Decizia civilă nr. 4451/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4451/R/2013
Ședința publică din 15 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. TRANSOMES
S.A. B., împotriva deciziei civile nr. 92/A din_ a Tribunalului B. - N. pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată S.C. O. M.
I. S.A., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Dosarul se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta S.C. T. S.A. B. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da reprezentanților părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată următoarele:
Prin memoriul de recurs, reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri (f. 6 din dosar).
La data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, care a fost formulată și expediată prin fax de pârâta intimată S.C. O. M. I. S.A., prin intermediul doamnei avocat Cotu T. M., prin care se solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, iar în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ. se solicită judecarea cauzei și în lipsa mandatarului de la dezbateri.
La întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială care atestă împrejurarea că pârâta intimată S.C. O. M. I. S.A. a împuternicit-o pe doamna avocat Cotu T. M. pentru redactare cereri, pentru reprezentare și susținere în fața Curții de Apel Cluj, în prezentul dosar.
La data de_ au fost înregistrate la dosar încă 2 exemplare originale din întâmpinarea anterior arătată și originalul împuternicirii avocațiale.
La data de_ a fost înregistrată la dosar o cerere, care a fost formulată de reclamanta recurentă, prin intermediul domnului avocat Kocsis Tibor Jeno, prin care arată că depune la dosar taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar și solicită amânarea pronunțării hotărârii în vederea depunerii de concluzii scrise. La această cerere au fost anexate chitanța privind achitarea taxei judiciare de
timbru în cuantum de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, astfel încât, recursul este legal timbrat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs prin care se solicită reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, prin prisma reanalizării probatoriului administrat în cauză, având în vedere împrejurarea că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. De asemenea, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 299 C.pr.civ. și art. 282 alin. 1 C.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității criticilor din recurs care vizează sentința pronunțată de către instanța de fond.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea formulată de reclamanta recurentă, prin intermediul domnului avocat Kocsis Tibor Jeno, privind amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, pe de o parte având în vedere că domnul avocat Kocsis Tibor Jeno nu a făcut dovada calității de reprezentant al recurentei, iar pe de altă parte având în vedere că raportat la complexitatea cauzei nu se impune amânarea pronunțării hotărârii.
Curtea, având în vedere că nu sunt de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 561 din_ a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._
s-a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de către intimată.
S-a respins ca nefondată plângerea formulată de către petenta S.C.
"TRANSOMEȘ"; S.A. B. în contradictoriu cu intimata S.C. "O. M. ROMÂNIA"; S.A. și, în consecință, s-a menținut ca legală și temeinică încheierea de carte funciară nr. 6021/_ emisă de către lucrătorii BCPI - OCPI B. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 5294/_ emisă de către OCPI - BCPI B. s-a admis cererea executorului judecătoresc B. Dumitru Mirel, sens în care - raportat la dispozițiile art. 48 din Legea nr. 7/1996 republicată - s-a dispus notarea somației emise în cadrul dosarului execuțional nr. 157/2011 din_ asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. 26403, sub nr. topo. 8342 B., având în vedere titlul executoriu reprezentat de Contractul de microcredit nr. LD0806300009/_
. Notarea somației de plată a vizat suma de 143.195,16 lei, cuantum din care suma de 102.168,04 lei cu titlu de credit restant, iar 41.027,12 lei dobândă, sumă stabilită a fi achitată în favoarea creditoarei S.C. "O. M. România I. "; S.A. (f. 39 din dosar).
Încheierea sus menționată a fost supusă reexaminării - urmare a cererii formulate în acest sens de către petenta debitoare - solicitare ce a fost respinsă, ca nefondată, de către OCPI - BCPI B., prin registratorul șef, potrivit Încheierii de respingere nr. 6021/_ (f. 42 din dosar).
S-a reținut în motivarea acestei soluții că registratorul de carte funciară nu poate analiza legalitatea titlului executoriu sau a actelor de executare, competența acestuia fiind limitată la analiza formală a somației emise de către executorul judecătoresc, examinarea registratorului mărginindu-se la verificarea valabilității actului a cărui înscriere se solicită și a posibilității înscrierii în raport de înscrierile deja efectuate în cartea funciară cu privire la imobilul în discuție.
Analizând prezenta plângere prin prisma actelor și a lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, respectiv art. 876 alin. 2, art. 902 și următoarele din Noul Cod Civil, precum și dispozițiile Legii nr. 7/1996 republicată, s-a reținut că plângerea petentei debitoare S.C. "Transomeș"; S.A. împotriva Încheierii de respingere nr. 6021/_ este una nefondată.
