Decizia civilă nr. 348/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 348/R/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013 Completul compus din: Președinte A. F. D. Judecător O. R. G.
Judecător O. -C. T. Grefier S. I. Ș.
s-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de recurentul M. D. împotriva Sentinței civile 23536/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat N. G.
A., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că la data de_ s-au depus la dosar prin registratura instanței concluzii scrise formulate de recurentul M. D. .
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 23536/2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul M. D. împotriva intimatei N. G. A. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin ordonanța civilă nr.8131/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar civil nr._, contestatorul a fost obligat la plata către intimată a sumei de 10.000 Euro, echivalent în lei la data plății, cu dobânda aferentă acestei sume începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei ordonanțe civile, s-a declarat cerere în anulare de către contestator, fiind format dosarul civil nr._, cererea în anulare fiind respinsă prin sentința civilă nr.19095/2011.
Întrucât contestatorul nu a achitat benevol suma dispusă în ordonanța civilă nr.8131/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._, intimata a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul execuțional nr.301/2012 al SCPEJ Adam, Oszoczki, Ș. și Asociații.
Astfel, la data de_, contestatorului i-a fost trimisă somația prin care i se solicita ca în termen de o zi să procedeze la plata sumei datorate intimatei.
Conform chitanțelor depuse în copie la dosar, la data de_ contestatorul a dat intimatei cu titlu de împrumut suma de 10.000 lei, cu termen de restituire la data de_, iar la data de_ contestatorul a dat intimatei cu titlu de împrumut suma de 5.000 lei, cu termen de restituire la data de_ . S-a reținut cu privire la aceste chitanțe că sunt constatate prin înscrisuri sub semnătură privată, acestea neavând caracter de titlu executoriu împotriva intimatei.
Este adevărat că prin notificarea din data de_, intimata și-a manifestat dorința de compensare a creanțelor, însă acest lucru nu a fost finalizat, fapt ce ar putea conduce la concluzia întreruperii termenului de prescripție și începerea curgerii unuia nou.
Ba mai mult, s-a reținut de către instanță faptul că deși termenele de restituire a celor două sume împrumutate intimatei s-a împlinit, din actele de la dosar nu rezultă ca, contestatorul să fi făcut demersuri în vederea recuperării acestor sume.
Astfel, întrucât art. 3 din Decretul nr.167/1958 care prevede că termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de ani și începutul unei noi prescripții cu data de_, dată la care intimata a recunoscut debitul pe care îl avea față de contestator, se reține în cauză că drepturile de creanță ale contestatorului născute din cele două chitanțe sunt prescrise la data de_ ,
instanța apreciază că în cauză nu se poate dispune compensarea creanțelor celor două părți, întrucât pentru a se putea dispune compensarea estre necesar ca drepturile de creanță să aibă caracter cert, lichid și exigibil.
În aceste condiții, în temeiul art.399 și urm. C.proc.civ., găsind neîntemeiată contestația la executare, instanța a respins-o.
Totodată, instanța a luat act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul M. D.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul arată că hotărârea instanței de fond este nulă, nefiind pronunțată în contradictoriu cu BEJ Adam, S. si asociații, care au calitate procesuală pasivă.
Instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, întrucât a soluționat procesul fără a cerceta fondul cauzei. Astfel, nu a stabilit integral termenul de prescripție al celor două creanțe, raportat și la faptul că s-a înregistrat cerere de chemare în judecată, fiind incidente prev. art. 17 din Decretul 167/1958, nu a cercetat și constatat caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor recurentului față de intimată, deși prevederile C.pr.civ, îi impun judecătorului să aibă un rol activ în cadrul procesului, fiind incidente prev art. 297 alin. 1 C.pr.civ.
Potrivit art. 379 alin. 3 C.prciv, creanța certă este creanța care rezultă din însuși actul de creanță sau chiar din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinată cu ajutorul actului de creanță sau a altor acte fie emanând de la debitor fie recunoscute de dânsul fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale.
Creanța este exigibilă când a devenit scadentă.
Aceste prevederi legale raportate la dosarul cauzei prevăd că:
Creanța în cuantum de 15.000 lei este exigibilă, astfel conform chitanțelor depuse la dosar, la data de_ contestatorul a dat intimatei cu titlu de împrumut suma de 10.000 lei cu termen de restituire la data de_, iar la data de_ contestatorul a dat intimatei un împrumut de 5000 lei cu termen de restituire la_ astfel se reține că această creanță este exigibilă cu data de_ respectiv_ creanța este certă rezultând din actul de creanță din cele două chitanțe din data de_ și 0_ și recunoscut de
intimată prin notificarea cu numărul 694/2008 - rețineri corecte ale instanței de fond.
Creanța este lichidă, câtimea ei fiind precis determinată prin actele de creanță 10.000 lei respectiv 5000 lei rezultând un total de 15.000 lei.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de-a cere executarea silită iar conform art. 16 alin. 1 lit. a din același act normativ prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului la acțiune astfel că instanța de fond a reținut parțial că dreptul la acțiune se prescrie cu data de_ . Dar instanța omis să analizeze că intimata a formulat și introdus o cerere de chemare în judecată, devenind incidente și prevederile art.
