Decizia civilă nr. 4/1. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZI A CIV IL Ă NR. 4 1 /R/20 1 3 Ședința publică din data de 6 februarie 2013
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. - I. B.
JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: M. - E. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta D. V. împotriva sentinței civile nr. 8823/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal al părților făcut în ședință publică se prezintă reclamanta- recurentă D. V., lipsă fiind pârâtele-intimate C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus, la data de_, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare din partea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., din care un exemplar se comunică cu reclamanta-recurentă D. V. .
Reclamanta-recurentă D. V. arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea recursului.
Reclamanta-recurentă D. V. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii plângerii, cu cheltuieli de judecată la fondul cauzei. Arată că susținerea instanței de fond este eronată, întrucât, potrivit art. 10 din HG nr. 890/2005, în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestora li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate, iar în cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, pot opta pentru despăgubiri. Arată că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, iar recurenta este îndreptățită la acordarea de despăgubiri, întrucât i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Reclamanta-recurentă D. V. arată că terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate nu este liber, C. locală de fond funciar M. nu a oferit un teren echivalent valoric pe care recurenta să-l fi acceptat și recurenta a optat pentru acordarea de despăgubiri. Depune la dosarul cauzei în susținerea recursului declarat copia Cărții Funciare nr. 25157, fișa raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul P. Viorel în dosarul nr._, cu acte anexă.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 8823/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr._ instanța de fond respinge ca nefondată plângerea în materie de fond funciar formulată de petenta D. V., cu domiciliul în comuna M., sat D. nr. 59, jud. B. -N., în contradictoriu cu intimatele C. L. PENTRU S. D. DE
P. A. T. M., cu sediul în localitatea M., str. P. nr. 1, jud. B.
-N.
, și respectiv, C. J.
PENTRU S.
D. DE P.
P. A. T.
B.
-N., cu sediul în mun. B.
, Piața P.
R.
nr. 1, jud. B. -N.
; fără cheltuieli
de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus, precizată la termenul din_, petenta D. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. L.
pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. J. B.
pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să se dispună obligarea pârâtei de rând 2 la invalidarea petentei de pe anexa 47, cu privire la validarea reconstituirii dreptului de proprietate în natură și, pe cale de consecință, obligarea la emiterea unei hotărâri de validare în ceea ce privește trecerea petentei pe anexa de despăgubiri bănești sau în acțiuni la Fondul P. a, cu obligarea pârâtei de rând 1 la pregătirea documentației necesare în acest sens. Petenta solicită și despăgubiri de la Primarul Toma Someșan și Consiliul Local M. pentru că au parcelat în mod abuziv terenul ‚față Negrușeri’.
În motivare se arată că, prin Hotărârea nr. 25/_, s-a validat de către C. județeană de fond funciar B. -N. reconstituirea dreptului de proprietate al petentei asupra suprafeței de 4,16 ha din comuna D., dispunându-se înscrierea acesteia în anexa 47, anexă constituind parte integrantă din hotărâre. La data de_, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a propus invalidarea dreptului de proprietate al petentei asupra suprafeței menționate, propunere validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 31/_, respectiv 32/_ . Petenta arată că a formulat plângere împotriva acestor acte administrative, respinsă prin Sentința civilă nr. 3298/2006 a Judecătoriei B. . Împotriva acesteia a promovat și recurs, care a fost admis prin Decizia civilă nr. 124/R/2007, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, instanța statuând nelegalitatea celor două hotărâri menționate.
Petenta învederează că terenul a fost cumpărat de către antecesorii săi prin actul intitulat ‚contract provizoriu’ din_, și a fost folosit de către aceștia fără întrerupere, de la vânzătorii Boschner Estera și Jurcovici I., conform extraselor CF 304 și 472 D. . Prin scriptul olograf arătat, părinții petentei au cumpărat atât casa și grădina, anexa din localitatea D., cât și terenul aflat în continuarea casei, situat în locul numit ‚Fața Negrușei’. După înstrăinarea menționată, vânzătorii imobilelor au părăsit localitatea D. iar bunurile tranzacționate au trecut în proprietatea antecesorilor petentei, iar ulterior, ei.