Pentru a stabili astfel, instanța de fond a reținut că notarea somației în cartea funciară s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv potrivit dispozițiilor ce guvernează procedura executării silite și avându-se în vedere solicitarea executorului judecătoresc.
Astfel, în cadrul dosarului execuțional nr. 157/ex./2011, executorul judecătoresc B. Dumitru Mirel a procedat la emiterea somației de plată către petenta debitoare, acesteia revenindu-i obligația de a achita suma totală de 143.195,16 lei, cuantum din care suma de 102.168,04 lei cu titlu de credit restant, iar 41.027,12 lei dobândă, potrivit titlului executoriu reprezentat de Contractul de microcredit nr. LD0806300009/_, act sinalagmatic încheiat între părțile din litigiu.
Potrivit textelor legale incidente mai sus menționate, după emiterea somației, executorul judecătoresc a solicitat, la data de_, notarea somației de plată în cartea funciară 26403, unde proprietarul imobilului identificat cu nr. topo. 8342 de sub B.1 și B.2 este societatea petentă, în cotă de 1/1.
Notarea somației de plată în cartea funciară mai sus menționată a urmărit protejarea drepturilor creditorului față de terți, prin asigurarea opozabilității acestor drepturi și în considerarea dreptului de gaj general al creditorilor asupra bunurilor aflate în patrimoniul debitorului la data demarării procedurii de executare silită.
Susținerile debitoarei petente referitoare la neîntrunirea condițiilor legale a somației emise de executor și constând în faptul că, în speță, creanța anterior menționată nu are caracter cert, lichid și exigibil sunt lipsite de relevanță juridică, cât timp condițiile anterior expuse nu vizează actul emis de executor
(somația), ci titlul executoriu în sine.
Reiese, prin urmare, că motivele invocate de către petenta debitoare nu pot atrage radierea înscrierilor făcute de către lucrătorii BCPI B., actul emis de către executor fiind unul care a întrunit condițiile de valabilitate și, implicit, în măsură să fie înscris în evidențele de carte funciară.
Raportat la considerentele sus menționate, în virtutea dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității plângerii (excepție invocată de către intimată prin mandatar avocat și neîntemeiată, cât timp dreptul petentei de a formula plângere împotriva unei încheieri de carte funciară nu este limitat de natura motivelor invocate), iar pe fondul cauzei, raportat la dispozițiile art. 876 alin.2, art. 902 și urm. din noul cod civil și ale Legii nr. 7/1996 republicată, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pe cale de consecință, s-a menținut ca legală și temeinică încheierea nr.
6021/_ emisă de către lucrătorii BCPI - OCPI B. .
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, s-a luat act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 92/A din_ a Tribunalului B. - N. pronunțată în dosar nr._
, s-a respins ca nefondat apelul declarat de petenta S.C. TRANSOMEȘ S.A. B., împotriva sentinței civile nr. 561/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că temeiul încheierilor atacate îl constituie somația emisă în procedura executării silite din dosar execuțional nr. 157/ex/2011 al BEJ B. Dumitru Mirel, context în care se urmărește valorificarea creanței aparținând intimatei S.C. O. Mocrocredit
România I. S.A., ag. B. -N., rezultată din încheierea unui contract de microcredit, titlu executoriu în baza art.52 alin.1 din Legea 93/2009, cu petenta debitoare (f. 41 dosar de fond).
Asupra legalității admiterii cererii de înscriere a somației, tribunalul constată că aceasta se subscrie prevederilor art.48 din L.7/1996 republicată, unde se stabilesc condițiile în care se soluționează favorabil o atare inducere în cartea funciară, și anume: înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, identifică corect numele și denumirea părților și menționează codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora, individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz, este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română; este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului și este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor legale.
Examinarea acestora în nici un caz nu poate conduce la concluzia că registratorului îi este permis să verifice conformitatea înscrisului cu dispozițiile de drept material în baza căruia s-a emis pentru că procedura înscrierii este una necontencioasă. Dimpotrivă, acesta trebuie să respecte întrutotul toate clauzele ori dispozițiile actului care atestă actul sau faptul juridic supus intabulării, notării sau radierii, cu excepția celor de ordin tehnic sau formal, în general de
identificare a persoanei a cărui drept se înscrie, notează ori se radiază, precum și a imobilului asupra căruia se efectuează operațiunea.
