Decizia civilă nr. 302/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 302/R/2013 Ședința publică din data de 27 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către pârâtul G. I. C. împotriva sentinței civile cu nr.10078/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, prin întâmpinare.
Tribunalul califică cererea greșit intitulată de către reclamant apel, ca fiind recurs, și pune în discuție cererea de repunere în termen formulată de către pârâtul recurent și excepția tardivității recursului, invocată de către intimat.
Nemaifiind alte cereri, instanța reține cauza în pronunțare cu privire la cererea de repunere în termen și excepția tardivității recursului declarat de pârâtul G. I.
C. .
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 10078/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. B.
, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul G. I. C., și în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1425,09 lei, din care 870,10 lei reprezintă chirie restantă pentru perioada iunie 2011-august 2012 și 554,99 lei reprezintă penalități de întârziere.
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință ANL nr. 1885/_ .
S-a dispus evacuarea pârâtului din locuința situată în B., loc. componentă
V., nr. 95A, bl. 95A, sc. B, et. II, ap. 12, jud. B. -Năsăud.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamantul M. B. și pârâtul G. I. C. s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință ANL nr. 1445/_ (f. 5-7), având ca obiect închirierea locuinței din B., localitatea componentă V.
, nr. 95B, bl. 95B, sc. B, et. 1, ap. 9, jud. B. -Năsăud, în schimbul unei chirii lunare de105,70 lei, cu începere din data de_ până în data de_ .
Ulterior, în baza declarațiilor notariale și a cererilor depuse la Primăria mun. B. de către pârâtul G. I. C. și numitul Cocean Mihăilă, primarul M. ui B. a aprobat Referatul nr. 46520/_ întocmit de Direcția patrimoniu din cadrul Primăriei B. (f. 8) prin care se propunea schimbul de apartamente între persoanele menționate. În consecință, între reclamantul M. B. și pârâtul G. I. C. s-a semnat Contractul nr. 1885/_ privind închirierea locuinței situate în B., loc. componentă V., nr. 95A, bl. 95A, sc. B, et. II, ap. 12, jud. B. -Năsăud (f. 9-11), pârâtul având obligația de a achita o chirie lunară de 54,60 lei, în perioada _
-_ .
Pârâtul mai avea obligația de a achita chiria stabilită până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna în curs, iar potrivit capitolului II din contractul de închiriere, neplata la termen atrăgea o penalizare de 0,3% pe zi, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Deși a fost înștiințat prin adresele nr. 84336/_ (f. 13) și nr. 90628/_ (f. 14) că înregistrează restanțe la plata chiriei, pârâtul nu și-au respectat în mod repetat această obligație.
Având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, în cazul obligațiilor de a da o sumă de bani, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, iar, odată făcută această dovadă, neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu face proba contrară, instanța a reținut existența unui drept de creanță în favoarea reclamantului, acesta reușind să facă dovada pozitivă, verosimilă și demnă de crezare a faptului alegat, în sensul existenței unei obligații de plată a pârâtului în suma de 1425,09 lei.
Pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor raporturi contractuale stabilite între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, precum și vinovăția părții care a cauzat prejudiciul. Prin urmare, instanța a constatat că existența raporturilor contractuale dintre reclamant și pârât este dovedită, că reclamantului i s-a produs un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu chiria neachitată și cu lipsa de folosință a acesteia și că pârâtul nu a făcut dovada unei cauze exoneratore de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale, culpa sa fiind prezumată.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile contractuale și dispozițiile art. 969 Cod civil, potrivit cărora actul juridic se impune autorului său cu putere de lege, precum și necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile, instanța a admis cererea și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 1425,09 lei, din care 870,10 lei reprezintă chirie restantă pentru perioada iunie 2011-august 2012 și 554,99 lei reprezintă penalități de întârziere.
Potrivit dispozițiilor articolului 1020 din Codul civil, condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părți nu-și îndeplinește obligația contractuală asumată, iar potrivit articolului 1021 din Codul civil, creditorul obligației neexecutate are dreptul să aleagă între a cere executarea silită a obligației sau desființarea contractului, cu daune interese și
desființarea trebuie să fie cerută în fața instanței de judecată. Așadar, admiterea unei cereri în reziliere presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiții constând în neexecutarea unei obligații contractuale, culpa debitorului obligației respective pentru neexecutare și punerea în întârziere a acestuia.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de cap. IV art. 8 alin. (1) din contract, în sensul neachitării chiriei cel puțin 3 luni consecutiv, văzând și prev. art. 1020, 1021 C.civ. și punerea în întârziere prin somații și prin cererea de chemare în judecată, instanța a dispus și rezilierea contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință ANL nr. 1885/_ . Întrucât unul dintre efectele specifice rezilierii oricărui contract este restitutio in integrum, care implică repunerea părților în situația anterioară, instanța a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în B.
