Decizia civilă nr. 3155/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3155/R/2013
Ședința publică din 20 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
J. ECĂTOR: ANA I.
J. ECĂTOR: ANAMRIA C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul C. V. împotriva deciziei civile nr. 2 din 7 ianuarie 2013 a Tribunalului Maramureș în dosarul nr._, privind și pe intimatul SC "B. DE A. I. SRL B. M. PRIN
M. C., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtului recurent C. V., avocat Lauruc M., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta reclamantei intimate, avocat Skerhak Lenghel D., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1334 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Reprezentantele părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea pune în discuția reprezentantei pârâtului recurent să precizeze dacă este posibil a se solicita modificarea hotărârii în condițiile în care instanța de apel a anulat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că își susține acest motiv de recurs ca si variantă subsidiară.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, iar în subsidiar admiterea petitului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
În opinia sa, instanța de apel a dat o interpretare greșită actului dedus judecății, atunci când l-a apreciat ca fiind disociat ca obiect al actului autentic, fapt ce atrage incidența motivelor de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct. 8, C.proc. civ.
Instanța de apel a fost în eroare atunci când a interpretat înscrisul data 28 martie 2008, ca fiind un act adițional la înscrisul sub semnătură privată, antecontractul de vânzare-cumpărare datat 25 septembrie 2007, în condițiile în care, acel act nu are o dată certă.
De asemenea, s-a făcut o aplicare a greșită a dispozițiilor art. 978 Cod civil, raportat la conținutul integral al înscrisului și la data acestuia, 28 martie 2008.
Reprezentanta reclamantei intimate, solicită în principal, constatarea nulității recursului raportat la dispozițiile art.302 ind.1 C.proc. civ. iar în subsidiar respingerea recursului ca fiind nelegal și netemeinic, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Arată că prin motivele de recurs toate aspectele invocate de recurent vizează netemeinicia deciziei atacate, rezultând din aprecierea eronată a probelor
administrate în cauză, în condițiile în care dispozițiile art. 302 ind. 1 lit. c C.proc. civ., stabilesc clar că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea probelor administrate în cauză neputând forma obiect de analiză în recurs, un asemenea motiv de recurs neîncadrându-se în nici unul dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art.304 C.proc. civ.
C U R T E A
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de către reclamanta
S. B. A. I. S. s-a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între reclamantă și pârâtul C. V. și repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâtului la restituirea sumelor în cuantum de 40.000 Euro și 13.000 Euro, cererea fiind disjunsă prin încheierea civilă din_ din dosarul nr._ al Judecătoriei S. u Marmației.
Prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul de judecată din data de_ reclamanta și-a majorat pretențiile solicitate anterior de la pârâtul C. V., de la suma de 13.000 Euro, la suma de 17.000 Euro în echivalentul monedei naționale, sumă ce a fost achitată de reclamantă, reactualizată și cu dobânda legală până la data achitării întregii sume, menținând cererea privind suma de
40.000 Euro solicitată anterior. Reclamanta a mai arătat că solicită constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, precum și actelor adiționale încheiate la data de_ și_, cu repunerea părților în situația anterioară, în sensul de a obliga vânzătorul la restituirea banilor primiți cu titlu de arvună 17.000 euro, motivat prin aceea că vânzătorul a procedat la vânzarea lucrului altuia, fără cunoștința cumpărătorului. La momentul încheierii contractului datat_, vânzătorul a pretins ca este proprietarul terenului care urmează a fi vândut și anume terenul situat în Budești, în suprafața de 15.000 mp., înscris în CF 5083/a Budești. Vânzătorul a afirmat că este proprietarul acestui teren în baza unei sentințe judecătorești, nr. 976/_, sentință pronunțată de J. ecătoria S. u-Marmatiei, despre care cumpărătorul a luat cunoștință numai din cele afirmate de vânzător. Astfel, contractul de vânzare - cumpărare era lipsit de obiect, terenul nu exista în proprietatea vânzătorului, fiind un alt motiv pentru care vânzarea e nulă. În subsidiar reclamanta a solicitat a se dispune rezoluțiunea contractului motivat prin dispoz.art. 1320 C.civ. Prin contractul de vânzare - cumpărare cadru s-a fixat ca termen de plată a restului de preț data de_, dată la care părțile să se prezinte la notarul public, dar nu mai înainte de predarea terenului obiect al contractului.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 17 decembrie 2009 reclamanta a solicitat repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării vânzătorului la restituirea banilor primiți cu titlu de arvună 17.000 euro, iar apoi și-a majorat pretențiile solicitate în sensul de a fi obligat pârâtul la achitarea sumei de 40.000 euro, în echivalentul monedei naționale, suma stabilită de comun acord de părțile contractuale, cu titlu de clauză penală (sancțiune), menționată la capitolul V,art. 5 din contract, invocând prevederile art. 1087 cod civil și principiul pacta sunt servanda.
La termenul de judecată din data de 23 martie 2010 reclamanta a solicitat restituirea doar a sumei de 23.000 euro.
Prin sentința civilă nr. 1207 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, îndreptată și lămurită ulterior prin încheierea din_, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. B. A. I. SRL B. M. prin M. C. împotriva pârâtului C. V., s-a constatat nulitatea
absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, precum și actelor adiționale încheiate la data de_ și_, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtului de a restitui suma de 17.000 euro în echivalentul monedei naționale de la data plății, sumă primită de acesta cu titlu de avans. A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.692 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat între reclamantă și pârât, datat 24 septembrie 2007, pârâtul a vândut reclamantei teren în suprafață de 8.073 mp situat în Budești, prețul fiind stabilit la suma de
35.000 euro, din care suma de 3.500 euro s-au achitat ca avans la data semnării actului, iar diferența urmând a se achita la data încheierii în formă autentică a actului.
