Decizia civilă nr. 341/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 341/A/2013
Ședința publică din 28 Iunie 2013 Completul compus din: Președinte: O. R. G.
Judecător: Ana-SS Grefier: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul apelant S. R. PRIN M. F. P. - PRIN D. C. împotriva Sentinței civile nr. 5923/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații R. -A. I., R. -A. L., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă se prezintă intimata R. A. L. personal și asistată de avocat C. Tătaru, care se prezintă și pentru intimatul R. A. I., lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 iunie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților, prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, cu menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică.
T. ul reține că apelul este declarat în termen legal, este motivat, comunicat și scutit de taxă de timbru.
Reprezentanta intimaților arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe apel.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată în apel.
T. UL
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 5923/_, pronunțată în dosar nr._ *, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții R. -A. I. și R. -A. L., în contradictoriu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 9149,86 lei reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 33690/_ încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, sumă calculată pentru perioada martie 1997 - decembrie 2011.
A fost obligat pârâtul la actualizarea prețului achitat potrivit indicelui de inflație din ianuarie 2012 și până la data plății și la plata către reclamanți a dobânzii legale cu privire la prețul achitat de la data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a acestuia.
A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata sumei achitate cu titlu de comision aferent vânzării.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 4200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.1//2009, cererile sau actiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare- cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru, iar restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. Economiei și F. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Comparând acest text legal cu cel al art. 50¹ din Legea nr.10/2001 potrivit căruia proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză, instanța reține că chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot solicita restituirea doar a prețului actualizat al imobilului obiect al contractului, în condițiile prevăzute de art.50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001.
În lumina acestor dispoziții legale, se poate constata că s-a instituit o formă specială de răspundere a vânzătorului imobilelor care au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, anulate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, obligația de restituire a prețului revenind M. ui F. P. .
Aceste norme legale sunt speciale, derogă de la dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 1337 și urm. C.civ și stabilesc în sarcina pârâtului Ministerul Finanțelor Publice obligația de despăgubire și cuantumul acesteia. Aceste norme speciale se aplică cu prioritate față de cele generale.
După cum cu putere de lucru judecat s-a stabilit atât de către instanța de recurs care a respins recursul reclamanților R. -A. privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, cât și de instanța de recurs care a trimis cauza în rejudecare, contractul de vânzare-cumpărare al imobilului încheiat de reclamanții R. -A. a fost anulat fiind încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995. Ca atare sunt aplicabile prevederile art.50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, respectiv reclamanții pot pretinde numai prețul actualizat al imobilului.
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 33690/1997 reclamanții au plătit pentru imobilul apartament nr. 5 situat în C. -N., b- dul Eroilor nr. 15, suma de 11.753.013 ROL. Cu titlu de avans s-a achitat suma de 366,92 lei RON inclusiv 11,75 lei reprezentând comision de 1% din valoarea încasată, reținut de unitatea vânzătoare, iar ulterior suma de 808,38 lei cu titlu de rate de împrumut, respectiv suma de 758,44 lei, cu
titlu de rate de dobândă, după cum rezultă din adresa emisă de Municipiul
-N. - S. Rate, Chirii, T. fe, Prețuri (f.145 dosar fond).
Potrivit adresei comunicate de Ministerul Finanțelor Publice aflate la fila 144 din dosar, valoarea actualizată a sumei de 1.921,99 lei achitate în contul ministerului, aferent contractului de vânzare-cumpărare nr. 33960/1997 este de 8793 lei, actualizarea fiind efectuată pe perioada aprilie 1997-octombrie 2011.
Din raportul de expertiză judiciară contabilă efectuat de expert Apostol
C., astfel cum a fost completat, a rezultat că valoarea actualizată a apartamentului este de 6.606,06 lei, valoarea actualizată a comisionului achitat societății intermediere este de 147,77 lei, iar valoarea actualizată a dobânzilor este de 2543,80 lei, sume calculate cu indicii de inflație în perioada martie 1997-decembrie 2011 (f.90-100,119-121,136-138, 201-208).
Reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea prețului actualizat al imobilului în condițiile prevăzute de art.50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, fără a fi inclus în această sumă comisionul achitat societății vânzătoare intermediare.
Această concluzie are în vedere faptul că plata comisionului a fost efectuată către SC Constructardealul SA, fără ca această sumă să intre în contul M. ui F. P., acesta neputând fi obligat la restituirea unei sume de care nu a beneficiat. Or, potrivit art. 1092 C.civ. orice plată presupune o datorie.
