Decizia civilă nr. 3463/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3463/R/2013
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. R., VALEANDORFEAN D., M. M. și M. O. -A., împotriva deciziei civile nr. 224/A din 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ *, privindu-i și pe pârâții H. D. și H. I., având ca obiect obligație de a face.
Se constată că la data de 6 septembrie 2013, reclamanții-recurenți au depus la dosar, prin registratura instanței, note scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 4 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul 6901/211 din 17 iulie 2006 la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanții P. R., V. D., M.
M. și M. O. -A., l-au chemat în judecată pe pârâtul H. D., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la încetarea acțiunilor de depozitare a materialelor, utilajelor, mijloacelor de transport și a oricăror bunuri mobile pe imobilul coproprietatea reclamanților înscris în CF nr.13098 C. -N. A+5, nr. top 13139/1/1 având categoria de folosință drum de acces; obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei/zi de la pronunțarea sentinței și până la încetarea acțiunilor de depozitare; stabilirea liniei despărțitoare între terenul proprietatea pârâtului cu nr. top 13137/1 situat în C. -N., str. C. B. nr. 14A și imobilul coproprietatea reclamanților înscris în CF nr. 13098 C. -N., nr. top 13139/1/1 având categoria de drum de acces, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamanților, s-a solicitat să se constate că terenul înscris în CF nr. 13098
C. -N., nr. top 13139/1/1 nu a făcut parte din masa succesorală a lui M. Ștefan; să se constate că M. O. -A. nu a fost moștenitor al lui M. Ștefan; să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din _
; să se dispună rectificarea CF nr. 13098 C. -N., nr. top 13139/1/1, în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4376 din_ a Judecătoriei C. -N., s-au respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei de interes a acțiunii reconvenționale;
S-a admis în parte excepția inadmisibilității acțiunii reconvenționale;
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P.
R., V. D., M. M. și M. O. -A., în contradictoriu cu pârâții H. D. și H. I., ca neîntemeiată.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții H.
D. și H. I., în contradictoriu cu reclamanții P. R., VALEANDORFEAN D., M. M. și M. O. -A. și în consecință, s-a constatat că terenul înscris în CF nr. 13098 C., nr. top 13139/1/1 în suprafață de 1052 mp nu a făcut parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. Ștefan, iar reclamantul M. O. A. nu a avut calitatea de succesor al defunctului M. Ștefan.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 1_ între reclamanții M. O. -A., V. D. și M. M. în calitate de vânzători, și reclamantul P. R. în calitate de cumpărător, contract autentificat prin sentința civilă nr. 701/2006 pronunțată în dosarul nr. 19766/2005 al Judecătoriei C. -N. .
S-au respins ca inadmisibile capetele de cerere din acțiunea reconvențională privind constatarea existenței dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 13098 C., nr. top 13139/1/1 în patrimoniul Statului Român și cel privind rectificarea mențiunilor din CF nr. 13098 C. privind nr. top 13139/1/1.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr._, defunctului M. Ștefan, ale cărui succesoare sunt reclamantele V. D. și M. M. în calitate de fiice, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor cu nr. top 13138/1 și 13139/2. Prin sentința civilă nr. 9061/2001 a Judecătoriei C. -N., s-a constatat că terenul din titlul de proprietate nr._ eliberat în favoarea defunctului M. Ștefan, se identifică în regim de carte funciară cu terenurile cu nr. top 13138/1 și 13139/2, acestea fiindu-le atribuite reclamantelor cu titlu de moștenire și partaj. Prin sentința civilă nr. 5349/2003 a Judecătoriei C. -N., s-a stabilit că M. O. A. este succesor al defunctului M. V. și s-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului cu nr. top 13139/1/2 în temeiul titlului de proprietate nr._ și nr._ .
Terenul înscris în CF nr. 13098 C. -N., având nr. top 13139/1/1, nu a făcut obiectul vreunui titlu de proprietate emis în favoarea reclamanților sau a antecesorilor acestora, acest teren rămânând în patrimoniul Statului Român. Din adresele nr. 210782/_ și nr. 36926/_ emise de Primăria municipiului C. -N., reiese că terenul înscris în CF nr. 13098 C., nr. top 13139/1/1 a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 15/1959, iar în data de_ s-a aflat în raza Cooperativei Agricole de Producție "Înfrățirea";. Din adresa nr. 20022/3304/_ a Consiliului local al municipiului C. -N., a rezultat că pentru terenul cu nr. top 13139/1/1 nu s-a eliberat titlu de proprietate, acest teren aflându-se în continuare în patrimoniul Statului Român.
Or Statul Român nu a avut și nu are obligația de a-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară, astfel că lipsa înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al statului, nu îi poate fi imputată acestuia și nu-i
poate afecta dreptul de proprietate, deoarece potrivit art. 26 din Decretul- lege nr. 115/1938 și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, statul nu este obligat să-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară. Fiind preluat de stat în baza Decretului nr.15/1959 și nefăcându-se dovada de către succesorii defunctului M. Ștefan că terenul a fost restituit fostului proprietar, terenul înscris în CF nr. 13098 C., nr. top 13139/1/1 în suprafață de 1052 mp nu a făcut parte din masa succesorală după defunctul
M. Ștefan, iar reclamantul M. O. A. nu a avut calitatea de succesor al defunctului moștenitor al defunctului M. Ștefan, înlăturat de la moștenire de fiicele defunctului, reclamantele V. D. și M. M.