Printre obligații se prevede și aceea a încheierii contractului până la data de 24 decembrie 2007, iar printre clauze se specifică că în cazul nerespectării obligațiilor de către vânzător, acesta va restitui de 10 ori avansul, fila 151.
Cu privire la această suprafață, la data de 17 decembrie 2007, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4945, fila 38.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată,
încheiat între reclamantă și pârât, datat 25 septembrie 2007, pârâtul a vândut reclamantei teren în suprafață de 15.000 mp situat în Budești, prețul fiind stabilit la suma de 40.000 euro, din care suma de 4.000 euro s-au achitat ca avans la data semnării actului, iar diferența urmând a se achita la data încheierii în formă autentică a actului, fila 5. Printre obligații se prevede și aceea a încheierii contractului până la data de 25 martie 2007, iar printre clauze se specifică că în cazul nerespectării obligațiilor de către vânzător, acesta va restitui de 10 ori avansul.
Prima instanță de fond a mai reținut că la data de 17 decembrie 2007 se încheie un act adițional la cel din 25 septembrie 2007, prin care se confirmă achitarea a încă 13.000 euro din partea vânzătoarei.
La data de 28 martie 2008 se încheie între părți actul adițional nr. 2/2008 potrivit căruia se prorogă termenul de încheiere a contractului autentic până la data de 31 decembrie 2008. Din actele depuse și precizările făcute în ședința publică din 15 martie 2011, reiese că s-au încheiat așadar două antecontracte de vânzare cumpărare, pentru terenul în suprafață de 8.073 mp încheindu-se actul în formă autentică, iar pentru suprafața de 15.000 mp, prorogându-se termenul până la 31 decembrie 2008.
Având în vedere neperfectarea actelor, reclamanta a solicitat în principal anularea antecontractului și în subsidiar rezoluțiunea acestuia.
Instanța a constatat că în cauză au fost luate interogatoriile părților, filele70-72 și au fost audiați martorii Tibil I., fila 91, Hrincescu A., fila 114, din declarațiile cărora rezultă în mod cert că reprezentantul reclamantei a achitat avansurile din prețul stabilit.
În ceea ce privește constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, precum și actelor adiționale încheiate la data de_ și_, cu repunerea părților în situația anterioară, în sensul de a obliga vânzătorul la restituirea banilor primiți cu titlu de arvună 17.000 euro, motivat prin aceea că vânzătorul a procedat la vânzarea lucrului altuia, fără cunoștința cumpărătorului, instanța a reținut că în situația vânzării terenului în privința căruia pârâtul vânzător nu avea înscris dreptul de proprietate în cartea funciară ar fi posibilă vânzarea cu condiția ca la partaj, terenul respectiv să cadă în lotul
să.
Prin sentința civilă 976/16 mai 2007 însă, în urma partajării terenului
înscris în C.F. 3439 nr. top 5083/a în suprafață totală de 24.973 mp, în lotul pârâtului a revenit doar suprafața de 8.073 mp, cu privire la care de altfel s-a și încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică. Deși pârâtul avea cunoștință despre faptul că restul terenului nu i-a revenit, totuși, ulterior, la data de 25 septembrie 2007 încheie cu reclamanta antecontractul de vânzare- cumpărare, în care se face referire și la sentința civilă amintită.
Instanța a apreciat că nu se poate vorbi despre necunoașterea faptului că s-a promis înstrăinarea unui teren care nu aparținea pârâtului vânzător, fapt cunoscut de ambele părți, cu atât mai mult cu cât pe lângă referirea la hotărârea de partaj s-a încheiat și celălalt act, în formă autentică, cu privire la terenul atribuit în lotul pârâtului, hotărârea fiind astfel cunoscută de reclamantă.
În situația vânzării lucrului altuia și în condițiile în care ambele părți contractează cu rea-credință, știind că bunul aparține altuia, sancțiunea este nulitatea absolută, fiind vorba de o cauză ilicită.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtului exprimată și prin răspunsurile la interogatoriu în sensul că nu recunoaște încheierea și semnarea înscrisurilor, atâta timp cât acestea sunt semnate personal de acesta.
O altă apărare este aceea că nu s-a primit suma de bani ca avans, ci doar banii pentru suprafața de 8.073 mp, apărare care de altfel nu este nici ea dovedită, ba mai mult predarea-primirea banilor este confirmată prin semnăturile proprii.
Așadar instanța a admis în parte acțiunea în sensul constatării nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, precum și actelor adiționale încheiate la data de_ și_ .
S-a reținut că efectul constatării nulității absolute a unui act juridic este lipsirea de efecte a actului, în cazul în care prestațiile s-au executat total sau parțial, acestea se restituie, iar în cazul în care nu s-au executat, nu se vor mai executa. Ca o consecință a constatării nulității absolute a actului juridic,
instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtului de a restitui suma de 17.000 euro în echivalentul monedei naționale de la data plății, sumă primită de acesta cu titlu de avans, nemaifiind analizată clauza penală inserată în antecontract.
S-a apreciat că solicitarea subsidiară de a se dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare a rămas fără obiect și în temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.692 lei, reprezentând taxă timbru 4.192 lei, filele 3 și 57 și onorariu avocațial în cuantum de 1.500 lei, fila 49 dosar atașat.
