Decizia civilă nr. 6/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 6/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ UARIE 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN: PREȘEDINTE: O. -C. T.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: G. P.
S-a luat spre examinare apelul promovat de către reclamanții F. I. și F. ANA în contra Sentinței civile nr. 18555 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul S. R. PRIN M. F. P., având ca obiect plângere în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta apelanților, avocat L. D. a Tomoaia, cu împuternicirea la dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care, potrivit rezoluției de la fila 1 dosar, apelul este scutit de la plata taxelor
judiciare de timbru, au fost citate părțile și s-a comunicat intimatului un exemplar al motivelor de apel, potrivit dovezilor de la filele 9-11 dosar; la data de 7 ianuarie 2012, intimatul a înregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, exemplarul instanței fiind cusut la fila 12 dosar iar anterior deschiderii dezbaterilor ședinței publice de azi, cu ocazia consultării dosarului, avocat L. D. a Tomoaia a ridicat sub semnătură un exemplar al
întâmpinării, după care:
T. ul dispune a se consemna ca procedura de citare este îndeplinita, apelul promovat este scutit de taxele judiciare, este in termen si a fost comunicat. In data de 7 ianuarie 2013 se depune întâmpinare din partea intimatului.
Reprezentanta apelanților arată că a ridicat un exemplar al întâmpinării sub semnătură anterior deschiderii dezbaterilor, nu solicita termen, a studiat întâmpinarea și nu are alte cereri.
Așa fiind, T. ul declară închisă procedura probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii acțiunii reclamanților cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecata în fond si apel, sens în care depune chitanțe onorariu avocațial pentru apel. Susține oral pe scurt motivele de apel.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 18555/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de instanță în ceea ce privește petitul de obligare la restituirea prețului reactualizat.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții F. I. și F. Ana împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiată în privința capătului de cerere privind obligarea la plata prețului de piață al apartamentului situat în C. -N., Calea Dorobanților, nr.65, ap.4, jud. C. și ca prescrisă în privința capătului de cerere privind obligarea la restituirea prețului actualizat.
A respins excepția invocată de pârât cu privire la inadmisibilitatea acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință, priam instanță a reținut că prin acțiunea civilă formulată de reclamanții F. I. și F. Ana împotriva pârâților S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța îmn cauză să oblige pârâtul la plata prețului de piață al apartamentului nr.4, situat în C. -N., str. Dorobanților nr.65, jud.
C., iar în subsidiar obligarea aceluiași pârât la plata prețului reactualizat cu rata inflației până la data achitării integrale, aferent contractuliui de vânzare-cumpărare nr.32566/_ încheiat cu SC Constructardealul SA, prin care statul român le-a vândul apartamentul în litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că prin contractul de vânzare- cumpărare nr.32566/_ încheiat cu SC Constructardealul SA le-a vândut apartamentul nr.4 situat în C. -N., nr.65, jud. C. în temeiul Legii nr.112/1995 pentru care au achitat prețul de 25.614.269 lei, din care a achitat 16.626.280 lei cu titlul de avans restul fiind achitat în rate lunare.
Prin sentința civilă nr.7432/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar civil nr._ s-a dispus rectificarea cf și dreptul lor de proprietate a fost radiat. Totodată, prin aceeași hotărâre sau fost și evacuați din apartament.
Potrivit dispozițiilor art.50 indice 1 alin.1 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.1/2009 proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătoprești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Menționează că acțiunea este fundamentată și pe prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional CEDO, conform căruia, corespunzător prejudiciului suferit ca urmare a anulării unor acte ce conferă proprietatea asupra unui bun în înțelesul convenției, este imperios ca despăgubirile să fie reale. De asemenea coroborarea încălcării dreptului lor de proprietate cu absența oricărei despăgubiri, determină un prejudiciu excesiv, pe care sunt nevoiți să- l suporte, fapt incompatibil cu dispozițiile art.1 din Protocolul a adițional la CEDO.
