Decizia civilă nr. 385/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 385/R/2013
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR :C. N.
JUDECĂTOR :G. C. F., președinte secție
GREFIER :L. D.
S-a luat în examinare recursurile civile declarate de intervenienții C. V., S. M., V.
L., B. A., S. L., SS, S. V., C. R., S. M., C. V. împotriva sentinței civile nr.12600/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intervenientele-recurente C. V. și
C. V. -M., reclamantul-intimat S. L. asistat de avocat Petra V. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intervenienții-recurenți V. L., S. V., reclamanta-intimată T.
O., intervenienții- recurenți S. M., B. A., S. L., SS, C. R., S. M., pârâta intimată G. L., și pârâtul intimat M. T. F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin registratura instanței, o cerere din partea intervenientei C. V., prin care solicită a se lua act de faptul că nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1260/2012 a Judecătoriei B. și nu a semnat cererea de recurs.
Tribunalul constată că s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei B., cu privire la care s-a solicitat de către recurenta C. V. M. suspendarea prezentei cauze.
Se constată că prin sentința civilă nr.4544/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis excepția nulității și a s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată în acel dosar.
Chestionată fiind, recurenta C. V. M. arată că își menține cererea de suspendare până la soluționarea dosarului Judecătoriei B. mai sus menționat.
Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat Petra V., solicită respingerea cererii de suspendare a prezentei cauze, deoarece nu are relevanță în soluționarea cauzei.
Tribunalul, în ce privește cererea de suspendare formulată de recurenta C. V. M. în baza dispozițiilor art.244 al.1, pct.1 Cod procedură civilă, observând obiectul cererii de chemare în judecată din dosarul nr._ al Judecătoriei B., având în vedere soluția pronunțată în cauză și având în vedere obiectul recursului, dispune respingerea cererii de suspendare a soluționării recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului mai sus menționat.
Intervenienta C. V., intervenianeta-recurentă C. V. M., reprezentantul reclamanților-intimați arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri prealabile soluționării recursului dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul părților prezente și reprezentantului reclamanți-intimați în susținere.
Intervenienta C. V. arată că nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.
12600/2012 a Judecătoriei B. .
Intervenienta-recurentă C. V. -M. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris, modioficarea sentinței și respingerea acțiunii formulate de reclamanți, susținând că nu s-a făcut partajul între părți, cu obligarea reclamanților-intimați Sîngeorzan L. și T. O. la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat Petra V., solicită în principal constatarea nulității recursurilor declarate în cauză în baza dispozițiilor artr.306 raportat la art.303 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, respingerea recursului declarat de C. V. ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, potrivit înscrisurilor justificative existente la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.12600/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, a fost admisă acțiunea civilă principală formulată de reclamanții S. L. și T. O. , împotriva pârâtei G. L. , ca fiind întemeiată și în consecință:
s-a constatat că în baza contractului de donație autentificat sub nr. 3016/_ de Biroul notarului public Drăguț M., reclamanții au dobândit dreptul de proprietate, în părți egale, asupra porțiunilor de teren situate în extravilanul comunei L., identificate în Titlul de proprietate nr.59.109/_, în tarlaua 39/2, parcela 36 - suprafața de 2.783 mp. și în tarlaua 41/1, parcela 28/1 - suprafața de 4.517 mp.;
s-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților, în cote de câte 1/2 părți fiecare, asupra suprafețelor de teren de mai sus, sub nr. cadastrale 829 și 830, cu titlu de donație, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Sofron Constantin, act ce face parte integrantă din prezenta sentință.
S-a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind anularea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 373/2007 încheiat de reclamați cu pârâtul M. T. F. .
A fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele C. V. , G. S. - decedată în timpul procesului, având ca moștenitoare pe C.
V. , S. R. - decedată în timpul procesului, având ca moștenitori pe S. M. , V. L. ,
B. A. , S. L. , SS , S. V. , C. R. , și S. M. ,.
Au fost obligați intervenienții să plătească reclamanților suma de 780 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
În baza contractului de donație autentificat sub nr. 3016/_ de Biroul notarului public Drăguț M. (f.4), pârâta G. L. a transmis reclamanților S. L. și T. O. dreptul de proprietate, în părți egale, asupra unor porțiuni de teren situate în extravilanul comunei L., identificate prin Titlul de proprietate nr.59.109/_, în tarlaua 39/2, parcela 36 - suprafața de 2.783 mp., situată între vecinii: drum județean (N), Zamfir I. (E), Frumos I. (S), Canal (V) și în tarlaua 41/1, parcela 28/1 - suprafața de 4.517 mp., situată între vecinii: Canal (N), Sama Toader (E), Drum național (S), R (V).
