Decizia civilă nr. 465/2010. Fond funciar

Comentarii

0

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr.465/R/2010

Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: R.	- I.	A B.	, judecător
JUDECĂTOR: M.	L.	B.
JUDECĂTOR: G.	C.	F.	, președinte de secție
GREFIER: N.	G.

S-au luat în examinare recursurile civile declarate de pârâții C. T. D., C. locală de aplicare a legilor fondului funciar C. Mic și C. județeană de aplicare a legilor fondului funciar B. -N. , împotriva sentinței civile nr.397 pronunțată la data de_ de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar - anulare titlu de proprietate.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă C. Constantin mandatarul pârâtului-recurent C. T., cu procură judiciară la dosar, reclamantul -intimat B. I., pentru pârâtul -recurent C. T. se prezintă avocat M. V., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care: Prezenta cauză s-a strigat în două rânduri.

La prima strigare a cauzei se prezintă în instanță C. Constantin mandatarul pârâtului-recurent C. T. D., lipsă fiind părțile.

Se constată că la data de_ și respectiv la_ reclamantul-intimat B. I. a depus la dosar două înscrisuri.

Reprezentantul pârâtului-recurent, avocat M. V., arată că s-au făcut demersuri în vederea soluționării cauzei pe cale amiabilă însă nu s-a reușit să se concretizeze o înțelegere datorită poziției oscilante a reclamantului-intimat care a mărit mereu prețul. De asemenea învederează instanței faptul că mandatarul recurentului a primit în această dimineață un telefon din partea celui care urmează să plătească prețul, respectiv din partea recurentului și acesta i-a transmis următoarele: în varianta I este dispus să achite suma cerută inițial de către reclamantul-intimat într-o singură tranșă, iar în varianta a II- a este de acord să-i plătească suma pe care o cerere în prezent în mai multe tranșe.

Mandatarul pârâtului-recurent arată că ginerele lui este dispus să-i achite în acest moment, ,,pe loc";, suma de 3500 Euro, iar dacă nu vrea în această modalitate să- i achite eșalonat în tranșe câte 1000 Euro pe an.

Reprezentantul pârâtului-recurent, avocat M. V., solicită acordarea unui ultim termen de judecată, pentru luna ianuarie 2014, pentru a se ajunge la o înțelegere, respectiv pentru a se ajunge la o înțelegere de tranzacționare.

Tribunalul, după deliberare, având în vedere faptul că s-au mai acordat două termene de judecată în vederea încheierii unei tranzacții, că aceasta nu s-a finalizat, iar la dosarul cauzei, de la ultimul termen de judecată, intimatul B. I. a comunicat instanței două cereri prin care arată că solicită soluționarea procesului și nu solicită termen pentru încheierea unei eventuale tranzacții sau împăcări, respinge cererea de amânare a judecății cauzei.

Reprezentantul pârâtului-recurent, avocat M. V., solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a purta unele discuții cu mandatarul recurentului.

Tribunalul încuviințează cererea și lasă cauza la a doua strigare.

Cauza s-a reluat la a doua strigare când în instanță se prezintă C. Constantin mandatarul pârâtului-recurent C. T. și reclamantul-intimat B. I. .

Prezent în instanță reclamantul-intimat B. I. se legitimează cu CI seria XB, nr.

3., CNP 1., cu domiciliul potrivit cărții de identitate în B., str.B., nr. 22, sc.A, ap.1. Invederează instanței faptul că în casa din localitatea C. Mic de la nr. administrativ 237 nu locuiește nimeni. Arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.

Reprezentantul pârâtului-recurent, avocat M. V., arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului. Depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial.

Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.

Reprezentantul pârâtului-recurent, avocat M. V., solicită admiterea recursului promovat în cauză de recurentul C. T. D., modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cereri de chemare în judecată a reclamantului B. I., ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Arată că susține în continuare excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului precum și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul C. T. D. . De asemenea, solicită admiterea recursului declarat de C. locală de aplicare a legilor fondului funciar C. Mic, iar în ceea ce privește recursul declarat de C. județeană de aplicare a legilor fondului funciar B. -

N. lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Reclamantul-intimat B. I. solicită respingerea recursului declarat de recurentul

C. T. D., fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită respingerea recursurilor declarate de pârâtele C. locală de aplicare a legilor fondului funciar C. Mic și C. județeană de aplicare a legilor fondului funciar B. -N. .

Deliberând constată:

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr.397/2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr.1440/R/186/2010, instanța:

Respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtul C. D. T. .

Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul B. I. cu domiciliul în B., str. B., Bl. 22, sc. A, ap. 1, jud. B. -N. împotriva pârâților C. T.

D. cu domiciliul în comuna C. Mic, sat D., nr. 238, jud. B. -N., C. V. cu domiciliul în comuna C. Mic, sat D., nr. 9, jud. B. -N., C. G. cu domiciliul în comuna C. Mic, sat D., nr. 93, jud. B. -N., C. G. cu domiciliul în comuna C. Mic, sat D., nr. 203, jud. B. -N., T. M. și M. A. , ambele cu domiciliul procesual ales în B., str. B., Bl. 22, sc. A, ap. 1, jud. B. -N., C.

L. cu domiciliul în comuna C. Mic, sat D., nr. 237A, jud. B. -N., C. L.

C. Mic de aplicare a legilor fondului funciar și C. J. B. -N. de aplicare a legilor fondului funciar.

Constată nulitatea absolută parțială a TP nr. 62.096/_ emis de C. J.

1. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în favoarea lui C. V., C. G. și C. Ludovica, în calitate de moștenitori ai defunctului C. G., în ce privește suprafața de 419 mp (din 860 mp), tarla 116, parcelele 237/1 și 237/2, în titlu urmând a rămâne înscrisă suprafața de 441 mp (în loc de 860 mp) identificată în conturul poligonal al punctelor 107-106-49-47-31-32-12-13-14-

   15-107 din planul de amplasament și delimitare a imobilului varianta 1 (f.174 vol. I), din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert Talpoș M. .

   Constată decăderea reclamantului din dreptul de a formula modificarea de acțiune depusă la_ (f.246 vol. I), având ca obiect anularea intabulării în CF 25263

2. Mic a dreptului de proprietate al pârâților C. T. și C. L. asupra terenului în suprafață de 860 mp și asupra construcțiilor.