Prin decizia civilă nr. 2/A din 7 ianuarie 2013 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ s-au admis apelurile declarate de apelanții C. V. și SC B. A. I. SRL, prin administrator Maco C., împotriva sentinței civile nr. 1207 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care a desființat-o și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea de intervenție în interes propriu inițial depusă în dosarul nr._ al Judecătoriei S. u Marmației și apoi precizată succesiv (_ ,_ în dosar_ ) reclamanta SC B. A. I. SRL a solicitat în principal constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare încheiat în data de_, precum și a actelor adiționale încheiate la data de_ și_, cu repunerea părților în situația anterioară, în sensul de a obliga vânzătorul la restituirea
arvunei în sumă de 17.000 € deoarece vânzătorul a procedat la vânzarea lucrului altuia fără cunoștința cumpărătorului, contractul fiind și lipsit de obiect întrucât terenul nu există în proprietatea vânzătorului, iar în subsidiar, a se dispune rezoluțiunea contractului raportat la prevederile art. 1320 C.civ. deoarece terenul nu a fost predat nici până în prezent, vânzătorul putând fi învinuit și de îmbogățire fără just temei, impunându-se a fi obligat și la restituirea sumei încasate cu titlu de preț - arvună, 17.000 €, precum și a răspunde pentru evicțiune. În drept au fost invocate prevederile art._ ,_, 1341 Cod civil.
Prin precizarea de acțiune depusă în data de_ reclamanta și-a majorat pretențiile, in sensul obligării pârâtului la achitarea sumei de 40.000 €, în echivalent lei, cu titlu de clauză penală iar în ședința publică din data de_ reprezentanta reclamantei a precizat că suma de 17.000 € este avansul achitat, iar din clauza penală de 40.000 € solicită doar suma de 23.000 €, invocând în drept dispozițiile art. 954 al. 2 C.civ., eroarea asupra calității de proprietar a vânzătorului, ulterior și art. 948, 966, 968 C.civ. (fila 69). Aceeași poziție a fost susținută prin concluziile scrise.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 976 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C. I., decedat în_ se compune din terenul situat în comuna Budești la locul numit Fînață la Pietrice, în suprafață de 24973 mp, înscris în CF nr. 3439, nr. top. 5083/a, s-a constatat că singurii moștenitori acceptanți sunt Tibil I. și C. V., s-a dispus partajarea masei succesorale, atribuindu-se reclamantei Tibil I. suprafața de 1,69 ha, cu nr. topo. 5083/a/1 după dezmembrare, iar pârâtului C. V. suprafața de 8073 mp din teren, cu nr. topo. 5083/a/2 după dezmembrare.
Analizând actele încheiate între părți, în succesiunea lor cronologică, s-au reținut următoarele:
În data de _ între C. V. în calitate de promitent-vânzător și SC B.
A. I. SRL în calitate de promitentă-cumpărătoare s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul situat în extravilanul localității Budești, identificat prin CF nr. 3439 Budești, nr. topo. 5083/a/2, în suprafață totală de 8073 mp, la prețul de 35.000 €, din care un avans de 3500 € s-a achitat la data semnării, iar diferența de 31.500 € urma a se achita o dată cu semnarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, cel mai târziu până în data de_ .
În data de _ , între C. V. în calitate de promitent-vânzător și S. B.
A. I. SRL în calitate de promitentă-cumpărătoare s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată conform căruia părțile s-au angajat să vândă respectiv să cumpere, din imobilul teren situat în extravilanul localității Budești, identificat prin CF 3439 Budești, nr. topo. 5083/a, suprafața de 15.000 mp, la prețul de 40.000 €, ce se achită astfel: 4000
€ avans, la data semnării antecontractului; diferența de 36.000 €, odată cu semnarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, până cel mai târziu în data de_ . În cuprinsul actului s-a relevat că promitentul-vânzător este proprietar de fapt și de drept, a dobândit imobilul prin moștenire și partaj, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 976/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, rămasă definitivă.
De asemenea, părțile au mai convenit, între altele, că dacă până la data de_, promitentul-vânzător se va răzgândi și nu va mai dori să semneze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, acesta se obligă să restituie de zece ori avansul încasat, respectiv 40.000 €, iar dacă promitentul cumpărător se va răzgândi, acesta va pierde avansul acordat.
În data de _ între C. V., în calitate de vânzător și S. B. A. I. SRL în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4945 de BNP Sas G., conform căruia vânzătorul a înstrăinat cumpărătoarei terenul de natură fânaț, în suprafață totală de 8073 mp, situat în intravilanul comunei Budești, în locul numit "Pietrice";, județul Maramureș, înscris în CF nr. 3439 Budești, dobândit cu titlu de moștenire și partaj conform sentinței civile nr. 976/_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sighetu Marmației. S-a precizat că prețul de vânzare, de 64.000 lei, a fost achitat în întregime de societatea cumpărătoare, ceea ce C. V. recunoaște prin semnarea contractului, semnătura ținând loc și de chitanța descărcătoare. Cumpărătoarea și-a reflectat dreptul dobândit în CF nr. 50033 Budești, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 3439 Budești.
În aceeași dată (înainte de încheierea contractului autentic după cum rezultă din interogatorii, în sala de așteptare la notarul public), între părți s-a mai încheiat actul adițional din _ la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de_, prin care s-a stabilit că se mai achită suma de 13.000
€ în numerar la data semnării, diferența de 23.000 € urmând a se achita o dată cu semnarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, dar numai după predarea efectivă a imobilului, celelalte clauze rămânând neschimbate.
