece este beneficiara unui contract de vânzare-cumpărare care i-a conferit dreptul de a se afla în posesia acestui imobil.

În altă ordine de idei, așa cum a susținut apelantul, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de_ (dosar nr._, vol. I) al Judecătoriei C. -N. (f. 2-3), reclamanții B. C. și B. A. l-au chemat în judecată pe pârâtul R. V. solicitând obligarea acestuia, în calitate de moștenitor după R. V. și R. V. ia la încheierea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică cu privire la imobilele în litigiu, teren și construcție. În motivele cererii reclamanții au arătat că ambii vânzători - R.

V. și R. V. ia - sunt decedați, iar pârâtul R. V., fratele reclamantei B.

A. este moștenitor al acestuia.

Pentru considerentele expuse, T. ul apreciază că prin ansamblul probelor administrate s-a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii defunctului R. V. de către apelantul pârât R. V., astfel încât, instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului.

Înainte de a se proceda la analiza contractului de vânzare-cumpărare menționat și a celorlalte motive de apel invocate, este necesar să se rețină faptul că instanța de fond nu a statuat cu privire la acceptarea moștenirii defunctei R. V. ia, și aceasta în condițiile în care a reținut în considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar că nu s-a făcut dovada existenței unui partaj voluntar între soțul supraviețuitor R. V., reclamanta B. A. și pârâtul R. V. .

Astfel, R. V. a decedat la data de_, conform certificatului eliberat după actul de deces nr. 10/2003, întocmit de Primăria comunei Apahida (f. 4 dosar nr._, vol. I). În același timp, R. V. ia a decedat la data de 09.02.200, conform certificatului eliberat după actul de deces nr. 14/2000, întocmit de Primăria comunei Apahida (f. 5 dosar nr._, vol. I).

Pentru justa soluționarea cauzei, cu ocazia rejudecării, se va stabili care dintre succesibili au acceptat succesiunea defunctei R. V. ia, având ca obiect construcția în litigiu, ținând cont și de petitele din cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional R. V. .

Referitor la incidența art. 845 C.civ., T. ul constată că potrivit textului legal menționat, valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie

dreaptă cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezervă de uzufruct va fi socotită în porțiunea disponibilă și excedentele, de este, se va trece în masa succesiunii. Imputația și raportul nu pot fi cerute de succesibilul în linie dreaptă care a consimțit la aceste înstrăinări.

Contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 02.02.199 (f. 17 dosar nr._, vol. I) între promitenții vânzători R.

V. și R. V. ia, pe de o parte, și promitenții cumpărători B. C. și B.

1. , pe de altă parte, are ca obiect obligația de a transmite dreptul de proprietate cu privire la casa compusă din 2 camere, verandă, bucătărie de vară, anexe gospodărești, curte și grădină, precum și terenul aferent, imobile situate în comuna Apahida, sat Sînicoara, str. Ș. nr. 24, cu menținerea dreptului de uzufruct viager al promitenților vânzători. Cu privire la prețul tranzacției, s-a consemnat că a fost stabilit de către părți la suma de

   20.000.000 lei (ROL) și s-a achitat la data semnării contractului.

   Susținerile intimaților reclamanți în sensul că dispozițiile art. 845 C.civ. nu sunt aplicabile deoarece apelantul nu s-a opus la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sunt nefondate, acest text legal neimpunând o asemenea condiție (f.46 dosar nr._, vol. I). Textul legal citat face trimitere la succesibilul care a "consimțit"; la încheierea actului. Or, neopunerea nu echivalează cu un consimțământ valabil exprimat, așa cum sugerează intimații. Mai mult, nu s-a făcut dovada certă a faptului că pârâtul a avut cunoștință de încheierea contractului încă de la momentul perfectării acestuia. Nu au fost dovedite nici susținerile intimaților în sensul că vânzătorii aveau nevoie de suma prevăzută cu titlu de preț deoarece nu se puteau întreține din pensia pe care o primeau. Chiar dacă s-ar fi dovedit o asemenea ipoteză, intimații reclamanți aveau posibilitatea de a încheia un contract de întreținere și nu de vânzare-cumpărare.

   Cu privire la contractul analizat, martorul Podar A., propus de reclamanți, semnatar în calitate de martor al contractului de vânzare- cumpărare a declarat că R. V. a venit la el acasă cu acest contract și i-a solicitat să-l semneze, ocazie cu care i-a explicat că vrea să-i lase fiicei sale casa și grădina, deoarece reclamanta i-a îngrijit și îi va îngriji în continuare. Martorul a precizat că nu știe dacă pârâtul a aflat sau nu despre încheierea contractului, dar crede că aveau cunoștință alte persoane, ce puțin vecinii (f. 80 dosar nr._, vol. I).

   Martorul P. P. (f. 81-82), propus de reclamanți, a declarat că în anul 1998 sau 1999 a fost chemat de R. V. pentru semnarea unui contract de vânzare- cumpărare în calitate de martor. R. V. i-a spus că a încheiat acest contract cu fiica sa pentru că a avut grijă de el și soția sa, motiv pentru care dorește să-i lase casa și grădina. A mai precizat martorul că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare au intervenit discuții, mai exact între rudele defuncților, care au apreciat că aceștia nu și-au împărțit în mod egal bunurile între cei doi copii. Martorul are cunoștință de asemenea despre faptul că fiica pârâtului avea o fată care obișnuia să vină pe la părinți până la momentul încheierii contractului arătat, dar ulterior nu a mai venit. După semnarea contractului nici pârâtul nu a mai venit pe la părinții săi, dar martorul nu știe dacă acest lucru s-a datorat acestui fapt, deoarece nu știe dacă pârâtul a aflat sau nu despre încheierea respectivului contract.