.
Deși Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. top 13139/1/1 prin expropriere în baza Decretului nr. 15/1959, părțile antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1_, au ignorat prevederile legii și faptul că terenul se afla în patrimoniul unui terț, Statul Român, obligându-se să transfere și să preia dreptul de proprietate asupra acestui teren. Promitenții-vânzători din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1_, s-au obligat să îi transmită reclamantului P. R., dreptul de proprietate asupra cotei-părți de ¼ din imobilul înscris în CF nr. 13098 de sub A5 cu nr. top 13139/1/1 drum de acces.
Pentru a obține o hotărâre judecătorească menită să țină loc de contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, beneficiarul- cumpărător i-a chemat în judecată pe promitenții-vânzători, obținând sentința civilă nr. 701/2006 a Judecătoriei C. -N. . Pentru stabilirea calității de proprietar asupra terenului cu nr. top 13139/1/1, reclamanții V.
D., M. M. și M. O. A. au solicitat în dosarul nr. 19766/2005 al Judecătoriei C. -N., având ca obiect prestație tabulară, să se constate că terenul face parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. Ștefan, iar reclamanții au calitatea de moștenitori. Este nerelevant că în speță părțile s-au adresat instanței pentru ca aceasta să perfecteze în formă autentică acordul de voință al părților de a transmite și a prelua dreptul de proprietate asupra unui teren, actul juridic încheiat rămâne un contract de vânzare-cumpărare.
Întrucât reclamantul P. R. a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de drept cumpărare, iar intabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate s-a făcut cu titlu de cumpărare, este admisibilă în prezentul dosar analizarea valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare privind înstrăinarea cotei-părți de ¼ parte din terenul cu nr. top 13139/1/1 de către reclamanții V. D., M. M. și M. O. A., către reclamantul P. R., antecontract care este nul absolut prin prisma dispozițiilor art. 968 C.civ., pentru cauză ilicită.
Având în vedere că parcela cu nr. top 13139/1/1 nu putea ieși din patrimoniul Statului Român, nefiind retrocedată sau înstrăinată cota de ¼ din cota de 3000/27961 de către adevăratul proprietar, pârâtul nu a amplasat abuziv autoturisme de mare tonaj, materiale de construcții și utilaje pe drumul de acces aparținând reclamanților, care beneficiau doar de o aparență a dreptului de proprietate ca urmare a încheierii unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul cu nr. top 13139/1/1, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
S-a respins excepția lipsei de interes a acțiunii reconvenționale, s-a admis în parte excepția inadmisibilității acțiunii reconvenționale care a fost admisă în parte și s-a respins acțiunea principală.
Prin decizia civilă nr. 155 din_ a T. ului C., s-a respins ca nefundat apelul declarat de reclamanții P. R., V. D., M. M. și M. O. A., împotriva sentinței civile nr. 4376 din 24 martie 2009 a Judecătoriei C. -N. .
Au fost obligați apelanții să îi plătească intimatului H. D., cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 6.000 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în apel reclamanții au depus titlul de proprietate nr. 6561 din_ prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui M. M., V. D. și M. O.
A. în calitate de moștenitori au defunctului M. Alexandru, asupra terenului în suprafață de 939 mp situat în tarlaua 92, parcela 13139/1/1.
În apel s-a încuviințat efectuarea unei completări la raportul de expertiză efectuat de expertul B. I., concluziile acestuia fiind în sensul că terenul din titlul de proprietate nr. 6561/_ se identifică în regim de carte funciară cu terenul înscris în CF nr. 13098 cu nr. top 13139/1/1, iar pârâții ocupă 124 mp din terenul în suprafață de 939 mp. Expertul-asistent Boacă M. numit la solicitarea reclamanților a fost de acord cu opinia expertului principal, în timp ce expertul-asistent Mădăraș M. T. numit la solicitarea pârâților, a arătat că în opinia lui titlul de proprietate este eliberat pentru o suprafață mai mare decât suprafața reală a drumului în litigiu, iar această diferență se datorează modului de intabulare a terenurilor cu lățimea de front de 4 m și lungimea de 150 m.
Pe baza probelor administrate la prima instanță și în apel, tribunalul a considerat corectă concluzia primei instanțe în sensul că terenul cu nr. top 13139/1/1 a fost preluat de stat și ulterior a fost atribuit la CAP "Înfrățirea";, astfel că nu putea face parte din masa succesorală rămasă după defunctul
M. Ștefan, stare de fapt ce este confirmată prin eliberarea titlului de proprietate nr. 6561/_ pentru o porțiune din terenul cu nr. top 13139/1/1 în favoarea reclamanților.