Ca urmare, reclamanții sunt îndreptățiți la primirea sumei de 9.149,86 lei reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 33690/_ încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, sumă actualizată pentru perioada martie 1997- decembrie 2011.
Întrucât reparația trebuie să fie integrală, instanța constată că reclamanții sunt îndreptățiți la actualizarea prețului și în continuare din ianuarie 2012 și până la data plății efective.
Cât privește cererea reclamanților de a fi achitată dobânda legală de la data pronunțării sentinței și până la data plății efective a prețului, instanța reține că natura juridică a dobânzii legale este diferită de cea a actualizării cu indicele de inflație, cele două tipuri de despăgubiri putând fi cumulate. Dobânda legală se datorează de către debitor, întrucât legiuitorul a prezumat existența unei daune a creditorului prin lipsa de folosință a sumei de bani ce i se datorează, conform art. 1088 C.civ, iar actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Instanța apreciază că răspunderea specială pentru evicțiune a vânzătorului conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 prezintă consecința reparării integrale a prejudiciului produs prin răspunderea civilă contractuală, daunele-interese constând în dobânda legală putând fi solicitate în condițiile acestei răspunderi de la data punerii în întârziere conform art. 1079 C.civ.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 9.149,86 lei reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.33690/_ încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, sumă calculată pentru perioada martie 1997-
decembrie 2011; a obligat pârâtul la actualizarea prețului achitat potrivit indicelui de inflație din ianuarie 2012 și până la data plății și la plata către reclamanți a dobânzii legale cu privire la prețul achitat de la data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a acestuia. Instanța a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata sumei achitate cu titlu de comision aferent vânzării.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constatat că reclamanții au solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată onorariul expertului contabil și onorariul avocațial din cursul judecății de la fond și apel. Din cuprinsul înscrisurilor depuse, instanța a constatat că onorariul achitat pentru expertiza contabilă judiciară este în sumă de 2.200 lei, iar onorariul avocațial achitat este în sumă de 3.000 lei la fond și de 2.000 lei în apel.
Având în vedere că acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, în temeiul art. 274 C.pr.civ și art. 276 C.pr.civ instanța a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 4.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (2.200 lei onorariu expert și 2.000 lei onorariu avocat).
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 5923/_, pronunțată în dosar nr._ * de Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 282 c.pr.civ., prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea in parte a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților in ceea ce privește obligarea paratului Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a dobânzii legale cu privire la prețul achitat de la data pronunțării sentinței si pana la plata efectiva a acestuia și în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecata, pentru următoarele motive:
Apelantul critica in primul rând soluția instanței de fond pentru faptul ca a obligat paratul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți si a dobânzii legale cu privire la prețul achitat de la data pronunțării sentinței si pana la plata efectiva a acestuia, cu toate ca paratul a fost obligat la actualizata potrivit indicelui de inflație din ianuarie 2012 si pana la data plații sumei de 9149,86 lei reprezentând valoarea actualizata a prețului achitat in temeiul contractului de vânzare-cumpărare anulat.
Procedându-se atâta la actualizarea prețului acordat cu indicele de inflație pana la data plații, cat si la acordarea dobânzii legale de la data pronunțării sentinței pana la data plații, se creează posibilitatea ca aferent perioadei de la data pronunțării sentinței atacate si pana la data plații efective (prin actualizarea prețului cu indicele de inflație si acordarea si de dobânda legala) paratul sa plătească dobânda la dobânda fapt prohibit de dispozițiile codului civil.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, considera pe de o parte, ca atâta vreme cat acțiunea a fost admisa doar in parte si nu in integralitatea sa, obligarea la plata cheltuielilor de judecata in cuantumul indicat in hotărârea atacata s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 274(3) coroborat cu art. 276 c.pr.civ., iar pe de alta parte paratul M. ui F. P. nu a fost implicat în încheierea contractului de vânzare cumpărare anulat, fiind obligat prin lege la restituirea prețului in astfel de spete in calitate de depozitar a sumelor colectate in calitate de depozitar. In al doilea rând, raportat la complexitatea cauzei, suma acordata de instanța de fond cu titlu
de cheltuieli de judecata este prea mare, motiv pentru care, in subsidiar solicita reducerea acestora.