Aspectul caracterului necontencios al înscrierii în cartea funciară este stabilit și prin Decizia nr. LXXII/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că acesta este subliniat de dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit cărora
"înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu";, precum și în alin.
(6) al aceluiași articol, prin care se precizează că "întabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular";.
Acest caracter, necontencios al activității de publicitate imobiliară mai rezultă și din faptul că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcționar public și nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din momentul ce adoptarea lor nu are lor în cadrul unei proceduri administrative jurisdicționale.
Procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, și de actele normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispozițiile generale în materie necontencioasă prevăzute în Codul de procedură civilă.
Identic se dezleagă problema și în cadrul plângerii împotriva încheierilor de carte funciară ce se soluționează de către instanțele de judecată, respectiv dacă actul întrunește cerințele anterior enumerate, fără a putea, în contextul art.50 din aceeași lege, să se dispună în legătură cu însăși valabilitatea, existența, inexistența, întinderea raporturilor juridice ce înscrisul le conține.
În situația neregularităților de fond ale actului astfel operat, respectivele operațiuni pot fi supuse cercetării judecătorești într-o procedură de drept comun,
contencioasă, bazată pe principiile contradicționalității și al dreptului la apărare. În speța de față, aspectul caracterului cert, lichid și exigibil al sumei ce se execută poate fi verificat judecătorește fie în cadrul unei contestații la executare, cum bine sesizează intimata, ori în procesele pe care apelanta susține că le are deja pe rolul Tribunalului B. -N., în care se pun în discuție probleme legate
de însăși legalitatea contractului.
Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. TRANSOMES S.A. B. a declarat recurs
, în termen legal, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării, admiterea apelului, modificarea sentinței primei instanțe,
în sensul admiterii plângerii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că încheierea atacată prin prezenta plângere este netemeinică și nelegală deoarece suma solicitată de către intimată este una incertă având în vedere că în temeiul titlului executor în baza căruia s-au pornit executările silite din dosarul nr. 157/2011 al B.E.J. B. Mirel Dumitru s-au vândut mai multe bunuri imobile și mobile, respectiv un apartament înscris în C.F.nr. 25108 B. pentru suma de 32.000 lei, un autobuz marca "Volvo"; pentru suma de 9.920 lei, un autobuz marca "OAF"; cu suma de 11.160 lei, un alt autobuz marca "Volvo";, pentru suma de 7.564 lei, bunuri care au fost vândute după data de_, când creanța restantă totală era de 149.893,32 lei, din creanța garantată de 177.270 lei reprezentând credit, penalități și dobânda restantă.
În ipoteza în care se acceptă că suma finală de restituit la nivelul lunii octombrie 2013 ar fi 177.270 lei (cu tot cu cheltuieli de executare care au fost achitate în dosarul nr. 157/2011 al B.E.J. B. Mirel Dumitru), suma restantă ar fi de 113.030 lei. Raportat la adresa creditoarei din luna mai 2013, suma restantă ar fi 149.893,32 lei din care se scade suma totală obținută din executări
64.240 lei, rămânând un sold rezultant final de 85.653,32 lei.
Contractul de credit a fost atacat la Tribunalul B. -N. pentru inserarea unor clauze abuzive în dosarele nr._ și nr._, astfel că valoarea penalităților și a dobânzilor restante nu este una certă, lichidă și exigibilă, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 902 Cod civil.
Instanța de fond a omis să observe că suma de 143.195,16 lei nu întrunește condițiile de admisibilitate la înscrierea în C.F. Din actele depuse rezultă că suma pentru care se urmărește averea debitoarei este de doar 139.518,82 lei din care 101.197,38 lei credit restant și diferența este dobânda legală.
Instanța de fond nu a analizat speța dedusă judecății, astfel că se impunea să verifice dacă registratorul de carte funciară a analizat cererea de notare în C.F. sub cele două aspecte: legalitatea formală, în sensul să fie emis de către un executor judecătoresc și validat de către instanță cu valoarea sumei reale și legalitatea materială, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate. Nici una din cele două condiții nu este îndeplinită, întrucât cererea este formulată de o altă entitate, iar instanța de fond nu a analizat dacă se poate trece la înscrierea în C.F. potrivit art. 902 Cod civil, respectiv dacă există un raport de cauzalitate conex în cauză.
În speță nu există raport de cauzalitate, titlul nefiind valabil și opozabil față de contestatori, nefiind corect analizate și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 7/1996.
