Decizia civilă nr. 818/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIV ILĂ NR. 818/R/2013Ședința publică de la 04 Septembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Judecător O. R. G. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent S. R. I. împotriva sentinței civile nr. 4781/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. T., intimat H. G., intimat H. V., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, av. C. D., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care T. ul constată că recursul a fost promovat în termen, a fost motivat ți comunicat.
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 115 lei ți timbru judiciar de 5 lei, sens în care recursul este legal timbrat.
Reprezentantul recurentului arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în tot/casarea cu reținere a sentinței atacate și, rejudecând, admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Arată că se pune problema de a se vedea dacă instanța a fost sau nu învestită cu un petit de masă succesorală. Mai arată că sentința de fond conține o motivare contradictorie, instanța de fond încălcând și principiul contradictorialității. Învederează că intimatul C. T. este singurul moștenitor al soției sale decedate.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 4781/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. R. I. în contradictoriu cu pârâții C. T., H. G. și H. V., ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de_ defuncta C. Ana decedata la_ (f.10) împreuna cu sotul C.
T. (cu toate ca a dobandit un drept propriu defuncta prin titlul de proprietate nr.28322/1105 din_ ), parat in prezenta cauza, s-au obligat să transmită în favoarea reclamantului dreptul de proprietate asupra a trei parcele situate în comuna Cojocna din titlul de proprietate nr.28322/1105 din_, respectiv tarla 91 pacela 101, tarla 92 parcela 87, tarla 91 parcela176, pentru prețul de 3000 lei.
Prin Titlul de proprietate nr.28322/1105 din_ eliberat în favoarea pârâtilor H. G., H. V. si a defunctei C. Ana, acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri, printre care si asupra terenului obiect al antecontractului, iar prin actul de partaj voluntar cei mentionati mai sus, s-au inteles ca tarla 91 pacela 101, tarla 92 parcela 87, tarla 91 parcela176 sa-i revina defunctei C. Ana.
Potrivit dispozițiilor art.1 și 2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 terenurile proprietate privată, indiferent de destinația și titularul lor, sunt și rămân în circuitul civil. Ele pot fi înstrăinate și dobândite liber prin oricare din modurile prevăzute de lege, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi. Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, pentru transmiterea valabilă a dreptului de proprietate asupra terenului manifestarea de voință trebuie să îmbrace forma autentică. În speță, un contract de vânzare- cumpărare sub semnătură privată este nul absolut pentru lipsa formei însă, în baza principiului conversiunii actului juridic și a principiului că orice manifestare de voință trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice și nu în sensul în care nu produce niciunul.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuza ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanta competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Din analiza textului legal menționat, a rezultat că pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: partea care a promis vânzarea să refuze ulterior încheierea contractului, iar partea care a promis cumpărarea să își fi îndeplinit propriile obligații născute din convenție.
In cazul de fata mai sunt necesare dovedirea unor conditii care au fost invocate chiar in cerere, atunci cand reclamantul a motivat interesul in promovarea actiunii si anume a invocat "imposibilitatea obiectiva a paratilor de a se prezenta la notar, imposibilitatea determinata de lipsa calitatii de proprietari tabulari a promitentilor vanzatori, neputand astepta la infinit momentul pana la care acestia din urma isi reglementeaza dreptul de proprietate";.
Prin urmare, reclamantul era tinut sa formuleze petite de constatare masa succesorala dupa defuncta C. Ana in ceea ce priveste terenul la care face referire antecontractul de vânzare-cumpărare si de constatare a calitatii de mostenitor pentru paratul C. T., aspecte pe care instanta le-a pus in discutie, dispunand citarea reclamantului pentru primul termen cu mentiunea de a face dovada calitatii procesuale pasive a paratului cu certificat de mostenitor si la ultimul termen, cand s-a pus în discuție necesitatea completării probatoriului cu privire la calitatea de moștenitor unic al pârâtului C. T., la refuzul acestuia de a încheia contractul în formă autentică cu reclamantul si depunerea incheierii notarului public prev.de art.109 al.4 c.pr.civilă.
