Decizia civilă nr. 380/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 380/R/2013
Ședința publică din 08 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GE. RALĂ A F. P. A JUD. C. ,
precum și recursul declarat de reclamanta P. I., împotriva deciziei civile nr. 455/A/ din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat C. I. T., care arată că se prezintă în substituirea S. L., M., Ș. și A., în baza delegației de substituire pentru asistare și pentru reprezentare, pe care o depune la dosar, lipsă fiind reclamanta intimată personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ambele recursuri au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părții adverse și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că atât pârâtul recurent, prin memoriul de recurs (f. 2 verso din dosar), cât și reclamanta recurentă, prin memoriul de recurs (f. 4 din dosar), au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de_, reclamanta recurentă, prin intermediul S. L., M., Ș. și A., a formulat și înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin care invocă excepția lipsei de interes a M. ui F.
P. în ce privește promovarea recursului, iar în principal, solicită admiterea acestei excepții și, în consecință, respingerea recursului ca fiind inadmisibil și menținerea deciziei civile nr. 455/A/2012 a T. ului C. și a sentinței civile nr. 13504/_ a Judecătoriei C. -N. strict sub aspectul soluției de respingere a excepțiilor inadmisibilității și autorității de lucru judecat, ca fiind legală și temeinică, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile nr. 455/A/2012 a T. u-lui C. și a sentinței civile nr. 13504/_ a Judecătoriei C. -N. strict sub aspectul soluției de respingere a excepțiilor inadmisibilității și autorității de lucru judecat, ca fiind legală și temeinică și, totodată, în ceea ce privește soluția de respingere a apelului declarat de reclamanta P. I., solicită admiterea recursului și modificarea sentinței pentru motivele arătate în cuprinsul recursului formulat de reclamantă.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente în susținerea recursului declarat de reclamantă și pentru a pune concluzii asupra recursului declarat de pârât.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că, contractul de vânzare-cumpărare deținut de fostul chiriaș al imobilului în litigiu a fost desființat și, totodată, arată că nu este de acord cu interpretarea instanței de apel, deoarece nevalabilitatea titlului Statului Român cu privire la imobilul în litigiu nu era o condiție reținută de Legea nr. 112/1995.
Totodată, reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. a jud.
C. ca lipsit de interes, iar în cazul în care instanța va trece peste acest aspect, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile nr. 455/A/2012 a T. ului C. și a sentinței civile nr. 13504/_ a Judecătoriei C. -N. strict sub aspectul soluției de respingere a excepțiilor inadmisibilității și autorității de lucru judecat, ca fiind legală și temeinică, iar în ceea ce privește soluția de respingere a apelului declarat de reclamanta P. I., solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 13.504 din data de_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._ , s-au respins excepțiile inadmisibilității și autorității de lucru judecat, invocate de pârât, ca neîntemeiate.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta I. P. împotriva pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ca neîntemeiată precum și cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii, invocata de pârât, reclamanta urmărește recunoașterea pe cale judiciara a dreptului subiectiv la restituirea prețului de piață al imobilului conform art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, acțiune care, prin scopul urmărit, este o acțiune în realizare și nu în constatare a unei situații de fapt - conform susținerilor pârâtului - și independent de modalitatea de exprimare a acestei solicitări, stabilirea îndreptățirii dreptului reclamantei la restituirea prețului de piață al imobilului este o problema de temeinicie a acțiunii și nu de admisibilitate, urmând a face obiectul analizei instanței la soluționarea fondului cauzei, excepția fiind neîntemeiată a fost respinsă ca atare.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite condițiile identității de obiect și cauza juridica, raportat la prevederile art. 1020 c.civ., acțiunea reclamantei fiind justificată în cauză pe dispozițiile art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, introduse prin Legea nr. 1/2009 de modificare a Legii nr. 10/2001, care consacră un drept nou, distinct de cel recunoscut prin sent.civ. nr. 1453/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos. nr. 671/2006.