Problema de drept a fost greșit interpretă de către ambele instanțe, deoarece una este să noteze și să înscrii în C.F. o sumă de bani și alte este să notezi o stare de fapt reală sau nereală. Distincția dinte cele două este cât se poate de clară și trebuie analizată de către judecătorul investit în baza art. 49 și urm. din Legea nr. 7/1996.
Recurenta menționează că nu distinge cum s-a făcut analiza prezentei cauze, deoarece în opinia ei, trebuie să se supună analizei dispozițiile contractuale, aplicabilitatea lor, legalitatea în comparare cu Legea nr. 193/2000, finalitatea fiind anularea unui act de executare și nu radierea din C.F.
Prin motivarea instanțelor de fond se lipsește de conținut instituția rectificării de C.F. astfel că această procedură se rezumă doar la modificarea unor înscrieri existente sub aspectul întinderii dreptului de proprietate nu și asupra sarcinilor și câtimi creanțelor menționate. Nu este analizat prejudiciul care este iminent și care nu poate fi ulterior recuperat deoarece recurenta este ținută să achite sume de bani necerte unor terți, fără a avea posibilitatea opririi fraudării drepturilor și activității sale.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.pr.civ.
Pârâta intimată S.C. O. M. ROMANIA I. S.A. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.11-13).
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta intimată a arătat că în privința caracterului cert, lichid și exigibil al debitului datorat, în mod corect instanța de apel a constatat că temeiul încheierilor atacate îl constituie somația emisă în procedura executării silite din dosarul execuțional nr. 157/ex/2011 al
B.E.J. B. Dumitru Mirel în care se urmărește valorificarea creanței aparținând
intimatei, rezultată din încheierea unui contract de microcredit, care constituie titlu executoriu în baza art. 52 alin. 1 din Legea nr. 93/2009.
În mod corect și legal instanța de apel a constatat că somația a fost legal înscrisă în C.F. potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele
:
Astfel, în ședința publică din_, Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ. a invocat excepția inadmisibilității acelor motive de recurs prin care se solicită reanalizarea stării de fapt de către instanța de recurs, prin prisma reaprecierii probatoriului administrat în cauză, având în vedere împrejurarea că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,
"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.8 și pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de
apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei și o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor tensionate dintre părți.
Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs fiind cele indicate de recurentă și anume art.304 pct.8 și pct.9 C.pr.civ.
Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
De asemenea, la termenul de judecată din_, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 299 C.pr.civ. și art.
282 alin. 1 C.pr.civ., Curtea a invocat excepția inadmisibilității criticilor din recurs care vizează sentința pronunțată de către instanța de fond, excepție care urmează a fi admisă pentru următoarele argumente.
Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Art. 282 alin.1 C.pr.civ. prevede că, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Potrivit art. 299 alin.1 și alin.2 C.pr.civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2)
sunt aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că obiect al recursului pot fi doar hotărârile date fără drept de apel reglementate de art.2821C.pr.civ., cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
În speță sentința primei instanțe a fost supusă căii de atac a apelului astfel încât toate motivele de recurs prin care se critică direct hotărârea instanței de fond, fără referire la decizia instanței de apel, intră sub incidența excepției inadmisibilității întrucât aceasta nu poate forma obiectul recursului, excepție care, în temeiul textelor legale mai sus menționate urmează a fi admisă.
Art.304 pct.8 C.pr.civ. prevede că "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate … când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia";.
Motivul de nelegalitate reglementat de textul legal mai sus arătat și invocat de reclamanta recurentă trebuie să precizeze în mod concret care este actul pretins denaturat de către instanța de judecată și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii recurate.
Denaturarea actului înțelesului actului juridic are loc atunci când concluziile instanțelor de fond deduse din interpretarea actului sunt în mod evident eliminate și contrazise prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat.
În cadrul dosarului execuțional nr. 157/ex./2011, executorul judecătoresc
Dumitru Mirel a procedat la emiterea somației de plată către reclamanta debitoare, acesteia revenindu-i obligația de a achita suma totală de 143.195,16 lei, cuantum din care suma de 102.168,04 lei cu titlu de credit restant, iar 41.027,12 lei dobândă, potrivit titlului executoriu reprezentat de Contractul de microcredit nr. LD0806300009/_, act sinalagmatic încheiat între părțile din litigiu.