Apoi, în data de _ , între aceleași părți s-a încheiat actul adițional nr. 2/2008 la antecontractul de vânzare-cumpărare din_, prin care s-a stabilit că de comun acord părțile convin la prelungirea termenului de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de_, celelalte clauze rămânând neschimbate.
Toate aceste acte au fost semnate la rubrica promitent-vânzător de către C.
V., după cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză.
Apărarea relativ constantă a pârâtului-apelant C. V. a vizat o pretinsă inducere în eroare, acesta arătând că a avut în permanență reprezentarea faptului că în realitate tratează cu privire la terenul ce i-a revenit în proprietate în baza sentinței de partaj, iar prețul încasat vizează acest teren.
Apărarea respectivă nu poate primi eficiență în contextul în care ulterior înstrăinării prin act autentic către SC B. A. I. SRL a terenului identificat cu nr. topo. 5083/a/2, C. V. încheie cu reclamanta actul adițional din data de_, prin care convine prelungirea termenului de încheiere a actului autentic până în data de_ .
Încheierea acestui act nu mai poate fi argumentată prin eroare, dol, ignoranță și lipsa cunoștințelor juridice, deoarece transferul de proprietate cu privire la terenul ce a revenit prin partaj lui C. V. operase deja în data de _
. Sub acest aspect, devine lipsită de relevanță împrejurarea că în partea introductivă a actului din_, mijloc de probă în proces, s-a menționat că pârâtul C. V. este proprietarul terenului identificat cu nr. topo. 5083/a/2, acesta fiind vândut deja reclamantei într-o formă perfectă, sens în care trebuie să primească aplicarea dispozițiile art. 978 din Codul Civil de la 1864.
De asemenea, s-a reținut că în ce privește suprafața de teren de 8073 mp, identificată sub nr. topo. 5083/a/2, părțile au încheiat în data de_ un antecontract de vânzare-cumpărare, fiind lipsită de logică încheierea unui nou antecontract, în ziua următoare, care să aibă ca obiect același teren, precum a susținut pârâtul C. V. .
Pe cale de consecință, singura concluzie sustenabilă, care are drept temei cele două înscrisuri din data de_ și_, ce sprijină prezumția judiciară, este aceea că la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din_ părțile nu au avut în vedere terenul ce a făcut obiectul vânzării notariale, ci,
exact cum au stabilit, o suprafață de 15000 mp din terenul identificat prin CF nr. 3439 Budești, nr. topo. 5083/a.
De asemenea, apărarea pârâtului în sensul că, potrivit actului sub semnătură privată din_ și celui din_ a înțeles să încaseze suma de
17.000 € ca echivalent al sumei de 64.000 lei prevăzută în actul autentic ca preț al terenului cumpărat este nefondată, cele două sume nefiind echivalente nici la cursul valutar al perioadei respective (de 3,55 lei pentru un euro).
Dispoziția primei instanțe de constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare din_ și a actelor adiționale din_ și_, pe motivul cauzei ilicite întrucât ambele părți au contractat cu rea- credință, cunoscând că bunul aparține altuia nu este însă sustenabilă juridic. Problema cauzei ilicite cu această argumentare se putea eventual ridica în ipoteza unui contract de vânzare-cumpărare, iar nu a unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare, precum în speță.
Particularitatea promisiunii de vânzare-cumpărare constă în faptul că aceasta nu are drept efect transferul patrimonial între părți, raportat la bunul ce formează obiectul ei, ci dă naștere doar unei obligații de a face, de a încheia în viitor contractul proiectat. De aici rezultă o consecință importantă sub aspectul validității sale, și anume aceea că la data încheierii promisiunii (moment în
funcție de care se apreciază incidența oricărui motiv de nulitate) nu este obligatoriu ca promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului a cărui înstrăinare oneroasă o promite.
Situațiile în care ambele părți ale antecontractului de vânzare-cumpărare contractează cunoscând că promitentul-vânzător nu este proprietarul bunului vizat sunt frecvente în practica judiciară și nu sunt sancționate cu nulitatea absolută prin aplicarea regulilor de la vânzarea lucrului altuia, pentru simplul motiv că antecontractul de vânzare-cumpărare nu este un contract de vânzare- cumpărare sub aspectul efectelor sale. Promisiunea sinalagmatică în această ipoteză generează pentru promitentul-vânzător și obligația de a efectua demersuri în vederea dobândirii proprietății bunului, sancționabilă juridic eventual, dar în contextul unui alt regim și a unei alte instituții decât nulitatea absolută.
Așadar în mod greșit prima instanță a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare din_ cu actele adiționale și, ca o consecință, a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtului de a restitui avansul de 17.000 € în echivalentul monedei naționale de la data plății.
În acest context, prima instanță a apreciat că solicitarea subsidiară de a se dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare rămâne fără obiect și nu a mai analizat clauza penală inserată în antecontract.
Este nefondat motivul de apel invocat de către apelantul C. V. vizând împrejurarea că prin constatarea nulității absolute a actelor adiționale din_ și_ prima instanță s-ar fi pronunțat plus petita, în condițiile în care prin completarea și precizarea de acțiune depusă la filele 27-29 din dosarul primei instanțe și la a cărei depunere pârâtul nu s-a opus, instanța a fost investită cu o cerere în acest sens.
Susținerile apelantului C. V. în sensul că prin constatarea nulității absolute a actului adițional din_ s-ar aduce atingere raporturilor juridice care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4945/_ sunt de asemenea nefondate. Distinct de aspectul inaplicabilității sancțiunii nulității absolute pentru motivul evocat de prima instanță, s-a reținut că Tribunalul a dat o altă interpretare acestui antecontract, apreciindu-l disociat ca obiect de actul autentic.