Aceste porțiuni de teren au constituit bunurile proprii ale pârâtei, ce i-au revenit în proprietate exclusivă în baza partajului voluntar constatat prin actul autentificat de același notar public sub nr. 2959/_ (f.34).
Conform celor susținute de pârâtă, conținutul acestui act corespunde voinței reale a celor trei copartajante, G. L., G. S. și S. R., în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991, prin Titlul de proprietate nr. 59109/1996.
Împotriva acestui titlu copartajantele G. S. și S. R. au promovat o acțiune în anulare, ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 5374/2011, rămasă irevocabilă, prin care acțiunea a fost respinsă, astfel că titlul de proprietate a rămas valabil, în ființă.
Nu există nici un considerent pentru care să poată fi primită susținerea intervenientelor în sensul că actul de partaj voluntar încheiat ulterior emiterii titlului și punerii în posesie ar fi lovit de nulitate pentru lipsa semnăturilor, deoarece din examinarea actului depus la fila 34 din dosar se poate observa cu suficientă evidență că acesta cuprinde toate cele trei semnături, pe care niciuna dintre copartajante nu le-a contestat în condițiile art.183 C.pr.civ.
Or, actul autentic se bucură de prezumția de validitate, ceea ce dispensează pe cel care-l folosește de orice dovadă suplimentară, revenind celui care-l contestă să facă proba contrarie, pe calea procedurii înscrierii în fals. Oricum, printre constatările personale ale notarului, demne de
crezare până la înscrierea în fals sunt și faptele petrecute în prezența și constatate prin propriile sale simțuri, în limitele atribuțiilor sale, printre care: prezentarea părților în persoană; exprimarea consimțământului de către toate părțile contractante; la autentificarea înscrisului, după citirea acestuia, semnarea tuturor exemplarelor.
De altfel, teza partajului voluntar este susținută în cauză și de probatoriul testimonial administrat, martorul Leah I., audiat în instanță, având cunoștință de faptul că "după primirea titlului de proprietate cele trei proprietare și-au împărțit terenurile, iar pârâta G. L. i-a vândut reclamantului partea sa"; (f.97)
Așa fiind și reținând că în baza actului de donație autentic nr. 3016/_ reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.783 mp. și respectiv, de 4.517 mp., identificat sub nr. cadastrale 829 și 830 de către expertul Sofron Constantin, prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză (f.102-108), instanța urmează să dispună intabularea în CF a dreptului real, în cote de câte 1/2 părți pentru fiecare reclamant, potrivit propunerilor expertului judiciar, sens în care s-a admis ca întemeiată acțiunea principală formulată, în considerarea prevederilor art. 480 C.civ., art. 730 C.civ., art. 800 și urm. C.civ., art.1173 Codul civil vechi, (aplicabil în cauză conform principiului tempus regit actum), art.20, art. 22 din Legea nr. 7/1996, republicată.
În aplicarea dispozițiilor art. 246 C.pr.civ., s-a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind anularea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 373/2007 încheiat de reclamați cu pârâtul M. T. F. .
Prin prisma considerentelor mai sus expuse, constatând că cererea de intervenție în interes propriu nu este susținută de niciuna din probele administrate în cauză, instanța a respins, ca fiind neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intervenienții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 780 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorarii de avocat și expert.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, s-a depus cerere de recurs pe numele intervenienților C. V., S. M., S. V., V. L., B. A., SS, S. L., C.
R., și S. M., cerere nesemnată inițial de nici una dintre aceste persoane, prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În această cerere s-a indicat sumar că sentința atacată este nelegală și că nu au fost chemați în judecată la acest proces și nu au avut cunoștință de cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, s-a declarat recurs și de intervenienta C. V.