Obligă pârâții C. T. D., C. V., C. G., C. G., T. M. și M.

A., C. L. C. Mic de aplicare a legilor fondului funciar și C. J. B. -N. de aplicare a legilor fondului funciar, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 1611,5 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată achitate de acesta.

Pentru a pronunța această hotărâre prim instanță a reținut că:

Prin decizia civilă nr. 106/R/2010 pronunțată de Tribunalul B. -N. ,Secția Civilă în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de pârâtul C. T. D., împotriva sentinței civile nr. 36/2010, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Judecătoria Beclean.

În motivare, instanța de control a reținut că, din schițele de punere în posesie existente la dosar f. 16, 17, reiese că intimatul B. Gavril, pe lângă suprafața de 860 mp pe care o reclamă și față de care prima instanță a dispus în acest dosar anularea parțială a titlului de proprietate contestat, deține și folosește suprafața de 598 mp pe care este situată casa și anexele gospodărești, aceasta figurând la nr. adm. 237 din localitatea D. . În această situație, tribunalul a statuat că, în mod nejustificat, prima instanță a anulat titlul de proprietate atacat cu privire la întreaga suprafață de 860 mp, în condițiile în care intimatul este îndreptățit la 1.000 mp, potrivit celor statuate irevocabil prin sentința civilă evocată, ci s-ar fi impus anularea doar cu privire la diferența de până la 1000 mp iar nu cu privire la întreaga suprafață de 860 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 62096/2004 și pentru care s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie nr. 1524/_ .

Pentru a se putea stabili care este amplasamentul diferenței de teren de până la 1000 mp, ce se cuvine intimatului reclamant, tribunalul în lipsa schiței procesului verbal de punere în posesie din 7 mai 1992, a apreciat că pentru justa soluționare a cauzei se impune completarea probatoriului în sensul audierii unor martori care să reliefeze ce suprafață de teren folosea antecesorul intimatului la data intrării in vigoare a legii fondului funciar, respectiv dacă folosea 1000 mp sau mai mult, vecinătățile terenului folosit de acesta, frontul la drumul județean al terenului folosit, motivul pentru care nu s- a finalizat construcția cu privire la care s-a ridicat fundația situată pe terenul în litigiu. În situația în care pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță, ținând cont și de poziția părților, va considera necesar și util va putea dispune și efectuarea unei expertize tehnice pentru a se determina suprafața de 1000 mp care trebuie să revină intimatului B. Gavril, mai exact pentru a determina suprafața folosită de reclamant în prezent pe care are edificate casa de locuit și anexele gospodărești și care nu e inclusă în titlul de proprietate contestat, cât și a diferenței de până la 1000 mp care se suprapune cu terenul atribuit din titlul de proprietate contestat.

Având în vedere aceste argumente tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 2, 5 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat, a casat în tot sentința atacată și, întrucât a considerat că este necesară administrarea de noi probe, deoarece nu s-a cercetat suficient fondul cauzei, a dispus casarea în întregime a sentinței atacate și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond - Judecătoria Beclean.

S-a stabilit că, în rejudecare, prima instanță va pune în vedere părților să propună martori care cunosc situația terenului de 1.000 mp la data adoptării legii fondului funciar, urmând a-i audia cu privire la aspectele reliefate, iar apoi, în situația în care consideră că este utilă, se va efectua o expertiză tehnică în sensul arătat, după care se va soluționa acțiunea civilă formulată și precizată, ținând cont și de celelalte motive

invocate de recurent, stabilind dacă este preferabil atribuirea diferenței de teren reclamantului până la 1000 mp lângă drumul județean, incluzând și fundația, ori un alt amplasament din cei 860 mp însă cu respectarea vecinătăților prevăzute de sentința civilă nr. 425/1996 a Judecătoriei Beclean.

Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Beclean, în rejudecare, sub nr.

1440/R/186/2010.

La termenul din_, reclamantul a depus o precizare de acțiune, prin care a solicitat să se dispună anularea parțială a TP nr. 62096/2004 emis în favoarea lui C. V.

, C. G. și C. Ludovica, în calitate de moștenitori ai def. C. G., cu privire la suprafața de 860 mp, corespunzătoare tarlalei 116, parcelele 237/1 de 660 mp, și 237/2 de 200 mp.

În fapt, a arătat că motivul anulării constă în faptul că acest titlu, în ce privește suprafața de 860 mp, sus menționată, se suprapune peste terenul de 1000 mp, reconstituit în favoarea tatălui său, B. Gavrilă, căruia i s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de_ . Prin sentința civilă nr. 425/1996, rămasă definitivă și irevocabilă, dată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 990/1995, s-a consfințit că terenul de 1000 mp reconstituit în favoarea defunctului B. Gavrilă, este cel situat în D., nr. 237, între vecinii C. T., Z. A., drum județean și B. V.

. Totodată, s-a mai stabilit că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea celor pentru care s-a emis T.P. atacat în prezenta cauză, nu poate viza nici măcar 1 mp de teren care să fie situat în interiorul perimetrului delimitat de procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 0_ în favoarea defunctului B. Gavrilă.

La același termen de judecată din_, reprezentanta pârâtului C. D. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea acțiunii, considerând că acesta trebuia să formuleze o acțiune în revendicare și nu în anulare parțială a titlului, pentru suprafața de 1000 mp care se suprapune.

Ulterior, la_, pârâtul C. D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea acțiunii de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 62096/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.

În motivare, s-a arătat că reclamantul nu deține titlu de proprietate pentru terenul identificat în tarla 116, parcelele 237/1 și 237/2, acesta prevalându-se doar de dispozițiile sentinței civile nr. 425/1996, prin care s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de_ pentru suprafața de 1000 mp, între anumiți vecini, dar nu se menționează parcelele 237/1 și 237/2. Chiar dacă în acel proces verbal al reclamantului nu este menționată nici tarlaua, nici parcela, reclamantul încearcă să extindă dispozițiile acelei sentințe pentru a fi pus în posesie doar pe amplasamentul indicat de el. Consideră că această atitudine este abuzivă, în condițiile în care C. L. i-a făcut două variante de amplasament care respectă suprafața și vecinătățile menționate în procesul verbal din_ . Astfel, prima variantă este cea menționată în procesul verbal de punere în posesie nr. 238/1998, tarla 116, parcela 39, teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești ale reclamantului, însă acesta a refuzat-o. A doua variantă este cuprinsă în procesul verbal de punere în posesie de la fila 48 din dosarul_, care respectă dispozițiile sentinței civile nr. 425/1996, însă și aceasta a fost refuzată. Practic, amplasamentul dorit de reclamant este cel care se află sub casa și anexele gospodărești edificate de pârât, însă, având în vedere că acestuia i s-a emis autorizație de construire care nu a fost contestată și că este intabulat pe aceste imobile, consideră că practic este imposibilă realizarea dorinței reclamantului de a obține acest amplasament.