Prin întâmpinare, pârâtul S. Român prin M. Finanațelor P. a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamanții solicită atâta prețul de piață al imobilului, cât și prețul achitat reactualizat, cele două petite privesc calitate procesuală diferită, cât și cauză juridică diferită.
Întrucât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea prețului de piață al imobilului, neavând calitate pentru a formula o astfel de acțiune.
În ceea ce privește restituirea prețului reactualizat, acestaă cerere urmează a fi respinsă, Ministerul Finanțelor Publice neputând fi obligat la restituirea comisionului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Prin contractul de vânzare cumpărare nr.32566/_ încheiat între
Consiliul local al municpiului C. -N. prin mandatar SC Constructardealul SA, în calitate de vânzător și reclamanții F. I. și F. Ana, cei din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.4, situat în imobilul din C. -N., str. Dorobanților, nr.65, jud. C., pentru prețul de
25.614.269 lei.
Prin sentința civilă nr.838/2004 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr.5954/2002 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții Predoviciu M. F. și Roșca D. Ana împotriva pârâților Consiliul local al municipiului C. -N., SC Constructardealul SA, M. I., F. I. și F. Ana și s-a constatat că imobilul situat în C. -N., str. Dorobanților, nr.65, jud. C. constând din casă din cărămidă cu 5 camere, 2 bucătării, dependințe; casă din cărămidă cu 6 camere, 1 bucătărie și dependințe, curte și grădină în suprafață de 476 stjp, înscris în CF 4192 C., nr.4743 a fost preluat fără titlu de statul român.
Totodată s-a constatat nulitatea absolută contractului de vânzare- cumpărare nr.32566/_ încheiat între Consiliul local al municipiului C. -
N. și reclamanți cu privire la apartamentul nr.4, jud. C. .
S-a reținut că reclamanții au fost de rea-credință la cumpărarea apartamentului nr.4 întrucât fiind vecini cu Roșca D. Ana aceasta i-a avertizat despre intenția sa de a revendica imobilul. Martorul B. G. propus de pârâții F. a arătat că după ce aceștia și-au depus cerere de cumpărare a apartamentului numărul 4, la 2-3 săptămâni a dorit să depună și el o asemenea cerere însă i s-a refuzat înregistrarea motivat de faptul că foștii proprietari revendicaseră imobilul. În fine s-a reținut că în baza legii nr.112/1995 puteau fi cumpărate doar imobilele trecute în proprietatea statului român cu titlu, situație care nu este incidentă în speță.
Prin Decizia civilă nr.1875/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar civil nr. 7752/2004 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții F. I., F. Ana, M. I. și Consiliul locala la municipiului C. -
N. împotriva sentinței civile nr.838/2004 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr.5954/2002. S-a reținu că imobilul a fost preluat fără titlu de statul român, astfel că nu cădea sub incidența dispozițiilor Legii nr.112/1995 și nu putea face obiectul contractelor de vânzare cumpărare. Totodată reaua credință a cumpărătorilor a fost dovedită prin declarațiile martorilor care au arătat că cumpărătorii cunoșteau faptul că foștii proprietari revendică imobilul.
Prin urmare s-a statuat cu putere de lucru judecat că familia F., reclamanții în prezenta cauză, nu îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr.112/1995 pentru a cumpăra apartamentul în litigiu. Aceste condiții constau nu doar în condițiile generale prevăzute la art.948 Cod civil, ci și condițiile speciale, adică ca imobilul să poată fi vândut în condițiile Legii nr.112/1995 și să nu fi fost restituit fostului proprietar. Or, în condițiile în care Curtea de Apel C. a statuat că imobilul fiind preluat fără titlu nu cădea sub incidența Legii nr.112/1995, el nu putea fi vândut, astfel că reclamanții nu au încheiat contractul cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995.