16 lit. c din Decretul 167/1958 raportat la faptul că cererea a fost admisă ținând cont de prevederile art. 17 din același act normativ.
Potrivit art. 1616 Cod civil, datoriile reciproce se sting prin compensație, până la concurența celei mai mici, reglementare anterioară art. 1143 cod civil vechi. Astfel, compensarea s-a produs de drept fie la pronunțarea ordonanței civile nr. 8131/2011, fie la data rămânerii definitive. Potrivit art. 1617 Cod civil, compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide, exigibile.
Prin întâmpinarea formulată, intimata N. G. A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond.
În motivare, intimata arată că instanța de judecată a constatat că este prescris dreptul la acțiune al intimatei împotriva pârâtului privind suma de 5000 euro, reprezentând suma împrumutată la data de_, însă nu același lucru a putut fi reținut în ceea ce privește suma de 10.000 euro, ce a făcut obiectul contractului de împrumut încheiat la data de_ .
De asemenea, cât privește suma de 10.000 euro, instanța a constatat că această creanță este certă, lichidă și exigibilă și este asumată printr-un înscris, respectiv actul de împrumut, acceptat de debitor prin semnătura.
Cât privește motivul de recurs, recurentul nu a motivat de ce hotărârea recurată este o hotărâre nulă, nefiind pronunțată în contradictoriu cu BEJ Adam Dragos si Oszocki A. s și nu a indicat textul legal pe care se sprijină
această afirmație. Acesta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind parte în proces.
În ceea ce privește punctul 2 de la primul motiv de recurs, arată că, sunt în cadrul procedurii contestației la executare, iar motivele invocate vizează fondul cauzei, care nu pot fi invocate în cadrul contestației la executare, și așa cum a arătat mai sus acestea au și fost soluționate de instanța de fond.
În cel de-al doilea motiv de recurs, se invocă faptul că, recurentul la rândul lui a dat intimatei cu titlu de împrumut suma de 10.000 lei cu termen de restituire la data de_, respectiv suma de 5000 lei, cu termen de restituire la data de_ .
Aceste înscrisuri nu constituie titlu executoriu împotriva intimatei întrucât sunt constatate prin înscrisuri sub semnătură privată, iar recurentul nu a deschis nici un proces în vederea recuperării acestor creanțe. De altfel, pentru cele două creanțe a intervenit prescripția dreptului la acțiune, prin urmare nu se poate dispune compensarea celor două creanțe așa cum în mod corect a arătat și instanța de judecată în soluționarea contestației la executare.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate de recurent și a textelor de lege aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs privește necitarea în cauză a Biroului executorilor judecătorești Adam, Ș. și Asociații.
În această privință, tribunalul reține că potrivit practicii constante a instanțelor, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la soluționarea contestațiilor la executare, executorul judecătoresc nu are calitatea de parte. Așadar, acesta nu trebuie citat în calitate de pârât.
Recurentul a mai susținut, ca motiv de recurs, necercetarea fondului cauzei de către prima instanță, motivând că prima instanță nu a stabilit integral termenul de prescripție.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat. Astfel cum rezultă din motivarea sentinței atacate, instanța de fond a analizat prescripția, atât prin raportare la actele dosarului, cât și prin raportare la dispozițiile Decretului nr. 167/1958. De asemenea, instanța a arătat că din actele dosarului nu rezultă ca contestatorul să fi făcut demersuri în vederea recuperării acestor sume. Din această statuare rezultă că a fost analizată și o eventuală întrerupere a termenului de prescripție.
Recurentul a mai susținut că prima instanță nu a avut un rol activ, nu a cercetat caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor sale față de intimată.
În această privință, tribunalul reține că potrivit art. 129 alin. 5 indice 1 C.pr.civ. "părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii."
A mai susținut recurentul că prima instanță a omis să analizeze că intimata a introdus o cerere de chemare în judecată și că, potrivit art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958, prescripția a fost întreruptă.
Nici aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât art. 16 din Decretul nr. 167/1958, privitor la întreruperea prescripției, se referă la cererea introdusă de creditor pentru recuperarea creanței sale împotriva altei persoane, ori
recurentul se referă la cererea introdusă de partea adversă pentru o creanță deținută împotriva recurentului.
În concluzie, tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că drepturile de creanță ale contestatorului născute din cele 2 chitanțe sunt prescrise.
Datorită intervenirii prescripției, acestea nu mai au caracter exigibil, astfel că în mod corect instanța de fond a arătat că nu se poate dispune compensarea creanțelor celor două părți.
Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M. D. împotriva Sentinței civile 23536/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M. D. împotriva Sentinței civile 23536/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, S. I. Ș. |
L.C. 29 Martie 2013
O.R.G._ /2 ex.
Jud. fond: R. E. G.
| ← Decizia civilă nr. 72/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 894/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