Dacă în fața primei instanțe reclamanții au invocat calitatea lor de proprietari tabulari asupra imobilului cu nr. top 13139/1/1 dobândit cu titlu de moștenire, respectiv cumpărare, în apel nu pot invoca aceeași calitate dar în baza titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, care chiar dacă s-ar lua în considerare, a fost eliberat doar pentru suprafața de 939 mp corespunzătoare cotei-părți de 24961/27961 din terenul cu nr. top 13139/1/1.
În condițiile în care reclamanții nu și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate și nu au solicitat să se identifice porțiunea din terenul cu nr. top 13139/1/1 corespunzătoare cotei lor de proprietate, tribunalul a considerat că în prezenta cauză nu se poate stabili granița cu terenul aflat în proprietatea părților.
Prin decizia civilă nr. 4185 din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel C., s-a admis în parte recursul declarat de reclamanții P. R., V. D. ,
M. M. și M. O. A. împotriva deciziei civile nr. 195 din 29 martie 2012 a T. ului C. .
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că prin apelul formulat, reclamanții au schimbat cauza juridică a acțiunii deduse în fața primei instanțe, unde s-au prevalat de sentința civilă nr. 701/2006 a
Judecătoriei C. -N., precum și de CF nr. 13098 C., nr. top 13139/1/1 ca și cauză juridică a cererii de chemare în judecată, în timp ce în apel s-au prevalat de titlul de proprietate nr. 6561/_, chiar dacă în esență scopul pe care l-au urmărit a fost acela de a-și asigura respectarea dreptului de proprietate asupra terenului litigios, de unde rezultă că în apel au schimbat cauza juridică a cererii de chemare în judecată.
Dar independent de schimbarea sau nu a cauzei juridice a acțiunii în apel, tribunalul trebuia să analizeze apelul reclamanților prin raportare la ansamblul capetelor de cerere deduse judecății prin cererea introductivă de instanță, cu analizarea strictă a cauzei juridice a acțiunii, precum și legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, prin prisma a ceea ce reclamanții au invocat în fața primei instanțe, care a fost învestită nu doar cu o obligație de a face, ci și cu o acțiune în grănițuire.
T. ul trebuia să verifice dacă reclamanții sunt proprietari asupra terenului cu privire la care au solicitat obligarea pârâților să înceteze orice acțiuni de depozitare a materialelor, utilajelor, mijloacelor de transport și oricăror alte bunuri mobile, precum și calitatea reclamanților de proprietari asupra terenului din CF nr. 13098 C., nr. top 13139/1/1 prin raportare la cauza juridică inițială a cererii de chemare în judecată dat fiind efectul devolutiv al apelului, prin identificarea faptică a terenului coroborat cu datele de carte funciară, cât și vecinătatea imediată a acestui teren cu terenul pârâților, pentru a se putea stabili dacă cele două terenuri sunt într- adevăr învecinate și dacă este sau nu admisibilă acțiunea în grănițuire.
Sunt irelevante împrejurările dacă terenul a făcut sau nu obiectul Legii fondului funciar, câtă vreme reclamanții nu au depus titlul de proprietate în fața primei instanțe, ca și eventuala schimbare a cauzei juridice a acțiunii în apel în condițiile în care prin prisma art. 295 și art. 129 alineatul final, instanța de apel era datoare să verifice stabilirea situației de fapt de către prima instanță, în limitele cauzei juridice a acțiunilor principală și reconvențională, precum și aplicarea legii la această stare de fapt, demers procedural pe care instanța de apel a omis să-l parcurgă.
Nefiind în considerentele deciziei recurate nicio referire la analizarea în fond a petitului în grănițuire, practic tribunalul a respins ca inadmisibil apelul reclamanților în limita motivelor de apel referitore la grănițuire, pe motiv că aceștia nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului învecinat cu al pârâților, demers eronat câtă vreme prima instanță a respins petitul de rectificare a cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra parcelei cu nr. top 13139/1/1 pe motiv că rectificarea se poate dispune numai în contradictoriu cu adevăratul proprietar, care este Statul Român care nu a fost chemat în judecată.
Cererea introductivă de instanță a reclamanților trebuie analizată pornind de la calitatea de proprietari tabulari, fiind irelevant în raport cu datele de carte funciară ce titlu exhibă în apel reclamanții pentru a-și justifica în apel calitatea lor de proprietari. În raport de calitatea reclamanților de proprietari tabulari asupra imobilului în litigiu, instanța de apel era datoare să analizeze pe fond atât primul petit din cererea principală având ca obiect obligație de a face, cât și petitul în grănițuire.
În urma casării cu trimitere, prin decizia civilă nr. 224 din 30 aprilie 2013 a T. ului C., s-a respins apelul declarat de P. R., V. D.
, M. M. și M. O. A. împotriva sentinței civile nr. 4376 din 24 martie 2009 a Judecătoriei C. -N., pe care a menținut-o în totul.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin soluționarea cererii de grănițuire, trebuie reconstituit vechiul hotar dintre proprietățile învecinate, la origine nelitigios și în acest sens trebuie administrate toate probele necesare pentru stabilirea vechiului hotar.
