Decizia civilă nr. 335/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 335/R
Ședința publică din data de 19 iunie 2013 Instanța constituită din: Președinte: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
J. ecător: Ț. D.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul C.
D. I., cu domiciliul în B. M., str. M. nr. 20, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6481 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de_ cu adresă din partea reprezentantei intimaților SC Lanwood S. și L.
M., avocat Luminița Deac chitanța atestând plata onorariului avocațial; la data de_ cu adresă din partea reprezentantului intimatului B. D., avocat Tiberiu Săvoiu chitanța atestând plata onorariului avocațial.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 6481/_, Judecătoria Baia Mare a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții SC D. C. S.
, SC LS, prin administrator judiciar C. de insolvență B. L., L. I.
M., și în consecință respinge acțiunea reclamantului C. D. I., față de acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
A respins acțiunea reclamantului C. D. I. în contradictoriu cu pârâtul B. D., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, privind imobilul apartament nr. 26 situat în B. M., str. V. B. nr. 62 C, conform antecontractului încheiat la data de_, ca neîntemeiată.
A obligat reclamantul să plătească pârâtei SC LS cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei și pârâților SC D. C. S. și B. D., suma de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția netimbrării precizării de acțiune vizând completarea cererii introductive de instanță în sensul validării convenției încheiate și înregistrate sub nr. 19/_, a fost soluționată la termenul de judecată din 20 iunie 2012, prin admiterea prin Încheierea de ședință, acestei excepții și anularea ca netimbrat a capătului din cererea reclamantului, privind validarea convenției arătate.
Așa fiind, cererea petentului reclamant, depusă doar la data de 27 iunie 2012 formulată în sensul scutirii de la plata taxelor de timbru, pentru care a fost citat,la care a fost atașată doar declarația pe proprie răspundere prevăzută de disp. OUG nr. 51/2008, nu poate fi analizată, fiind formulată la_ și înregistrată după pronunțarea asupra excepției și anularea acestui petit, la _
.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul reclamantului.
Trecând la soluționarea cauzei, în raport de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Capătul de cerere - completat prin Precizarea de acțiune a reclamantului - și aceasta după ce adversarii au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, dar totuși în termenul legal prevăzut de art. 132 Cod proc. Civ., a fost anulat de instanță, ca netimbrat, conform celor de mai sus.
Așadar, instanța a rămas legal sesizată, cu cererea introductivă de instanță, formulată de reclamant în sensul validării antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ vizând imobilul situate în loc. B. M., str.
V. B. nr. 62 C, sc. B, ap. 26, în suprafață de 34,19 mp și cotele indivize aferente raportat la natura bunului imobil - apartament în bloc, respectiv cu cererea de întabulare în CF a dreptului de proprietate dobândit de reclamant, urmare a validării antecontractului de vânzare-cumpărare.
La petitul privind restituirea avansului - arvunei, conform clauzei contractuale asumate, s-a renunțat pe parcursul procesului.
Față de convenția din_ instanța constată că aceasta a fost încheiată între reclamant în calitate de promitent cumpărător și pârâtul B. D., în calitate de promitent vânzător, și aceasta vizează apartamentul situat la parter în
B. M., str. V. B., nr. 62C/26, prețul imobilului convenit de părți fiind de
10.500 euro, care urmează a fi plătit în tranșe astfel: 6.500 euro avans, 1.500 euro plătibil la_ și diferența de 2.500 euro plătibil la data predării cheilor - cel târziu la_, conform art. 4 din promisiunea de vânzare-cumpărare.
În cauză, s-a dovedit că reclamantul a achitat pârâtului B. D., suma de
8.000 euro, aspect necontestat de părți.
Numai că imobilul apartament în litigiu, este înscris în CF 1. -C1-U70 B.
M., sub același nr. cadastral (f. 28-29) în favoarea SC LS B. M., în prezent aflată sub incidența Legii insolvenței.