După emiterea somației, executorul judecătoresc a solicitat, la data de _
, notarea somației de plată în CF nr. 26403, unde proprietarul imobilului identificat cu nr. topo. 8342 de sub B.1 și B.2 este reclamanta debitoare, în cotă de 1/1.
Notarea somației de plată în cartea funciară mai sus menționată a urmărit protejarea drepturilor creditorului față de terți, prin asigurarea opozabilității acestor drepturi și în considerarea dreptului de gaj general al creditorilor asupra bunurilor aflate în patrimoniul debitorului la data demarării procedurii de executare silită.
Susținerile reclamantei debitoare privitoare la faptul că, în speță, creanța anterior menționată nu are caracter cert, lichid și exigibil sunt lipsite de relevanță juridică, cât timp condițiile anterior expuse nu vizează actul emis de executor
(somația), ci titlul executoriu în sine, respectiv contractul de credit încheiat între părți.
Aspectul caracterului cert, lichid și exigibil al sumei ce se execută poate fi verificat de către instanța de judecată fie în cadrul unei contestații la executare, fie în procesele pe care reclamanta recurentă susține că le are deja pe rolul Tribunalului B. -N., litigii în care se pun în discuție problemele legate de însăși legalitatea validitatea și opozabilitatea contractului de credit încheiat între părți.
Prin urmare, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. a fost invocat de reclamantă în mod formal, fără ca acesta să
dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greșit de către instanța de apel astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerent pentru care decizia recurată urmează a fi analizată în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
În privința acestei critici de nelegalitate Curtea reține că procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, și de actele normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispozițiile generale în materie necontencioasă prevăzute în Codul de procedură civilă.
În mod similar se procedează și în cadrul plângerii împotriva încheierilor de carte funciară ce se soluționează de către instanțele de judecată, respectiv se analizează dacă înscrisul întrunește cerințele prevăzute de art.48 alin.1 din Legea nr.7/1996, fără a putea, în contextul art.50 din aceeași lege, să se dispună în legătură cu însăși valabilitatea, existența, inexistența, întinderea raporturilor juridice ce înscrisul le conține.
Art. 48 alin.1 din Legea nr.7/1996 reglementează condițiile limitative pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul în baza căruia se dispune înscrierea în carte funciară, după cum urmează:
este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege;
identifică corect numele sau denumirea părților și menționează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;
individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;
este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcție în România;
este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepția cazului în care se face mențiune despre acestea în cuprinsul actului;
este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor stabilite prin lege sau a situației în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art. 8 alin. (5) și (6);
îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului
Examinarea acestor cerințe legale nu poate duce la concluzia că registratorului îi este permis să verifice conformitatea înscrisului cu dispozițiile de drept material în baza căruia s-a emis pentru că procedura înscrierii este una necontencioasă. Dimpotrivă, acesta trebuie să respecte întrutotul toate clauzele ori dispozițiile actului care atestă actul sau faptul juridic supus intabulării, notării sau radierii, cu excepția celor de ordin tehnic sau formal, în general de
identificare a persoanei a cărui drept se înscrie, notează ori se radiază, precum și a imobilului asupra căruia se efectuează operațiunea.
Așadar, registratorul de carte funciară nu poate analiza legalitatea titlului executoriu sau a actelor de executare, competența acestuia fiind limitată doar la analiza formală a somației emise de către executorul judecătoresc, examinarea registratorului mărginindu-se la verificarea valabilității actului a cărui înscriere se solicită și a posibilității înscrierii în raport de înscrierile deja efectuate în cartea funciară cu privire la imobilul în discuție.
Activitatea de publicitate imobiliară are un caracter necontencios care rezultă și din faptul că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcționar public și nu
judecător, sunt prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din momentul ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicționale.
În prezenta cauză, Curtea constată că în mod legal, tribunalul a statuat că notarea somației în cartea funciară s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, art.47 - 50 din Legea nr. 7/1996 republicată, respectiv a dispozițiilor ce guvernează procedura executării silite.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.8 și pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. TRANSOMES S.A. BECLEA împotriva deciziei civile nr. 92/A din
_ a Tribunalului B. - N. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține ca fiind legală.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. TRANSOMES
S.A. BECLEA împotriva deciziei civile nr. 92/A din_ a Tribunalului B. -
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A. -A. P. C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: V. M. .L
Jud.tribunal: Iacob C. ; Berari R.I. .
| ← Decizia civilă nr. 3154/2013. Plângere încheiere carte funciară | Decizia civilă nr. 2334/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