Este fondată însă critica vizând greșita obligare a apelantului la restituirea sumei de 17.000 €, în contextul anterior arătat, al neincidenței sancțiunii nulității absolute raportat la antecontractul de vânzare-cumpărare.
Sub acest aspect, s-a reținut că niciunul dintre apelanți nu a solicitat direct schimbarea hotărârii primei instanțe în ce privește constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din_, dar verificarea sentinței sub acest aspect s-a impus pentru ca instanța să poată analiza motivele invocate în ambele apeluri.
Astfel, apelantul C. V. nu a criticat soluția de constatare a nulității absolute a antecontractului, ci efectul legal al unei atare constatări, și anume obligarea sa la restituirea sumei de 17.000 € încasată în temeiul respectivului act. De asemenea, a susținut că antecontractul are la bază o cauză ilicită, dar a contestat reținerea instanței de fond în sensul că la rândul său ar fi contractat cu rea credință, în contextul în care chiar cauza de nulitate absolută argumentată de prima instanță (cauza ilicită) a fost motivată prin reaua-credință a ambelor părți (conivența frauduloasă practic). Cu alte cuvinte, criticând efectele nulității absolute și chiar elementele cauzei de nulitate reținute de prima instanță, acest apelant a vizat în fapt însăși dispoziția relativă la validitatea contractului.
De asemenea, apelul declarat de SC B. A. I. SRL a vizat obligarea pârâtului și la achitarea sumei de 23.000 €, în echivalentul monedei naționale, cu titlu de clauză penală, aplicabilitatea clauzei penale impunându-se a fi analizată în cadrul regimului juridic corespunzător. Or prima instanță a arătat expres că nu mai analizează clauza penală inserată în antecontract și a apreciat că solicitarea de rezoluțiune a antecontractului a rămas fără obiect.
Raportat la aceste considerente, Tribunalul a apreciat că se impune admiterea ambelor apeluri și, în temeiul prevederilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă (anterior modificării acestuia prin Legea nr. 202/2010, în considerarea disp. art. XXII din actul normativ evocat) a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca prima instanță să se pronunțe asupra solicitării subsidiare privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, inclusiv a efectelor clauzei penale prevăzute în cuprinsul acestuia, cerere care nu a fost analizată și nici disjunsă de petitul principal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. V. solicitând modificarea deciziei civile nr. 2/2013 a Tribunalului Maramureș în sensul înlăturării dispoziției privind admiterea apelului reclamantei, a dispoziției privind trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și admiterea apelului declarat de pârât, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivare s-a arătat că instanța de apel a dat o interpretare greșită actului dedus judecății atunci când l-a apreciat ca fiind disociat ca obiect al actului autentic, fapt ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ.
Făcându-se o trecere în revistă a contractelor încheiate între părți s-a arătat că este demonstrat matematic că suprafața de 8.073 m.p. face parte din suprafața inițială de 24.973 m.p. supusă partajului între frați, aceasta fiind suprafața totală, iar interpretarea dată de către instanța de apel este greșită.
În ceea ce privește actul adițional din_ instanța de apel interpretând greșit actul dedus judecății a reținut că acesta este un act adițional la antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de_, în condițiile în care acel antecontract nu are o dată certă, cu ignorarea cuprinsului înscrisului din_ . Chiar dacă în titulatura acestuia apare înscris "act adițional nr. 2/2008 la antecontractul de vânzare-cumpărare din_ "; raportat la conținutul înscrisului este evident că obiectul acestuia se referă la suprafața de
m.p. care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare datat _
, ulterior autentificat prin contractul nr. 4945//_ . La interpretarea actului au fost ignorate apărările formulate de către pârât, instanța de apel nepronunțându-se asupra aspectului invocat de către pârât în sensul că înscrisul din_ nu putea fi interpretat ca o prelungire a contractului de vânzare- cumpărare din_ din moment ce valabilitatea convenției inițiale era până la data de_, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
În mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea art. 978 Cod civil, nefiind în prezența unei clauze primitoare de două înțelesuri, clauza interpretată nefiind susceptibilă de interpretări.
În mod evident instanța de apel a fost în eroare când a tras concluziile și a prezumat în sensul celor reținute în motivarea instanței de fond în ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare din_ și înscrisul sub semnătură privată din_ .
Hotărârea pronunțată de instanța de apel cuprinde motive contradictorii, ceea ce face incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., indicându-se partea din decizie care cuprinde dispoziții contradictorii. În acest sens s-a arătat că apărările pârâtului au vizat de la început o altă cauză de nulitate, respectiv consimțământul valabil exprimat al părții care se obligă, raportat la prevederile art. 948 pct. 2 coroborat cu art. 953 și art. 954 Cod civil, în acest context apelantul neavând intere să atace soluția instanței de fond sub aspectul constatării nulității absolute a convenției pentru că în apărările sale pârâtul a invocat tot o cauză de nulitate absolută. Potrivit vechiului C.pr.civ. apelul nu putea viza considerentele hotărârii atacate ci doar soluția care sub aspectul constatării nulității absolute convenea pârâtului.
Ca urmare a greșitei interpretări, a erorilor de judecată și a aplicării greșite a dispozițiilor legale s-a pronunțat soluția de către instanța de apel, instanța de apel aplicând greșit legea prin aceea că a considerat că prevederile art. 948 și urm. Cod civil ar fi aplicabile doar în cazul unui contract de vânzare-cumpărare autentificat și nu în cazul unui antecontract de vânzare-cumpărare, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Pârâtul recurent a invocat în apărare și susține în recurs nulitatea absolută a convenției sub aspectul consimțământului viciat prin eroare ca urmare a manoperelor dolosive ale promitentei cumpărătoare. În mod nelegal instanța de fond a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 17.000 euro.