Potrivit disp. art. 50 și 50¹ din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009, chiriașii imobilelor care au facut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate in temeiul Legii nr.112/1995,
ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor, cu precizarea că dacă aceste contracte au fost încheiate cu eludarea disp. art. L. nr. 112/1995, fostii chiriasi pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, in condițiile prevăzute de art. 50 al. 2 si 3 din Legea nr. 10/2001, iar daca, dimpotrivă, contractele desfiintate au fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 112/1995, chiriasii pot pretinde prețul de piață al imobilului, in condițiile prevăzute de art. 50 al. 2¹ si 3, precum si art. 50¹ din Legea nr.10/2001.
Fata de aceste dispozitii legale, prima instanță a reținut ca pentru ca reclamanții sa beneficieze de restituirea prețului de piață al imobilului ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumpărare 32566/_, acesta trebuia sa fi fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Or, așa cum s-a aratat mai-sus, s-a decis în mod irevocabil ca acest contract a fost încheiat cu eludarea dispozitiilor art. 9 si art. 14 din Legea nr. 112/1995, situație în care aceste aspecte nu mai pot fi repuse în discuție în prezenta cauza, în privinta lor existând autoritate de lucru judecat.
Asa fiind, instanta a retinut ca in speta nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de art. 50¹ din Legea nr.10/2001 pentru restituirea către reclamanți a pretului de piata al imobilului in discutie, motiv pentru care a apreciat ca cererea formulata de reclamanți în acest sens este nefondată și în consecință va dispune respingerea acesteia.
În ceea ce privește petitul cu privire la restituirea prețului reactualizat, instanța a apreciat că acesta este prescris. Astfel, potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani. În cauză, așa cum s-a menționat anterior, reclamanților li s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32566/1997 prin Sentința civilă nr.838/2004 pronunțată la_ rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr.1875/A/2004 a Curții de Apel, respectiv respingerea recursului prin Decizia nr.6028/2006 pronunțată de I. în dosar civil nr.43169/2004 la data de 20 iunie 2006. Prin urmare, termenul de 3 ani a început să curgă de la_, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la 10 iunie 2011, la aproximativ 5 ani. Nu poate fi primită susținerea reclamanților potrivit căreia termenul a fost întrerupt urmare a pronunțării sentinței civile nr.7432/2008 a Judecătoriei C. -N. în dosar civil nr._ prin care s-a dispus rectificarea CF, iar evacuarea reclamanților s-a produs abia în anul 2009. Articolul 16 din Decretul nr.167/1958 prevede expres care sunt cazurile de întrerupere, iar acțiunile
invocate de către reclamanți au fost împotriva și nu în favoarea lor, iar rămânerea în posesie nu întrerupe prescripția.
În aceste condiții, instanța a apreciat că termenul de prescripție nu a fost întrerupt, astfel că în ceea ce privește cererea de restituire a prețului reactualizat a operat prescripția.
În fine, în ceea ce privește excepția invocată de pârât potrivit căreia acțiunea este inadmisibilă este neîntemeiată, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat doar în subsidiar plata prețului reactualizat și nu concomitent. Prin urmare atâta timp cât nu s-au solicitat ambele pretenții,ci fie una fie alta, excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții F. I. și
F. Ana, solicitând modificarea acesteia și, pe cale de consecință, să se dispună: în principal obligarea pârâtului la plata prețului de piață a apartamentului nr. 4 situat în C. -N., str. Dorobanților, nr. 65, județul C.
; în subsidiar obligarea pârâtului la plata prețului reactualizat cu rata inflației
până la data achitării integrale, aferent contractului de vânzare cumpărare nr. 32566/_ încheiat cu SC CONSTRUCT ARDEALUL SA C. -N., prin care S. Român le-a vândut apartamentul menționat.