Deși pârâtul nu a invocat expres, în susținerea autorității de lucru judecat, neîndreptățirea reclamantei de a formula o nouă acțiune în despăgubiri împotriva M. ui F. P. pentru acordarea prețului de piață al imobilului raportat la noile dispoziții ale art. 50¹ din Legea nr. 10/2001 - care, de altfel, nu erau în vigoare la
data soluționării dosarului nr. 671/2006 - o asemenea posibilitate nu este exclusă de textul art. 50¹, care nu face distincție între cei care au formulat cereri de despăgubiri în temeiul Legii 10/2001 și cei care nu au formulat cereri. Instanța apreciază că dispozițiile art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 1/2009, nu fac decât sa aplice instituția răspunderii pentru evictiune într-un domeniu particular, cel al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și înstrăinate de stat unor chiriași de buna-credința în baza Legii nr. 112/1995, dispoziții care s-au racordat la exigențele Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței CEDO, de a proteja, prin prisma art. 1 Protocolul 1, drepturile chiriașului al cărui titlu de proprietate a fost desființat printr-o hotărâre definitiva și irevocabila în favoarea fostului proprietar, o asemenea acțiune, in lipsa reglementărilor art. 50¹, putând fi întemeiata pe dispozițiile art. 1337 si art. 1341 c.civ. raportat la art.1 din Protocolul 1 la CEDO.
Pe fondul cererii, prima instanță a constatat că, prin Legea nr. 1/2009, în cuprinsul Legii nr. 10/2001 s-a introdus art. 50¹ potrivit căruia "Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";.
Condiția esențială prevăzută de art. 501din Legea nr. 10/2001 pentru ca titularul unui contract de vânzare-cumpărare desființat, să beneficieze de însăși valoarea de piață a imobilului este aceea ca respectivul contract să fi fost încheiat cu respectarea legii. Întrucât norma în discuție nu distinge, este necesar ca Legea nr. 112/1995 să fi fost respectată în totalitate, încălcarea oricărei prevederi, fie de drept substanțial, fie de drept procedural, din conținutul acesteia, conducând la inaplicabilitatea art. 501din Legea nr. 10/2001, putând fi reținuta însă, incidența ipotezei prevăzute de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind restituirea prețului actualizat.
În speță, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu se încadrează în ipoteza prevăzuta de art. 501din Legea nr. 10/2001, întrucât atât prin decizia civilă nr. 1344/A/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, cât si prin decizia civilă nr. 49/R/2005 s-a constatat reaua credință a reclamantei la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 30373/_ privind imobilul înscris in CF nr. 54738 C. -N., nr. topo 1293/S/I și 1244/3/S/1, fiind constatată nulitatea absoluta a acestui contract, considerentele reținute de instanță in justificarea relei credințe a reclamantei impunându-se cu autoritate de lucru judecat și nemaiputând fi puse în discuție în cauza de față. Chiar dacă reclamanta susține că la data încheierii actului de vânzare cumpărare, în 1996, imobilul nu făcea obiectul vreunei cereri de restituire de către fostul proprietar, acesta formulând cerere doar după apariția Legii nr. 10/2001, ceea ce ar însemna că au fost îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 9 din Legea nr. 112/1996, nu se poate face abstracție de considerentele deciziilor mai sus arătate, care, în contextul analizării atitudinii subiective a cumpărătorului in momentul cumpărării au reținut încălcarea Legii nr. 112/1996.
Din interpretarea dispozițiilor art. 501din Legea nr. 10/2001, raportat la ansamblul tuturor reglementărilor care privesc drepturile chiriașului (art. 50 alin
2 și 2 ind 1, art. 50 alin 3) rezulta că valoarea de piață a imobilului poate fi acordată, doar in ipoteza în care, menținându-se valabilitatea contractului de vânzare cumpărare, acesta este totuși desființat, prin efectul admiterii acțiunii in revendicare formulate de către fostul proprietar, ca urmare a comparării titlurilor de proprietate, cu condiția ca în cadrul argumentelor care au stat la baza admiterii acțiunii în revendicare instanța să nu fi reținut nerespectarea
dispozițiilor Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau reaua-credință a cumpărătorului.