Petenta susține că terenul în litigiu nu putea să fie preluat de către Statul Român, nefiind expropriat sau naționalizat. De asemenea, acesta nu a putut constitui nici proprietatea comunei întrucât nu a făcut obiectul colectivizării, acesta fiind și motivul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra lui în natură. La data reconstituirii, terenul considerat vechiul amplasament era liber, fiind la dispoziția Comisiei, interval în care aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile legale conform prevederilor art. 27 din Legea 18/1991 și art. 5 lit. i din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005. Mai exact, prin Hotărârea nr. 53/_, emisă de Consiliul Local M., s-a aprobat înscrierea în domeniul privat al comunei a unor terenuri în suprafață de 10,77 ha, situate în intravilanul localității D., care urmau să fie folosite de familiile sub 40 de ani în vederea construirii de locuințe, în cadrul acestor imobile incluzându-se și terenul contestat de petentă.
Locuințele menționate au fost parțial construite, petenta fiind astfel privată de posibilitatea de a i se reconstitui în natură dreptul de proprietate, cu atât mai mult cu cât, prin Sentința civilă nr. 2156/2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, a fost admisă acțiunea civilă în revendicare promovată de către comuna M., prin Primar, împotriva petentei.
Petenta invocă imposibilitatea obiectivă de reconstituire în natură a dreptului de proprietate în ceea ce privește terenul său, întrucât balanța de fond funciar nu include terenuri egale valoric și ca suprafață, solicitând despăgubiri.
Petenta mai arată că valoarea terenului a fost fixată de către expertul P. Viorel la 20 lei/mp. Terenul în litigiu, susține aceasta, era îngrădit cu gard de plasă zincată iar pe lotul din fața acestuia mai există un loc de casă, astfel că Primarul Toma Someșan și
Consiliul Local M. puteau aloca locuri de casă pentru tinerele familii pe alt amplasament decât cel reclamat de aceasta.
În drept s-au invocat prevederile Legii 18/1991 și Legii 247/2005.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 15-34) și s-a solicitat admiterea interogatoriului pârâtelor.
Legal citată, intimata C. L. M. PENTRU S. D. DE P. P.
A. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că petenta are reconstituit drept de proprietate pentru suprafața de 4,16 ha teren pe raza localității M. . Acesta a fost convocată în nenumărate rânduri pentru punerea în posesie cu suprafața reconstituită însă nu a acceptat decât un anumit amplasament pe care, la un moment dat, l-a ocupat abuziv, fiind obligată prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, să predea terenul intimatei.
Intimata menționează că, pe raza localității M. -D. există teren în rezervă pe care petenta poate fi pusă în posesie. Conform art. 42 alin. 1 din HG 890/2005,
‚persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate…pentru care nu există suprafețe de teren agricol’ li se va face reconstituirea conform art. 3 din Legea 1/2000 și, numai dacă nu există teren, se vor acorda despăgubiri, ceea ce nu este cazul în speță. Amplasamentul pe care și-l dorește petenta este teren în proprietatea intimatei și a fost repartizat pentru construirea de locuințe de către tinerele familii. În plus, intimata arată că stabilirea amplasamentului este atributul Comisiei locale, conform art. 5 lit. i din HG 890/2005.
În drept s-au invocat prevederile art. 42 alin. 1 din HG 890/2005 și art. 3 din Legea 1/2000.
Legal citată, intimata C. J. B. N. PENTRU S. D. DE P.
P. A. T. nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat reprezentant în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele :
Petenta are reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,16 ha teren pe raza localității M. . Potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, R, cu modificările și completările ulterioare, foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri. Prin urmare, pentru suprafețele de teren situate în intravilan se atribuie teren intravilan echivalent sau teren extravilan acceptat de proprietar și, în ultimă instanța, dacă nu mai există teren la dispoziția comisiilor se acordă despăgubiri. În același sens sunt și prevederile art. 3 din Legea nr. 1/2000, aplicabil terenurilor situate în extravilan, respectiv, acordarea de despăgubiri reprezentând ultima soluție la care se va recurge în lipsă de teren la nivelul comisei locale. În speță, nu s-a probat faptul că la nivelul Comisiei locale M. nu mai există teren disponibil, ba dimpotrivă, intimata C. locală M. susține că petenta a fost convocată în nenumărate rânduri pentru punerea în posesie cu suprafața reconstituită, însă nu a acceptat decât un anumit amplasament ce nu este liber. Totodată, intimata a precizat că pe raza localității M. -D. există teren în rezervă pe care petenta poate fi pusă în posesie, însă amplasamentul pe care și-l dorește petenta este teren în proprietatea
autorității locale și a fost repartizat pentru construirea de locuințe de către tinerele familii.
