Decizia civilă nr. 366/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.366/R/2013 Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. | L. | B., judecător |
JUDECĂTOR: R. | -I. | B. |
JUDECĂTOR: I. | S. | |
GREFIER: L. | D. |
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul T. A. împotriva sentinței civile nr.626/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul-intimat V.
G., lipsă fiind pârâtul-recurent Ț. A. . Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamantul-intimat V. G. arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri prealabile soluționării recursului, închide cercetarea judecătorească, dispune dezbaterea acestuia, dând cuvântul reclamantului-intimat în susținere.
Reclamantul-intimat V. G. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând cheltuieli de transport la instanță, cu mențiunea că nu are înscrisuri justificative să depună la dosar în dovedirea acestora.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civile nr.626/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul V. G. , împotriva pârâtului T. A. și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 533 lei cu titlu de daune-interese compensatorii.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 500 lei.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 107,64 lei.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele.
Instanța de fond a reținut că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu martorii Kerekes Petru I. și Gherman I., propuși de reclamant, Baba Constantin și M. Pompei Pavel, martori propuși de pârât.
Cât privește martorii propuși de pârât (f. 26-27), din declarațiile acestora rezultă că între ei și pârât a intervenit cu 3-4 ani în urmă o înțelegere potrivit căreia urmau să îngrijească, în perioada care debutează cu începutul primăverii și de încheie toamna, animalele acestuia în număr de aproximativ 30, în sensul de a le supraveghea la pășunat și de a le adăpa. În schimb, pârâtul urma să le presteze acestora servicii precum recoltarea și transportul de lemne de la pădure, arat, discuit și semănat cu utilajele pe care le are în dotare. Rezultă în condițiile expuse că acești doi martori sunt în serviciul pârâtului astfel încât declarațiile lor, suspectate ca părtinitoare, motiv pentru care au fost înlăturate din cauză.
Din nota de constatare întocmită la_ de către Primăria comunei Chiochiș, rezultă faptul că terenul în suprafață de 0,30 ha cultivat cu lucernă în anul al II-lea de cultură, aflat în posesia reclamantului, înscris în TP 35428/1999 (f. 4) a fost pășunat după data de 06 septembrie 2012, cultura fiind distrusă în întregime, valoarea pagubei fiind de 533 de lei (f. 3).
Din declarațiile martorilor propuși de reclamant, Kerekes Petru I. și Gherman
I. (f. 23-24) rezultă faptul că pârâtul deține un număr de 20-30 bovine pe care le pășunează pe un teren îngrădit cu fir de sârmă electric amplasat pe stâlpi de lemn, teren care se află în apropierea suprafeței de 30 ari cultivată cu lucernă care aparține reclamantului, situată lângă drumul care face legătura între localitățile Vița și Sînicoara. Un număr de 5-7 animale care potrivit declarațiilor martorilor aparțineau pârâtului întrucât numai acesta pășuna animale în zonă, au scăpat din perimetrul îngrădit și au păscut pe terenul reclamantului distrugând în acest fel cultura de lucernă.
Potrivit art. 1375 Cod civil, proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Având în vedere starea de fapt prezentată, pârâtul, în calitate de proprietar al animalelor ce au prejudiciat cultura reclamantului, a fost obligat să suporte acest prejudiciu material.
Cu privire la daunele morale care reprezintă atingerea adusă onoarei și demnității unei persoane sau alte suferințe de ordin afectiv ori fizic, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor asemenea atingeri, drept pentru care a respins acest capăt de cerere formulat de reclamant.
Instanța de fond a constatat că reclamantul a efectuat în cauză cheltuieli de judecată în sumă de 107,64 lei reprezentând 104, 64 lei taxă judiciară de timbru (f. 9) și 3 lei timbru judiciar, pe care pârâtul, parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 din vechiul Cod procedură civilă a fost obligat să le suporte.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul
solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii civile promovate de reclamant.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței doar declarațiile martorilor propuși de reclamant deși acestea nu erau concludente pentru dezlegarea pricinii. Mai mult, unul dintre martori Kerekes Petru I., are un alt dosar cu recurentul pârât, aspect recunoscut de acesta cu ocazia audierii. Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că martorii propuși de pârât sunt în serviciul acestuia, fiindcă între aceștia există o relație de colaborare și nu una
de prepușenie. În concluzie s-a susținut că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor administrate.
În drept, s-au invocat prevederile art.312 alin.2 și art.304 pct.9 Cod procedură
civilă.