Având a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC D. C. S. B. M., SC LS în B. M. prin administrator judiciar C. de insolvență B. L., și L. I. M., invocată de reprezentantul ales al acestora, instanța de fond a aratat următoarele:
Conform celor de mai sus, obiectul litigiului este validare promisiune de vânzare a Convenției încheiată la_, între reclamant și pârâtul B. D. . Împrejurarea că pe verso-ul convenției a cărei copie nu a fost depusă ca fiind conformă cu originalul, nefiind nici prezentat originalul în fața instanței, separat de aceste chestiuni, nu atrage în mod automat calitatea de promitent vânzător a proprietarului imobilului SC LS, întrucât mențiunea "La terminarea lucrărilor convenite cu dl. B., se va transfera dreptul de proprietate la cumpărătorul din prezentul contract";, care și-a asumat nu cu "dl. B. "; ci cu SC
D. C. S. B. M., prin convenția nr. 19/_ diverse obligații, mult extinse față de obiectul cauzei pendinte - apartamentul nr. 26.
Astfel s-a apreciat că acceptul dat, mai sus indicat, este unul afectat de modalități - condiție și termen, care nu profită în prezenta cauză, raportat la obiectul ei, reclamantului.
Așadar, s-a constatat că între reclamant și pârâții de mai sus, persoane juridice și persoană fizică, nu există nici un raport juridic fundamental care să determine admiterea acțiunii formulate în contradictoriu cu acești pârâți, neexistând prin urmare identitate între persoanele implicate în raportul procesual și cele implicate în raportul juridic fundamental dedus judecății, iar instanța admițând excepția, urmează a dispune în consecință.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul B. D., instanța de fond a reținut că este neîntemeiată și a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Condițiile de validitate ale unei convenții se analizează raportat la momentul realizării acordului de voință. Pentru a încheia valabil un contract de vânzare cumpărare se impune ca vânzătorul să poată dispune de bunul înstrăinat, acest bun să se regăsească în patrimoniul său. Contractele de vânzare cumpărare sub semnătură privată sunt încheiate între reclamant și pârâtul B. D. . Însă acesta din urmă, nu putea avea calitatea de vânzător, nefiind proprietar la momentul antecontractului, aspect ce reiese și din cuprinsul convenției conform clauzei stipulate în art. 2, potrivit cu care "Vânzătorul urmează să obțină până la_ și întabularea apartamentelor, în CF individuală pe numele promitentului vânzător";.
Faptul că la încheierea contractului, proprietarul imobilului, a menționat că se va transfera dreptul de proprietate, nu conferă promitentului cumpărător,
dreptul de proprietate, în condițiile neîndeplinire înțelegerii existente între promitentul vânzător și proprietarul spațiului - conform convenției nr. 19/_ .
Pe de altă parte, nu s-a dovedit în cauză și nici nu se poate dovedi, în raport de situația intervenită între părți, că reclamantul a achitat diferența de preț al contractului, plătibilă cel târziu la data de_, și aceasta condiționat de predarea cheilor și implicit de realizarea obiectului convenției de lucrări între proprietarul spațiului și locatorul de lucrări, al cărei reprezentant este pârât - parte semnatară a promisiunii de vânzare.
În cauză, instanța reține că, condițiile de validitate ale unei convenții nefiind dovedite, în conformitate cub prev. de art. 948-968 Cod civil, nu sunt îndeplinite prin urmare condițiile privind admisibilitatea cererii principale a reclamantului în sensul validării promisiunii de vânzare, și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, astfel potrivit art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, și în temeiul art. 1073 și urm. Cod civil.
În sprijinul cel de mai sus, instanța reține că reclamantul nu a intrat în posesia imobilului, pe care să îl folosească în prezent, pârâții au contestat prin poziția procesuală exprimată mai sus arătată vânzarea, în speță, nu poate opera nici chiar conversiunea actului juridic într-un act juridic valabil, întrucât nu a fost analizată obligația asumată de pârâții SC D. C. S. și SC LS, prin anularea acestui capăt de cerere.
Raportat la soluția pronunțată cu privire la petitul principal, a fost respins și capătul de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, în Cartea Funciară, urmare a validării antecontractului.
Căzând în pretenții, potrivit disp. art. 274 Cod proc. civ, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, în favoarea pârâților, conform dispozitivului.