Existența titlului de proprietate nr. 6561/2007 nu poate fi negată, legalitatea lui nu a fost pusă în discuție, acesta continuând să producă efecte juridice, ceea ce denotă că terenul înscris în acest act a făcut obiectul legii speciale de reparație. Totodată, acest titlu justifică faptul că terenul a ieșit din patrimoniul antecesorilor reclamanților în perioada regimului comunist "trecând în patrimoniul larg și inexact determinat al Statului Român";, fiindcă numai în acest fel era posibilă emiterea lui. Din perspectiva existenței acestui titlu de proprietate, și care într-adevăr ar justifica dar calitatea procesuală într-o acțiune în grănițuire, cererea de chemare în judecată în cadrul procesual stabilit nu poate fi admisă, în condițiile în care situația de carte funciară nu mai reflectă realitatea.
Este real că cererea reconvențională cu privire la rectificarea de carte funciară a fost respinsă ca inadmisibilă, însă nu din perspectiva cercetării fondului, ci a faptului că nu este complet cadrul procesual inițial, întrucât nu a fost împrocesuat titularul dreptului de proprietate.
Reclamanții-reconvenționali justifică un interes actual nu numai la introducerea cererii de chemare în judecată, ci pe tot parcursul soluționării cauzei, în condițiile în care obligarea de a ridica anumite utilaje presupune afirmarea și dovedirea calității de proprietar a celui ce formulează această pretenție, în condițiile în care s-a constatat că terenul cu nr. top 13139/1/1 a trecut în proprietatea statului, interesul a fost justificat până la pronunțarea acestei hotărâri.
Sentința civilă. nr. 701/2006 a Judecătoriei C. -N. prin care s-a stabilit că terenul cu nr. top 13139/1/1 aparține reclamanților, nu s-a pronunțat în contradictoriu cu pârâții, astfel că ea nu li se poate opune cu autoritate de lucru judecat, ci doar ca mijloc de probă față de care partea împotriva căreia se invocă poate face orice apărări pe care le consideră necesare.
Nu există niciun document din care să rezulte că terenul cu destinația de drum ar fi trecut în patrimoniul statului, dar este notoriu că anterior anului 1989 multe imobile au fost deposedate, uneori fără nici cel mai mic temei, exclusiv prin forță și în mod abuziv, fără întocmirea unei documentații în acest sens. Esența actului normativ care a stat la baza preluării bunului este una îndreptată împotriva proprietății private, respectiv înlăturarea ei. În aceste limite nu poate fi înlăturată mențiunea cuprinsă în registrul agricol, coroborată cu împrejurarea că acest teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 prin emiterea titlului de proprietate cu privire la acest teren.
Este corectă concluzia primei instanțe că terenul cu nr. top 13139/1/1 a fost preluat de stat și atribuit ulterior la CAP, astfel că nu putea face parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. Ștefan.
Reclamanții nu se mai pot prevala cu succes de cuprinsul cărții funciare, astfel că acțiunea în grănițuire nu poate fi primită în condițiile în care chiar dacă apelanții păstrează calitatea de proprietari tabulari, fiind înscriși în cartea funciară, situația nu mai este actuală din punct de vedere al dreptului de proprietate.
Este îndeobște cunoscut din analiza hotărârilor pronunțate de Tribunalul Cluj că situația de CF a rămas neschimbată și este neactualizată în majoritatea cazurilor, această situație este notorie, iar în cauza de față rectificarea cărții funciare nu s-a realizat din cauza cadrului procesual prin lipsa împrocesuării Statului Român și nu prin analiza legalității înscrierii în cartea funciară.
Fără justificarea calității de proprietar actual al imobilului în cadrul procesual determinat prin cererea de chemare în judecată, nu poate fi stabilită o graniță, respectiv restabilirea unui hotar a unor imobile intabulate în cartea funciară, fără a se ține cont de modificările intervenite cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții P. R., V.
D., M. M. și M. O. A., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate dispunând admiterea apelului reclamanților împotriva sentinței judecătoriei, care să fie schimbată în întregime în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive de instanță și respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că soluția dată de tribunal în rejudecarea apelului este greșită și nelegală, impunându-se modificarea ei în întregime prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 C.pr.civ.
Instanța de apel a încălcat dispozițiile obligatorii date de instanța de casare, transformându-le într-o premisă de valoare apriori și absolută.
Prima decizie dată în apel a fost casată în întregime, atât sub aspectul pronunțării pe acțiunea principală, cât și pe cererea reconvențională.
Decizia dată de tribunal în rejudecare este nelegală pentru faptul că s- au încălcat dispozițiile obligatorii ale instanței de casare și cu privire la răspunsul concret al motivelor de apel analizate, tribunalul fundamentându- și soluția dată pe considerente ce sunt circumscrise modului de aplicare a legilor de retrocedare a proprietății și titlul de proprietate nr. 6561/2007 ca act juridic, singurul considerat valabil și producător de efecte juridice, mai ales că elementul esențial care justifică aprecierea că imobilul cu nr. top 13139/1/1 "în perioada regimului comunist, a ieșit din patrimoniul antecesorilor reclamanților, trecând în patrimoniul larg și inexact determinat al Statului Român";.
