Decizia civilă nr. 632/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 632/R
Ședința publică din 23 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător A. S. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenții F. M. și F.
N. ambii cu dom. în A., str. A. nr. 153, jud. S. M., împotriva sentinței civile nr. 3695/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. _
*, având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ ,_, apoi pentru data de_ când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 3695/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ * s-a respins excepția autorității de lucru judecat și s-a admis cererea în despăgubire a reclamanților F. N. și F. M., introdusă în contradictoriu cu pârâții R. O. și R. D. M., și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 3.810 lei, cu titlu de despăgubiri.
S-au respins ca nefondate cererile reclamanților având ca obiect revendicare imobiliară și obligație de a nu face (oprirea pârâților de a trece prin curtea reclamanților).
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 800,00 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și s-a respins cererea pârâților având același obiect.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamanții din prezenta cauză și autorul pârâților, R. Artemiu, în prezent decedat, a existat o acțiune în revendicare imobiliară, obiect al Dosarului nr._ al Judecătoriei S. M., ce a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 191 din_ pronunțată în Dosarul nr._ al acestei instanței,
definitivă și irevocabilă, pusă în executare silită în Dosarul nr. 210/2007 al
B.E.J. D. u Gheorghe R. (dosar atașat).
Cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă referită s-a statuat în sensul că terenul identificat cu nr. cadastral 452/2 și 453, fără construcție, este ocupat de reclamanții din prezenta cauză (alături de alte persoane), concluzia fiind întemeiată pe raportul de expertiză efectuat în cauză și depus la dosarul de executare silită, astfel că s-a dispus obligarea pârâților din acea cauză (reclamanți în prezenta cauză), de a lăsa reclamantului R. Artemiu, în deplină și netulburată posesie și folosință, terenurile arabile cu nr. cadastral 452/2, în suprafață de 1800 mp și nr. cadastral 453, în suprafață de 5290 mp, conform Încheierii de îndreptare eroare materială (f.2-4 Dosar nr. 210/2007 de executare silită)
Pârâții au invocat, prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei (f.23 reiterată la f.80), autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 5000/1999 a Judecătoriei S. M. .
S-a arătat că prin această sentință a fost anulat Titlul de proprietate nr. 31-1. eliberat autorului reclamanților, sentința rămânând definitivă și irevocabilă.
S-a subliniat că sentința a fost pronunțată într-un al doilea ciclu procesual, după ce au fost casate Sentința civilă nr. 7551/1996 pronunțată în Dosarul nr. 2748/1996 și Decizia civilă nr. 685/1997 a T. ui S. M. pronunțată în Dosarul nr. 1076/1996, prin Decizia civilă nr. 550/1997/R a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. 1530/1997.
Într-adevăr, instanța a constatat că afirmațiile pârâților sunt atestate de hotărârile judecătorești depuse de aceștia (f.23-33), din cuprinsul cărora rezultă că Sentința civilă nr. 5000 din 30 iunie 1999 a Judecătoriei S. M., pronunțată în rejudecare în Dosarul nr. 11128/R/1997, s-a dispus:
"Anularea în parte a Titlului de proprietate nr. 31-1. emis de Comisia
J. ețeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 pe seama pârâtului Fechete I., cu privire la suprafața de teren reconstituită în proprietatea acestuia, în suprafață de 7090 mp și îl menține pentru diferența de 1000 mp"; (f.24).
J. ecata a avut loc între autorii părților.
Instanța a reținut că lipsește identitatea dintre obiectul prezentei cauze (revendicare) și obiectul cauzei soluționate irevocabil prin Sentința civilă nr. 5000/1999 a Judecătoriei S. M. (nulitate titlu de proprietate), cu consecința că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți a fost respinsă, pentru a se dispune astfel fiind avute în vedere dispozițiile art. 1201 Cod civil.
Împrejurarea că părțile din cele două cauze sunt identice, prin preluarea calității procesuale avute de autorii lor, iar scopul acțiunilor este, de asemenea, identic, nu satisface cerința triplei identități cerute de textul legal precitat, pentru a se reține efectul negativ al autorității lucrului judecat, însă aceeași împrejurare a impus cu necesitate efectul pozitiv, în sensul că reclamanții au fost obligați să primească ceea ce s-a statuat împotriva lor, cu putere de lucru judecat.