Trebuie deci reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat convenția de vânzare-cumpărare ca fiind lovită de nulitate absolută însă pe motivația viciului de consimțământ al promitentului vânzător sub forma erorii, fiind invocate în acest sens probele administrate în cauză în fața instanțelor de fond, respectiv înscrisuri, declarațiile martorilor audiați în cauză și interogatoriile luate părților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., art. 312
alin. 1 și 4 C.pr.civ.
În apărare, intimata SC B. A. I. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului raportat la prevederile art. 3021pct. c C.pr.civ., nemaifiind susținută excepția nelegalei timbrări a recursului invocată inițial.
În motivare s-a arătat că raportat la prevederile art. 304 alin. 1 C.pr.civ. recursul nu poate fi exercitat decât pentru motive de nelegalitate, reaprecierea probelor administrate în cauză fiind evident un aspect de netemeinicie care nu poate forma obiect de analiză în recurs.
Prin cererea de recurs formulată toate aspectele invocate vizează netemeinicia deciziei atacate rezultând din aprecierea eronată a probelor administrate.
În subsidiar, pe fond s-a arătat că în mod corect instanța de apel a constatat nulitatea absolută a actelor adiționale încheiate la data de_ și _
, fiind investită în acest sens prin scriptul intitulat "răspuns la întâmpinare, completare și precizare de acțiune"; depus la dosar la data de_ .
Față de eventualele consecințe juridice asupra contractului autentic, acestea nu au fost indicate și practic nu există, raportul de influență putând fi eventual invers.
Modalitatea în care recurentul apreciază ca fiind o interpretare greșită a actului dedus judecății faptul că instanța de apel a văzut disociat cele două acte, cel autentic și cel sub semnătură privată, ambele încheiate la data de_, excede cadrului procesual și este de necontestat faptul că cele două acte trebuie privite disociat raportat la conținutul acestora.
În ceea ce privește demonstrația matematică a recurentului în sensul că cei 8.073 m.p. fac parte din totalul de 24.973 m.p. nu-și are locul, fiind necontestată.
Față de actul adițional din_, acesta are un singur articol prin care părțile convin prelungirea termenului de încheiere a contractului în formă autentică, vânzătorul fiind conștient care este obiectul contractului și că mai are de primit o sumă de bani, acceptând prorogarea termenului raportat la faptul că avea cunoștință de lipsa calității de proprietar asupra terenului.
Oricum raportat la art. 977 Cod civil interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților iar nu după sensul literal a termenilor, art. 978 Cod civil stipulând că dacă o clauză este primitoare de două înțelesuri ea se interpretează în înțelesul ce se potrivește mai mult cu natura contractului, toate clauzele interpretându-se unele prin altele.
În ceea ce privește invocarea nepronunțării instanței de apel asupra unui aspect, aceasta nu poate fi calificată ca o nemotivare a hotărârii în sensul art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Motivele contradictorii din decizia atacată invocate de recurent sunt simple speculații lingvistice care, de asemenea, nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Instanța de apel s-a pronunțat plus petit în ceea ce privește actul datat _
, față de care apelantul nu a criticat soluția instanței de fond, acest aspect putând fi considerat un motiv de ordine publică care poate fi invocat din oficiu, putând duce la casarea hotărârii instanței de apel din acest punct de vedere.
Deși în recurs se fac referiri la o multitudine de aspecte, multe dintre acestea nu au legătură cu starea de fapt și de drept în cauză, fiind precizat obiectul cauzei de către intimat.
Se mai fac referiri în ceea ce privește buna credință a părților, justificându- se buna credință a reclamantei în derularea relațiilor contractuale dintre părți.
Analizând recursul declarat de pârâtul C. V. împotriva deciziei civile nr. 2 din 7 ianuarie 2013 a Tribunalului Maramureș, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește nulitatea recursului, excepție invocată prin întâmpinarea formulată de către intimată, se apreciază că aceasta nu este întemeiată.
Într-adevăr în cuprinsul memoriului de recurs, foarte vast, se fac referiri și la netemeinicia deciziei atacate, criticându-se modul de interpretare a probelor administrate în cauză, dar sunt invocate și motive de nelegalitate care se impun a fi analizate.
Motive de netemeinicie a hotărârii atacate sunt invocate în principal în motivarea argumentației tezei nulității antecontractului raportat la vicierea consimțământului promitentului vânzător sub forma erorii induse prin manoperele dolosive ale promitentului cumpărător, unde sunt enumerate și
analizate probele administrate în cauză. Acestea, raportat la prevederile art.304 C.pr.civ. în forma în vigoare aplicabilă în cauză, fiind inadmisibil a fi invocate în această cale de atac, nu vor fi deci analizate de către Curte.
Apreciind deci că recursul nu este nul, fiind invocate și motive de nelegalitate ale deciziei atacate care se încadrează în prevederile art.304 C.pr.civ., se impune analizarea acestora.
În primul rând decizia pronunțată de tribunal este criticată prin prisma pct.8 al art.304 C.pr.civ., pârâtul recurent apreciind că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății atunci când l-a apreciat ca fiind disociat de obiectul actului autentic.