Pentru toate acestei motive, instanța de fond a constatat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 501din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată și reținând cula procesuală a reclamantei, raportat la dispozițiile art. 274 C.pr.civ., a respins cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată (onorariu de expert și de avocat) ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 455/A/ din 10 octombrie 2012 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._ , s-a respins excepția lipsei de interes invocată de apelanta P. I. . S-au respins ca nefondate apelurile declarate de P. I. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 13504 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin apelul declarat Ministerul Finanțelor Publice critică soluția primei instanțe de respingere a excepțiilor inadmisibilității și autorității de lucru judecat, care au fost invocate prin întâmpinare de către acesta, intenția fiind de a obține o soluție de admitere, este evident că justifică un interes în promovarea căii de atac.
În consecință, în tem.art.137 cod pr.civ. tribunalul a respins excepția lipsei de interes a M. ui F. P. invocată de apelanta P. I. .
Contrar susținerilor M. ui F. P., excepțiile inadmisibilității și autorității de lucru judecat sunt neîntemeiate. În mod evident acțiunea apelantei- reclamante de obligare la plata unei sume de bani este o acțiune în realizare și nu o acțiune în constatare. Apoi, în mod corect, a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite cerințele legale prev. la art. 1020 cod civ. pentru a exista autoritate de lucru judecat. Prezenta acțiune este întemeiată pe disp.art.50 ind.1 din Legea nr.10/2001, introdus prin Legea nr.1/2009, iar acțiunea cu privire la care s-a pronunțat SC nr.1453/2006 a Judecătoriei C. -N. a fost întemeiată pe disp.art.50 al.3 din Legea nr.10/2001.
Art.50 al.3 din Legea nr.10/2001 prevede că la restituirea prețului actualizat au dreptul chiriașii ale cãror contracte de vânzare-cumpãrare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificãrile și completãrile ulterioare și au fost desființate prin hotãrâri judecãtorești definitive și irevocabile.
Art. 50^1 al.1 din Legea nr.10/2001 stabilește că proprietarii ale cãror contracte de vânzare/cumpãrare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, au fost desființate prin hotãrâri judecãtorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piațã al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Referirea la noțiunea de evicțiunea a fost făcută de instanță doar în raport de disp.art.50 ind.1 din legea nr.10/2001 și nu a fost considerată ca și cauză a prezentei acțiuni. Cauza juridică a reprezentat-o în opinia primei instanțe dreptul nou prevăzut de disp.art.50 ind.1 din Legea nr.10/2001.
Chiar dacă prima instanță a unit excepțiile cu fondul cauzei, acestea au fost analizate, în mod corect, în conformitate cu disp.art.137 cod pr.civ., înainte de a se analiza temeinicia pretențiilor reclamantei. În speță, soluția respingerii acțiunii a fost consecința netemeiniciei pretențiilor reclamantei și nu a excepțiilor, așa cum în mod greșit, apreciază apelantul Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fond, susținerile apelantei-reclamante P. I. și care se referă, în esență, la cerințele legale prevăzute de art.50 ind.1 din Legea nr.10/2001 pentru a beneficia de restituirea prețului de piață al imobilului sunt neîntemeiate. Chiar
dacă este îndeplinită condiția desființării contractului de vânzare-cumpărare printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu este îndeplinită cea de-a doua condiție referitoare la cerința respectării prevederilor Legii nr.112/1995 cu ocazia încheierii acestui contract.
Astfel, obiectul Legii nr.112/1995 l-au constituit imobilele preluate de stat cu titlu, ori prin Decizia Civilă nr.1344/A/_ a T. ului C. menținută prin Decizia Civilă nr.49/R/_ a Curții de Apel C. s-a statuat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil. În atare condiții, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, întrucât imobilul nu făcea parte din categoria celor care puteau fi
înstrăinate în baza acestui act normativ.