Analiza motivelor de apel referitoare la calitatea reclamanților de proprietari și a celor ce țin de modul de soluționare a pretențiilor din cererea reconvențională referitoare la faptul că terenul în litigiu nu ar fi cuprins în patrimoniul defunctului M. Ștefan sau că acest teren ar fi trecut în patrimoniul statului, a pornit de la premise pe care instanța de casare le-a indicat ca fiind greșite, dar instanța de apel a construit eșafodajul considerentelor sale pe elemente străine de natura pricinii.
Instanța de apel nu a analizat și nu a statuat asupra motivelor de apel prin care a fost criticată sentința primei instanțe în ceea ce privește constatarea titlului lor pe calea desființării sentinței civile nr. 701/2005 considerată doar ca mijloc de probă, deși era în discuție valența acestui titlu de proprietate în raport de un pretins drept de proprietate al statului și nici calitatea actuală de proprietari tabulari a reclamanților așa cum a arătat și curtea de apel, astfel că din această perspectivă trebuiau analizate raporturile reclamanților cu pârâții.
Pe planul analizei ca titlu asupra proprietății a sentinței civile nr. 701/2006, ori că respingerea cererii de rectificare pe elementul procedural arătat, are din punct de vedere al efectelor înscrierilor în cartea funciară consecința că doar statul ar putea să se prevaleze de desființarea titlurilor, iar nu și terțele persoane, sunt chestiuni de care instanța de apel nu s-a preocupat, nu le-a analizat și nu le-a motivat.
În acest fel, au fost ignorate dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, conform cărora "dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există";, interpretat prin argumentul a contrario și cele ale art. 33 și 34 din aceeași lege, care prevăd condițiile în care se poate obține radierea dreptului real din cartea funciară.
Respingându-se cererea pârâților H. de rectificare a CF nr. 13098 C.
, dreptul reclamanților așa cum este înscris, rămâne un drept ce lor le este opozabil. Deși s-a constatat nulitatea sentinței civile nr. 701/2006, prin respingerea cererii de rectificare prima instanță a limitat efectul de opozabilitate al soluției de constatare a nulității actului juridic încheiat între reclamanți numai față de subiectul de drept pe care l-a considerat proprietar adică Statul Român, pârâții H. sunt în continuare ținuți să respecte dreptul de proprietate al reclamanților înscris în cartea funciară asupra terenului în suprafață de 1052 mp cu nr. top 13139/1/1.
Pentru înlăturarea calității reclamanților de proprietari tabulari în raporturile cu pârâții H., nu este suficient a se lua act de respingerea ca inadmisibilă a cererii de rectificare pe considerente procedurale, ci trebuie dovedită existența cu caracter actual a dreptului de proprietate al statului, precum și existența și valabilitatea titlului acestuia.
Reclamanții nu ar mai putea să valorifice în folosul lor cuprinsul cărții funciare doar din perspectiva a ceea ce pârâții au invocat în starea de fapt și de perspectiva aplicării corecte a legii în privința dreptului de proprietate asupra acestui teren, adică preluarea terenului și existența în favoarea statului a unui titlu valabil pentru cei 1052 mp.
Or în realitate, reclamanții și nu Statul Român sunt proprietarii tabulari asupra terenului, calitate pe care o pot opune și statului, care nu le contestă calitatea lor de proprietari actuali; dreptul de proprietate al reclamanților este rezultatul transmisiunilor succesorale care au avut loc anterior datei de 1 ianuarie 1990 și care au fost evidențiate în CF, iar apoi în actul juridic de vânzare-cumpărare, dar instanța de apel a ignorat faptul că în anul 1973 terenul în litigiu a fost intabulat prin moștenire în favoarea antecesorului reclamanților, defunctul M. Ștefan, așadar ulterior pretinsei aplicări a Decretului nr. 115/1959. În certificatul de moștenitor nr. 569/21 mai 1971, s-a certificat că după defuncta M. Palaghia decedată la data de 11 iulie 1970, moștenitor unic este M. Ștefan, în calitate de fiu asupra cotei de 3000/15740 mp din imobilul înscris în CF nr.13098 C., nr. top 13138 și nr. top 13139 casă, curte și grădină, restul terenului fiind predat la stat, ceea ce înseamnă că terenul în litigiu a rămas în proprietatea privată a lui M. Ștefan.
Afirmația că terenul cu nr. top 13139/1/1 ar trebui considerat ca fiind în patrimoniul statului prin prisma răspunsurilor primite în acest sens din partea autorităților, este complet nefundamentată, deoarece toate răspunsurile care le-au fost comunicate lor sunt categoric în sensul că terenul nu este în patrimoniul Statului și autoritățile nu pot face dovada că ar fi preluat vreodată terenul în proprietatea statului. În schimb, prin
certificatul de moștenitor s-a făcut dovada indubitabilă că terenul cu privire la care poartă litigiul, nu a fost vreodată predat la stat sau preluat de acesta, ci a rămas în patrimoniul reclamanților.
Pretenția că terenul în litigiu ar aparține patrimoniului statului, deoarece ar avea destinația de drum de acces, este rezultatul unei alte aprecieri pur subiective și exclusiv arbitrare din partea instanței de apel, preluată din poziția pârâților H. .