   Martorul S. Darie (f. 83 dosar nr._, vol. I), propus de pârât, a declarat că, după decesul lui R. V., l-a văzut pe fiul acestuia care i-a spus că a venit pentru că dorește să-și vândă partea din moștenire.

   Martora Colceriu L., propusă de către pârât (f. 87 dosar nr._, vol. I), a arătat în cuprinsul depoziției sale că, de-a lungul anilor atât reclamanta cât și pârâtul veneau în vizită la părinții lor, atât înainte, cât și după deces, dar nu poate preciza frecvența acestor vizite. A precizat martora că până în urmă cu o jumătate de ani a văzut ambele părți venind la casa părintească și știe martora că, în mai multe rânduri, pârâtul a venit dar nu a putut intra în imobil. Pârâtul i-a relatat martorei că nu poate intra în imobil deoarece este închis.

   În lumina probelor examinate, T. ul apreciază că rezultă cu puterea evidenței existența unei donații deghizate în favoarea reclamantei din prezenta cauză, iar dispozițiile art. 845 C.civ. devin aplicabile, așa cum a susținut apelantul, cu toate consecințele juridice ce derivă din această statuare.

   Referitor la Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta

2. A. și pârâtul G. V., având ca obiect terenul în suprafață de 101 ari, (f. 38 dosar nr._, vol. I), cu privire la care a fost reconstituit dreptul de proprietate al defunctului R. V. prin Titlul de proprietate nr. 26176/1627/_, eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. (f. 7 dosar nr._, vol. I), criticile apelantului sunt fondate.

Acest antecontract a fost încheiat cu rea-credință de către reclamanta

1. A., cu nesocotirea calității de moștenitor a apelantului cu privire la imobilul care formează obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare. De altfel, prin răspunsurile date la interogatoriul administrat (f. 137-138, dosar judecătorie, vol. I) pârâtul G. V. a recunoscut faptul că avea cunoștință de existența a doi moștenitori, copii ai defunctului R. V. . În aceste condiții, în baza dispozițiilor art. 968 raportat la art. 948 C.civ. se impune constatarea nulității absolute parțiale a acestui contract.

   1. ul apreciază de asemenea că sunt fondate susținerile apelantului cu privire la soluția de disjungere a precizării de acțiune având ca obiect rectificarea înscrierilor din cartea funciară și întabularea dreptului de proprietate, soluție pronunțată în ședința publică din data de_ (f. 51, dosar judecătorie, vol. III). Pentru justa soluționarea a cauzei și stabilirea bunurilor care intră în masa succesorală, precum și corecta identificare a acestora în regim de carte funciară, se impune judecarea împreună a acestor cereri, urmând ca instanța, cu ocazia rejudecării, să pună în discuția părților necesitatea conexării celor două cauze.

      Sunt nefondate însă susținerile apelantului cu privire la nelegalitatea Încheierii civile pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de_ (f. 61-62, vol. III dosar judecătorie, prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată. Chiar dacă instanța de apel a constat că se impune judecarea împreună a celor două cereri, nu se poate ignora faptul că judecătorul a cauzei a interpretat și aplicat o normă dispozitivă și nu imperativă, având un drept de apreciere raportat la obiectul tuturor cererilor deduse judecății.

      Au același caracter nefondat au susținerile apelantului cu privire la soluția pronunțată asupra excepției prescripției dreptului la acțiune în privința cererii având ca obiect valorificarea antecontractului de vânzare- cumpărare de către intimata reclamantă. În realitatea, termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958 a fost întrerupt, deoarece promitenții cumpărători s-au aflat în folosința imobilului.

      În lumina considerentelor expuse și în temeiul prevederilor art. 297 alin. 1 teza a II-a raportat la art. 296 C.pr.civ., urmează să fie admis în parte

      apelul declarat de pârâtul reclamant reconvențional R. V. împotriva Sentinței civile nr. 4833 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi anulată în parte și cauza trimisă pentru rejudecarea acțiunii principale și a acțiunii reconvenționale. Soluția se impune în condițiile în care cererea reconvențională a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului reconvențional R. V., instanța neanalizând fondul pretențiilor deduse judecății, iar pe de altă parte, ținând cont de petitele din cele două cereri - principală și reconvențională, cu multiple precizări.

      Va fi menținută dispoziția de respingere a excepției lipsei de interes, invocată în dosarul nr._ . Pentru a pronunța această soluție T. ul apreciază că sunt nefondate susținerile apelantului în sensul că intimata reclamantă B. A. nu justifică interes pentru formularea cererii având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor după defunctul R. V. .

      PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

      Respinge excepția lipsei	calității	procesuale	active	a	pârâtului
      reclamant reconvențional R. V.	.

      Admite în parte apelul declarat de pârâtul reclamant reconvențional R.

      V. împotriva Sentinței civile nr. 4833 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o desființează în parte și trimite cauza pentru rejudecarea acțiunii principale și a acțiunii reconvenționale.

      Menține dispoziția de respingere a excepției lipsei de interes, invocată în dosarul nr._ .

      Decizia este definitivă și executorie.

      Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2013.

      PREȘEDINTE JUDECĂTOR

      1. L. D. -I. T.

         În concediu Semnează

         PREȘEDINTE ANA-SS

         GREFIER,

         1. P.

A.P. 10 Iunie 2013

Red. EL/tehn AP/_ /5 ex.

Jud. fond: Iuga S. - Judecătoria Cluj-Napoca

← Decizia civilă nr. 31/2013. Actiune in constatare		Decizia civilă nr. 3850/2013. Actiune in constatare →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Încheierea civilă nr. 177/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 378/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 1/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 31/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 3850/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 224/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 30/2013. Actiune in constatare Încheierea civilă nr. 98/2013. Actiune in constatare