Recursul declarat de pârât a fost legal timbrat.
Reclamantul-intimat V. G. nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat
în fața tribunalului și a solicitat respingerea recursului
declarat de pârât și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat potrivit argumentelor ce vor fi arătate în continuare.
Critica recurentului privind faptul că au fost înlăturate eronat declarațiile martorilor propuși de pârât nu este justificată și nu este în măsură atragă admiterea recursului. În acest sens, tribunalul arată că instanța de fond a indicat motivele pentru care au fost înlăturate declarațiile martorilor propuși de pârât, respectiv aceste declarații au fost găsite părtinitoare, fiindcă martorii Baba Constantin și M. Pompei Pavel sunt în serviciul pârâtului, fiind respectate cerințele impuse de art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Tribunalul arată că pentru a fi înlăturate anumite declarații de martori nu este necesar ca între un martor și o parte litigantă să existe relații de prepușenie, așa cum eronat susține recurentul, ci este suficient ca datorită relațiilor de interes, de prietenie, de colaborare între un martor și o parte litigantă, instanța să ajungă la concluzia rezonabilă că acele declarații nu prezintă un grad adecvat de neutralitate și nepărtinire, fiind făcute în favoarea părții care a propus acel martor. În speță, tribunalul arată că între cei doi martori audiați la propunerea pârâtului recurent și acesta există legături de colaborare și interes reciproc, anume indicate în considerentele sentinței atacate, iar într-o asemenea situație prima instanță a avut convingerea că acestea nu sunt nepărtinitoare, motiv pentru care au fost corect înlăturate.
În ce privește declarația martorului audiat la cererea reclamantului Kerekes Petru I., declarație avută în vedere la pronunțarea soluției de admire în parte a acțiunii, tribunalul constată că acest martor a reliefat că are un litigiu civil pe rol cu pârâtul, dar tribunalul arată că acest fapt nu constituie un caz care să-l excludă de la audiere potrivit art.189 Cod procedură civilă, iar acest lucru nu înseamnă că în mod neapărat se poate reține că ar fi vorba de o relație de dușmănie între martor și recurent ce ar conduce la concluzia că declarația dată de acel martor ar fi subiectivă și părtinitoare în defavoarea pârâtului recurent și că ar trebui înlăturată.
Dar chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că această declarație de martor ar trebui exclusă fiindcă ar exista dușmănie între recurentul pârât și martorul respectiv, tribunalul arată că mai există declarația martorului propus de reclamant Gherman I., din care reiese neechivoc faptul că acesta a observat pe terenul reclamantului de 30 ari, cultivat cu lucernă, 5-7 bovine păscând în luna septembrie 2012 și că acele animale aparțineau pârâtului recurent, iar această declarație se coroborează și cu nota de constatare întocmită la_ de către Primăria comunei Chiochiș, din care reiese faptul că terenul în suprafață de 0,30 ha cultivat cu lucernă în anul al II-lea de cultură,
aflat în posesia reclamantului, înscris în TP 35428/1999 (f. 4) a fost pășunat după data de 06 septembrie 2012, cultura fiind distrusă în întregime, valoarea pagubei fiind de 533 de lei (f. 3).
Așa fiind, tribunalul arată că s-a probat în mod adecvat aspectul că animalele deținute de pârâtul recurent au păscut lucerna de pe terenul proprietatea reclamantului, ceea ce a cauzat reclamantului o pagubă în cuantum de 533 lei, pârâtul fiind obligat să-l despăgubească pe reclamant în mod judicios de prima instanță, deoarece sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 1375 cod civil ce obligă proprietarul unui animal sau cel care se servește de el să răspundă, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.626/2013 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, nu se vor acorda cheltuieli de judecată în recurs, deoarece, pe de o parte, față de respingerea recursului, recurentul pârât se află în culpă procesuală și nu este îndreptățit să i se acorde, iar pe de altă parte, intimatul reclamant, deși a solicitat cheltuieli de transport nu a depus la dosar înscrisuri justificative prin care să probeze existența și întinderea acestor pretinse cheltuieli, caz în care nu i se pot acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul T. A. , domiciliat în localitatea Ț. 16, comuna Chiochiș, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.626/2013 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
M. | L. B. R. | I. | B. | I. | S. L. D. |
MLB// 2ex.// 01 octombrie 2013Jud. fond Z. D.
| ← Decizia civilă nr. 601/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1029/2013. Pretenții → |
|---|