Reclamantul, atat prin notele de sedinta depuse la data de_ (f.13) cat si la ultimul termen, a aratat foarte clar ca nu a dedus judecatii vreun petit de succesiune dupa defuncta C. Ana si nici nu intelege sa o faca, instanta fiind tinuta de limitele investirii.
Prin urmare, instanta avand in vedere disp.art.129 C.pr.civ., principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil si pozitia procesuala reclamantului, nu va putea da acestuia mai mult decat cere, fiind in imposibilitate, fara petitele de constatare masa succesorala dupa defuncta C. Ana in ceea ce priveste terenul la care face referire antecontractul de vânzare-cumpărare si de constatare a calitatii de unic mostenitor pentru paratul C. T., sa ii recunoasca acestuia din urma dreptul de proprietate, pentru ca mai apoi sa se constate ca il poate transmite
reclamantului, in calitate de mostenitor, in cauza nefiind doar o problema a lipsei
calitatii de proprietar tabular, ci chiar a lipsei calitatii de proprietar.
Astfel reclamantul, care a incheiat înscrisul sub semnătură privată in vederea transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului fara ca manifestarea de voință să îmbrace forma autentică prevazuta de lege, si-a asumat toate consecintele care decurg de aici potrivit legii, inclusiv sa faca succesiunea pentru terenul in discutie si dovada calitatii de mostenitor, dupa promitenta, in cazul in care aceasta ar muri inainte de incheierea contractului forma autentică. Aceasta a fost modalitatea in care partile au inteles sa incheie acte juridice, astfel ca si-au asumat anumite obligatii, iar promitentul cumparator riscul ca mai apoi sa faca demersuri pentru a identifica toti mostenitorii, nu numai pe sotul supravietuitor, care potrivit legii civile, intra in concurs cu toate clasele de mostenitori si a depune incheierea notarului public prev.de art.109 al.4 C.pr.civilă.
In cauza, chiar daca nu este contestat faptul ca paratul C. T. ar putea sa o mosteneasca pe defuncta C. Ana, reclamantul era dator sa formuleze petite asa incat sa se ajunga la constatarea de catre instanta ca acest parat a devenit proprietarul terenului si poate transmite in mod legal dreptul de proprietate, sa justifice cadrul procesual, sa probeze aspectele puse in vedere de catre instanta, fiind inadmisibil sa invoce faptul ca daca un tert, eventual mostenitor al defunctei
C. Ana, ar afla de hotararea data in prezenta cauza ar avea posibilitatea sa o atace, cand afla despre aceasta.
Prin acțiunea promovată, reclamantul nu a invocat refuzul paratilor de a se prezenta la notar pentru efectuarea succesiunii, ci "imposibilitatea obiectiva a paratilor de a se prezenta la notar, imposibilitatea determinata de lipsa calitatii de proprietari tabulari a promitentilor vanzatori, neputand astepta la infinit momentul pana la care acestia din urma isi reglementeaza dreptul de proprietate";, in conditiile in care ART. 69 din LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995 a notarilor publici și a activității notariale prevede ca "(1) Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum și a secretarului consiliului local al localității în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii, iar ART. 70 prevede ca ";(1)În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menționate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral";. Reclamantul era in posesia actelor de stare civila, de proprietate necesare si acelor care ii justifica interesul, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de_, pentru a cere chiar el deschiderea succesiunii (f.10,11) si astfel in final, se putea proceda la încheierea actului autentic. Mai mult decat atat, se poate observa ca paratii C. T. si H. G. au formulat intampinare prin care au aratat ca sunt de acord cu admiterea actiunii.
Avand în vedere considerentele expuse mai sus, actiunea a fost respinsa ca neintemeiata.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul S. R. I. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii de fond în sensul admiterii acțiunii introductive și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul consideră că hotărârea recurată este pe alocuri contradictorie, din moment ce se "respinge cererea ce neîntemeiată" dar se rețin motive de drept legate de învestitura primei instanțe.
Deși pricina a avut 3 termene de judecată (_ ,_ și_ ), cf. consemnărilor din încheierile de ședință de la f.24, 36 și 44 ds. fond, judecătoria nu a pus în vedere necesitatea precizării acțiunii prin deducerea expresă a petitului de masă succesorală, iar această împrejurare putea determina un caracter inform/inadmisibil pentru acțiune și respingerea cu această mențiune, nicidecum ca "neîntemeiată."