Se mai arată că, și din punct de vedere legal, este imposibil să se atribuie reclamantului amplasamentul solicitat de acesta, întrucât titularii TP atacat au formulat cererea de reconstituire nr. 332/_ pentru terenul în litigiu; au dovedit această cerere cu acte de stare civilă și registru agricol, motiv pentru care a și fost validată suprafața de

3,11 ha pe anexa 3 D. ; în urma anulării procesului verbal de punere în posesie, prin SC nr. 425/1996 a Judecătoriei Beclean, s-a emis ulterior un alt proces verbal de punere în posesie nr. 1524/_, iar în final TP nr. 62096/2004. Prin urmare, consideră că nu au fost încălcate dispoziții ale legii fondului funciar în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, reclamantul a formulat o cerere de constituire a dreptului de proprietate, nr. 314/_, situație în care sunt incidente prevederile art. 19 al. 1 rap. la art. 18 din Lg. 18/1991 modificată, astfel că nu pot apărea suprapuneri de teren cum se susține.

Consideră că, atât timp cât reclamantul a precizat că nu se întemeiază pe nici un motiv de nulitate prevăzut de art. III din Lg. 169/1997, acțiunea acestuia se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.

În drept s-au invocat prevederile art. 115-118 C.pr.civ..

La termenul din_ s-a constatat lipsă de procedură cu pârâta B. Ana, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind făcută mențiunea "destinatar decedat"; (certificat de deces fila 85), reprezentantul reclamantului arătând că moștenitorii acesteia sunt reclamantul și pârâtele M. A. și T. M., toți în calitate de fii.

La termenul din_, raportat la decizia de casare, s-a încuviințat proba testimonială, fiind audiați martorii propuși de reclamant: B. V., M. I. (f.59, 75 vol. I), precum și martorii propuși de pârâtul C. T. D.: B. G., Vidican I., C. G. (f.87, 98, 99 vol. I). De asemenea, după audierea martorilor, la termenul din_, s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare de către expertul Șugar V. Florin. Întrucât la dosarul cauzei a fost depusă o expertiză extrajudiciară efectuată de expert Tîrlă Pavel (f.118-124 vol. I), s-a dispus efectuarea unei expertize topografice judiciare ce a fost întocmită de către expertul Talpoș M. (f.171-179 vol. I) și completată ulterior ca urmare a obiecțiunilor părților (f.206-232 vol. I și f. 5-7 vol. II).

Legal citați, dintre pârâți s-au prezentat în instanță C. V., care a arătat că terenul îi aparține, fiind primit de la tatăl său, care l-a deținut și înainte de CAP, prin urmare se opune admiterii acțiunii (f.62, 78 vol. I), precum și pârâtul C. G., care a declarat că nu este de acord cu admiterea acțiunii, întrucât terenul în litigiu a aparținut familiei C., iar pârâtul C. D. este proprietarul întregii suprafețe de teren (f.88 vol. I).

Pârâtele T. M. și M. A. G. au depus la dosar înscrisuri (f.150,151 vol.

I) prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii promovată de fratele lor, reclamantul B. I. .

La data de_, reclamantul a depus la dosar extindere și completare de acțiune (f. 246 vol. I), prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a lui C. L., iar prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: în principal, anularea intabulării în CF 25263 C. Mic, nr. cadastral 217, a dreptului de proprietate al pârâților

C. T. și C. L. asupra terenului în suprafață de 860 mp și asupra construcțiilor (casă de locuit și anexe gospodărești), înscriere făcută în baza SC nr. 192/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, hotărâre care se bazează pe titlul de proprietate atacat în prezenta cauză și în care reclamantul nu a fost parte; în subsidiar, anularea în parte a intabulării sus menționate, pentru diferența de 419 mp teren, în situația în care titlul va fi anulat în parte doar pentru diferența de 419 mp teren (860 - 441 = 419 mp).

În drept nu a fost invocat nici un temei legal.

La termenul din_, reprezentanta pârâtului C. T. D. a arătat că se opune completării de acțiune, deoarece este tardiv formulată, iar raportat la art. 132 C.pr.civ., aceasta este o întregire de acțiune, menționând că reclamantul știa încă din recurs că pârâții sunt înscriși în CF.

Prin notele scrise depuse de pârâtul C. D. T. la_ (f.286 vol. I), s-a invocat prescripția dreptului la acțiunea în anularea TP nr. 62096/_, în temeiul art. 2, 3 și 18 din Decretul 167/1958. În motivare, a arătat că raportat la motivele cererii în

anularea titlului de proprietate care nu se încadrează la art. III din Legea 169/1997, consideră că incidentă în cauză este nulitatea relativă, și nu cea absolută, care este expres prevăzută de lege. S-a mai arătat că anularea titlului de proprietate după trecerea unei perioade mare de timp de la emitere, după ce terenul a intrat în circuitul civil și pentru motive care nu-i sunt imputabile pârâtului, ar reprezenta o încălcare gravă a principiilor securității raporturilor juridice și a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, iar această încălcare nu ar fi justificată în niciun fel de motive imperioase.