Față de cele expuse, instanța apreciază că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi acordate despăgubiri petentei, aceasta nefiind o opțiune a proprietarului, întrucât acordarea de despăgubiri operează ca ultimă soluție, doar atunci când nu mai există teren disponibil la nivelul comisiei locale, ceea ce nu este cazul în speță, situație în care se va respinge ca nefondată plângerea.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs reclamanta D. V., care a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii plângerii formulate și drept consecință
invalidarea reconstituirii în natură dispusă prin Hotărârea nr. 25/_, a Comisiei Județene B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a dispus reconstituirea în natură în favoarea reclamantei pentru suprafața de 4,16 ha și înscrierea reclamantei pe anexa de despăgubiri, arătând în susținerea recursului că vechiul amplasament pentru care s-a dispus reconstituirea în natură nu mai este liber deși, la data reconstituirii era liber iar terenurile oferite de pârâta Comisiei Locale
nu sunt echivalente valoric cu cel care a constituit vechiul amplasament, că susținerea instanței în sensul că ea nu poate opta pentru despăgubiri este eronată în condițiile în care potrivit art.10 din HG nr.890/2005 când reconstituire aîn natură nu este posibilă se acordă despăgubiri, că ea este îndreptățită la despăgubiri întrucât textul de eleg nu instituie în sarcina ei obligația de a accepta orice teren, ci, dimpotrivă, recunoaște dreptul ei de a opta pentru despăgubiri, indiferent dacă pe raza unde-și exercită atribuțiile comisia locală mai există teren rezervă sau nu.
Intimata C. județeană a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului(f.15) deoarece C. locală M. dispune de teren liber pentru a fi pusă reclamanta în posesie
Intimata C. locală M., legal citată, nu au formulat întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentant în instanță.
Recursul declarat nu este fondat, sentința atacată fiind legală și temeinică, nefiind dat niciun motiv de modificarea acesteia.
Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în natură pentru suprafața de 4,16 ha, în comuna D., prin Hotărârea nr. 25/_, a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., fiind înscrisă pe anexa 47, cu suprafața de 4,16 ha.
De notat că reconstituirea s-a dispus în temeiul Legii nr.1/2000, lege care consacră principiul reconstituirii în natură și doar în situații deosebite în care nu există posibilitatea reconstituirii în natură, fie pe vechiul amplasament, fie pe un alt amplasament, se va dispune reconstituire a sub formă de despăgubiri.
Mai mult prin dispozițiile pct.1.4. ți pct.16 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin HG nr.1095/2005, se prevede că și pentru despăgubirile aprobate prin Legea nr.1/2000 comisiile locale sunt obligate să verifice posibilitatea acordării de teren în natură, chiar dacă printr-o hotărâre anterioară s-au acordat despăgubiri, despăgubirile vor fi acordate doar în măsura în care beneficiarii reconstituirii nu pot primi, având în vedere lipsa de terenuri disponibile, sau nu acceptă, o suprafață de teren în natură, pe alt amplasament.
Dispozițiile art.10 din Normele metodologice de aplicare a legilor fondului funciar aprobate prin HG nr.890/2005, invocate de recurentă, sunt ulterioare emiterii Hotărârii Comisiei Județene prin care se dispune reconstituirea în natură în favoarea reclamantei și sunt incidente doar cererilor de reconstituire formulate în baza Legii nr.1/2000 nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005 precum și cererilor depuse în temeiul acestei legi.
Prin urmare, se constată că pentru reconstituirile dispuse în natură nu este reglementată posibilitatea acordării de despăgubiri, prin toate legile reparatorii urmărindu- se, în principal, restituirea în natură și doar, în subsidiar, atunci când solicitanții nu pot primi teren pe un alt amplasament.
Se reține că dacă dispozițiile legale anterior arătate prevăd că, și în situația în care reconstituirea dispusă sub formă de despăgubiri, pentru că vechiul amplasament nu era liber, se va verifica posibilitatea acordării de teren pe un alt amplasament, cu atât mai mult în situația în care prin hotărâre s-a dispus reconstituirea în natură, beneficiarul nu poate solicita acordarea de despăgubiri, comisia locală având obligația să procedeze la punerea în posesie fie pe vechiul amplasament fie pe un alt amplasament.
