Decizia civilă nr. 38/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.38/R/2013
Ședința publică din 17 Ianuarie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: A. -P. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul reclamant G.
I.
în contra Sentinței civile nr.11.045/24 Iunie 2011, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind și pe intimata pârâtă T. J.
, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul recurentului reclamant, domnul avocat Onofrei C. L., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul recurentului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de
invocat ori înscrisuri de depus la dosar, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentului reclamant în susținerea recursului promovat.
Reprezentantul recurentului reclamant pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, în principal, casarea sentinței civile recurate și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea rejudecării cauzei iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată constând doar în taxa judiciară de timbru, timbre judiciare.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.11.045/24 Iunie 2011 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă ca fiind nefondata actiunea civila formulata de reclamantul G. I.
, in contradictoriu cu parata T. J. și respinsă exceptia prescriptiei extinctive.
Totodată, a fost obligat reclamantul sa achite paratei suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Din certificatele de mostenitor de la filele 38-39 si din copia devolutiva a CF nr. 81663 Cluj-Napoca (f. 41-42) rezulta ca imobilul apartament in litigiu, cu nr. top. 23057/S/LXXV, constituie in prezent coproprietatea indiviza a reclamantului si a paratei, in cote egale, de cate 1/2 parte fiecare,
cu titlu de mostenire dupa defunctii lor parinti G. Albert si G. E. .
Prin actiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a afirmat ca situatia tabulara nu reflecta realitatea, deoarece in timpul vietii parintilor sai a incheiat cu acestia un antecontract de vanzare-cumparare cu privire la imobilul sus-mentionat, astfel ca, prin valorificarea acestui antecontract, el ar trebui sa fie singurul proprietar al imobilului.
Potrivit disp. art. 1169/C.civ. cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca, iar potrivit disp. art. 1191 din acelasi act normativ, dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de
250 lei nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata, cu cateva situatii de exceptie, printre care situatia existentei unui inceput de proba scrisa si situatia imposibilitatii preconstituirii probei scrise.
În speta, reclamantul a invocat existenta ambelor exceptii sus- mentionate, aratand ca antecontractul nu a fost incheiat in forma scrisa datorita relatiilor foarte apropiate ce existau intre el si parintii săi, bazate pe încredere reciprocă, insă înscrisul prin care s-a achitat de catre părintii săi suma de bani împrumutata de la CEC poate constitui un început de dovadă scrisă.
Potrivit disp. art. 1197/C.civ. se numeste inceput de dovada orice scriptura a aceluia in contra caruia s-a format petitia sau a celui ce el reprezinta si care scriptură face a fi crezut faptul pretins".
În speta, din chiar denumirea înscrisului invocat de reclamant ca fiind un început de dovadă scrisă rezultă că, așa cum în mod corect a subliniat si pârâta, acesta se referă la un raport juridic dintre părintii părtilor si CEC.
Așa fiind și reținând și faptul că acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei, pentru a se vedea ce alte eventuale mentiuni ar mai cuprinde, instanta apreciază ca înscrisul prin care părintii reclamantului și ai pârâtei au achitat suma de bani împrumutată de la CEC nu constituie un început de dovadă scrisă, deoarece nu s-a dovedit că acesta ar reprezenta o scriere de natură a face demn de crezare faptul pretins de reclamant, constând din existenta unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat intre el și părintii săi cu privire la imobilul in litigiu.
În ceea ce priveste imposibilitatea morală de preconstituire a înscrisului intre reclamant si părintii săi, instanța a apreciat că aceasta trebuia dovedită efectiv, nefiind suficientă simpla invocare a raporturilor de rudenie și încredere, în condițiile in care încheierea unui antecontract de vânzare-cumparare intre parinti si unul dintre copii constituie o practica frecventa .
În plus, asa cum a rezultat si din considerentele sentintei civile nr. 4369/2008 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca in dosarul nr._, afirmatia privind existenta antecontractului verbal de vanzare-cumparare invocat de reclamant pare cu atat mai putin veridica cu cat reclamantul nu a invocat-o la decesul tatalui sau cand s-a dezbatut succesiunea dupa acesta, fiind de acord cu cotele stabilite acolo, mai ales ca reclamantul a sustinut ca parata a avut cunostinta de aceasta intelegere, la care nu s-ar fi opus, ba mai mult, nu a invocat-o nici la data de_, cand a inregistrat actiunea civila_, prin care a contestat doar modalitatea in care a fost dezbatuta succesiunea dupa defuncta sa mama, invocand pentru prima data acest aspect numai la data de_, prin precizarea de actiune formulata in acel dosar, dupa schimbarea reprezentantului conventional.
Fata de cele mai-sus expuse, instanță a apreciat ca in speta nu exista niciuna dintre situatiile de exceptie invocate de reclamant, care, astfel, nu a
dovedit in conditiile art. 1169/C.civ., incheierea antecontractului de vanzare-cumparare pretins.
Asa fiind, instanță a apreciat ca actiunea formulata de reclamant este nefondata si in consecinta a dispus respingerea acesteia, respingand totodata si exceptia prescriptiei extinctive invocata de parata, ca fiind lipsita de obiect.
În temeiul disp. art. 274 alin. 1/C.pr.civ. instanta a obligat reclamantul, cazut in pretentii, sa achite paratei cheltuielile de judecata ocazionate de prezentul demers judiciar, respectiv suma de 1.500 lei reprezentand onorar avocatial.
Împotriva Sentinței civile nr.11.045/24 Iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs în termen legal reclamantul
G. I. (f.3-9), prin care a solicitat, în principal admiterea recursului și în conformitate cu art.312 alin.3 Cod procedură civilă, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea rejudecării cauzei iar, în subsidiar, admiterea recursului și în conformitate cu art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând timbru judiciar, taxe de timbru și onorariu avocațial.