, loc. componentă V., nr. 95A, bl. 95A, sc. B, et. II, ap. 12, jud. B. -Năsăud.
Împotriva sentinței expuse a declarat apel la data de 11 martie 2013 pârâtul
G. I. C.
, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare s-a susținut că debitul invocat de către reclamant nu este fundamentat pe un contract de închiriere semnat de ambele părți, și în acest caz nu se poate avea în vedere nici cuantumul pretins al chiriei și nici penalitățile de întârziere, eventual doar dobânda legală.
Totodată pârâtul a solicitat repunerea în termenul de declarare a căii de atac, întrucât întârzierea în declararea recursului a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, respectiv el nu a luat la cunoștință de pronunțare acestei sentinței deoarece doar la data de 25 februarie 2012 i s-a comunicat de o colegă din cadrul Primăriei B. că există afișată o sentință civilă în care este parte.
Pârâtul s-a aflat în eroare cu privire la natura căii de atac, sentința atacată fiind supusă căii de atac a recursului, cum corect s-a precizat în cuprinsul acesteia, fiind vorba de un litigiu evaluabil în bani, iar obiectul său fiind sub limita prevăzută de art. 2821din Codul de procedură civilă. De altfel, chiar în cuprinsul cererii intitulate apel, reclamantul a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului. Așa fiind, tribunalul a calificat cererea ca fiind recurs și nu apel, cum greșit s-a intitulat.
Intimatul, legal citat, a depus la dosar întâmpinare
(f.10) prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului și a invocat excepția tardivității recursului. În subsidiar s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a susținut că împrejurarea invocată de către recurent ca fiind o împiedicare în a declara calea de atac este una puerilă și nu se situează mai presus de voința sa, așa cum impun prevederile art. 103 din Codul de procedură civilă. Mai mult decât atât, pârâtul în calitate de angajat al primăriei a avut cunoștință de existența litigiului, a stat în pasivitate pe tot parcursul soluționării pricinii, și a promis că va achita chiria restantă, chiar și eșalonat.
Pârâtul nu și-a ținut promisiunea, în sensul că nu a achitat chiria, care era de doar 54,60 lei pe lună, acumulând în prezent un debit de 2313,25 lei, și nici nu a procedat la predarea locuinței.
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs
, formulată de pârâtul recurent, tribunalul constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 103 alin.1 teza a II-a din codul de procedură civilă pentru admiterea ei.
Verificând piesele dosarului de fond, tribunalul constată că hotărârea a fost comunicată pârâtului recurent în mod legal, conform art. 92 alin.4 din Codul de procedură civilă la data de 20 februarie 2013 (f.34). De la acea dată a început să curgă termenul de 15 zile, acesta împlinindu-se la data de 8 martie 2013, ultima zi pentru declararea recursului, conform art. 101 alin.1 și 5 din Codul de procedură civilă fiind cea de 10 martie 2013.
Împrejurarea invocată de către recurent, constând în faptul că aflat abia la data de 25 februarie 2013 că există pronunțată o sentință împotriva sa, chiar reală de ar fi, nu justifică solicitarea de repunere în termenul de recurs deoarece, pe de o parte nu reprezintă o situație de natură obiectivă, care să-l fi împiedicat să declare calea de atac, iar pe de altă parte chiar el afirmă că a luat la cunoștință de existența sentinței cu mult înainte de împlinirea termenului de recurs, el având la dispoziție mai mult de 10 zile pentru a depune cererea în termenul legal.
Așa fiind, tribunalul urmează să respingă cererea de repunere în termenul de recurs ca neîntemeiată și constatând că recursul s-a depus la Judecătoria Bistrița la data de 11 martie 2013 (f.2), cu depășirea termenului instituit de art. 301 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca tardiv declarat .
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de recurs formulată de pârâtul recurent G. I. C., domiciliat în B., cartier V. nr. 296 jud. B.
-Năsăud.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul G. I. C., împotriva sentinței civile nr. nr. 10078 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
S. I. N. | C. | I. | C. M. | D. |
Red./Tehnored. S.I. 2 ex _
Jud. fond: C. R.R.
| ← Decizia civilă nr. 1037/2013. Reziliere contract | Decizia civilă nr. 17/2013. Reziliere contract → |
|---|