Apoi, rezultă din citația emisă după repunerea pe rol și dovada timbrajului (în cuantum de 29 lei) de la f.42 că taxa judiciară de timbru este aferentă, cf. mențiunii exprese din citație, "capătului de cerere privind stabilirea masei succesorale", ceea ce conduce la concluzia potrivit căreia exista formulat un astfel de petit, taxa de
timbru datorându-se exclusiv în cazul existenței unei pretenții în acord cu scopul și finalitatea instituite de Legea or.146/1997, iar o eventuală neconformare a dispoziției de timbraj ar fi urmat aplicarea sancțiunii legale deduse de actul normativ citat. Sub aspect temporal, citația din_ este ulterioară depunerii de către recurent, prin apărător, a Notelor de ședință de la f.13 din_ potrivit cărora recurentul a indicat, în esență, că menține acțiunea cum a fost formulată prin acțiunea din 12 iunie 2012, neformulând un petit de masă succesorală, însă a timbrat acest petit (nu a formulat nici cerere de reexaminare) tocmai pentru a evita sancțiunea legală, așa încât nu se mai impunea emiterea citației cu mențiunea arătată.
Sentința dată nesocotește principiul contradictorialitatii si ignoră buna credință a părților, care deși prezumată fiind, nu a fost răsturnată în vreun fel sau cu vreo probă.
In concret, așa cum a arătat soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulată de către recurent a fost fundamentată juridic, prin considerentele sentinței recurate, pe absenta formularii petitului de succesiune, însă fără a pune în dezbateri contradictorii acest aspect.
Pe parcursul celor 3 termene de judecată, și nici chiar după depunerea timbrajului de la f,42, judecătoria nu a pus în discuție limitele învestirii, din examinarea încheierilor de ședință rezultând că a solicitat interogatoriul pârâților pentru a dovedi refuzul încheierii actului autentic (f.24- încheierea de la termenul din_ ), că i s-a pus în vedere să completeze probațiunea cu privire la calitatea de moștenitor unic al pârâtului C. T. (f.36-încheierea de la termenukl din_ ), aspect reiterat la ultimul termen din_, f.44.
Așadar, reiese cu puterea evidenței că instanța de fond nu a ridicat problema legată de petitul de succesiune sub aspectul învestirii sale, ci doar a fot preocupată de aspecte probatorii privitoare la calitatea de unic moștenitor al pârâtului C. T., nefiind sinonime aceste 2 chestiuni, însăși legea procesual civilă, prin art.129 alin.4 CPC, nominalizând "orice împrejurări de fapt ori de drept".
Această problemă, a lipsei capătului de cerere privitor la succesiune, a fost invocată pentru prima dată în considerentele sentinței atacate, aspect care atrage încălcarea principiului enunțat, fiind în imposibilitate de a se apăra.
Din punct de vedere procedural, obligația instanței de a respecta principiul contradictorialității este impusă de art.129 alin.4 CPC, așa încât pentru a nu afecta dreptul de apărare a părților judecătorul trebuie să pună în discuția, părților orice aspecte de fapt și de drept.
Greșit prima instanță nu a soluționat cauza în raport cu actele existente la dosarul cauzei. Deși în cauză pârâtul C. T. a depus 2 întâmpinări, prima din_ necusută la dosar ci prinsă de coperta finală a dosarului și secunda din_ de la f. 37, judecătoria Ie-a ignorat, fără a lua în considerare și absența valorificării lipsei de la interogatoriu, f.31-33, a fiecărui pârât, în sensul prev. de art 225 CPC.
Cum pârâtul C. T. a declarat expres prin cele 2 întâmpinări că este singurul moștenitor după soția defunctă C. Ana, în raport de actele de stare civilă de la f. 10-11 ds. fond, prin acordarea prezumției de bună-credință a părților, consider că judecătoria trebuia să dea eficiență juridică acestei împrejurări și să considere, fără niciun fel de echivoc, că pârâtul are calitatea de moștenitor unic după soția decedată.