M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea recursului s-a susținut faptul că nu este de acord să plătească banii stabiliți prin sentință în sarcina sa, fiindcă este proprietară și moștenitoare a defunctei G. S., aceasta nu a semnat actul de partaj depus de reclamanți la dosar, fiind un înscris falsificat. A mai reliefat faptul că mama sa a fost paralizată și nu știa să semneze. La contractul de donație făcut de G. L. se vede cu ochiul liber că semnătura este făcută de același om.
În drept, nu s-a invocat vreo dispoziție legală. Recursul declarat a fost legal timbrat.
Intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat în principal constatarea nulității recursurilor declarate, iar în subsidiar respingerea ca nefondate, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În ce privește nulitatea recursurilor s-a reliefat faptul că față de dispozițiile art.303 și art.306 Cod procedură civilă acestea nu îndeplinesc condiția motivării în termenul legal.
În ce privește fondul cauzei s-a arătat că terenul obiect al donației se identifică cu parcela de teren de 2783 mp și parcela de 4517 mp, înscrise în TP nr.59109/1996, donatoarea G. L. a devenit proprietară exclusivă a terenului ca urmare a actului de partaj voluntar autentificat de notar, iar răspunsurile la interogator și declarațiile martorilor confirmă susținerile reclamanților.
Tribunalul la termenul de judecată din 13 mai 2013 a calificat calea de atac ca fiind recursul, având în vedere faptul că obiectul acțiunii dedus judecății evaluabil în bani este situat sub
100.000 lei, iar nu apelul cum incorect a indicat prima instanță în sentința atacată.
Tribunalul constată că intervenienta C. V. , prezentă în fața tribunalului, a declarat că nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.12600/2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ și că nu dorește să semneze cererea de recurs depusă în numele său, sens în care a depus la dosar și o cerere scrisă f.60. Față de această situație, reținând că această intervenientă nu a declarat recurs în cauză, tribunalul urmează a lua act de această manifestare de voință și poziție procesuală.
Tribunalul, având în vedere prevederile art.133 alin.2 Cod procedură civilă, reținând că cererea de recurs formulată pe numele intervenienților S. M., S. V., V. L., B. A. ,
SS, S. L., C. R., și S. M., nu a fost semnată inițial de nici unul dintre aceste persoane, a dispus citarea acestor părți cu mențiunea de a se prezenta în instanță și a semna cererea de recurs, iar la termenul de judecată din 13 mai 2013 s-au prezentat recurenții S. M. ,
S. V. și V. L. care au declarat că au formulat recurs și au procedat la semnarea cererii de recurs existentă la dosar.
Tribunalul constată că ceilalți recurenți B. A., SS, S. L., C. R., și
S. M. nu s-a prezentat în fața tribunalului să semneze cererea de recurs, deși au fost legal citați în acest sens, motiv pentru care, în temeiul art.302/1 lit.d coroborat cu art.133 Cod procedură civilă, va constata nulitatea recursului declarat de aceștia împotriva sentinței civile nr.12600/2012 a Judecătoriei B., pentru lipsa semnăturii.
Examinând excepția nulității recursurilor pentru nemotivare invocată de intimați, tribunalul constată următoarele.
În prealabil, tribunalul precizează că se impune verificarea nulității recursului pentru nemotivarea în termenul legal, doar în ce-i privește pe cei care au procedat la semnarea cererii de recurs, anterior indicați S. M., S. V. și V. L., tribunalul constatând nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii în cazul a 5 recurenți anterior indicați, această nulitate fiind prevalentă.
Potrivit art.306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, cu excepția situației în care există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de către instanța de recurs, dar acestea trebuie puse, prealabil, în dezbaterea părților.
Potrivit art.303 alin.1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor recursului se socotește de la data comunicării hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii conform art.301 Cod procedură civilă.
În cauza de față, tribunalul constată că sentința atacată a fost comunicată intervenienților în data de_, potrivit proceselor verbal de predare existente la dosar și față de această dată a comunicării, trebuiau să-și motiveze recursul până cel mai târziu în data de_, făcând aplicarea art.101 alin.5 Cod procedură civilă .