Așa fiind și în situația în care prin hotărârea comisie județene s-a dispus reconstituire a în natură, avându-se în vedere că, la data reconstituirii vechiul
amplasament al terenului era liber iar ulterior acesta nu se mai află la dispoziția comisiei locale și nu mai poate fi pus în posesie, comisia locală are obligația să -l pună pe beneficiarul reconstituirii în posesie cu teren în natură pe un alt amplasament.
Doar în cazul în care la dispoziția comisiei locale nu există nici un teren și nici nu poate fi obținut tern de la unitățile administrativ teritoriale limitrofe, se poate discuta convertirea reconstituirii în natură n despăgubiri.
Or, în speță, la dispoziția comisiei locale există tern disponibil dar recurenta refuză toate amplasamentele oferite astfel că, în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite cerințele pentru a dispune acordarea de despăgubiri.
Susținerea recurentei în sensul că niciunul din terenurile oferite nu corespund valoric cu terenul din ridul pe care aceasta pretinde că a fost vechiul amplasament și aceasta o îndreptățește să opteze pentru despăgubiri este neîntemeiată.
Pentru considerentele ce urmează tribunalul reține că recurenta nu a probat faptul că vechiul său amplasament al terenului pentru care s-a dispus reconstituire a dreptului de proprietate în natură este cel pe care aceasta îl pretinde, respectiv cel lotizat și atribuit de unitatea administrativ teritorială pentru construirea de locuințe.
Astfel, recurenta reclamanta a susținut în fața instanței de fond că s-a stabilit în dosarul nr._, prin sentința civilă nr.4137/2007, care a fost vechiul său amplasament și că acesta nu este liber (f.14 și f.40 dosar fond), fiind atașată în copie sentința civilă nr.4137/2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Verificând această hotărâre judecătorească tribunalul constată că ea a fost casată de Tribunalul Bistrița Năsăud, prin decizia nr.108/R/2008 și cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei B., fiind înregistrată sub nr._ iar sentința dată în acest dosar a fost modificată în întregime, prin decizia civilă nr.143/R/2010 a Tribunalului B.
, plângerea reclamantei recurente având obiect obligare a Comisiei Locale M. să o pună în posesie cu suprafața de 4,16 ha fiind respinsă.
În considerentele acestei decizie se reține că nici din hotărârea de reconstituire și nici din actele care au stat la baza emiterii acesteia nu reiese care este vechiul amplasament al terenului reconstituit astfel că instanța a analizat dacă reclamanta este îndreptățită să fie pusă în posesie în ridul "Fața Negrușeri";, așa cum aceasta a solicitat și totodată dacă a analizat și dacă punerea în posesie în acest rid este posibilă.
Astfel s-a reținut că la baza validării dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,16 ha a stat cererea reclamantei D. V. prin care aceasta a solicitat 4027 m.p. iar pentru dovedirea îndreptățirii sale la reconstituire a anexat cererii contractul provizoriu olograf încheiat în anul 1958, extras c.f. nr.200 M., nr.top 1613, 1614, extras din registrul agricol(f.(f.31 -42, dosar atașat nr.4758/2006 al Judecătoriei B. ). Hotărârea Comisie Județene de validare a fost revocată prin Hotărârea nr.31/2006 dar, urmare a admiterii plângerii această din urmă hotărâre a fost anulată, prin decizia nr.124/R/2007, pronunțată de Tribunalul BN, în dosarul nr._, reținându-se că hotărârea de validare nu poate fi invalidată potrivit procedurii aleasă de cele două comisii ci eventual ca urmare a promovării unei acțiuni în nulitate de către subiecții prevăzuți la art. III alin.2 din legea nr.169/1997, acțiune care, nu a fost promovată.Reclamanta a susținut că vechiul amplasament al terenului pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate este cel care constituie amplasamentul 1, de 41600 m.p., așa cum a fost identificat de expertul P. Viorel în dosarul având obiect revendicare(f.201 dosar nr._ ) care face parte din suprafața mai mare de 54801 m.p., care prin Hotărârea nr.12/2005 a Consiliului Local M., a fost atribuit tinerilor în vederea edificării de locuințe, hotărâre legală și temeinică, așa cum a statuat irevocabil Curtea de Apel C., prin decizia nr.2256/2007, pronunțată în dosarul nr._ (atașat), ca urmare a contestării ei de către reclamanta din prezenta cauză.