Destinația de drum de acces a fost dată terenului de către reclamanți, nu de către stat sau de către foștii proprietari și s-a făcut printr-o expertiză tehnică extrajudiciară, ca efect al voinței reclamanților și nu a unei pretinse preluări a terenului în patrimoniul statului; până la expertiza extrajudiciară, terenul în litigiu a avut categoria de folosință "arător";.
Așa fiind, hotărârea dată de instanța de apel se fundamentează pe o motivare total imprecisă, construită pe elemente insuficient cunoscute și categoric doar presupuse că s-ar fi întâmplat în modul și maniera imaginate de instanță.
Apare ca manifest nelegală și esențial eronată susținerea instanței de apel că terenul în litigiu ar fi trecut în patrimoniul larg și inexact determinat al Statului Român. Introducerea în eșafodajul considerentelor a acestui tip de argumente care invocă generalități despre cutume, obiceiuri, deposedări abuzive din perioada comunistă, ignorând total conținutul Decretului nr. 115/1959, precum și faptele și actele dovedite în dosar, înseamnă atât o motivare străină de pricină, cât și încălcarea legii.
Instanța de apel era ținută să demonstreze existența dreptului și existența neechivocă a titlului de proprietate al statului, nu doar să presupună sau să o construiască, adăugând la Decretul nr. 115/1959 ceea ce acesta nu a prevăzut niciodată și să înlocuiască actele care ar fi putut constitui un titlu al statului, respectiv decizia menționată ca act obligatoriu în acest act normativ, cu astfel de raționament.
"Notorietatea"; este înafara oricărui mod originar de dobândire a proprietății, chiar și de către Statul Român; nu poate fi susținută judicios constatarea instanței de apel că situația de CF ar fi rămas neschimbată și este neactualizată în majoritatea situațiilor; dacă Legea fondului funciar permite folosirea registrului agricol doar ca mijloc de probă, aceasta nu înseamnă că acest înscris cu rol declarativ făcut pe propria răspundere a fiecărei persoane, poate fi considerat un mod de dobândire a proprietății.
Intimații H. D. și H. L. I. prin întâmpinare depusă la dosar filele 25-30, a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că instanța de recurs a dispus rejudecarea dosar a cererii principale, în timp ce soluția dată asupra cererii reconvenționale nu a fost modificată.
Instanța de apel și-a motivat decizia pe considerente ce iau în calcul și existența titlului de proprietate nr. 6561/2007, deși acesta reprezintă o modificare a cauzei.
Reclamanții nu se pot prevala de intabularea lor în cartea funciară, deoarece înscrierea cu efect de opozabilitate a avut loc în temeiul unui act nul absolut.
Asupra problemei inexistenței terenului cu nr. top 13139/1/1 în masa succesorală a defunctului M. Ștefan, s-a pronunțat deja instanța cu
autoritate de lucru judecat, motiv pentru care prima instanță a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între recurenți.
Prin invocarea certificatului de moștenitor nu se face dovada dreptului de proprietate, ci se încearcă inducerea instanței în eroare, deoarece suprafața totală a terenului înscris în nr. top 13139 este de 1 jug și 165 stjp=6.348 mp, care anterior a fost intabulat pe M. Alexandru și soția născută B. Palaghia, apoi M. Ștefan cu titlu de drept moștenire asupra cotei de 3000/27961 parte.
Din adresa nr. 20022/_ emisă de Camera Agricolă C., rezultă că pentru terenul cu nr.top 13139, s-au emis trei titluri de proprietate: nr._ pe numele lui M. Ștefan; nr._ pe numele lui M. V. ; nr._ pe numele lui M. Gligor. Urmare a intabulării acestor titluri de proprietate, în cartea funciară mai exista în anul 2006 o suprafață de 1052 mp asupra căreia s-a emis titlul de proprietate nr. 6561/2007 pe numele lui
M. Alexandru, teren identificat prin expertiza efectuată în apel, ca fiind situat pe nr. top 13139/1/1.
Rezultă că întreg terenul cu nr. top 13139 a fost preluat de stat dacă după anul 1990 asupra lui s-a reconstituit dreptul de proprietate și s-au eliberat titluri de proprietate, inclusiv lui M. Ștefan.
Dar lui M. Ștefan i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe terenul ce se regăsește pe numărul top 13139/2, iar nu pe numărul top 13139/1.
Recurenții nu au făcut dovada existenței dreptului de proprietate asupra terenului cu număr top 13139/1/1/ nici în patrimoniul lor și nici în cel al lui M. Ștefan.
Terenul în litigiu are destinația de drum, astfel că nu îi sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 115/1938, ci cele ale art. 8 din OG nr. 43/1997.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 4185 din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel C., s-a admis în parte recursul declarat de reclamanții P. R., V. D. ,
M. M. și M. O. A. împotriva deciziei civile nr. 195 din_ a
T. ului C., care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la același tribunal, pentru verificarea calității actuale a reclamanților de proprietari tabulari asupra terenului în litigiu și vecinătatea acestuia cu terenul pârâților, pentru a se putea stabili dacă terenurile părților sunt într-adevăr învecinate și dacă este admisibilă sau nu cererea în grănițuire, întrucât instanța de apel a respins practic ca inadmisibil apelul reclamanților, concluzionând: ";Drept urmare, reclamanții sunt, la data soluționării recursului pendinte, ca de altfel și la data soluționării apelului prin decizia atacată cu prezentul recurs, proprietarii tabulari ai imobilului litigios, calitate care trebuie analizată și raportat la împrejurarea că prin hotărârea fondului, s-a constata nulitatea titlului în baza căruia reclamanții și-au intabulat dreptul de proprietate în CF. Pe cale de consecință, cererea introductivă de instanță a reclamanților trebuie analizată pornind de la calitatea lor de proprietari tabulari, fiind irelevant, în raport de datele de carte funciară, ce titlu exhibă în apel, reclamanții pentru a-și justifica în apel calitatea lor de proprietari";.