Referitor la prescripția dreptului la acțiune, reclamantul a depus la dosar note de ședință (f. 16 vol. II) prin care a solicita respingerea acestei excepții, întrucât în speță este vorba de o nulitate absolută prevăzută de art. III al. 1 lit. a din Legea 169/1997. Consideră că este evident că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 860 mp, este lovită de nulitate absolută, câtă vreme, urmare a SC nr. 425/1996 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 990/1995, rămasă definitivă și irevocabilă, persoanele fizice în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP atacat în cauză, nu erau îndreptățite să le fie reconstitui nici măcar 1 mp din cei 860 mp pe acel amplasament. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi vorba de o nulitate relativă, și atunci acțiunea înregistrată sub nr. 1598/_ a fost formulată în termenul de 3 ani prevăzut de lege.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond reține următoarele:

În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul C. T. D., se constată că reclamantul a invocat în susținerea pretențiilor sale procesul verbal de punere în posesie din data de 7 mai 1992, pentru suprafața de

1.000 mp, menținut prin SC nr. 425/1996 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 990/1995 (definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin DC nr. 981/R/1996), pretinzând astfel un drept de proprietate asupra terenului respectiv și susținând că se suprapune cu suprafața de 860 mp reconstituită prin T.P. atacat. Prin urmare, reclamantul justifică o calitate procesuală activă, întrucât existența procesului verbal de punere în posesie întocmit pe numele antecesorului reclamantului, îi justifică dreptul și interesul legitim de a introduce prezenta acțiune. Procesul verbal de punere în posesie constituie un act în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, subsecvent validării dreptului suspus reconstituirii, astfel că până la constatarea unor abateri de la lege cu ocazia întocmirii lui, beneficiarii lui justifică un drept și un interes legitim, în privința introducerii unei acțiuni în justiție cu privire la recunoașterea dreptului privind terenul respectiv.

Referitor la prescripția dreptului la acțiune invocată tot de pârâtul C. T. D., instanța reține că, prin notele de ședință depuse la termenul din_, reclamantul a invocat prevederile art. III al. lit. a din Legea 169/1997, care se referă la nulitatea absolută a actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate. Astfel, fiind invocate prevederile legale sus menționate, acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate nu este supusă prescripției, motiv pentru care va fi respinsă această excepție.

Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin sentința civilă nr. 425/1996 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 990/1995, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul B. -N. prin decizia civilă nr. 981/R/1996 (f.8-11 dosar nr._ ) s-a dispus anularea Hotărârii Comisiei Județene B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 44/_ și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de punere în posesie din 0_ întocmit pe numele lui B. Gavrilă, tatăl reclamantului (f.4, dosar nr._ ) pentru suprafața de

1.000 mp, teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești din localitatea D. 237; totodată, s-a anulat procesul-verbal de punere în posesie nr. 106/_ întocmit de C. locală C. Mic pe numele pârâților C. V., C. G. și al defunctei C. Ludovica

pentru suprafața de 869 mp teren intravilan între vecinii C. T., B. Gavrilă, drum județean și B. V. (f.8, dosar 336/1994 al Judecătoriei Beclean).

La data de_, C. L. C. Mic a întocmit un nou proces verbal de punere în posesie cu nr. 1524, pe numele lui C. V., C. G. și C. Ludovica pentru suprafața de 2 ha 6060 mp. Ulterior, la_ pe numele acestora a fost emis TP nr. 62096 pentru suprafața de 2,6060 ha, din care 860 mp teren curți construcții și arabil, situat în intravilanul localității D., tarla 116, parcelele 237/1 și 237/2.

Potrivit procesului verbal de punere în posesie din 0_, menținut ca legal și temeinic prin hotărârea sus menționată, terenul în suprafață de 1000 mp are următorii vecini: C. T., Z. A., drum județean și B. V., reclamantul invocând faptul că această suprafață se suprapune peste cea de 860 mp reconstituită familiei C. .

Din declarațiile martorilor audiați în rejudecare, rezultă că anterior anilor 1950- 1960, terenul în litigiu a aparținut lui C. G., iar la colectivizare a fost dat ca lot ajutător, de CAP, lui B. Gavrilă, care și-a edificat o casă de locuit, familia B. folosindu-l până în anul 1989. După revoluția din 1989, terenul a fost solicitat la reconstituire de C. D., care a fost pus în posesie și și-a edificat acolo o casă de locuit (după 1990). Referitor la fundația aflată lângă casa pârâtului C. T. D., martorul B. V. (vecin cu terenul în litigiu) a arătat că aceasta exista acolo, imediat lângă gard, în spatele casei martorului, "de când se știe el"; (martorul având 38 ani), casa lui C. D. fiind între această fundație și casa lui B. Gavril. De asemenea, martorul Vidican I. a arătat că fundația a fost construită în urmă cu peste 35 ani, întrucât deschiderea la drum a terenului era mare și pentru a nu fi ocupat terenul de alte persoane. Totodată, martorul C. G. a declarat că înainte de 1989, B. Gavrilă a construit pe terenul respectiv (care i-a fost dat ca lot ajutător, întrucât nici acesta și nici antecesorii lui, nu au avut "nicio palmă de pământ în locul respectiv";) o fundație, intenția fiind aceea de a ocupa terenul pentru a nu se extinde vecinii (adică B. V. ).

Referitor la vecinătăți, martorii au arătat că, în timpul CAP-ului, până la Revoluție, terenul folosit de B., se învecina pe latura dinspre stradă cu Z. A. și B. V. (fundația sus arătată fiind amplasată înspre vecinul B. V. ).

Așa cum s-a reținut și în decizia de casare, în considerentele sentinței civile nr. 425/1996, ce se bucură de puterea lucrului judecat, prima instanță a constatat că antecesorii reclamantului B. I. au fost membrii CAP și că au fost puși în posesie cu suprafața de 1000 mp aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești în baza art. 22 din Legea 18/1991, că au construit pe acest teren încă din anul 1965, iar la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 suprafața de 1000 mp avea edificată o casă de locuit, bucătărie de vară, anexe gospodărești și curte, iar vecini acestei suprafețe de teren erau

1. T., Z. A., Drum județean și B. V., dar fără a se indica lățimea frontului la stradă pe care l-a indicat reclamantul în acest dosar.

   Expertul tehnic Talpoș M. a identificat imobilele în litigiu, acestea fiind situate în

2. , nr. 237 și nr. 238: imobilul de la nr. 237 este proprietatea și în posesia reclamantului, fiind delimitat, suprafața terenului fiind de 1582 mp, pe care se află casa de locuit și anexele gospodărești; -imobilul de la nr. 238, este în proprietatea pârâtului C.