Față de ce de mai sus, în temeiul art.296 cod pr.civ., tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de P. I. și Ministerul Finanțelor Publice
împotriva sentinței civile nr. 13504 din_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care a menținut-o în totul.
Împotriva acestei decizii pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul schimbării în parte a sentinței instanței de fond, iar în urma unirii excepțiilor inadmisibilității și a autorității de lucru judecat cu fondul, admiterea acestora și menținerea soluției de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat soluția instanțelor de fond este legală și corectă, motiv pentru care solicită ca aceasta să fie menținută atât sub aspectul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii civile, cât și sub aspectul cheltuielilor de judecată, însă soluția de respingere a excepției inadmisibilității și a excepției autorității de lucru judecat este neîntemeiată.
Raportul juridic vizând valorificarea dreptului reclamantei a fost soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 1453/2006 a Judecătoriei C. -N., ceea ce face inadmisibilă o nouă cerere de chemare în judecată întrucât cauza prezentei acțiuni este aceeași cu cea din acțiunea anterioară.
Orice alte aprecieri legate de un alt temei juridic, respectiv de o altă cauză juridică sunt motive străine de natura pricinii, iar respingerea excepțiilor, în urma unirii cu fondul, susțin soluția de respingere a acțiunii.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Împotriva aceleiași decizii reclamanta P. I. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului reclamantei, schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost
formulată.
În motivarea recursului, reclamanta a învederat că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Art. 501din Legea nr. 10/2001 a fost introdus prin Legea nr. 1/2009 și, în consecință, textul legal nu exista la momentul soluționării dosarului nr. 671/2006 al Judecătoriei C. -N., astfel încât reclamanta se consideră îndreptățită să primească prețul de piață al imobilului, care în mod evident este diferit față de valoarea actualizată a sumei de bani pe care a primit-o în integralitate prin sentința civilă nr. 1456/2006 a Judecătoriei C. -N., respectiv suma de 65.394 lei.
În prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 501din Legea nr. 10/2001, respectiv contractul de vânzare-cumpărare a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar convenția de vânzare- cumpărare a fost încheiată cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, contrar argumentelor menționate de instanța de apel.
Nicăieri în cuprinsul hotărârilor judecătorești prin care s-a desființat contractul de vânzare-cumpărare, nu s-a reținut încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, motivul pentru care s-a desființat titlul reclamantei constând în nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului Român.
În mod greșit instanța de apel a stabilit că reclamanta nu a respectat prevederile Legii nr. 112/1995, întrucât art. 9 și art. 14 din acest act normativ au fost respectate.
Pe de altă parte, motivarea instanțelor de fond este diferită în sensul că prima instanță a reținut că reclamanta nu a fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar instanța de apel a reținut că preluarea fără titlu valabil echivalează cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, fapt care nu este menționat nicăieri în cuprinsul hotărârilor judecătorești prin care a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare
Reclamanta intimată P. I. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței, în principal, respingerea acestuia ca fiind lipsit de interes, iar în subsidiar, respingerea acestuia strict sub aspectul soluției de respingere a excepțiilor inadmisibilității și a autorității de lucru judecat. (f.13-15).
În susținerea poziției procesuale, reclamanta intimată a invocat excepția lipsei de interes întrucât soluția instanței de apel este favorabilă pârâtului care a câștigat practic apelul în apel astfel încât promovarea căii de atac nu prezintă nici un interes pentru acesta.
În opinia reclamantei intimate în mod legal s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și autorității de lucru judecat având în vedere că prezenta acțiune este o acțiune în realizarea unui drept, respectiv în obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând diferența între prețul de piață al imobilului și valoarea actualizată a prețului achitat de reclamantă la momentul cumpărării imobilului, astfel încât între acțiunea anterioară și prezenta cauză nu există identitate de părți, obiect și cauză.
