Decizia civilă nr. 301/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 301/A/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. -I. T. JUDECĂTOR: E. L.
GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. L. și pe intimat C. P. B., având ca obiect apelul declarat de reclamantul P.
L. împotriva Sentinței civile nr. 25148 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 4 iunie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Sentința civila nr. 25148 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsa acțiunea formulată de reclamantul
P. L., împotriva pârâtului C. P. B., având ca obiect obligație de a face
Pentru a pronunta această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În anul 2006, reclamantul P. L., fiind coleg de muncă cu pârâtul
C. P. B., a împrumutat acestuia din urmă autoturismul său cu nr. de
înmatriculare_ pentru ca acesta să se deplaseze pe ruta C. -N. - A. și retur, respectiv de la domiciliul său la locul de muncă. Ulterior, pârâtul a plecat în concediu, însă nu s-a mai întors la societatea la care își desfășura activitatea. Autoturismul nu a mai fost recuperat, nemaifiind de găsit.
Din adresa nr. 81833/_, S. Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a comunicat instanței faptul că autoturismul marca Dacia 1310, serie șasiu UU1R11700F0958669, este înmatriculat din data de_ pe numele reclamantului.
Potrivit art. 1077 C.civ., nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.
În speță, conform susținerilor reclamantului între el și pârât s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul menționat pentru prețul de 1000 lei.
Din ansamblul material probator administrat în cauză, și anume înscrisurile depuse de reclamant, declarațiile martorilor audiați, nu a reieșit însă existența unei convenții încheiate între reclamant și pârât cu privire la autoturismul reclamantului, lipsind pe cale de consecință și o eventuală obligație de face pentru a putea fi reținută în sarcina acestuia.
În ceea ce privește lipsa pârâtului de la interogatoriul încuviințat în cauză, instanța nu o poate socoti ca o mărturisire deplină, iar începutul de dovadă scrisă avut în vedere de dispozițiile art. 225 C.pr.civ., nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat.
Prin prisma celor expuse, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada celor susținute în condițiile art. 1169 C.civ., simpla afirmație a faptului că a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu pârâtul pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea pârâtului nu este de natură a dovedi existența acestui contract.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat în termen legal recurs reclamantul (f. 2-3) solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivele cererii recurentul a arătat că, deși a fost legal citat pentru mai multe termene de judecată, pârâtul nu s-a prezentat, iar instanța în mod netemeinic nu a considerat că se impune să facă aplicarea dispozițiilor art. 225 C.pr.civ.
Instanța de fond nu a dat relevanță juridică corespunzătoare depozițiilor martorilor care cunoșteau împrejurările în care recurentul i-a dat pârâtului mașina, precum și înțelegerea care a existat între acesta și pârât de a o plăti cu 1000 lei.
Recurentul arată că nu mai are în posesie mașina din anul 2006, plătește impozit și nu reușește să o transcrie pe numele pârâtului, împrejurare care îi aduce mari prejudicii.
Instanța de fond nu a depus toată diligența pentru aflarea adevărului, nu a dat nici o relevanță depozițiilor martorilor audiați, motiv pentru care solicită reaudierea acestora în fața instanței de recurs.
Recurentul precizează că la dosar existau notificările trimise pârâtului, precum și plângerea penală pe care a înaintat-o poliției, dar instanța nu le-a luat în considerare.
Intimatul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:
Martorul P. N., audiat în apel (f. 17), a arătat în cuprinsul depoziției sale că între apelant și intimatul C. P. B. a existat o înțelegere în sensul că apelantul i-a oferit autoturismul pentru a face naveta, urmând ca intimatul să achite contravaloarea acestuia când va dispune de resurse financiare. A mai precizat martorul că, ulterior, apelantul i-a relatat că intimatul a abandonat autoturismul în spatele Gării din C. -N., în zona cantonului, unde își are locul de muncă tatăl său.
Martorul K. T. a declarat că a lucrat la firma fiului apelantului în perioada 2006-2077 și cunoaște părțile, fiind coleg de serviciu în acea perioadă cu intimatul. Martorul a fost de față când părțile au discutat ca
apelantul să-i dea intimatului un autoturism marca Dacia 1310 spre vânzare, pârâtul urmând să predea banii când va dispune de suma necesară. Martorul are cunoștință de faptul că pârâtul a folosit ulterior mașina, făcând naveta din A. în municipiul C. -N. .
T. ul reține de asemenea că pentru termenul de judecată din data de_ intimatul pârât a fost citat cu mențiunea de a se prezenta în vederea administrării interogatoriului (f 11 dosar judecătorie), dar nu s-a prezentat.