Cererea de recurs a fost depusă de intervenienții ce au semnat cererea, respectiv S. M. ,
S. V. și V. L., în termenul legal de 15 zile, însă aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază calea de atac, respective criticile concrete sub aspectul nelegalității ori netemeiniciei hotărârii recurate. Simpla invocare sumară în cuprinsul cererii de recurs a faptului sentința atacată este nelegală și că nu au fost chemați în judecată la acest proces și nu au avut cunoștință de cauză, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul impus de legiuitor, intervenienții neindicând critici concrete a sentinței atacate în ce privește situația de fapt ori aplicarea dispozițiilor legale de către instanța de fond, situație în care au fost încălcate dispozițiile imperative prevăzute de lege în acest sens, anterior evocate.
Față de aceste considerente, tribunalul, observând că nici nu există motive de ordine publică pe care să le invoce din oficiu, în baza art.306 alin.1 Cod procedură civilă, va constata nulitatea recursului declarat de S. M. , S. V. și V. L. , împotriva sentinței civile nr.12600/2012 a Judecătoriei B., pentru nemotivarea recursului.
În ce privește cererea de recurs depusă de intervenienta C. V. M., tribunalul, observând cuprinsul acesteia, prin care s-a susținut faptul că ea este proprietară și moștenitoare a defunctei G. S., că aceasta nu a semnat actul de partaj depus de reclamanți la dosar, fiind un înscris falsificat, ținând cont de obiectul cauzei, consideră că aceste aspecte de fond invocate de
recurentă constituie critici privind netemeinicia sentinței atacate și reprezintă o motivare suficientă în accepțiunea legii, ceea ce impune a se proceda la analizarea acestui recurs pe fond.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de intervenienta C. V.
M., dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că recurenta contestă faptul că antecesoarea sa G. S. ar fi semnat actul de partaj voluntar constatat prin actul autentificat de notarul public Drăguț M. sub nr. 2959/_
.
Tribunalul, examinând înscrisul existent la f.34, constată că prin acest act de partaj voluntar notarial s-a realizat partajarea terenurilor înscrise în Titlul de proprietate nr.59.109/_ între G.
L., G. S. și S. R., intimatei G. L. revenindu-i două parcele de 2783 mp și de 4517 mp, în timp ce celorlalte două copartajante revenindu-le o suprafață de câte 5000 mp teren și se constată că acest act de partaj notarial a fost semnat de copartajante, actul cuprinde o semnătură și în dreptul numelui mamei recurentei. Susținerea acesteia că în realitate mama sa nu ar fi fost prezentă la notarul public și că ar fi semnat altă persoană în locul acesteia nu a fost dovedită și nici nu poate fi reținută de tribunal atât timp cât este vorba de un act autentic notarial, ce beneficiază de prezumția de veridicitate în ce privește consemnările notarului privind prezența părților contractante semnatare ale actului de partaj, iar mai mult, în dosarul penal declanșat împotriva notarului public la plângerea mamei recurentei trebuie remarcat că prin rezoluția din_ dată de Parchetul de pe lângă Curtea de apel C. nu s-a constatat că acesta ar fi comis vreun fals în acest act autentic, ci s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public Drăguț M. cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzut de art.289 Cod penal, f.385-386 dosar atașat _
.
Faptul că prin partajarea voluntară a terenurilor înscrise în titlul de proprietate indicat nu s-au atribuit parcele de teren egale ca suprafață, intimatei G. L. revenindu-i o suprafață de teren mai mare decât mamei recurentei, nu atrage în mod automat nevaliditatea actului, fiindcă părțile pot dispune de drepturile lor cum cred de cuviință, putând exista diverse considerente de ordin personal ori familial ce a făcut ca una dintre copartajante să primească o suprafață de teren mai mare decât celelalte două.
Nici aspectul invocat de recurentă potrivit căruia mama sa nu ar fi știut să semneze nu a fost dovedit prin nici un mijloc de probă, iar faptul că aceasta a fost paralizată nu este îndeajuns pentru admiterea recursului, deoarece tribunalul observă că la dosar s-au depus înscrisuri medicale ulterioare încheierii și semnării actului de partaj la notar, ceea ce conduce la ideea că la data realizării partajului voluntar mama recurentei avea o stare de sănătate ce-i permitea să se prezinte la notar și să semneze acel înscris. Mai trebuie reliefat că numita S. R., decedată în cursului procesului, la interogator a recunoscut că ea a semnat actul de partaj voluntar notarial și a susținut că nu-și amintește dacă și mama recurentei a fost prezentă și a semnat acest act f.71-72, dar acest lucru este insuficient pentru a considera că partajul voluntar nu s-ar fi încheiat ori ar fi ineficace, mai ales observând și declarațiile martorilor audiați de prima instanță care au care au reliefat faptul că reclamantul a cumpărat de la G. L. două parcele de teren și că anterior aceasta cu intervenientele S. R. și G. S. și-ar fi împărțit terenurile, iar G. L. i-a dat partea ei reclamantului f.97, 112.