În motivarea apelului reclamanții au arătat, referitor la reaua lor credință, că au invocat aspectul esențial nereținut de instanță, si anume acela potrivit căruia culpa majoră revine S. ui Român care, prin instituțiile sale abilitate, avea obligația să verifice situația juridică a imobilului în litigiu și să stabilească dacă imobilul pe care chiriașul îl deține poate fi înstrăinat sau nu. Eventuala culpă a reclamanților este nerelevantă în raport de culpa
S. ui Român, în condițiile în care aceasta a creat aparența unei înstrăinări valabile. Vânzătorul S. Român era obligat să cerceteze dacă imobilul era în circuitul civil, dacă intra sub incidența altor legi speciale de reparație, iar din moment ce vânzătorul a acceptat oferta făcută de cumpărătorul chiriaș, iar lucrul vândut a fost considerat ca fiind în circuitul civil si proprietatea vânzătorului, fapt devenit opozabil erga omnes prin înscrierea în CF și publicarea într-un ziar oficial doar a imobilelor ce nu pot fi înstrăinate chiriașilor reprezintă o privare de dreptul de proprietate al cumpărătorului chiriaș si o încălcare culpabilă din partea S. ui, care a înstrăinat imobilul în favoarea chiriașului deși acesta trebuia să stabilească înainte de publicarea
într-un ziar oficial, respectiv vânzare, dacă imobilul pe care chiriașul îl deține poate fi înstrăinat sau nu.
Mai arată că lipsa de diligentă asupra condiției esențiale ca lucrul vândut să fie în circuitul civil nu putea fi imputată cumpărătorilor, cu atât mai mult cu cât cererea de cumpărare s-a făcut în contextul legislativ de la data respectivă - art. 9 din Legea 112/1995 și art. 1 al. (2) H.G. 20/1996, în conformitate cu care erau considerate ca fiind preluate cu titlu în proprietatea statului imobilele cu destinația de locuință în baza Decretului 92/1950, iar
H.G. nr. 11/1997 a apărut ulterior cererii de vânzare-cumpărare și finalizării procedurii de cumpărare. Lipsa de diligentă a S. ui asupra condiției esențiale ca lucrul vândut să fie în circuitul civil nu poate fi imputată cumpărătoarei, iar acceptarea ofertei de cumpărare de către chiriașii cumpărători reclamanți a creat o speranță legitimă pentru aceștia în exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, iar privarea ca urmare a invalidării contractului de vânzare-cumpărare poate fi compensată prin obținerea valorii de înlocuire a bunului la prețul de circulație al apartamentului.
În acest sens, art. 1 din Protocolul 1 C.E.D.O., coroborat cu dispozițiile legale interne, confirmă necesitatea ca despăgubirea acordată să fie corespunzătoare prejudiciului suferit, urmare a anulării unui act ce conferă proprietatea asupra unui bun în înțelesul Convenției, pentru care s-au plătit taxele ce se impuneau S. ui Român, iar încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor lor, concomitent cu absența totală a despăgubirilor, i-a făcut să suporte un prejudiciu disproporționat și excesiv, incompatibil cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul mai sus invocat (cauza Belasin c/a României - Hotărârea din_ ).
S-a mai reținut în practica C.E.D.O. că în condițiile în care S. Român care a preluat abuziv imobilul în litigiu de la fostul proprietar și ulterior l-a vândut chiriașilor, nu a acționat la timp și în mod coerent pentru protejarea cumpărătorilor, care au pierdut dreptul de proprietate, prin plata către aceștia a unei indemnizații corespunzătoare prețului locuinței, se face răspunzător în condițiile 998 - 999 C.Civ. de prejudiciul suferit de reclamanți prin lipsa de folosință a imobilului, după data executării silite a hotărârii prin care s-a dispus radierea dreptului lor de proprietate și evacuarea acestora din
apartament, în speță sentința civilă nr. 7432/_ și sentința civilă nr. 761/2010 ale Judecătoriei C. -N., coroborate cu procesul-verbal de evacuare.
In ceea ce privește reținerea de către instanță a autorității de lucru judecat privind constatarea relei credințe a cumpărătorilor, apreciază faptul că în mod greșit instanța a apreciat că nu se poate analiza culpa cumpărătorilor raportat la culpa vânzătorilor, culpă majoră. Autoritatea de lucru judecat presupune o identitate de cauză, obiect și părți, lucru care între prezenta cauza și cea soluționată prin sentința nr. 838/2004, rămasă irevocabilă prin Decizia I.C.C.J nr. 6028/2006, nu poate fi reținut nici măcar
formal. Prezenta cauză are ca obiect o cerere de despăgubire, iar în autoritatea de lucru judecat intră soluția dată în cauză, nu și considerentele hotărârii care privesc aspecte de fapt și, cu atât mai puțin, cele privind aspectele stării de fapt luate în considerare.
