Decizia civilă nr. 386/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 386/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE E. L.
Judecător M. O. -S. Judecător D. -I. T. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent I. ANA M. împotriva Sentintei civile nr. 24113/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., privind și pe intimat SC F. DE F. A E. E. " E. F. SA, PRIN A. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de av. P. E. ia C., care depune la dosar împuternicite avocațială, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 75,4 lei și 3 lei timbru judiciar.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 158 alin. 1 și 159 C.pr.civ, invocă excepția necompetenței materiale a T. ului C., raportat la obiectul cauzei și calitatea de profesionist a intimatei.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea excepției necompetenței materiale a T. ului C. și trimiterea cauzei la T. ul Specializat C. .
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Sentința civilă nr. 24113/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte cererea de chemare în
judecata formulata de reclamanta S.C. F. De F. a E.
E. "E. F. S.A.";, în contradictoriu cu pârâta I. Ana M. ; a fost respinsă ca neîntemeiata cererea reconvenționala formulata de pârâta, reclamanta reconvențională; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 1746,08 lei, reprezentând contravaloarea energie electrica consumata și neachitata, abonament, datorie radio, penalizare energie electrica, penalizare radio, taxa deconectare, accize, aferente perioadei _
-_ ; au fost respinse ca ramase fără obiect pretențiile în suma de 319,44 lei, reprezentând valoare facturata și neachitata și ca neîntemeiate pretențiile în suma de 510,30 lei și cheltuielile de judecata corespunzătoare; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 179,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza Contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 10222572 din_ încheiat de parți (f. 17-20 și 33 dos.),
reclamanta a furnizat paratei, în perioada_ -_, energie electrica pe baza de abonament și a prestat servicii de încasare a contravalorii serviciilor publice de radiodifuziune, pentru care a emis facturile fiscale corespunzătoare, depuse în copie la filele 7-12 și 14 din dosarul cauzei.
Din suma facturata, pârâta nu a achitat suma de 1819,53 lei reprezentând contravaloare energie electrica, abonament - 18,98 lei, datorie radio - 15 lei, penalizare energie electrica - 115,53 lei, penalizare radio - 1,25 lei, accize - 25,98 lei, aferente perioadei_ -_ .
În același timp, cu chitanța din data de_, pârâta a achitat reclamantei cu titlu de garanție, suma de 360 lei - f. 34 dos., care a fost imputata de reclamanta în limita sumei de 197,38 lei asupra facturii nr. 2113018408/_ și pentru diferența de 162,62 lei asupra facturii nr. 2113422939/_, facturi din care reclamanta mai pretinde paratei plata diferențelor de 2,76 lei și respectiv 252,27 lei, conform centralizatorului de la filele 5, 6 dos., fapt necontestat de pârâta prin depunerea la dosar a dovezilor care sa ateste alte plați pentru aceste facturi.
Pentru neîndeplinirea obligației de plata integrala a facturilor la scadenta, convenita contractual la 15 zile de la data emiterii facturii, sub sancțiunea penalităților de întârziere la plata - art. 11, spațiul paratei a fost debranșat de la rețeaua de furnizare a energiei electrice, taxa pentru aceasta operațiune fiind în suma de 69,25 lei, conform facturii fiscale din data de 23003.2011, depusa la fila 13 dos.
Cum valoarea facturata nu a fost recuperata, în considerarea prevederilor art. 7201 și urm. C. proc. civ., reclamanta a avizat pe pârâta și a inițiat concilierea directa a litigiului depunând la dosar dovada convocării la conciliere cu confirmarea de primire aferenta f. 25-27 dos., însă pârâta nu și-a ridicat corespondenta, fără nici o justificare.
Pentru furnizarea energiei electrice la locuința paratei, aceasta a promovat o cerere de ordonanța președințiala care a format obiectul dos. nr._, cerere admisa, prin Ordonanța președințiala nr. 5155/_, pârâta, reclamanta în cauza de față, fiind obligata și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acel proces, în suma de 510,30 lei, pe care le pretinde în prezent paratei.