Așadar, tribunalul reține faptul că nu s-a dovedit în cauză faptul că mama recurentei nu s-ar fi prezentat la notar și că nu ar fi semnat actul de partaj, situație în care înseamnă că acest act de partaj voluntar a fost întocmit de părțile semnatare, iar apoi intimata pârâtă G. L. a transmis dreptul de proprietate reclamanților în baza contractului de donație autentificat sub nr. 3016/_ de Biroul notarului public Drăguț M., iar reclamanții au dobândit dreptul de proprietate, în părți egale, asupra porțiunilor de teren situate în extravilanul comunei L., identificate în Titlul de proprietate nr.59.109/_, în tarlaua 39/2, parcela 36 - suprafața de 2.783 mp. și în tarlaua 41/1, parcela 28/1 - suprafața de 4.517 mp. Așa fiind, în mod judicios și legal prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanți și a respins ca nefondată cererea de intervenție.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat de intervenienta C. V. M. ,
împotriva sentinței civile nr.12600/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul reține că, față de respingerea recursului declarat în cauză, recurenta C. V. M. se află în culpă procesuală, motiv pentru care va fi obligată să plătească intimaților S. L. și T. O. , suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând parte din onorariul avocațial de 800 lei achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.11. În temeiul art. 274 și art.276 Cod procedură civilă, tribunalul reține și că, față de constatarea nulității recusului declarat, recurenții S. M. , S. V. , V. L. , B. A. , S.
S. , S. L. , C. R. , și S. M. se află în culpă procesuală, motiv pentru care, ținând cont de faptul că interesul acestora în cauză a fost comun, urmează a fi obligați în solidar să plătească intimaților S. L. și T. O. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cealaltă parte din onorariul avocațial de 800 lei achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.11.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de faptul că intervenienta C. V. , cu domiciliul în L., str. P., județul B.
-Năsăud, nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.12600/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Constată nulitatea recursului declarat de intervenienții S. M. , cu domiciliul în I. M., nr. 274, județul B. -Năsăud, S. V. , cu domiciliul în L., nr. 278B, jud. B. -Năsăud și
V. L. , cu domiciliul în R., str. I., nr. 1136, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.12600/2012 a Judecătoriei B., pentru nemotivarea recursului.
Constată nulitatea recursului declarat de intervenienții B. A. , cu domiciliul în comuna M.
I., sat A., nr. 123, județul B. -Năsăud, SS , cu domiciliul în M. I., str. P., nr. 369, județul B. -Năsăud, S. L. , cu domiciliul în M. I., str. V. R., nr. 451, județul B.
-Năsăud, C. R. , cu domiciliul în comuna Maieru, sat A., nr. 235, județul B. -Năsăud, și
S. M. , cu domiciliul în B., A. T., nr. 3, sc. A, et. 2, ap. 11, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.12600/2012 a Judecătoriei B., pentru lipsa semnăturii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienta C. V. M., cu domiciliul în B.
, str. A., bloc M4, Sc.B, Ap.24, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr.12600/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurenta C. V. M. să plătească intimaților S. L. , cu domiciliul în B.
, Gh. P. de B., nr. 1, sc. E, ap. 51, județul B. -Năsăud, și T. O. , cu domiciliul în B. M., B-dul R., nr. 15, ap. 26, județul Maramureș, suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă în solidar recurenții S. M. , S. V. , V. L. , B. A. , SS , S.
L. , C. R. , și S. M. , să plătească intimaților S. L. și T. O. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
M. L. B. | C. | N. | G. | C. F. | L. | D. |
MLB// 2ex.// 25 octombrie 2013 Jud. fond O. G.
| ← Încheierea civilă nr. 45/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 175/2013. Actiune in constatare → |
|---|