În motivarea recursului recurentul a arătat că în ceea ce privește primul petit al prezentului recurs, principala apărare a pârâtei a fost reprezentată de invocarea excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune.
Astfel, atât în ceea ce privește excepția prescripției extinctive, cât și în ceea ce privește fondul cauzei, consideră că faza probatorie a fost declarată închisă de către instanță prematur, nefiind administrate probele din care să rezulte starea reală de fapt care face obiectul prezentei cauze.
Consideră că cercetarea fondului nu a avut loc, în condițiile în care deși abia la ultimul termen de judecată s-a pus în discuția părților administrarea probelor în cauză, cererile sale privind audierea de martori pentru a dovedi încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare între el și defuncții părinți fiind respinse, declarându-se imediat închisă faza probatorie și acordându-se părților cuvântul pe fond.
Pe toată durata fondului, dezbaterile referitoare la probatoriu s-au axat pe dovedirea împlinirii sau nu a termenului de prescripție.
În ceea ce privește cel de-al doilea petit al prezentului recurs, recurentul arată că împreună cu intimata sunt copiii defuncților G. Albert și
G. E., care în cursul anului 1991 au achiziționat un apartament în Cluj-Napoca, strada Bizușa nr.2, ap.75 în baza contractului de vânzare- cumpărare nr.13305/1991, plata prețului pentru acest apartament realizându-se în urma contractării unui credit de la C.E.C., în valoare de 100.747 lei vechi, în același an,1991.
Instanța de fond a susținut în motivarea sentinței atacate că nu a făcut dovada existenței antecontractului de vânzare-cumpărare și că nu a depus nici măcar un început de dovadă scrisă, reprezentat de înscrisul care conține dovada achitării de către părinții săi a creditului contractat de la
C.E.C. deși l-a indicat ca atare în acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Instanța de fond nu a luat deloc în considerare faptul că domiciliază în
D. emarca, neavând acces, imediat după decesul mamei sale în apartamentul unde se aflau toate actele părinților său și fiind pus în imposibilitatea de a prezenta respectivul înscris, deoarece nu l-a mai găsit.
De altfel, susținerea lor a fost că existența antecontractului poate fi
dovedită prin plata integrală a prețului apartamentului de către el, sens în care trebuia administrată probă cu înscrisuri coroborată cu depoziția unui martor care a remis părinților săi banii primiți de la el cu puțin timp înainte de achitarea integrală a creditului către C.E.E.
Prin urmare, consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea au aplicarea greșită a legii, iar instanța de recurs poate să examineze cauza sub toate aspectele - art.304 pct.9 și respectiv art.3041Cod procedură civilă.
Intimata deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat de reclamantul G. I. prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, potrivit art.1169 cod civ. cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca, iar potrivit disp. art. 1191 din acelasi act normativ, dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata, cu cateva situatii de exceptie, printre care situatia existentei unui inceput de proba scrisa si situatia imposibilitatii preconstituirii probei scrise.
Reținând că înscrisul prin care s-a achitat de către părinții săi suma împrumutată de la CEC, invocat de către recurentul-reclamant nu a fost depus în probațiune, depoziția martorului audiat a rămas o probă singulară, căreia, în mod corect, prima instanță nu i-a dat nici o relevanță juridică.
Pe de altă parte, împrejurarea reflectată de acest înscris nu poate constitui un început de dovadă scrisă în dovedirea pretențiilor recurentului- reclamant, întrucât atestă doar faptul că prețul achitat de către părinții săi pentru cumpărarea imobilul din litigiu a constituit un împrumut de la CEC.Apoi, recurentul nu a adus nici o probă, în dovedirea faptului că împrumutul contractat de la CEC de către părinții săi a fost restituit din surse financiare proprii.
Obligația instanței este de a se pronunța asupra obiectului cererii dedusă judecății care constituie garanția aplicării principiului disponibilității, consacrat prin art.129 al.6 cod pr.civ.Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât în limitele sesizării, principiul disponibilității cuprinzând în conținutul său prerogrativa dreptului reclamantului de a determina limitele acțiunii.
Recurentul nu a depus nici un înscris în probațiune și nici nu a solicitat instanței efectuarea unor eventuale demersuri pentru procurarea lui, astfel că în lipsa unui început de dovadă scrisă, în mod corect s-a considerat de către prima instanță că proba testimonială este neutilă și neconcludentă.
Potrivit art.7 din decretul-lege nr.167/1958 termenul general de prescripție de 3 ani, aplicabil în speță, curge de la data când se naște dreptul la acțiune.Recurentul-reclamant nu numai că nu a făcut dovada datei încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, dar nici nu a făcut vreo referire la acest aspect.Mai mult, nefiind dovedită chiar existența antecontractului de vânzare-cumpărare afirmat de către recurent, în mod corect, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune a fost respinsă, ca lipsită de obiect.
Apreciind legală și temeinică sentința civilă recurată, în tem.art.312 cod pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de G. I. împotriva Sentinței civile nr.11.045/24 Iunie 2011 pronunțată în
dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de G. I. împotriva Sentinței civile nr.11.045/24 Iunie 2011 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menține în totul. Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 Ianuarie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, V. G. fiind transferat la alta instanta semnează Președinte Secție Civilă Ana-SS |
Grefier, A. -P. B. |
Red. C.C.A./A.P.B.
_
Judecător fond: M. Lazăr 2 ex.
| ← Încheierea civilă nr. 257/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 500/2013. Prestație tabulară → |
|---|