Prin întâmpinare, intimații R. A. -I. și R. -A. L. au solicitat respingerea ca fiind neîntemeiat a apelului, pentru următoarele motive:
Consideră ca hotărârea judecătoreasca pronunțata de instanța de fond este temeinica si legala, atât sub aspectul obligării paratului la actualizarea sumei cu indicele de inflație si la dobânda legala, cat si cu privire la cheltuielile de judecata.
Apreciază că actualizarea sumei cu indicele de inflație si plata dobânzii legale sunt doua chestiuni diferite, ele nu se exclud una pe cealalta, deoarece temeiul juridic in baza cărora instanța a obligat parata la aceste plați este diferit si nu este vorba despre o dobânda la dobânda așa cum susține apelanta.
Astfel așa cum a arătat si instanța de fond, repararea integrala a prejudiciului suferit de către ei presupune aplicarea indicelui de inflație pana la plata efectiva a sumei si acesta actualizare a sumei este prevăzuta de Legea 10/2001.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de apel, vizând acordarea în mod greșit atât a dobânzii, cât și a actualizării sumei, este nefondat.
T. ul consideră, în acord cu cele reținute de prima instanță, că dobânda și actualizarea sunt două chestiuni distincte, având temeiuri diferite, astfel încât este posibilă acordarea ambelor.
Astfel, actualizarea sumei cu rata inflației se acordă pentru a se păstra cuantumul sumei, în condițiile în care, atunci când se scurge o perioadă lungă de timp, cum este cazul în speță, intervine devalorizarea datorată inflației. În acest sens, art. 50 din Legea nr. 10/2001 prevede ca suma achitată în temeiul Legii nr. 112/1995 și care se restituie în temeiul Legii 10/2001, să fie actualizată cu indicele de inflație. În caz contrar, între suma achitată anterior și cea care se restituie în prezent nu ar exista o echivalență.
Dobânda, pe de altă parte, este datorată în conformitate cu art. 1088 Cod civil, pentru prejudiciul adus prin întârzierea plății, după scadență și după punerea în întârziere. Prejudiciul se prezumă, deoarece în perioada în care debitorul a întârziat plata, creditorul ar fi putut întrebuința acea sumă în așa fel încât să-i producă foloase, ori, întârzierea plății l-a lipsit de folosința sumei și deci, de folosul pe care l-ar fi putut avea.
În consecință, actualizarea cu indicele de inflație, neurmărind sancționarea pentru întârziere, ci doar păstrarea echivalenței, nu constituie dobândă la dobândă, astfel cum susține apelantul, dobânda având caracter sancționator pentru culpa debitorului în caz de întârziere a plății, pe când actualizarea cu indicele inflației este independentă de culpa creditorului.
Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, actualizarea și dobânda privesc perioade diferite, actualizarea are în vedere inflația suferită anterior, iar dobânda o perioadă viitoare, după momentul de la care curge obligația de plată și până la plata efectivă și doar în caz de întârziere a plății.
Cel de-al doilea motiv de apel, vizând cheltuielile de judecată, este, de asemenea, nefondat.
Astfel, se constată că, contrar celor susținute de apelant, prima instanță a avut în vedere faptul că acțiunea reclamanților a fost admisă doar
în parte și a acordat doar o parte din onorariul avocațial depus la dosar, invocând și prevederile art. 276 C.pr.civ.
Onorariul pentru expertiză nu poate fi acordat doar în parte, câtă vreme expertiza a fost întocmită pentru actualizarea sumei, iar capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei actualizată a fost admis în totalitate. Împrejurarea că M. F. nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare anulat, fiind obligat prin lege la restituirea sumelor, în calitate de depozitar, nu duce la înlăturarea aplicării prevederilor art. 274 C.pr.civ., potrivit cu care, partea căzută în pretenții va
fi obligată, la cerere, la cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește reducerea cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că cererea apelantului nu poate fi primită, onorariul achitat pentru expertiză fiind justificat, iar onorariul avocațial, astfel cum a fost parțial acordat, reprezintă un echivalent al muncii prestate în cauză, dat fiind că dosarul se află în rejudecare, trecând în primul procesual prin toate fazele, fond, apel și recurs.
În consecință, pentru toate aceste considerente și în temeiul art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. C., împotriva Sentinței civile nr. 5923/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N.
, pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. C., împotriva Sentinței civile nr. 5923/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013.
Președinte,
O. R. G.
Judecător, Ana-SS
Grefier,
G. -C. Ț.
G.Ț. 01 Iulie 2013
O.R.G._ /5ex.
| ← Sentința civilă nr. 242/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 37/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