Împotriva sentinței civile nr. 6481/_ a Judecătoriei B. M., precum și împotriva încheierii de ședință din data de_, a formulat în termen legal, recurs, recurentul C. D. I., solicitând în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 coroborat cu prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 6481/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M., și anularea Încheierii de ședință din data de_, și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, recurentul a arătat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6481/_ pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei B. M., s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții SC D. C. S., SC LS și L. I. M., respingându-se acțiunea față de acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală. Totodată s-a respins acțiunea reclamantului având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, privind imobilul
apartament nr. 26, situat în B. M. | , str. Victor B. | nr. 62C, conform |
antecontractului încheiat la data de _ | , ca neîntemeiată. |
Recurentul invocă nelegalitatea sentinței atacate întrucât instanța, a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nesocotind dreptul la apărare al reclamantului prin respingerea cererii de amânare a reprezentantului ales al acestuia.
Motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 Cod procedură civilă, vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 105 alin.2 Cod procedură civilă. În practică s-a statuat că poate fi invocat acest caz de nelegalitate a unei hotărâri judecătorești și în următoarele situații: încălcarea dreptului la apărare, nerespectarea principiului oralității, nesocotirea principiului contradictorialității, publicității dezbaterilor, etc.
În procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Aceste drepturi legale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialității. Pentru asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii. Noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 29 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța are îndatorirea să facă respectate și să respecte ea însăși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil.
În speță, instanța de judecată a încălcat principiile fundamentale ale dreptului civil, principiul contradictorialității, dreptului la apărare al reclamantului, dreptul de a-și susține concluziile pe fondul cauzei.
La data de_, apărătorul ales al reclamantului, avocat Ciceu Zamfir, a depus o cerere de amânare motivat de situația de incompatibilitate survenită ca urmare a alegerii acestuia în funcția de președinte al Consiliului J. ețean M. . Instanța de fond a respins cererea de amânare constatând că la fila nr. 35 din dosar, există o delegație de substituire în această cauza pe toată durata procesului, nu doar pentru un singur termen de judecată, apreciind de asemenea că pentru lipsă de apărare au fost acordate reclamantului mai multe termene. Instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal cererea de amânare, nefăcând o corectă aplicare a prevederilor art. 156 Cod procedură civilă. Este adevărat că nu există, potrivit prevederilor art. 156 Cod procedură civilă, obligația instanței de a acorda termen în orice împrejurare, dar amânarea procesului presupune aprecierea instanței în raport de natura litigiului și împrejurările specifice în care cererea de amânare a fost formulată. În speța dedusă judecății, situația a fost una excepțională, din dovezile anexate cererii rezultă fără putință de tăgadă că nu s-a urmărit tergiversarea judecății.
Motivarea respingerii cererii de amânare sprijinită pe existența instituției substituirii, este fără suport legal. De altfel, rațiunea respingerii cererii de amânare nu este corectă și pentru faptul că în situația ivirii unei incompatibilități a titularului cauzei, este evident că mandatul acestuia încetează, prin urmare nu poate dăinui nici mandatul dat de către titular avocatului substituent, iar raportat la aceste aspecte, este evident că reclamantul trebuie să-și angajeze un alt apărător.
În aceste condiții, se solicită a se reține că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă, și a înlăturat posibilitatea reclamantului de a-și susține concluziile pe fondul cauzei, încălcând dreptul la apărare al acestuia, principiul contradictorialității, caz în care reclamantul a fost prejudiciat sub aspectul lipsei unei apărări calificate. Dreptul la apărare este garantat constituțional prin art. 24 alin. 1 Constituția României și de către art. 6 CEDO.
De asemenea, prin Încheierea de ședință din data de_ s-a admis excepția netimbrării precizării de acțiune invocată de către reprezentanta pârâților, raportat la faptul că, reclamantul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2671, 032 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării.
Facil se poate constata din cuprinsul dovezii de comunicare a citației pentru termenul din_, că reclamantul nu a intrat în posesia citației, procedura de citare realizându-se prin afișare, reclamantul neavând astfel cunoștință de cuantumul taxei de timbru și de faptul că a fost citat cu mențiunea anulării precizării. Mai mult, având cunoștință și de faptul că apărătorul ales este incompatibil, acest aspect a generat și depunerea cu întârziere a cererii de ajutor public privind exonerarea/reducerea a taxei de timbru.