Așadar, instanța de recurs a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanții sunt proprietari tabulari actuali asupra terenului în litigiu în suprafață de 1052 mp cu număr top 13139/1/1, precum și limitele rejudecării apelului.
În dovedirea acțiunii principale intentate împotriva pârâților, reclamanții au depus la dosarul primei instanțe filele 17-21, coala CF nr. 13098, nr. top 13139/1/1 A5, asupra căruia sunt intabulați sub B9-12 în cote de câte ¼ parte fiecare, cu încheierea nr. 11431 din_, în baza sentinței civile nr. 701 din_ a Judecătoriei C. -N., pronunțate în dosarul nr. 19766/2005.
Verificând, curtea constată că prin sentința civilă nr. 701 din_ a Judecătoriei C. -N., s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul P.
R. împotriva pârâților V. D., M. M. și M. O. A. și în consecință, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul M. Ștefan decedat la data de_ se compun din imobilul teren și drum de acces în suprafață de 2175 mp înscris în CF nr. 13098 C., nr. top 13139/1/1, vocație având pârâții în cote egale de câte 1/3 parte fiecare, s-a dispus intabularea în CF nr. 13098 C., nr. top 13139/1/1 teren și drum de acces a dreptului de proprietate al pârâților în cotă de 1/3 parte fiecare, cu titlu de moștenire ca bun propriu; s-a dispus rectificarea suprafeței parcelei cu nr. top 13139/1/1 de la suprafața de 2175 mp la suprafața reală de 1052 mp potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul Boacă M. ; au fost obligați pârâții să încheie cu reclamantul act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la cota de ¼ parte din imobilul în litigiu, iar în caz contrar sentința urmând să țină loc de act apt de intabulare; s-a dispus intabularea în CF nr. 13098 C., nr. top 13139/1/1 teren și drum de acces în suprafață de 1052 mp a dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei de ¼ parte cu titlu de drept cumpărare ca bun propriu și al pârâților în cotă de ¼ parte fiecare cu titlu de drept moștenire ca bun propriu.
Prin sentința civilă nr. 4376 din_ a Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții H. D. și H.
I. împotriva reclamanților P. R., V. D., M. M. și M.
O. A. și în consecință, s-a constatat că suprafața de 1052 mp nu a făcut parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. Ștefan, iar reclamantul M. O. A. nu a avut calitatea de succesor al defunctului
M. Ștefan și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare încheiat la data de 1_ între reclamanții M. O. A., V.
D. și M. M. în calitate de vânzători și reclamantul P. R. în calitate de cumpărător, contract autentificat prin sentința civilă nr. 701/2006 a Judecătoriei C. -N. ; s-au respins ca inadmisibile capetele de cerere având ca obiect constatarea existenței dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr.13098 C., nr. top 13139/1/1 în patrimoniul Statului Român și rectificarea mențiunilor din CF nr. 13098 privind nr. top 13139/1/1.
Prin titlul de proprietate nr. 6561 din_ depus în apel fila 26, lui
M. M., V. D. și M. O. A., li s-a reconstituit dreptul de proprietate după defunctul M. Alexandru, asupra terenului reclamanților în suprafață de 939 mp situat în extravilanul municipiului C. -N., tarlaua 92, parcela13139/1/1/1. Acest titlu de proprietate nu a fost intabulat, întrucât acești reclamanți sunt proprietari tabulari asupra terenului în litigiu, astfel că nu aveau nici un interes și nici posibilitatea să își intabuleze a doua oară dreptul de proprietate.
Expertul B. I. prin raportul de expertiză efectuat în apel filele 112- 116, a concluzionat că terenul menționat în titlul de proprietate nr. 6561/_, tarlaua 92, parcela 13139/1/1 teren arabil în suprafață de
939 mp, se identifică în regim de carte funciară ca făcând parte parțial din CF nr. 13098 C. -N., A+5, nr. top 13139/1/1 teren și drum de acces în suprafață de 2175 mp, iar pârâții H. D. și soția H. I. L., ocupă pe latura de vest o porțiune de 124,1 mp din terenul reclamanților înscris în titlul de proprietate nr. 6561/_ .
Explicația pentru care reclamanții nu și-au întemeiat acțiunea introductivă de instanță pe titlul de proprietate nr. 6561/_, constă în faptul că acesta nu era intabulat în cartea funciară, reclamanții fiind intabulați deja în cartea funciară cu încheierea nr. 11431 din_ în baza sentinței civile nr. 701 din_ a Judecătoriei C. -N. .