Pârâtul intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, deși legal citat, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a formulat întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală față de recursul reclamantei.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Reținând aceste dispoziții legale, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a pârâtului în promovarea recursului, excepție care a fost invocată de reclamantă prin întâmpinare.
Astfel, Curtea constată că prin notele de ședință depuse la data de_ la prima instanță, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamantă, raportat la dispozițiile art.111.C.pr.civ. și excepția autorității de lucru judecat, raportat la considerentele sentinței civile nr.1453/2006 pronunțată de Judecătoria C. N., iar prin sentința civilă nr.13504/_ instanța de fond a respins excepțiile inadmisibilității și autorității de lucru judecat, invocate de pârât, ca neîntemeiate.
Prin apelul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat soluția primei instanțe de respingere a excepțiilor inadmisibilității și autorității de lucru judecat, cu intenția de a obține o soluție de admitere a acestor excepții.
Interesul constituie o condiție esențială de exercițiu a acțiunii civile și reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, inclusiv în exercitarea căilor de atac.
Interesul trebuie să îndeplinească anumite cerințe, respectiv: să fie legitim, să fie personal, să fie născut și actual.
Prin urmare, în condițiile în care prin decizia supusă controlului judiciar tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârât, apel care cuprinde critici referitoare la modul de soluționare a excepțiilor invocate de pârât, Curtea apreciază că pârâtul recurent justifică un interes în promovarea căii de atac.
În consecință, în temeiul art.316 coroborat cu art.137 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge excepția lipsei de interes a pârâtului M. ui F. P. în promovarea prezentului recurs invocată de reclamanta intimată P. I. ca neîntemeiată.
În privința recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice Curtea constată că acesta nu este fondat din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței de fond: să constate dreptul acesteia la plata prețului de piață a imobilului situat în C. N., str. Mărului nr.1-3 înscris în CF nr.54738, nr.top.1293/S/I, 1244/3/S/I stabilit prin expertiza ce se va efectua în cauză; să constate operarea compensației legale până la concurența valorii celei mai mici dintre suma de bani pe care pârâtul urmează să o plătească reclamantei și suma primită de reclamantă de la pârât, ca urmare a sentinței civile nr.1453/_ a Judecătoriei C. N. ; să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a diferenței dintre prețul de piață al imobilului și suma de bani reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat.
În drept, s-au invocat prevederile art.501din legea nr.10/2001.
Potrivit art.111 C.pr.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Așa cum s-a arătat anterior, prin cererea de chemare în judecată reclamanta urmărește recunoașterea pe cale judiciara a dreptului subiectiv la restituirea prețului de piață al imobilului conform art. 501din Legea nr. 10/2001 și de obligare a pârâtului la plata deferenței diferenței dintre prețul de piață al imobilului și suma de bani reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat, acțiune care are natura juridică a unei acțiunii în realizare și nu în constatare a unei situații de fapt conform art.111 C.pr.civ. considerent pentru care în mod legal tribunalul a respins critica pârâtului vizând modul de soluționare a excepției inadmisibilității.
Conform art.1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin sentința civilă nr.1453/_ a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.671/2006, rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta P. I. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice care a fost obligat să plătească reclamantei suma de 65394 RON actualizată cu indicele de inflație corespunzător lunii ianuarie 2006, cu titlu de petenții reprezentând valoarea actualizată a prețului de 3447 RON achitat de reclamantă în baza contractului de vânzare cumpărare nr.30373/1996 încheiat
cu SC Construct Ardealul SA contract desființat irevocabil, plus dobânda legală, conform OG nr.9/2000 de la data introducerii acțiunii 16 ianuarie 2006 până la achitarea integrală a debitului, în conformitate cu dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 și art.992 C.civ..