O altă critică se referă la respingerea petitului privind restituirea prețului reactualizat cu rata inflației până la data achitării integrale, pe motiv că ar fi prescris, apelanții invocând o interpretare greșită a dispozițiilor legale în materie de prescripție, apreciind că termenul de 3 ani a început să curgă de la data de_, data constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care ei nu aveam nici măcar un interes în exercitarea acestei acțiuni, având în vedere faptul că prin sentința nr. 838/2004 rămasă irevocabilă prin Decizia I.C.C.J nr. 6028/2006 a fost respinsă restabilirea situației anterioare, intabularea S. ui Român în CF, ei fiind proprietari înscriși în cartea funciară în continuare și locuind efectiv în imobil. De-abia prin sentința civilă nr. 7432/_, rămasă irevocabilă după 15 zile de la comunicare, având ca obiect rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al apelanților din CF și înscrierea lui în favoarea S. ui Român, nu au mai fost trecuți ca proprietari în cartea funciară, deși în continuare am locuit în apartament până la data de_, data evacuării lor prin executor ca urmare a anulării contractului de vânzare cumpărare, conform sentinței civile nr, 761/2010 a Judecătoriei C. -N. .
Astfel, arată că au păstrat posesia bunului până la data evacuării, data de_, dată la care, în urma rectificării intabulării dreptului de proprietate a S. ui Român si ulterior a foștilor proprietari s-a născut dreptul lor subiectiv Ia restituirea prețului apartamentului pierdut, de atunci începând să curgă si termenul de prescripție si interesul în exercitarea acțiunii, născut si actual.
Așadar, prescripția stabilită de lege a fost întreruptă prin posesia continuă asupra bunului și înscrierea dreptului de proprietate pe numele apelanților în cartea funciară. Mai arată că acțiunea a fost înregistrată la data de_, deci anterior expirării termenului de prescripție întrerupt.
Chiar dacă este neîndoielnic că rambursarea prețului plătit, actualizat cu indicele de inflație, conform raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, respectiv suma de 27.160,17 RON nu acoperă prejudiciul încercat de apelanți prin privarea dreptului lor de proprietate, reprezintă totuși o cale care să permită o compensare a diferenței între prețul de cumpărare actualizat și valoarea apartamentului din discuție.
Apelanții au mai arătat că prima instanță a făcut o greșită interpretare a legii când a invocat din oficiu pe parcursul judecării cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui F. în nume propriu, raportat la petitul principal al acțiunii prin care însăși legiuitorul prin Legea 1/2009 stabilește că în astfel de litigii calitate procesuală pasivă are însăși Ministerul Finanțelor Publice.
Prin întâmpinarea formulată intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.838/2004 a T. ului C., definitivă prin decizia civilă nr.1875/A/2004 a Curții de Apel C. și irevocabilă prin decizia nr.6028/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.32566/1997 privind apartamentul nr.4 din imobilul situat în C. -N., str. Dorobanților nr.65, încheiat între Consiliul local C. -
N. și reclamanții F. I. și F. Ana.
În considerentele acestor hotărâri judecătorești s-a reținut că imobilul nu putea fi înstrăinat în temeiul prevederilor Legii nr.112/1995, întrucât nu a fost preluat de stat cu titlu. De asemenea, s-a reținut că reclamanții nu se pot prevala de buna credință, deoarece la data încheierii contractului cunoșteau că imobilul este revendicat de foștii proprietari.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001 "cererile sau actiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru";.
Conform dispozițiilor art.50¹ alin.1 din aceeași lege "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";.