Pentru a respinge plângerea recurentei D. V. tribunalul a statuat irevocabil că punerea în posesie pe amplasamentul solicitat de aceasta nu este posibilă cel puțin din două motive: 1. - terenul solicitat nu este, în prezent liber, deci nu se află la dispoziția recurentei și nu poate fi pus în posesie și 2.- reclamanta nu a probat că terenul solicitat constituie vechiul amplasament. În motivarea celei de-a doua statuări tribunalul a reținut că în susținerea cererii re reconstituire recurenta a depus la dosar înscrisul sub semnătură
privată încheiat în anul 1958, ce consfințește un antecontract de vânzare cumpărare, antecontract ce a fost validat, prin sentința civilă nr.3041/1993, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.5097/1991 și terenul a fost inclus în masa succesorală a autorilor reclamantei și partaj între moștenitori, terenul aflându-se în posesia acestora.
În acest înscris este făcută mențiunea că terenul se întinde până la drumul Nețului. Or, terenul aflat în litigiu este situat de cealaltă parte a drumului Nețului( menționat în schița de la fila 201 dosar nr._ ca fiind drum de exploatare și vizibil și pe harta c.f., cu nr. top 1352(f.233 același dosar).
Totodată reclamanta a susținut că terenul solicitat să-i fie atribuit este înscris în c.f. nr.200,_, 472 D. or, atât expertul B. iu D. ce a întocmit expertiza în vederea lotizării cât și expertul P. Viorel au arătat că terenul nu face parte din cel înscris în aceste cărți funciare, ci din 909, 702, 698 D. susținerile reclamantei în sensul că s- au comis falsuri nefiind probate.
Aceste statuări ale instanței de recurs din dosarul nr._, se impun cu putere de lucru judecat, în sensul de prezumție legală și în prezenta cauză, atât reclamanta recurentă cât și pârâta intimată C. L. M. fiind părți și în acea cauză.
În consecință, tribunalul constată că vechiul amplasament al terenului pentru care s-a dispus reconstituirea în natură, prin Hotărârea Comisiei Județene B. N. nr.25/2002 nu este cel care, în prezent, este proprietatea unității administrativ teritoriale și care a fost atribuit pentru construirea de locuințe. În aceste condiții susținerile reclamantei în sensul că terenurile oferite de comisia locală în vederea punerii în posesie nu reprezintă echivalentul valoric al terenului proprietatea actuală a comunei M. apar ca neîntemeiate.
Revine așadar reclamantei să probeze cu certitudine care a fost vechiul amplasament al terenului pentru care s-a dispus reconstituirea în natură și numai dacă acesta nu este liber, comisia locală are obligația să acorde teren echivalent valoric cu cel care a constituit vechiul amplasament.
Prin echivalent valoric nu se înțelege, în mod exclusiv, teren de aceeași calitate cu cel ce a constituit vechiul amplasament ci terenul atribuit în natură pe un alt amplasament trebuie să reprezinte echivalentul valoric al fostului amplasament, echivalarea putând fi efectuată și prin acordarea unei suprafețe mai mari atunci când terenul atribuit nu are aceleași caracteristici ca și cel care a aparținut beneficiarului reconstituirii anterior preluării la stat.
Cât timp la dispoziția Comisiei locale M. există teren în vederea punerii în posesie a reclamantei, refuzul acesteia privind toate ofertele comisiei locale, în condițiile în care s-a reținut că vechiul amplasament al terenului nu este cel pretins de aceasta, apar ca neîntemeiate.
Prin urmare și solicitarea reclamantei de acordarea de despăgubiri este neîntemeiată.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, având în vedre și dispozițiile art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefiind fondat și sentința va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
Intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefiind fondat, recursul declarat de reclamanta D. V., împotriva sentinței nr.8823/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
F. G. -C. B. R. -I. P. M. -E.
B. M. -L.
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /2 ex. Judecător fond OCV
| ← Sentința civilă nr. 3512/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 332/2013. Fond funciar → |
|---|