T. D., delimitat cu garduri, suprafața terenului fiind de 868 mp, pe care se află o casă P+E, anexe gospodărești și o fundație din beton cu o suprafață de 48 mp. Acest imobil este identificat cu nr. cadastral 217, fiind înscris în CF 25263 C. Mic în baza Încheierii CF nr. 3746/_ . Terenul de 860 mp este identificat în tarla 116, parcelele 237/1 și 237/2.

Pentru a se respecta condițiile de vecinătate din procesul verbal de punere în posesie, expertul a arătat că se pot realiza 2 variante de materializare a celor 1000 mp:

- varianta 1, presupune includerea fundației și se poate întocmi deoarece nu afectează construcțiile înscrise în favoarea lui C. T. D. (plan de amplasament și delimitare a imobilului varianta 1 fila 174 vol. I). În această variantă, pentru pârâtul C. T. D. mai rămâne o suprafață de 441 mp, determinată de conturul poligonal al punctelor 107-106-

49-47-31-32-12-13-14-15-107; - varianta 2, presupune demolarea unei construcții (magazie din scânduri) aparținând lui C. T. D., construcție care este înscrisă deja în CF (plan de amplasament și delimitare a imobilului varianta 2 fila 175 vol. II).

La solicitarea pârâtului C. T. D. de a se întocmi o variantă în care să fie pus în posesie reclamantul ținând cont atât de suprafața cu care pârâtul este deja intabulat, cât și de vecinătățile menționate în procesul verbal de punere în posesie din_, expertul a arătat că reclamantul poate fi pus în posesie în perimetrul cu suprafață de 1646 mp evidențiat în planul de situație (f.232 vol. I), variantă în care se asigură parțial vecinătățile din procesul verbal de punere în posesie.

Ca urmare a obiecțiunilor pârâtului C. T. D., expertul a depus la dosar raport de expertiză nr. 3, întocmind un plan de situație în care a evidențiat o suprafață de 1000 mp, asupra căreia este posibilă punerea în posesie a reclamantului (suprafață poziționată conform cererii pârâtului C. T. ), perimetrul acesteia fiind delimitat de punctele A-B-C-D-E-F-G-H cu culoarea roșie (f.7 vol. II). S-a menționat că această variantă respectă limitele de intabulare ale pârâtului C. T. și L. (nr. cadastral 217), nu s-a creat o suprapunere între perimetrul de 1000 mp și numărul cadastral 217, și se asigură vecinătățile din procesul verbal de punere în posesie pentru reclamant (cu mențiunea că nu se asigură vecinătatea cu B. V. pe lungimea de circa 48 m, ci doar pe lungimea de 4,16 m).

Având în vedere că procesul verbal emis la_ pe numele antecesorului reclamantul a fost analizat anterior și menținut printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, este indiscutabil faptul că suprafața de 1000 mp și vecinătățile cuprinse în acesta (C.

T., Z. A., drum județean, B. V. ) trebuie respectate, iar dreptul de proprietate al antecesorului reclamantului nu mai poate fi pus în discuție. Analizând din această perspectivă variantele întocmite de expertul judiciar desemnat în cauză, se constată că doar varianta 1 (plan de amplasament și delimitare fila 174 vol. I) respectă integral aceste vecinătăți, întrucât în celelalte variante nu se asigură vecinătatea pe latura cu B. V. decât parțial. Ori, în procesul verbal de punere în posesie nu mai sunt menționați și alți vecini pe respectiva latură, iar martorii au declarat că terenul folosit în timpul CAP-ului de B. I. se învecina pe latura respectivă (înspre drum) doar cu B. V. . Totodată, doar această variantă 1 include și fundația edificată de antecesorul reclamantului.

Astfel, terenul evidențiat în varianta 1 cu culoarea verde este cel care trebuie atribuit reclamantului pentru respectarea hotărârii definitive și irevocabile. Însă, pe o parte din această suprafață de 1000 mp a fost emis titlul de proprietate contestat în cauză (mai exact suprafața de 419 mp, din 860 mp, identificată în tarla 116, parcelele 237/1 și 237/2), titlu emis cu încălcarea prevederilor art. III al. 1 lit. a din Legea 169/1997, întrucât la această suprafață era îndreptățit antecesorul reclamantului, și nu titularii din titlul de proprietate contestat. Solicitarea reclamantului privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului pentru întreaga suprafață de 860 mp din tarla 116, parcelele 237/1 și 237/2, nu este întemeiată, întrucât acesta și-a dovedit îndreptățirea doar pentru 1000 mp teren, astfel că, așa cum s-a arătat și în decizia de casare, numai pentru diferența dintre suprafața deja aflată în posesia reclamantului și suprafața de 1000 mp cuvenită, se poate constata nulitatea reconstituirii.

Prin urmare, întrucât pe amplasamentul terenului de 1000 mp reconstituit antecesorului reclamantului, se suprapune o suprafață de 419 mp (din 860 mp), identificată în tarla 116, parcelele 237/1 și 237/2, din TP nr. 62096/2004 eliberat pe numele C. V., C. G. și C. Ludovica, se va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate cu privire la această suprafață, în titlul atacat urmând a rămâne înscrisă suprafața de 441 mp (în loc de 860 mp) identificată în conturul poligonal al punctelor 107-106-49-47-31-32-12-13-14-15-107 din planul de amplasament și delimitare a imobilului varianta 1 (f.174 vol. I), din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert Talpoș M. .

Referitor la "Extinderea și completarea de acțiune"; depusă de reclamant la_ (f.246 vol. I), se reține că acesta nu poate fi calificat drept completare de acțiune, cum a intitulat-o reclamantul, fiind o evidentă cerere de modificare a acțiunii, prin care s-au invocat și alte pretenții pe lângă cele solicitate inițial și ar fi trebuit depusă până la prima zi de înfățișare. Reclamantul și-a modificat acțiunea nu numai cu mult după prima zi de înfățișare, dar a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limite precis stabilite, în sensul dispozițiilor art. 315 Cod procedura civilă, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu exista formulat la data când s-a judecat recursul. Astfel, în ce privește această cerere prin care s-au invocat capete de cerere noi distincte de cele formulate anterior, raportat la data formulării lor, la prevederile art. 132 C.pr.civ. și la faptul că pârâtul C.