Prin urmare, în mod legal prima instanță a soluționat excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, iar ulterior tribunalul a respins criticile pârâtului referitoare la soluționarea acestei excepții deoarece nu sunt întrunite condițiile identității de obiect și cauza juridica, raportat la prevederile art. 1201 C.civ., acțiunea pendinte a reclamantei fiind întemeiată pe dispozițiile art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, introduse prin Legea nr. 1/2009 de modificare a Legii nr. 10/2001, care consacră un drept nou, distinct de cel recunoscut prin sentința civilă nr. 1453/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 671/2006, această din urmă cerere fiind întemeiată pe dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001.
În privința recursului declarat de reclamanta P. I. Curtea reține că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30373/_, SC CONSTRUCT ARDEALUL SA, in baza protocolului nr. 28871/_ încheiat cu Consiliului Local al mun. C. -N., a vândut reclamantei P. I. ap.1 din imobilul situat în C. N., str. Mărului nr.1-3 înscris în CF nr.54738, nr.top.1293/S/I, 1244/3/S/I, pentru prețul de 34.472.790 ROL.
Prin sentința civila nr. 3376/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată in dosarul nr. 2587/2003, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Casian V. n împotriva pârâților Primăria Mun. C. N. reprezentată prin Primar, Consiliul local al Mun. C. N. și P. I. având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilului mai sus arătat, restituirea în natura a acestuia, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare și rectificare de CF.
Prin decizia civilă nr.1344/A/_ a T. ului C., dosar nr.6288/2003, s-a admis în parte apelul reclamantului Casian V. n, sentința atacată a fost schimbată în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii civile. S-a constatat că imobilul situat în C. N., str. Mărului nr.1-3, ap.1, înscris în CF nr.54738, nr.top.1293/S/I, 1244/3/S/I a fost preluat de Statul Român fără titlu. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30373/_ încheiat intre SC CONSTRUCT ARDEALUL SA si P. I. . S-a dispus rectificarea CF nr. 54738 C. N. în sensul radierii întabulării de sub B5,6 a dreptului de proprietate în favoare a pârâtei popa I. și a interdicției de înstrăinare a
imobilului pe o perioadă de 10 ani, respingându-se celelalte pretenții ale reclamantului.
Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.49/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr.10835 /2004, ca urmare a respingerii recursurilor declarate de pârâții Consiliul local al Mun. C.
N. și P. I. .
Din considerentele acestor decizii rezultă că imobilul situat în C. N., str. Mărului nr.1-3, ap.1, înscris în CF nr.54738, nr.top.1293/S/I, 1244/3/S/I a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.223/1974 care nu poate fi considerat un titlu valabil în sensul art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998.
În plus, instanța de apel, dar și instanța de recurs, au statuat că reclamanta cumpărătoare nu poate invoca buna-credință conferită de Codul civil și textul special al art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care a cumpărat ap.1 în baza Legii nr.112/1995, iar la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare Statul Român nu era întabulat în CF, proprietarul tabular al imobilului fiind reclamantul Casian Valer.
În opinia Curții, criticile reclamantei recurente referitoare la faptul că în mod greșit instanța de apel a stabilit că reclamanta nu a respectat prevederile Legii nr. 112/1995, întrucât art. 9 și art. 14 din acest act normativ au fost respectate și cele privitoare la faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 501din Legea nr. 10/2001 sunt apreciate ca neîntemeiate din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, potrivit art. 50 alin.2 din Legea nr.10/2001, "Cererile sau acțiunile in justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru";.
Prin Legea nr.1/2009 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 63 din 3 februarie 2009 s-a introdus alin.21și s-a modificat alin.3 al art.50 din Legea nr.10/2001 care au următorul conținut: ";Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru. Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. E. și F. *) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare";.
Prin același act normativ s-a introdus și art.501din Legea nr.10/2001 conform căruia, proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză.
Din interpretarea art.50 și art.501din Legea nr. 10/2001 rezultă ca sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate in temeiul Legii nr.112/1995, chiriașii ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, insă in mod diferențiat, in funcție de împrejurarea dacă respectivele contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea sau cu încălcarea Legii nr. 112/1995.