Așadar, reclamanții, au titlu de proprietate numai pentru suprafața de 1000 mp, pentru cât a fost menținut Titlul de proprietate nr. 31-1. eliberat autorului lor.
Aceștia nu pot solicita, în cadrul acțiunii în revendicare, majorarea acestei suprafețe cu cea de 1763 mp.
Pentru toate aceste motive, reținând că reclamanții nu au demonstrat dreptul lor de proprietate asupra terenului revendicat, dimpotrivă, din probele analizate reținându-se ca pârâții sunt cei care au titlu pentru același teren, cererea reclamanților având ca obiect revendicare, a fost respinsă.
În ce privește cererea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, instanța a reținut că cererea originară a reclamanților a avut ca obiect obligarea pârâtului R. Artemiu (decedat în cursul judecății), la plata contravalorii pomilor fructiferi și a viței de vie plantate pe terenul cu nr. cadastral nou 452/2, în suprafață de 1800 mp și nr. cadastral 453, iar prin expertiza efectuată în cauză, în primul ciclu procesual, s-a stabilit această valoare la suma de 6.500 lei (f.39 - Dosar nr._ ).
Această cerere originară a reclamanților a fost respinsă, însă sentința a fost casată, iar cauza a fost trimisă în rejudecare, când, înainte de a se dispune strămutarea, s-a efectuat o completare la expertiza din primul ciclu procesual, expertul indicând valoarea pomilor și a viței-de-vie ca fiind de 3.810 lei.
După strămutarea cauzei, în rejudecare, s-a pronunțat Sentința civilă nr. 5462 din_ a Judecătoriei Baia M., prin care s-a admis în parte cererea reclamanților, și anume, cea având ca obiect despăgubiri, fiind obligați pârâții, cu acest titlu, la plata sumei de 3.810 lei, rezultată din completarea la expertiza referită.
Întrucât Sentința civilă nr. 5462 din_ a Judecătoriei Baia M. a fost casată în tot, instanța s-a pronunțat și asupra cererii în despăgubire, însă nu s-a ignorat împrejurarea că soluția primei instanțe nu a fost atacată cu recurs de către pârâți, iar reclamanții nu au declarat recurs sub aspectul acestui capăt de cerere, astfel încât nici instanța de control judiciar nu a admis recursul pentru vreun motiv ce ar afecta soluția dată acestuia.
Întrucât reclamanții nu au propus alte probe cu privire la acest capăt de cerere, în baza probelor analizate în cele ce precedă, instanța a reținut că pârâții au câștigat în acțiunea în revendicare exercitată împotriva reclamanților din prezenta cauză, iar aceștia din urmă au fost obligați, prin Sentința civilă nr. 191 din_ a Judecătoriei S. M., la predarea suprafeței de teren pe care se află plantațiile a căror contravaloare o pretind de la pârâți prin cererea de față. Prin Procesul verbal încheiat la data de_ de către executorul judecătoresc, în Dosarul de executare silita nr. 210/2007 (atașat), a fost pusă în executare această sentință, iar pârâții au preluat, deodată cu terenul predat prin executare silită, și plantațiile aparținând reclamanților, mărindu-și astfel patrimoniul cu valoarea acestora, simultan cu micșorarea patrimoniului reclamanților, mărirea și micșorarea de patrimonii producându-se simultan și fiind determinate de aceeași cauză, și anume Sentința civilă nr. 191 din_ a
Judecătoriei S. M., care nu constituie însă, pentru pârâți, un just titlu în ce privește valoarea acestor plantații.
Cel ce își vede patrimoniul mărit, în dauna patrimoniului altei persoane și în condițiile referite, este obligat la restituirea valorii cu care a sporit patrimoniul său fără justă cauză.
Raportat la argumentele ce precedă, în baza principiului de drept enunțat, a fost admisă cererea reclamanților în despăgubire, întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, au fost obligați pârâții la plata sumei de 3.810 lei, reprezentând valoarea pomilor și a viței-de-vie, cu titlu de despăgubiri.