Ținând cont de formularea imprecisă din recurs se impune analizarea acestei critici în ceea ce privește toate actele juridice deduse judecății, fiind criticată ca fiind eronată și concluzia instanței de apel în sensul că antecontractul de vânzare cumpărare din_ nu a avut în vedere terenul în suprafață de 8073 m.p. care a făcut obiectul contractului autentic de vânzare cumpărare din_, ci terenul în suprafață de 15.000 m.p., înscris în C.F. nr.3439 Budești, nr.top. 5083/a.
Prevederile pct.8 ale art.304 C.pr.civ. sunt incidente în condițiile în care un act juridic dedus judecatii este interpretat gresit, fiind schimbată natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
Din aceasta din urma perspectiva urmeaza a fi analizata aceasta critica din cererea de recurs.
Având în vedere faptul ca raportat la prevederile art.304 alin.1 C.pr.civ. in forma in vigoare la data introducerii actiunii, decizia atacata nu mai poate fi cenzurata din punct de vedere al temeiniciei sale, astfel cum s-a arătat mai sus, se va avea in vedere starea de fapt stabilită de instantele de fond pe baza probelor administrate in cauza, instanta de recurs limitandu-se a cenzura decizia numai din perspectiva legalitatii acesteia.
Referitor la conținutul antecontractului care face obiectul cauzei și a actelor adiționale la acesta, chiar pârâtul recurent a susținut pe parcursul judecării cauzei și în declarația de recurs că aceste acte conțin clauze care nu sunt clare, necesitând interpretare prin raportare la actul autentic, contract de vânzare cumpărare încheiat între aceleași părți la data de_, dată la care a fost încheiat și primul act adițional la antecontractul din_ .
In aceste conditii pct.8 al art.304 C.pr.civ. nu este aplicabil in cauza, actele deduse judecății neavand un înteles vadit neindoielnic care sa fi fost denaturat prin interpretarea gresita, fiind discutabil ce anume a fost avut în vedere de către părți la încheierea acestor acte,acest aspect cerându-se a fi lamurit pe baza probelor administrate.
Atata timp cat din probele administrate a rezultat ca exista un dubiu referitor la unele clauze contractuale, interpretarea data de judecatorii fondului nu mai poate fi atacata in fata instantei de recurs deoarece motivul de recurs prevazut de pct.8 al art.304 C.pr.civ. nu permite acest lucru.
Acest raționament este valabil și în ceea ce privește critica din recurs referitoare la interpretarea actului adițional din_, critică dezvoltată distinct, concluzia instanței de apel în sensul că acest înscris este un act adițional la antecontractul din_, iar nu la antecontractul încheiat la data de_, autentificat apoi la data de_, fiind trasă în urma analizării probatoriului administrat.
Avându-se in vedere ca s-a invocat si aplicarea greșită a regulilor de interpretare a unei conventii, respectiv art. 978 C.civ, critica care practic ar putea fi circumscrisa pct.9 al art.304 C.pr.civ., Curtea va analiza decizia atacata si din
aceasta perspectiva, cu mentiunea facuta anterior, că starea de fapt stabilita de către instanta de apel nu mai poate fi cenzurata in recurs.
Din conținutul deciziei pronunțate de tribunal rezultă că instanța de apel, pe baza înscrisurilor de la dosar, inclusiv cel datat_, coroborate cu prezumția judiciară, a stabilit care este obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ (pe baza regulilor de interpretare a actelor juridice civile prevăzute de art.977 și urm. C.civ., neindicate însă expres). Numai în acest scop s-a făcut referire la actul adițional încheiat între părți la data de _
, aspectul principal contestat de către pârât în cauză și care se impunea lămurit fiind obiectul antecontractului încheiat între părți la data de_ .
Prevederile art.978 C.civ., nu pot fi considerate ca fiind aplicate greșit, acestea stipulând:";Când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se
interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul";. Ori exact acest lucru l-a făcut instanța de apel cu privire la actul adițional din_, interpretându-l în sensul în care poate produce efecte.
Aprecierea de către tribunal a faptului că actul încheiat la data de_ este disociat de actul autentic încheiat la data de_ a fost necesară pentru a se răspunde apărării pârâtului în sensul că nu se poate constata nulitatea acestuia deoarece s-ar aduce atingere raporturilor juridice care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentic. Această concluzie a fost trasă tot ca urmare a interpretării probelor administrate în cauză și în aplicarea regulii enunțate mai sus, aceea a interpretării actului în sensul în care acesta poate produce efecte.
Celelalte motive de recurs sunt subsumate pct.7 al art.304 C.pr.civ., recurentul invocând în primul rând nepronunțarea instanței de apel asupra unei apărări, iar apoi motivele contradictorii din cuprinsul acesteia.
În ceea ce privește nepronunțarea instanței asupra apărării referitoare la actul încheiat la data de_, în sensul că acesta a fost încheiat după ce expirase valabilitatea convenției inițiale, la data de_, din conținutul deciziei rezultă că într-adevăr instanța de apel nu a răspuns în mod expres acestui argument. Însă, așa cum susține intimata în întâmpinare, se pune problema dacă acest aspect se poate circumscrie pct.7 al art.304 C.pr.civ. care indică ca și motiv de nelegalitate nemotivarea hotărârii, sau existența unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Oricum, atâta timp cât s-a stabilit că actul încheiat la data de_ reprezintă voința părților, fiind înlăturată apărarea pârâtului în sensul că nu ar fi semnat actul, nu are relevanță dacă acest act produce sau nu efecte în ceea ce privește prelungirea termenului stabilit inițial în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de_, acest aspect nefiind stabilit de către
instanța de apel, nefiind necesar raportat la modul în care a fost soluționată cauza, punându-se eventual această problemă în rejudecare.