Astfel, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 si care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, in condițiile prevăzute de art.50 alin. 2 si alin.3 din Legea nr.10/2001.
Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 si au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde prețul de piață al imobilului, in condițiile prevăzute de art.50 alin.2¹ si alin.3, precum si art.50¹ din Legea nr.10/2001.
Astfel, pentru restituirea prețului de piață al imobilului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, este necesar sa fie întrunite cumulativ următoarele condiții, prevăzute de art.50 alin.2¹, alin. 3 si art.50¹ din Legea nr.10/2001: reclamanta sa fi cumpărat in temeiul Legii nr.112/1995 un imobil, iar prețul sa fi fost achitat, contractul de vânzare-cumpărare sa fi fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitiva si irevocabila, iar acel contract sa fi fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995.
Examinând aceste aspecte in prezenta cauza, instanța de apel în mod corect a reținut ca reclamanta a făcut dovada ca au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30373/_ încheiat cu Consiliului Local al mun. C. -
N. imobilul situat in C. -N., str. Mărului nr.1-3 înscris în CF nr.54738, nr.top.1293/S/I, 1244/3/S/I iar această convenție a fost desființată prin decizia civilă nr.1344/A/_ a T. ului C., dosar nr.6288/2003 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.49/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr.10835/2004.
În privința cerinței ca acest contract de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanta să fi fost încheiat cu respectarea Legii nr.112/1995, instanța de apel a apreciat în mod legal ca această condiție nu este întrunita in speță.
Astfel, prin hotărârile judecătorești mai sus menționate s-a reținut că vânzarea ap.1 din C. -N., str. Mărului nr.1-3 înscris în CF nr.54738, nr.top.1293/S/I, 1244/3/S/I s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor din Legea nr. 112/1995.
Obiectul Legii nr.112/1995 l-au constituit imobilele preluate de stat cu titlu ori prin decizia civilă nr.1344/A/_ a T. ului C. menținută prin decizia civilă nr.49/R/_ a Curții de Apel C. s-a statuat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil.
În aceste condiții, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de reclamată cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995 întrucât imobilul nu făcea parte din categoria celor care puteau fi înstrăinate în baza acestui act normativ.
Prin urmare, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat de reclamantă cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1996, nefiind incidente dispozițiile art.501din Legea nr.10/2001 astfel încât despăgubirile cuvenite reclamantei se limitează doar la prețul actualizat, conform art. 50 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
Critica reclamantei referitoare la faptul că motivarea instanțelor de fond este diferită în sensul că prima instanță a reținut că reclamanta nu a fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar instanța de apel a reținut că preluarea fără titlu valabil echivalează cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, fapt care nu este menționat nicăieri în cuprinsul hotărârilor judecătorești prin care a fost desființat contractul de vânzare- cumpărare nu poate fi reținută deoarece atât prima instanță, cât și instanța de apel au statuat că prin considerentele hotărârilor judecătorești mai sus menționate s-a reținut încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995 astfel că acestea se impun cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, nemaiputând fi puse în discuție.
Pentru aceste considerente de drept Curtea constată că în speță nu este incident niciunul dintre motivele de recurs invocate reglementatede art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ., astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GE. RALĂ A F. P. A JUDEȚULUI C., precum și recursul declarat de reclamanta P. I. împotriva deciziei civile nr. 455/A/ din 10 octombrie 2012 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține ca fiind legală.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GE. RALĂ A F. P. A JUDEȚULUI
precum și recursul declarat de reclamanta P. I. împotriva deciziei civile nr. 455/A/ din 10 octombrie 2012 a T. ului C., pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I.
-D. C.
A.
-A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
Jud.fond: A.Grigorie Ioniță. Jud.tribunal: C.A.C. ; D.Tatu.
| ← Sentința civilă nr. 761/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 67/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