Adăugând că pârâtul face parte din categoria moștenitorilor sezinari, apreciază că a rezultat fără dubii că intimatul C. T. a acceptat moștenirea după soția sa, preluând nu numai drepturile defunctei, ci și obligațiile acesteia, așa încât din această perspectivă am susținut că orice probațiune testimonială este inutilă cauzei, orice alt moștenitor prezumtiv neputând să fie înlăturat prin administrarea martorilor, iar procedural sentința nu îi va fi opozabilă, nicidecum în contextul reținut de către prima instanță.
Intâmpinările sunt acte olografe emanate de la pârâtul C. T, care putea să adopte poziția de contestare a antecontractului de pe temeiul prev .art.177 alin.2 CPC, însă și-a exprimat poziția în sens contrar, potrivit celor consemnate explicit în cele 2 acte procedurale din_ și_ .
Opțiunea succesorală este un act juridic irevocabil când se referă la acceptarea succesiunii revocabila fiind numai renunțarea la succesiune și aceasta, în anumite condiții. Totodată ea are caracter declarativ si absolut, așa încât opțiunea o dată făcută produce efecte retroactive de la deschiderea moștenirii, ceea ce înseamnă că prin acceptare, drepturile și obligațiile moștenirii, dobândite din momentul deschiderii ei, se consolidează retroactiv cf. art. 688 C.civ de la 1884.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței recurate, în sensul că aceasta este contradictorie din moment ce se "respinge cererea ce neîntemeiată" dar se rețin motive de drept legate de învestitura primei instanțe nu poate fi reținută ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Astfel, în aprecierea temeiniciei cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată de către reclamantul-recurent, prima instanță a conchis că în speța de față, pe lângă refuzul promitentului-vânzător la încheierea contractului în formă autentică și îndeplinirea de către promitentul-cumpărător a obligațiilor care-i incumbă din același antecontract, mai sunt necesare dovedirea și a altor condiții invocate se însuși reclamant, respectiv imposibilitatea obiectivă a pârâților de a se prezenta la notar, imposibilitate determinată de lipsa calității de proprietari tabulari a promitenților vânzători.
T. ul statuează că din această perspectivă, a verificării condițiilor necesare pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, prima instanță apreciat ca neîntemeiat demersul juridic al reclamantului și nicidecum din motive de învestire a instanței așa cum în mod eronat susține recurentul.
De asemenea nu poate fi primită ca fiind fondată a doua critică formulată de recurent, în sensul că prima instanță nu a respectat principiul contradictorialității, în sensul că nu s-a pus în discuție limitele învestirii întrucât
, așa cum în mod judicios a reținut prima instanță în considerente, reclamantul prin notele de ședință depuse la data de_ (fila 13 din dosarul de fond), cât și la ultimul termen de judecată din data de_ a învederat că nu a dedus judecății un petit de succesiune.
În aceste condiții, contrar susținerilor recurentului, tribunalul conchide că în speță nu se poate vorbi despre o încălcare din partea instanței de fond a dispozițiilor edictate de art.129 alin 4 C pr civ.
În fine, nu poate fi primită ca fiind pertinentă ultima critică adusă sentinței recurate în sensul că prima instanță nu a soluționat pricina în raport cu actele existente la dosar, în special cele două întâmpinări formulate de pârâtul C. T. din care instanța putea să considere, fără echivoc, că pârâtul are calitatea de moștenitor unic după soția sa decedată, deoarece în mod judicios prima instanță a statuat că, fără petitele de constatare masă succesorală după defuncta C. Ana în ceea ce privește terenul din antecontractul de vânzare-cumpărare și de constatare a calității de unic moștenitor pentru pârâtul C. T., este în imposibilitate să îi recunoască acestuia din urmă dreptul de proprietate, pentru ca mai apoi să se constate că îl poate transmite reclamantului, în calitate de moștenitor, în cauza nefiind doar o problema a lipsei calitatii de proprietar tabular, ci chiar a lipsei calității de proprietar.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant S. R.
I. împotriva sentinței civile nr. 4781/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant S. R. I. împotriva sentinței civile nr. 4781/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
L.M. 05 Septembrie 2013 Red AD/tehn CH
03 octombrie 2013
2 ex
| ← Decizia civilă nr. 69/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Încheierea civilă nr. 79/2013. Hotărâre care să țină loc... → |
|---|