Un aspect de procedură important este determinat de judecarea incorectă a excepției lipsei calității procesuale pasive a unor părți litigante, excepție ridicată la termenul din 20 iunie de către apărătorul unor părți din prezenta cauză, întrucât conform art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile de ordine publică trebuie invocate până la prima zi de înfățișare așa cum este ea definită de art. 134 Cod procedură civilă, și, mai mult decât atât, acestea, dacă au caracter procedural peremptoriu, trebuie analizate cu prioritate, unirea cu fondul fiind posibilă doar în lumina tezei finale art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv în situația necesității administrării de noi probe.
După cum facil se poate observa, instanța, pe lângă încălcarea principiului contradictorialității prin faptul că excepțiile invocate nu au fost puse în discuția ambelor părți, a amânat în pronunțare soluționarea excepției fără să se prevaleze de o dispoziție legală și cu încălcarea flagrantă a dreptului la apărare. În conformitate cu art. 261 Cod procedură civilă, instanța trebuie să consemneze motivele de fapt și de drept ce au stat la baza deciziei acesteia, precum cele care au determinat înlăturarea argumentației părților, ca atare imposibilitatea unei
părți de a-și susține punctul de vedere conduce la încălcarea dreptului la apărare.
Raportat la cele menționate anterior, reclamantul consideră că instanța de fond a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, astfel că se impune casare sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Intimații L. I. M. și SC LS prin administrator special L.
I. au depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că în opinia acestora, apărarea recurentului este pur formală și nesusținută. Lipsa avocatului angajat la termenul de judecată nu-i poate fi imputată instanței de judecată, care a dat curs mai multor cereri de amânare.
La termenul din_ când instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor reprezentantul reclamantului încă nu era incompatibil iar delegația de substituire era valabilă.
Referitor la timbraj, apărarea este formală în sensul că nu a luat cunoștință de taxa de timbru deși conduita reclamantului a fost una contrară prin depunerea unei cereri de ajutor public judiciar în termenul în care instanța a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise de către toate părțile din proces.
Obligația reclamantului de a depune taxa de timbru este independentă de prezența sau nu a avocatului din cauză, sancțiunea nedepunerii fiind cea de anulare a capătului de cerere netimbrat.
În legătură cu excepțiile calității procesuale active invocate, în mod eronat se susține că au fost invocate doar la termenul din data de_, acestea au fost depuse în scris la termenul din_, concluziile asupra acestora fiind reluate cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei care a fost repusă pe rol, ulterior fiind din nou puse în discuția părților. Reclamantul avea timp suficient a se pronunța asupra lor. De altfel, urmare a acestor excepții a fost făcută precizarea de acțiune care nu s-a timbrat.
Un aspect important în cauza care se desprinde lecturând apărările făcute de către recurent, intimații apreciază că se atacă hotărârea parțial, sub un singur aspect și anume al capetelor de cerere vizate prin precizarea de acțiune și care au fost anulate de către instanță urmare a nedepunerii taxei aferente, prin încheierea din_ (validării convenției încheiate și înregistrate sub nr. 19/_
).
Față de aceste împrejurări instanța de recurs trebuie să se pronunțe în limitele investirii, casarea invocată fiind una parțială și nu totală a hotărârii.
În cauza de față instanța de recurs are obligația de a determina fără echivoc limitele casării, în principal prin dispozitivul deciziei de casare și complementar prin considerentele care susțin acest dispozitiv.
Intimatul B. D. a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării sale, intimatul B. D. a arătat că:
Temeiul de nelegalitate invocat de către recurent, prin avocat, se circumscrie doar prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, prin inserarea a trei motive, care însă sunt complet străine unei motivări reale, pertinente și juridice prin raportare la temeiul de nelegalitate invocat. Astfel:
Se susține că prima instanță nu putea să respingă cererea de amânare a apărătorului ales al recurentului, chiar dacă nu se putea face aplicarea prevederilor art. 156 Cod procedură civilă, și mai mult chiar dacă exista o cerere de substituire a avocatului titular pentru întreaga durată a procesului.
Această motivare este lipsită de suport juridic, instanța de fond respingând în mod temeinic cererea de amânare a titularului cauzei, în condițiile arătate.
Potrivit prevederilor art. 156 Cod procedură civilă, instanța nu mai poate acorda în orice împrejurare un termen pentru amânarea cauzei, din contră această posibilitate fiind limitată, la o singură împrejurare, chiar și atunci, temeinic motivată.
Pentru apărătorul ales al recurentului, exista o cerere de substituire pentru întreaga durată a procesului, nu doar pentru un termen.