Analizând declarațiile martorilor audiați în apel și față de neprezentarea pârâtului la interogator în fața instanței de fond, T. ul apreciază că apelantul reclamant a făcut dovada încheierii contractului de vânzare- cumpărare între părți cu privire la autoturismul în litigiu.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1295 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză, vânzarea este perfectă între părți si proprietatea este de drept strămutată la cumpărător din privința vânzătorului îndată ce părțile s- au învoit asupra prețului si asupra lucrului, deși lucrul încă nu se va fi predat si prețul încă nu se va fi numărat. Așadar, contractul de vânzare- cumpărare se încheie în mod valabil prin simplul acord de voință al părților asupra bunului vândut și asupra prețului, chiar înainte de efectuarea prestațiilor de predare a bunului și de plată a prețului. În consecință, instanța apreciază că odată cu acordul de voință intervenit între reclamant și pârât cu privire la vânzarea și respectiv cumpărarea bunului, s-a și încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Dacia 1310 și dreptul de proprietate asupra acestui autoturism a trecut din patrimoniul reclamantului în patrimoniul pârâtului chiar la data încheierii contractului.
Conform Adresei nr. 81833/_, emisă de Instituția Prefectului județului C., S. Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor (f. 14 dosar judecătorie), autoturismul marca Dacia 1310, cu seria șasiu UU1R11700F0958668, figurează înmatriculat din data de_ pe numele apelantului P. L. . În același timp, conform Adresei nr. 118767/491/_, emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale din cadrul Municipiului C. -N. (f. 19 dosar judecătorie), autoturismul marca Dacia 1310 figurează pe numele apelantului, impozitul pe mijloace de transport fiind achitat până la data de_ .
Pentru considerentele arătate, criticile apelantului vor fi apreciate fondate în parte, iar în baza prevederilor art. 296 C.pr.civ., urmează să fie admis în parte apelul declarat de reclamantul P. L. împotriva Sentinței civile nr. 25148 din_, pronunțată în dosarul nr._, care va fi schimbată în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulată de reclamantul P. L. în contradictoriu cu pârâtul C. P. B. și în consecință:
Față de împrejurarea că pârâtul refuză îndeplinirea de bunăvoie a formalitățile de transcriere pentru autoturismul în litigiu, în temeiul art. 1077 C.civ., instanța va obliga pârâtul să efectueze demersurile necesare în vederea transcrierii autoturismului marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, cu nr. de identificare UU1R11700F0958668, de pe numele reclamantului pe numele pârâtului, operațiunea urmând a se efectua atât în evidențele S. ui Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului județului C., cât și în evidențele Direcției de Taxe și Impozite a Municipiului C. -N., iar în caz contrar autorizează reclamantul să efectueze demersurile menționate pe cheltuiala pârâtului.
În temeiul art. 998-999 C.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 148 lei, reprezentând impozit aferent perioadei 2009- 2011, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (92 lei - chitanța nr. 651600247/_, f. 17; 56 lei - chitanța nr. 1802344/_, f. 18). Soluția se impune deoarece prin neefectuarea formalităților de transcriere pentru autoturismul descris și, implicit, neachitarea impozitului pentru acest mijloc de transport, pârâtul a produs un prejudiciu reclamantului care urmează să fie reparat prin achitarea sumei stabilite.
Instanța va respinge însă ca prescrisă cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata impozitului aferent perioadei 2006-2008. În acest sens, instanța constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 336 lei, reprezentând impozitul achitat pentru autoturismul vândut pentru perioada 2006-2011, câte 56 lei/an. Față de prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul-lege nr. 167/1958, reclamantul este însă îndreptățit doar pentru suma aferentă anilor 2009-2011, acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâtul C. P. B. fiind înregistrată la data de_ (f. 3-4 dosar judecătorie).
T. ul apreciază că este neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune interese, deoarece reclamantul avea obligația să dovedească pretențiile sale în conformitate cu prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil. Or, reclamantul a propus administrarea probelor doar cu privire la acordul de voințe intervenit între părți asupra vânzării autoturismului proprietatea sa.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligat intimatul C.
B. să plătească în favoarea apelantului cheltuieli de judecată la instanța de fond în sumă de 24,40 lei și în apel de 12,20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamantul P. L. împotriva Sentinței civile nr. 25148 din_, pronunțată în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. L. în contradictoriu cu pârâtul C. P. B. și în consecință:
Obligă pârâtul să efectueze demersurile necesare în vederea transcrierii autoturismului marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, cu nr. de identificare UU1R11700F0958668, de pe numele reclamantului pe numele pârâtului, operațiunea urmând a se efectua atât în evidențele S. ui Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului județului C., cât și în evidențele Direcției de Taxe și Impozite a Municipiului C. -N., iar în caz contrar autorizează reclamantul să efectueze demersurile menționate pe cheltuiala pârâtului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 148 lei, reprezentând impozit aferent perioadei 2009-2011.
Respinge ca prescrisă cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata impozitului aferent perioadei 2006-2008.
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune interese.
Obligă intimatul C. P. B. să plătească în favoarea apelantului cheltuieli de judecată la instanța de fond în sumă de 24,40 lei și în apel de 12,20 lei.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2013.
Președinte,
-I. T.
Judecător,
L.
Grefier,
C. -G. H.
C.H. 13 Iunie 2013
Red. EL/tehn AP/_ /4 ex.
Jud fond - N. C. S. / Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 219/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 314/2013. Obligatie de a face → |
|---|