Problema datei certe a acestui act nu a fost invocată în apel, susținându-se în principal nesemnarea actului de către pârât, aspectul neprezentând oricum relevanță atâta timp cât acest înscris este pus în discuție în raport cu părțile contractuale, iar nu cu terții.
Motivarea contradictorie a fost invocată de către pârât în ceea ce privește reținerea instanței de apel în sensul că pârâtul a atacat prin apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de judecătorie soluția de constatare a nulității antecontractului încheiat la data de_, chiar dacă nu precizează în mod expres acest lucru, deoarece criticile din apel nu pot fi interpretate altfel.
Această reținere a instanței de apel nu poate fi considerată contradictorie, instanța de apel procedând la stabilirea obiectului cererii de apel, exprimarea din cererea de apel nefiind foarte clară. Din cererea de apel rezultă că se critică
concluzia instanței de fond în sensul că antecontractul și actele adiționale la acesta ar fi nule, cu motivarea că instanța a reținut greșit cauza ilicită decurgând din reaua credință a pârâtului, în realitate fiind incidentă o altă cauză de nulitate absolută(precizată în recurs ca fiind lipsa consimțământului valabil exprimat, viciat prin eroare, indusă prin manoperele dolosive ale reclamantei), derivând din inducerea în eroare a pârâtului de către reclamantă, aceasta fiind invocată numai pe cale de apărare și analizată de către instanța de apel. Rezultă deci, astfel cum s-a reținut în apel, că pârâtul nu este de acord cu soluția pronunțată de către prima instanță, apreciind că antecontractul nu este lovit de nulitate pentru motivul reținut de către instanța de fond, ci pentru altul, invocat însă numai pe cale de apărare, nefiind deci posibilă constatarea nulității antecontractului pentru acest motiv, prin invocarea pe această cale a nulității putând fi în principiu paralizată acțiunea principală, însă nu în cazul dedus judecății raportat la obiectul acțiunii principale.
A treia critică formulată se referă la greșita interpretare a legii de către instanța de apel în ceea ce privește art.948 și urm C.civ., fiind incident pct.9 al art.304 C.pr.civ.
Teza reținută de către instanța de apel este apreciată ca fiind corectă de către Curte, într-adevăr în ceea ce privește antecontractul de vânzare cumpărare încheiat sub imperiul vechiului Cod civil nefiind aplicabile toate regulile aplicabile contractului de vânzare cumpărare.
Într-adevăr în cazul vânzării bunului imobil al altuia prin contract autentic de vânzare cumpărare, în condițiile în care ambele părți contractante cunosc faptul că bunul care face obiectul contractului nu aparție vânzătorului, în baza art.948 C.civ. majoritatea doctrinei și a practicii judiciare este în sensul că acest act juridic este lovit de nulitate absolută, având o cauză ilicită.
În cazul unui antecontract de vânzare cumpărare însă, caracteristica principală a acestuia este că prin încheierea acestuia nu se transmite dreptul de proprietate asupra bunului imobil, stabilindu-se numai un drept de creanță, dreptul de proprietate urmând a fi transmis numai ulterior, prin semnarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică. Rezultă deci că nu se pune problema nulității absolute pentru cauză ilicită, până la momentul stabilit pentru încheierea contractului în formă autentică promitentul vânzător având posibilitatea să aducă bunul în patrimoniul său. Dacă această obligație nu este îndeplinită, se pune problema într-adevăr neexecutării obligațiilor contractuale și a efectelor acestei neexecutări, însă nu a nulității antecontractului pentru acest motiv.
Raportat la toate aceste considerente reținute se apreciază de către Curte că soluția pronunțată de către tribunal este legală, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță în condițiile în care petitul subsidiar formulat în cererea de chemare în judecată nu a fost soluționat de către prima instanță, aceasta constatând nulitatea antecontractului care face obiectul cauzei și a actelor adiționale la acesta. În condițiile în care cauza se judecă sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, având în vedere și Decizia în interesul legii nr.2/2012, în aplicarea art.297 alin.1 C.pr.civ. cauza se va judeca în primă instanță de către judecătorie, în limitele arătate prin decizia instanței de apel.
În ceea ce privește susținerea din întâmpinarea intimatei, în sensul pronunțării de către instanța de apel plus petita, referitor la antecontractul încheiat la data de_, motiv de ordine publică care poate fi invocat din oficiu, aceasta nu este întemeiată. Curtea apreciază că putea fi investită cu această critică prin cererea de recurs a uneia sau alteia dintre părți. Reclamanta intimată nu a înțeles însă să declare recurs împotriva deciziei tribunalului, acest aspect nefiind invocat în recursul declarat de către partea adversă, nepunându-se
problema aprecierii acestei neregularități invocate prin întâmpinare ca fiind una de ordine publică care să poată fi invocată în condițiile art.306 alin.2 C.pr.civ., din cuprinsul deciziei pronunțate de tribunal rezultând care a fost raționamentul pentru care s-a considerat investită în ceea ce privește soluția nulității absolute a antecontractului pronunțată în primă instanță
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul C. V. împotriva deciziei civile nr. 2 din 7 ianuarie 2013 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca legală, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. V. împotriva deciziei civile nr. 2 din 7 ianuarie 2013 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ ,pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
PREȘEDINTE, J. ECĂTOR, J. ECĂTOR,
A. A. C. ANA I. ANAMRIA C.
G. ,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
J. .apel: Giuroiu Brîndușa, Stamate-Tămășan A.
J. .fond: A. M. L.
| ← Decizia civilă nr. 1129/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 457/2013. Anulare act → |
|---|