Prevederile legale trebuie analizate în spiritul legii, și nu strict în litera ei, în aceeași ordine de idei, neputând a se pretinde victima încălcării dreptului la un proces echitabil, partea care nu respectă regulile de procedură care vizează și garantează buna desfășurarea a procedurii judiciare, reguli care sunt cât se poate de clare, accesibile și previzibile.
Cererea de amânare, fiind respinsă la momentul la care reclamantul- recurent avea poziția formulată, acțiunea precizată, nu se poate susține că a fost privat de dreptul la apărare, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a amânat pronunțarea timp de 7 zile, pentru depunerea de concluzii scrise, reclamantul - recurent nedovedind, neputând de altfel să dovedească o vătămare a unor drepturi, în speță a celui antemenționat.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că nu erau aplicabile prevederile art. 156 Cod procedură civilă, în mod absolut judicios, instanța de fond a respins cererea de amânare, care nu prezenta nici un suport legal, dispunând amânarea pronunțării ca părțile să poată depune concluzii scrise, astfel că neexistând nici situația lezării anumitor drepturi cât privește părțile implicate în demersul judiciar, motivul esențial de nelegalitate, fiind complet nesusținut.
Se mai susține faptul că, nu se putea admite excepția netimbrării precizării de acțiune, deși reclamantul-recurent, fusese citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru pentru data de_ . Nici acest motiv nu este unul real și susținut din prisma prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, în condițiile în care, recurentul a fost citat la adresa de domiciliu, cu mențiunea achitării taxei
judiciare de timbru cât privește completarea acțiunii introductive, pentru termenul din data de_ . Mai mult decât atât, completarea acțiunii introductive pentru a cărei timbrare a fost citat reclamantul- recurent, a fost depusă în data de de_, așadar fiind mai mult decât previzibilă timbrarea petitului suplimentar, orice cerere în instanță fiind supusă taxei de timbru la momentul introducerii acesteia raportat la prevederile Legii nr. 146/1997, reclamantul-recurent având cunoștință despre mersul procesului, având apărător ales și de la momentul introducerii acestui petit suplimentar trecând oricum timp suficient până chiar la momentul citării acestuia cu mențiunea completării la acțiune. Toate acestea în lumina principiului exercitării cu bună-credință a drepturilor procesuale pe parcursul derulării unui litigiu, fac ca și acest motiv de nelegalitate să fie complet nesusținut.
Un ultim motiv invocat, vizează "judecarea incorectă a excepției lipsei calității procesuale pasive a unor părți litigante";, motiv care este și complet străin prevederilor legale invocate și străin chiar uni raționament juridic coerent. Recurentul prin apărător, susține faptul că "excepțiile de ordine publică trebuie invocate până la prima zi de înfățișare…";. Pe lângă faptul că, excepțiile de ordine publică, cum a fost excepția antemenționată, fiind una absolută, pot fi invocate, din contră, nu doar la prima zi de înfățișare, ci în tot cursul procesului, conform art. 136 Cod procedură civilă, această excepție oricum a fost invocată prin întâmpinarea depusă la data de_, deci oricum cu mult înaintea
consumării primei zile de înfățișare din data de_ .
În al doilea rând, unirea excepției cu fondul de către prima instanță, nu constituie în speță un motiv de casare, în condițiile în care acest lucru rămâne la alegerea instanței, în raport de prevederile art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, în speța de față instanța de fond considerând că pentru judecarea ei e nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, în considerarea faptului că între părțile litigiului s-au încheiat o serie de convenții, iar pentru a analiza o astfel de excepție, în mod cert este nevoie de o analiză a tuturor scriptelor depuse.
Analizând sentința civilă nr. 6481/_, precum și încheierea de ședință din_, în baza motivelor de recurs formulate, precum și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce succed:
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, tribunalul constată întemeiate criticile formulate de către recurent prin memoriul de recurs, vizând încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil și dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, prin nerespectarea dreptului la apărare al reclamantului.
La data de_, apărătorul ales al reclamantului, avocat Ciceu Zamfir, a depus o cerere de amânare motivat de situația de incompatibilitate survenită ca urmare a alegerii acestuia în funcția de președinte al Consiliului J. ețean M. . Instanța de fond a respins cererea de amânare constatând că la fila nr. 35 din
dosar, există o delegație de substituire în această cauza pe toată durata procesului, nu doar pentru un singur termen de judecată, apreciind de asemenea că pentru lipsă de apărare au fost acordate reclamantului mai multe termene.
Instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal cererea de amânare, nefăcând o corectă aplicare a prevederilor art. 156 Cod procedură civilă.
Este adevărat că nu există, potrivit prevederilor art. 156 Cod procedură civilă, obligația instanței de a acorda termen în orice împrejurare, dar amânarea procesului presupune aprecierea instanței în raport de natura litigiului și împrejurările specifice în care cererea de amânare a fost formulată. În speța dedusă judecății, situația a fost una excepțională, din dovezile anexate cererii rezultă fără putință de tăgadă că nu s-a urmărit tergiversarea judecății.
Este de reținut faptul că, în acest sens, cu sau fără referire la problematica substituirii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat nu de puține ori statele pentru că nu au asigurat, prin organele judiciare, efectivitatea și eficiența asistenței judiciare.
În jurisprudența sa, Curtea a arătat, în esență, că, deși organizațiile avocațiale sunt independente față de stat, totuși statele pot fi chemate să răspundă atunci când autoritățile competente nu acționează în vederea asigurării dreptului efectiv la apărare, de exemplu prin informarea justițiabilului asupra activității neadecvate a apărătorului.
Jurisprudența instanței europene se înscrie așadar în aceeași linie, de a se asigura că statele iau măsuri, atunci când se impune, pentru ca asistența juridică să fie acordată în condiții și în parametrii profesionali optimi, în vederea respectării dreptului la apărare al justițiabilului.
În speță, respingerea cererii de amânare motivată de existența instituției substituirii putea avea loc după ascultarea recurentului în legătură cu acordul sau lipsa acestuia de a fi asistat de un alt avocat, aprecierea asupra complexității procesului, evenimentului care a determinat imposibilitatea avocatului titular de a se prezenta și momentul în care acesta a intervenit.
Instanța trebuia să verifice dacă respingerea cererii de amânare a avocatului pe motivul intervenirii cazului de incompatibilitate arătat îl vatămă în dreptul său la apărare pe recurent, dreptul la apărare fiind componentă a dreptului la un proces echitabil.
Din examinarea modalității în care a procedat prima instanță, respingând cererea de amânare, amânând pronunțarea sentinței pentru o săptămână, însă anulând ca netimbrată precizarea de acțiune prin încheierea de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din sentință atunci când se amână pronunțarea, tribunalul constată că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă, și a înlăturat posibilitatea reclamantului de a-și susține concluziile pe fondul cauzei, încălcând dreptul la apărare al reclamantului și principiul contradictorialității.
Încălcarea principiului dreptului la apărare, nerespectarea principiului contradictorialității sunt sancționate cu nulitate de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă și atrag incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată, se remarcă faptul că prima instanță a încălcat și dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate nu au fost puse în discuția părților cu respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare.
În conformitate cu dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, instanța trebuia să arate motivele de fapt și de drept ce au stat la baza hotărârii, precum și cele ce au determinat înlăturarea argumentelor părților, ca atare, imposibilitatea unei părți de a-și susține punctul de vedere conduce la încălcarea dreptului la apărare.
Examinând considerentele sentinței atacate, rezultă că prima instanță nu a analizat toate cererile și argumentele cuprinse în cererea de chemare în judecată, aducând o motivare ce nu corespunde exigențelor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată.
Altfel spus, art. 6 din CEDO implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor părților.
În aceste circumstanțe, rezolvarea dată pricinii afectează în mod esențial dreptul de acces al părții la un tribunal, principiu consacrat prin art. 6 alin. 1 din Convenție.
Raportat la considerentele ce preced, verificându-se ipoteza art. 312 alin. 3 și 5 coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat împotriva sentinței 6481/_ și a încheierii de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din sentință, cu consecința casării și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul C. D. I., domiciliat în
B. M., str. M. nr. 20, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6481/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
P. M. | B., P. G. | G. | , Ț. | D. | O. | V. |
în C.O. semnează Președintele tribunalului
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_ /2 ex.
J. . la fond: I. B.
| ← Decizia civilă nr. 76/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 489/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