T. D. s-a opus acestei cereri, se va constata decăderea reclamantului din dreptul de a formula această modificare de acțiune având ca obiect anularea intabulării în CF 25263 C. Mic a dreptului de proprietate al pârâților C. T. și C. L. asupra terenului în suprafață de 860 mp și asupra construcțiilor.

Față de considerentele expuse și având în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesorului reclamantului este valabilă și trebuie să își producă efectele, instanța urmează a admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamant și va constata nulitatea absolută parțială a TP nr. 62096/_, în ce privește suprafața de 419 mp (din 860 mp), tarla 116, parcelele 237/1 și 237/2.

Cu privire la cheltuielile de judecată, se constată că reclamantul a avansat cheltuieli în cuantum total de 3223 lei, din care 400 lei onorariu avocat la prima judecată pe fond a cauzei, 500 lei onorariu avocat în recurs, 400 lei onorariu avocat rejudecare și 1923 lei onorariu expert în rejudecare.

În baza art. 274 C.pr.civ., raportat la admiterea în parte a acțiunii precizate, vor fi obligați pârâții C. T. D., C. V., C. G., C. G., T. M., M. A. ,

C. L. C. Mic de A. a L. F. F. și C. J. B. -N. de A. a

1. F. F., în calitate de părți căzute în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 1611,5 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată achitate de acesta. Pârâta C. L. nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta a fost introdusă în cauză ca urmare a modificării de acțiune formulată de reclamant în rejudecare.

   Împotriva sentința ei expuse, în termen au declarat recurs: pârâtul C. T. D.

   ; pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. ; pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. Mic.

   1. Prin recursul declarat de pârâtul C. T. D., acesta a solicitat modificarea sentinței în sensul acesteia admiterii excepțiilor invocate, respectiv: excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului ca fiind neîntemeiată.

Se susține că sentința este nelegală și netemeinică, dată cu aplicarea greșită a legii, indicând în drept dispozițiile art.304 pct.8,9, raportat la art. 304/1 și la art.312(2),(3) C.pr.civ, invocându-se în fapt următoarele:

În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului se arată că reclamantul nu deține titlu de proprietate pentru terenul identificat în tarlaua 116, parcelele 237/1 și 237/2,acesta prevalându-se doar de dispozițiile sentinței civile nr.425/1996, prin care s-a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 0_, pentru suprafața de 1.000 mp, între anumiți vecini, dar nu se menționează parcelele 237/1 și 237/2. Chiar în condițiile în care în acel proces-verbal al reclamantului nu se menționează nici tarlaua nici parcela, reclamantul încearcă să extindă dispozițiile acelei sentințe, pentru a fi pus în posesie exact pe amplasamentul indicat de el. S-a considerat abuzivă atitudinea reclamantului, în condițiile în care C. L. i-a făcut două variante de amplasament, care respectă

suprafața și vecinătățile menționate în procesul-verbal din 0_, pe care le-a refuzat. Astfel, prima variantă, este cea menționată în procesul-verbal de punere în posesie nr.238/1998, tarlaua 116, parcela 39, teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, ale reclamantului, însă acesta nu a acceptat-o. A doua variantă este cuprinsă în procesul-verbal de punere în posesie de la fila 48 din dosarul_, care respectă dispozițiile sentinței civile nr.425/1996, însă nici aceasta nu a fost acceptată de reclamant.

În concret, amplasamentul agreat de reclamant este cel care se află sub casa și anexele gospodărești edificate de pârâți, însă avându-se în vedere că acestuia i s-a emis autorizație de construire(care nu a fost contestată) și că este întabulat pe aceste imobile,apreciază că este imposibil de acreditat solicitarea reclamantului de a obține acest amplasament.

În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru anularea TP.nr.62096/_ , se arată că raportat la motivele cererii în anularea titlu cărui de proprietate, care nu se încadrează la art. III din Legea nr169/1997, consideră că, în cauză este incidentă nulitatea relativă, nu cea absolută, care este expres prevăzută de lege .

La termenul de judecată din_ când pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea cererii de anulare parțială a titlului de proprietate nr.62096/2004, când s-a arătat că reclamatul nu-și întemeiază poziția, nici în fapt, nici în drept, pe niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997, reclamantul, prin mandatar, a arătat că cererea sa nu se întemeiază pe vreuna din dispozițiile legale menționate.

Anularea titlului de proprietate după o perioadă îndelungată de la emitere sdupă ce terenul a intrat în circuitul civil, pentru motive care nu-i sunt imputabile pârâtului, ar reprezenta o încălcare gravă a principiilor securității raporturilor juridice și a art.l din Protocolul Adițional nr.l - CEDO .

Referitor la fondul cauzei se susține că potrivit deciziei de casare, instanța de control a indicat că stabilirea amplasamentului "diferenței de teren a reclamantului până la 1000 mp" să se facă "pe lângă drumul județean, incluzând și fundația ori "un alt amplasament din cei 860 mp., însă cu respectarea vecinătăților prevăzute în sentința civilă nr.425/1966 a Judecătoriei Beclean". Este semnificativ a se menționa că în dispozitivul sentinței civile nr. 425/1996, pronunțată în dos.nr.990/1995 al Judecătoriei Beclean, este cuprinsă dispoziția referitoare la menținerea procesului-verbal de punere în posesie din 0_, pe numele reclamantului pentru "1000 mp teren aferent casei de locuit si anexelor gospodărești". Față de cele relevate mai sus, recurentul apreciază că se impune concluzia potrivit căreia amplasamentul suprafeței de 1000 mp constituită reclamantului, ar trebui să cuprindă terenul aferent construcțiilor reclamantului, alături de vecinătățile menționate în procesul-verbal de punere în posesie din 0_ . Având în vedere"imperativele" menționate, consideră că unica variantă aplicabilă în cauză(care să respecte vecinătățile stabilite prin procesul-verbal de punere în posesie și care include și toate construcțiile reclamantului) este aceea cuprinsă în completarea nr.3 din raportul de expertiză întocmit de expertul Talpoș M. .(Celelalte variante care au fost propuse de expert nu sunt aplicabile, nu respectă vecinătățile stabilite și nu înglobează toate construcțiile reclamantului). Este evident că adoptarea altei variante decât cea cuprinsă în completarea nr.3, a raportului de expertiză ar conduce în mod inevitabil la situația în care reclamantului i s-ar atribui o suprafață semnificativ mai mare decât aceea Ia care este îndreptățit.