Pârâții H. D. și H. I. -L. sunt proprietari asupra terenului în suprafață de 1831 mp înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. top 13137/1 fila 57 dosar judecătorie.
Prin raportul de expertiză efectuat de expertul B. I. la prima instanță filele 136-142, s-a stabilit că mejdia dintre terenurile cu nr. top 13137/1 și 13139/1/1 se află între punctele marcate conform anexei nr. 3 la raportul de expertiză, fila 142 dosar judecătorie.
Prima instanță și instanța de apel au reținut în mod greșit că reclamanții nu mai sunt proprietari tabulari, anticipând ipoteza eventuală a rămânerii irevocabile a sentinței, precum și că Statul Român care nu este împrocesuat în cauză, va introduce o acțiune în radierea dreptului de proprietate al reclamanților din cartea funciară, iar acea acțiune se va și admite. Numai că "Statul Român"; la care se referă ambele instanțe de fond, le-a eliberat reclamanților un titlu (prin Comisia județeană C. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor) de proprietate exact asupra aceluiași teren, pe care reclamanții nu l-au prezentat la prima instanță pentru că nu era intabulat în cartea funciară, reclamanții fiind deja intabulați deja în cartea funciară în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile. O nouă intabulare a dreptului de proprietate al reclamanților în baza titlului de proprietate nu era nici posibilă, întrucât ei sunt proprietari tabulari asupra terenului în litigiu cu nr. top 13139/1/1.
Câtă vreme pârâții nu invocă un drept de proprietate asupra terenului cu nr. top 13139/1/1, ei care sunt terți, nu au interes și calitate procesuală să solicite a se constata că acest teren nu ar fi făcut parte din masa succesorală rămasă după defunctul M. Ștefan și că reclamantul M. O.
A. nu ar fi avut calitatea de succesor al defunctului M. Ștefan.
"Interesul"; pârâților este acela de a folosi un teren asupra căruia nu sunt proprietari sau posesori, ci simpli detentori precari, în dauna adevăraților proprietari tabulari.
Întrucât terenul cu nr. top 13139/1/1 urmează să rămână în proprietatea reclamanților așa cum este în prezent, se va respinge și capătul de cerere reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare validat (executat atipic și autentificat) prin sentința civilă nr.701/2006 a Judecătoriei C. -N. .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.7,8 și 9 și art. 312 alin. (1) și (3) C.pr.civ., se va admite recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei tribunalului, care va fi casată și rejudecând, se va admite apelul declarat de reclamanți în contra sentinței, care va fi schimbată în sensul că se va admite acțiunea principală intentată de reclamanți împotriva pârâților și în consecință, se va stabili linia despărțitoare între terenul proprietatea reclamanților înscris în CF nr. 13098 C. -N., nr. top
13139/1/1 și terenul proprietatea pârâților înscris în CF nr.11 9049 C. -N.
, nr. top 13137/1, potrivit anexei nr. 3 (fila 142 dosar judecătorie), la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul B. I., expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Vor fi obligați pârâții să înceteze acțiunile de depozitare a materialelor, utilajelor, mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri mobile pe imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF nr. 13098 C. -N., nr. top 13139/1/1.
Se va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii și până la încetarea acțiunilor de depozitare, întrucât hotărârea poate fi pusă în executare silită.
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, precum și dispoziția privind respingerea parțial ca inadmisibilă a cererii reconvenționale.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele în sumă de 19.682,80 lei; nu se vor acorda cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de expert pentru expertiza efectuată în apel, întrucât nu este utilă soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanții P. R., V. D., M.
M. și M. O. -A. împotriva deciziei civile nr. 224/A din 30 aprilie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._ *, pe care o casează și rejudecând, admite apelul declarat de aceiași reclamanți împotriva sentinței civile nr. 4376 din 24 martie 2009 a Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în sensul că admite în parte acțiunea principală extinsă, intentată de reclamanții P. R., V. D., M. M. și M. O.
-A. în contradictoriu cu pârâții H. D. și H. I. și în consecință:
Stabilește linia despărțitoare între terenul proprietatea reclamanților înscris în CF nr. 13098 C., nr. top 13139/1/1 și terenul proprietatea pârâților având nr. top 13137/1 înscris în CF nr. 1. C. -N., potrivit anexei nr. 3 (fila 142 dosar judecătorie) din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul BUCU I., expertiză ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Obligă pârâții la încetarea acțiunilor de depozitare a materialelor, utilajelor, mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri mobile pe imobilul coproprietatea reclamanților înscris în CF nr. 13098 C. -N., nr. top 13139/1/1.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii.
Admite excepția lipsei parțiale de interes a cererii reconvenționale și în consecință, respinge cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamanților.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și dispoziția referitoare la respingerea parțial ca inadmisibilă a cererii reconvenționale.
Obligă pârâții să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în toate instanțele, în sumă de 19.682,80 lei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
T. D. M. -C.
V.
A.
-T.
N.
GREFIER,
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_
Jud.fond: P.
-3 ex.
I.
-I.
| ← Decizia civilă nr. 31/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 3071/2013. Grănițuire → |
|---|