Cererea având ca obiect obligație de a nu face - a nu li s-a acordat dreptul pârâților (să nu fie lăsați pârâții) de a-și face drum prin curtea aparținând reclamanților, instanța a dispus respingerea acesteia, reținând ca reclamanții nu au dovedit că pârâții exercitat acțiunea de trecere a cărei interzicere s-a solicitat.
Concluzionând, în baza argumentelor de fapt și de drept expuse, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, a respins pe fond cererea în revendicare a reclamanților și cererea având ca obiect obligație de a nu face, a admis cererea acestora în despăgubire, cu obligarea pârâților la plata sumei de 3.810 lei, cu titlu de despăgubiri.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții criticând respingerea cererii lor în obligația de a face cu motivarea că trecerea pârâților pe terenul lor nu poate fi acceptată deoarece ar încălca grav dreptul de proprietate privată al reclamanților și ar duce la distrugerea livezii și grădinii și așa diminuată de la 1763 mp la 1000 mp., câr dețin în prezent restul fiind lăsat în paragină din vina pârâților.
Recurenții au arătat că nu sunt de acord cu trecerea pârâților R. O. și
R. D. prin curtea casei lor, deoarece ei nu au niciun drept de proprietate asupra terenului recurenților, dețin teren vecin cu al lor dar acest lucru nu înseamnă că au și drept de proprietate asupra terenului lor care diferă atât în extrasul CF cât și la fața locului, pârâții având practic două drumuri de acces la terenul lor din câmp unul reprezintă strada principală, un drum îl au prin capătul pământului drum pietruit folosit și de alții care dețin în acel loc teren.
Sunt două cărți funciare cu proprietari diferiți adică CF nr. 371 A. cu nr. topo. 204 și 205 trecut și în momentul de față pe Szolduban M. și pe care familia F. M. și N. au fost strămutați în urma sistematizării din 1973 și un cu totul alt teren adică al pârâților R. O. și R. D. care se identifică în cu totul alt CF nr. 116 A. cu nr. topo 453/2 și 453 Nedefinitiv A. jud. S. M.
.
Prin urmare pârâții R. O. și R. D. nu au nici un drept de proprietate asupra terenului reclamanților F., iar în cazul în care instanța va aprecia acest lucru altfel va produce un grav abuz și o gravă eroare judiciară prin încălcarea abuzivă a dreptului de proprietate privată al familiei F. M. și N. .
Intimații nu au depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă tribunalul reține următoarele:
Atât recurenții reclamanți cât și pârâții intimați se prevalează de titluri de proprietate emise autorilor lor.
Reclamanții recurenți posedă Titlul de proprietate 31-10155 din_ pentru 1000 mp și pârâții au Titlul de proprietate 31-1. din_ .
Din nici una din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâții intimați au exercitat în fapt o trecere peste terenul de 1000 mp, rămas în Titlul de proprietate al recurenților.
Nemulțumirea recurenților se manifestă și în prezent cu privire la anularea parțială a Titlului de proprietate al autorului lor, respectiv aceștia nu pot accepta reducerea suprafeței din respectivul titlu la 1000 mp., însă acest aspect a fost tranșat irevocabil prin sentința civilă nr. 5000 din 30 iunie 1999 a
Judecătoriei S. M. (dos. 11128/R/1997) căile de atac exercitate de autorul recurenților împotriva acestei sentinței fiind respinse.
Nefiind deci dovedită trecerea efectivă a pârâților intimați peste terenul de 1000 mp., rămas în titlul autorului recurenților, în mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind obligația de a nu face.
În consecință recursul va fi respins conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții F. M. și F. N., ambii domiciliați în localitatea A. str. A. nr. 153, jud. S. M., împotriva sentinței civile nr. 3695/0_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 23 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DS | T. A. | W. D. | SA |
Red.WD/_
Tred. A.S./_ - 2 ex
J. ecător la fond: S. E. M.
| ← Decizia civilă nr. 338/2013. Actiune in raspundere delictuala | Decizia civilă nr. 388/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