Ulterior, în timpul prezentului proces, pârâta a mai achitat suma de 319,44 lei, conform chitanței din data de_ de la fila 96 dos.
Așa fiind, față de starea de fapt reținuta și conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța constata ca cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta este în parte întemeiata, iar cererea reconvenționala formulata de pârâta, reclamanta reconvenționala este neîntemeiata, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
În drept, conform art. 969 C. civ., sub imperiul căruia a luat naștere raportul juridic dedus judecații, convențiile legal făcute au putere de lege intre partile contractante, iar potrivit art. 1361 din același Cod, principala obligație a debitorului este de a plați prețul serviciului furnizat în ziua și la locul determinate prin contract.
Potrivit art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua în care devin exigibile.
Potrivit clauzei contractuale înscrisa la pct. 11, pentru neplata facturii la scadenta, respectiv în termen de 15 zile de la emiterea facturii, furnizorul este indreptatit la penalitati de întârziere la plata egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor legale în vigoare, după care la întreruperea furnizării energiei electrice, rezilierea contractului și desființarea instalației de racordare.
Conform dispozițiilor art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, cheltuielile furnizorului de rețea pentru deconectarea de la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.
Apoi, taxa radio și penalitățile de întârziere corespunzătoare acesteia sunt datorate de pârâta în baza HG nr. 977/2003.
Conform art. 1357 alin. 1 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Așadar, cu probațiunea administrata în cauza, respectiv Contractul semnat și însușit de parți prin semnătura atesta existenta raportului obligational însușit de parți, ceea ce presupune răspunderea contractuala a parților și, ca atare, exclude răspunderea civila delictuala a reclamantei, căreia i se poate opune doar neexecutarea contractului, iar nu savarsirea unei fapte ilicite, contrara legii, cum fără temei susține pârâta.
Apoi, apărarea paratei conform căreia reclamanta a facturat de doua ori același consum nu poate fi primita de instanța întrucât este infirmata de insasi conținutul facturii de regularizare nr. 2115525142/_, din care rezulta fără putința de tăgada ca ceea ce s-a facturat anterior în perioada de referința, respectiv consumul de 1629 kWh, a fost scăzut din consumul realizat intre citirile contorului de la locuința paratei, de 3994 kWh, și numai diferența rezultata de 2365 kWh a fost facturata, cum este corect.
De asemenea, maniera proprie în care pârâta înțelege sa interpreteze contractul parților relativ la preturile și tarifele pe baza cărora s-a realizat facturarea este în contradicție cu conținutul facturilor și clauzele contractuale.
Astfel, deși real ca intre parți s-a încheiat la data de_ convenția de consum potrivit căreia consumul contractat lunar de pârâta s-a stabilit la
500 kWh lunar, afirmația paratei potrivit căreia pentru consumul ce a depășit 150 kWh contractat prin prima convenție de consum din data de _
, prin factura de regularizare consumul a fost facturat cu preț dublu nu se verifica, din facturi rezultând în mod cert ca prețul de facturare a fost același pentru întreaga perioada, atât pentru consumul estimat cat și pentru cel stabilit urmare regularizării, prețul de 0,15620 fiind de fapt corespunzător rezervării consumului, respectiv abonamentului, iar nu consumului propriu- zis.
În același sens sunt și prevederile convenției de consum, unde, la aliniatul "preturi și tarife"; s-a stipulat ca atât facturile emise în baza datelor convenției de consum, cat și cele de regularizare, vor fi calculate la tariful din contractul de furnizare a energiei electrice, cu diferența ca pentru consumul estimat vor fi avute în vedere preturile în vigoare la data facturării, iar pentru consumul rezultat urmare regularizării, vor fi avute în vedere preturile în vigoare la momentul realizării consumurilor de energie electrica, care, în cazul de față, au fost identice.