T. ul reține că dispozițiile legale menționate mai sus fac distincție între desființarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași ca efect al eludării prevederilor Legii nr.112/1995 și desființarea acestor contracte ca efect al altor cauze, esențial fiind ca actele să fi fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
În prima categorie intră anularea contractului pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (imobilul nu făcea obiectul Legii nr.112/1995, nu putea fi înstrăinat, etc.), iar în cea de-a doua întră admiterea acțiunii în revendicare a fostului proprietar, în cadrul căruia se compară titlurile, precum și orice altă acțiune care are ca efect lipsirea de efecte juridice a contractului, fără să se constate eludarea prevederilor Legii nr.112/1995.
În speță, din considerentele hotărârilor judecătorești menționate mai sus rezultă că actul de vânzare-cumpărare a fost anulat pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Totodată, tribunalul consideră ca fiind lipsită de relevantă buna sau reaua credință a apelanților, dispozițiile art.50¹ alin.1 din Legea nr.10/2001 condiționând îndreptățirea foștilor chiriași la restituirea prețului de piață al imobilelor doar de încheierea contractelor cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
În consecință, tribunalul consideră corectă concluzia primei instanțe privind neîndeplinirea condițiilor stabilite prin dispozițiile art.50¹ alin.1 din Legea nr.10/2001, apelanții nefiind îndreptățiti să solicite restituirea prețului de piață al imobilului în litigiu.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituirea prețului reactualizat, potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în vigoare la data introducerii acțiunii, termenul de prescripție este de 3 ani, iar conform art.7 alin.1 din același decret prescripția începe de la data când se naște dreptul la acțiune.
De asemenea, potrivit art. 16 alin.1 din decret, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția sau prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacã cererea a fost introdusã la o instanta judecãtoreascã, ori la un organ de arbitraj, necompetent.
În speță, apelanții au invocat, pe de o parte, că dreptul lor la acțiune s-a născut abia la data de_, când au fost evacuați din imobilul în litigiu, pe de altă parte, că termenul de proscripție a fost întrerupt prin posesia continuă asupra bunului și prin faptul că erau înscriși în CF ca proprietari tabulari.
T. ul consideră nefondate susținerile apelanților, prima instanță reținând în mod corect că dreptul la acțiunea pentru restituirea prețului reactualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, se naște la data rămânerii irevocabile a acestor hotărâri, în speță la data de_, întrucât din acel moment contractul a fost desființat cu efect retroactiv și apelanții puteau solicita restituirea prețului. Sub acest aspect nu prezintă relevanță data la care s-a dispus radierea din CF a dreptului de proprietate al apelanților sau data la care aceștia au părăsit efectiv imobilul.
Totodată, tribunalul consideră corectă soluția primei instanțe în sensul că aspectele invocate de apelanți nu pot fi încadrate în cazurile de întrerupere a prescripției prevăzute de art.16 din Decretul nr.167/1958, nefiind vorba despre o recunoaștere a dreptului lor sau de o acțiune la care se referă aceste dispoziții legale.
În privința calității procesuale pasive în cauză, tribunalul constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui F. P. a fost admisă prin încheierea din_ .
Potrivit dispozițiilor art.282 alin.2 C.proc.civ. "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul";.
T. ul consideră că în condițiile în care apelul reclamanților are ca obiect doar sentința civilă nr.18555/2012, nu și încheierea din_, aspectele referitoare la calitatea procesuală a pârâtului nu mai pot fi invocate.Pe de altă parte, tribunalul consideră corectă soluția primei instanțe, întrucât prin dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 s-a prevăzut doar că achitarea efectivă a sumelor prevăzute la alin.2 și 2¹ se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, fără să se stabilească în cadrul proceselor privind îndreptățirea la obținerea acestor sume calitatea procesuală a acestui minister.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.296 C.proc.civ. tribunalul urmează să respingă apelul declarat de reclamanți și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții F. I. și F. ANA împotriva sentinței civile nr. 18555/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,
O. -C. T.
JUDECĂTOR,
D. -I. T.
GREFIER,
G. P.
Red. D.T./L.M./_
Jud. prima instanță: Ana SS
| ← Decizia civilă nr. 3065/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 1394/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