Nici apărarea vizând compensarea sumei pretinse de reclamanta cu garanția în suma de 360 lei achitata de pârâta nu poate fi primita de instanța câta vreme din actele dosarului rezulta în mod cert ca aceasta a fost imputata de reclamanta asupra primelor doua facturi în discuție, în caz contrar neexistând nici un motiv pentru care reclamanta pretinde paratei o suma mai mica decât cea facturata, în condițiile în care pârâta nu a susținut cu dovezi nici o alta plata efectuata după emiterea respectivelor facturi, pana
la data de_, cu mult mai târziu de data introducerii acțiunii -_ .
Pentru aceste considerente, instanța constata ca din suma pretinsa de reclamanta se impune a fi dedusa suma de 319,44 lei, achitata de pârâta ulterior intentării acțiunii, ramanand de plata suma de suma de 1746,08 lei.
Pe cale de consecința, pretențiile paratei din cererea reconvenționala se dovedesc a fi în întregime neîntemeiate, în condițiile în care anularea facturilor nu este justificata sub nici un aspect, de fapt sau de drept, compensarea pretinsa a operat chiar anterior promovării procesului de către reclamanta, iar reluarea furnizării energiei electrice la locuința paratei nu poate fi pretinsa fără îndeplinirea propriei sale obligații, aceea de plata a serviciului furnizat, debranșarea imobilului de la rețeaua de furnizare a energiei electrice nefiind decât consecința culpei paratei.
În același timp, în condițiile date, răspunderea civila delictuala a reclamantei pentru debranșarea imobilului paratei de la rețeaua de furnizare a energiei electrice nu poate fi reținuta de instanța, reclamanta fiind abilitata prin insasi convenția parților sa procedeze la întreruperea furnizării energiei electrice pentru neplata consumului.
Cat privește cererea reclamantei de plata a sumei de 510,30 lei, la care a fost obligata prin Ordonanța președințiala nr. 5155/2012 pronunțata în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., cu titlu de cheltuieli de judecata, instanța retine ca este neîntemeiata și se impune a fi respinsa ca atare întrucât, pe de o parte, suma de bani în discuție nu reprezintă decât consecința culpei sale procesuale în cauza respectiva, la care a fost obligata de instanța printr-o hotărâre judecătoreasca executorie, iar pe de alta parte, pretenția reclamantei este lipsita de temei legal.
Fiind în culpa procesuala, în baza art. 274 C. proc. civ., pârâta va fi obligata și la plata sumei de 179,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, dovedite cu ordinul de plata de la fila 28 și timbrele judiciare mobile atașate la dosar, în limita pretențiilor admise, deduse judecații prin acțiunea formulata în forma sa inițiala.
Pârâta I. Ana M., în temeiul disp. art. 304 pct. 5,7,9, C.pr.civ.,
a formulat recurs, solicitand admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, sentința fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 129, pct.5 c.pr.civ.
În ședința publică din_, T. ul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentului recurs, raportat la natura comercială a litigiului, în temeiul art. 137 alin 1, art. 158 alin 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Asupra excepției de necompetență, tribunalul reține că în speță este vorba de un litigiu între profesioniști, conform definiției date de Noul Cod Civil, iar demersul judiciar al reclamantului vizează neexecutarea obligațiilor debitoarei parate, obligații izvorate din contractul de prestări servicii intervenit între părți.
Reclamantul, furnizor de servicii, în calitate de profesionist, în înțelesul art.3 din noul Cod civil, a pretins prin acțiunea promovată plata serviciilor furnizate către clienta parată.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, precum si, in raport cu natura si numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzand posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include
toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Ca urmare, tribunalul va admite excepția necompetenței T. ului C.
-Secția civilă și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului specializat C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite exceptia necompetentei materiale a T. ului C. .
Declina competenta de solutionare a recursului declarat de parata I. Ana M. impotriva Sentintei civile nr. 24113/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., in favoarea T. ului Specializat C. .
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2013.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, A. P. |
A.P. 10 Aprilie 2013
Red. M.O.S./ Tehnored. C.H.
jud. fond F. MIRCE A
| ← Decizia civilă nr. 178/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 212/2013. Pretenții → |
|---|