Apreciază drept excesivă atitudinea reclamantului care, după ce a obținut constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp, aferentă construcțiilor, mai folosește în plus suprafața de 582 mp( a se observa constatarea cuprinsă în expertiză(f.173),conform căreia suprafața folosită de reclamant este

de 1.582 mp.,pe lângă care mai cere încă 860/441 mp.,din cea înscrisă în titlul de proprietate al pârâtului).

Reaua credință manifestată de reclamant rezultă și din atitudinea de refuz ferm a tuturor propunerilor făcute de C. locală de aplicare a legilor fondului funciar,în condițiile în care acele propuneri respectau suprafața și vecinătățile din procesul-verbal de punere în posesie din 0_ . Titlul de proprietate emis pe numele pârâtului a fost eliberat în condițiile legii; titularii dreptului de proprietate atacat în cauză, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nr.332/0_ ,pentru terenul din litigiu. Aceștia și-au fundamentat cererea,susținându-o cu acte de stare civilă și cu registrul agricol. În condițiile date cererea lor a fost validată pentru suprafața de 3,11 ha(anex nr.3 D. ).După anularea procesului-verbal de punere în posesie prin sentința civilă nr.425/1996 a Judecătoriei Beclean, s-a emis un alt proces-verbal de punere în posesie,cu nr.1524/_ iar, în final, s-a emis titlul de proprietate nr. 62096/2004. Așadar se impune observația conform căreia nu s-a încălcat nicio dispoziție din legislația privind fondul funciar,astfel încât nu există temeiuri care să justifice anularea sau constatarea nulității titlului de proprietate în cauză.

Considerăm că au fost încălcate dispozițiile legilor fondului funciar în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate.

În schimb, reclamantul a formulat o cerere de constituire a dreptului de proprietate(nr.314/0_ ). Potrivit dispozițiilor art.19 alin.1, rap.la art.18 din Legea nr.18/1991, modificată, "mai întâi se fac reconstituirile și din terenul rămas se pot efectua și reconstituiri" Așadar, în condițiile aplicării riguroase a dispozițiilor legilor care reglementează acest domeniu pot apărea suprapuneri de terenuri, așa cum susține reclamantul. Datorită aprecierii eronate a probelor administrate s-a ajuns la pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În drept, recurentul a invocat: art.2,3 și 18 din Decr.nr.167/1958 ; art. III din Legea 169/1997; art.18,19 din Legea nr,18/1991,modificată ;

2. Prin recursul declarat de C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor C. Mic acesta a solicitat casarea sentinței, ca fiind nelegala și netemeinică.

Se susține că prin sentința civila nr. 425/1996, s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenului pentru suprafața de 1000 m.p., teren aferent casei de locuit si anexelor gospodărești, menținând și recunoscând valabilitatea procesului verbal de punere in posesie din 7 mai 1992 emis pe numele lui B. Gavril, doar în ce privește suprafața înscrisă. Reclamantul profita de faptul că în procesul verbal din 7 mai 1992, nu este menționata tarlaua și parcela și încearcă sa extindă dispozițiile procesului verbal si a sentinței civile nr. 425/1996, pentru a fi pus în posesie doar pe amplasamentul indicat de el . Această atitudine este abuzivă în condițiile în care C. locală i-a prezentat mai multe variante de amplasament, însă cu niciuna dintre acestea nu este de acord și deși prin sentința civila nr.112/2005, instanța statuând ca amplasamentul atât in cazul moștenitorilor lui B. Gavrilă cât și al moștenitorilor lui C. G. a fi stabilit de C. locală, drept care le este conferit și de art.5 lit. c din HG nr.1172/2001, conform căruia ,, comisiile locale stabilesc mărimea si amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate";

Practic amplasamentul dorit de reclamant este cel care se află sub casa si anexele gospodărești deținute de pârât, însă având în vedere că acestuia i s-a emis autorizație de construire care nu a fost contestată și că este intabulat cu aceste imobile consideră că este imposibil de pus în practică obținerea acestui amplasament.

Terenul aferent casei de locuit și anexele pe care le deține B. I. se întind pe întreg terenul pe care i s-a eliberat schița de punere in posesie de către C. locala, de altfel, în prezent B. I. folosește exact suprafața pe care C. locală i-a prezentat-o în una din variante de amplasament, iar această schiță este varianta (anexată recursului) care ar fi cel mai ușor de aplicat întrucât nu ar îngrădi și izola parte din teren

la care nu ar mai avea acces nici C. T. D., ar fi de asemenea varianta care ar trebui să mulțumească pe ambele părți. De ce partea din terenul pe care deși o ocupa

1. I. și pe care are construite anexe gospodărești, nu o recunoaște ca făcând parte din cei 1000 mp. În ce privește cei 860 mp, ai numitului C. T. D. și aceasta suprafață este ocupată în întregime de către construcțiile și anexele acestuia și acestuia îi trebuie respectat dreptul de proprietate.

   Fata de cele mai sus arătate, instanțele investite a judeca cauzele din dosarele nr. 990/1995, prin sentința civila nr.425/1996, dosar nr. 317/2007, prin sentința civila nr. 550/2007, dosar nr. 1325/2004, prin sentința civila nr. 112/2005, recunosc atributul Comisiei locale de a stabili amplasamentul arată că prezenta situație nu mai are finalitate atâta timp cât C. locală tot emite variante de amplasament iar B. loan refuză să le semneze iar C. J., care verifica legalitatea propunerilor înaintate de

2. locală, conform art.6 din HG nr. 1172 din 2001 le respinge întrucât nu sunt semnate de proprietar. Solicită instanței să găsească o soluție pentru finalizarea lungului șir al proceselor iscate pentru acest amplasament.

În consecință, consideră că solicitarea reclamantului B. loan, de constarea a nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 62096/_ este nelegală și netemeinică.

3. Recurenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., în temeiul art..304 pct.9 și 304/1 din codul de procedură civilă (în vigoare la data înregistrării dosarului), a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul exonerării Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. de la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, potrivit prevederilor art. 4 din H.G.R.nr.131/1991, în vigoare la data validării suprafeței înscrise în titlul de proprietate a cărui anulare parțială se solicită, C. comunală C. Mic avea obligația de a prelua și înregistra cererile formulate pentru atribuirea de teren în proprietate sau în folosința, de a solicita orice relații și date, și cel mai important, de a stabili suprafața ce urmează a fi atribuită, urmând a transmite propunerile spre validare Comisiei județene B. - N. .

Validarea dreptului de proprietate atât în favoarea reclamantului cât și în favoarea pârâților s-a făcut în anul 1991, prin înscrierea acestora pe anexele corespunzătoare - validate ulterior de către C. județeană B. -N. .

Însă, întocmirea proceselor-verbale de punere în posesie și identificarea concretă a suprafețelor validate este atribuția exclusivă a comisiilor locale, motiv pentru care suprapunerea efectivă a unor terenuri înscrise în titlul de proprietate contestat și alte procese-verbale de punere în posesie, nu poate fi imputată Comisiei județene.

Documentele care au stat la baza reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate în favoarea părților din proces, nu se regăsesc în arhiva instituției noastre, ci în arhiva Comisiei comunale C. Mic, drept pentru care s~a și purtat corespondență cu aceasta, prin adresa nr.III/B/24305/_ de solicitare a actelor necesare formulării unui punct de vedere în dosar.

Prin întâmpinarea formulată la fondul cauzei, C. județeană a analizat reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate în favoarea părților din proces, cu privire la calitatea de persoane îndreptățite a acestora și dovada dreptului de proprietate, considerând că nu se justifică anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului, având în vedere că reclamantul nu avea decât un proces-verbal de punere în posesie menținut prin sentința civilă nr. 425/1996, pronunțată în dosarul 990/1995 (definitivă și irevocabilă). Acest proces-verbal de punere în posesie nu conținea toate elementele necesare eliberării titlului de proprietate, fiind prevăzută doar suprafața de teren care a fost atribuită lui B. Gavrilă, lipsind elementele de individualizare ale terenului atribuit, respectiv nr. topografic, nr. tarla și parcelă. Astfel, comisia locală a eliberat pe numele lui B. Gavrilă un nou proces-verbal de punere în posesie cu nr. 238/_, pentru suprafața de 1004 mp identificată în tarla 116, parcela

39, teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, însă reclamantul a refuzat semnarea acestuia. Prin urmare, până în anul 2004 când s-a eliberat titlul de proprietate contestat, C. comunală C. Mic, avea obligația verificării amplasamentelor pentru terenurile stabilite în favoarea ambilor solicitanți, înainte de transmiterea documentației Comisiei județene B. -N. pentru eliberarea titlului de proprietate, conform prevederilor art. 5 din H.G.R. nr.1172/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, în vigoare la acea dată.

Pe cale de consecință consideră că, în această situație, nu se poate reține culpa procesuală în sarcina Comisiei județene B. -N. atâta timp cât cea care avea atribuții de primire, verificare și identificare a amplasamentului era C. comunală C. Mic.

Totodată, potrivit prevederilor art. 52 alin.1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. este autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională, astfel încât, ea nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în litigiile în care art. 52 alin. 2 din actul normativ amintit, îi conferă legitimitate procesuală, cu atât mai mult cu cât aceasta nu dispune de un patrimoniu propriu, neputând fi titulară de drepturi sau obligații patrimoniale, motiv pentru care nu solicită, la rându-i, cheltuieli de judecată.

În conformitate cu art. 4 din H.G.R nr. 890/2005 C. județeană este numită prin ordin al prefectului ca organ colegial care are în componență, pe lângă prefect, (care are calitatea de președinte al comisiei), subprefecții județului, directorul direcției de contencios administrativ și controlul legalității din cadrul instituției prefectului, directorul oficiului județean de cadastru și publicitate imobiliară, directorul executiv al direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană sau a municipiului București, reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Statului, directorul sucursalei teritoriale a Administrației Naționale "îmbunătățiri F. e" - R.A., un reprezentant desemnat de consiliul județean respectiv al Municipiului București, inspectorul-șef al inspectoratului silvic teritorial sau împuternicitul acestuia, directorul direcției silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva sau împuternicitul acestuia, un reprezentant al Asociației Proprietarilor de Păduri din România, un reprezentant al Asociației Administratorilor de Păduri, un reprezentant al asociațiilor proprietarilor de terenuri agricole legal constituite.

Membrii comisiei județene nu sunt remunerați pentru activitatea desfășurată în cadrul comisiei motivat de faptul că aceasta (comisia) nu are buget propriu. De asemenea, cheltuielile efectuate cu ocazia tipăririi și eliberării titlurilor de proprietate sunt suportate de către Ministerul Administrației și Internelor, iar cheltuielile efectuate cu ocazia comunicării titlurilor de proprietate sunt suportate de persoanele care le primesc conform art.34 alin. 7 și art.36 din H.G.R nr.890/2005.

În drept au fost indicate prevederile art. 304 pct.9 și 304/1 din Codul de procedură civilă (în vigoare la data înregistrării dosarului); art.5, art. 6, art.4, art.34, art.36 din

1. 890/2005; art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;prevederile H.G.R.nr.131/1991 și H.G.R. nr.1172/2001.

   Intimatul B. I. a solicitat respingerea recursurilor declarate(f.71,19, 121)

   Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că niciunul din recursurile declarate nu este fondat, astfel că toate vor fi respinse și sentința va fi menținută ca fiind legală și temeinică.

   În primul rând, în ce privește excepțiile invocate de pârâtul recurent C. T. D.

   , tribunalul constată că, în mod legal și temeinic, acestea au fost respinse.

   1. Reclamantul și-a justificat interesul legitim și prin urmare și calitatea procesuală activă de a promova acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate nr._ ,

      emis în favoarea lui C. V., C. G. și C. Ludovica, în calitate de moștenitori ai defunctului C. G., cu privire la suprafața de 419 m.p., din terenul în suprafață de 860 mp, corespunzător tarlalei 116, parcelele 237/1 de 660 mp, și 237/2 de 200 mp, prin aceea că autorului său, B. Gavrilă, i s-a atribuit în proprietate terenul în suprafață de

      1.000 m.p., aferent casei de locuit situat în localitatea D. nr.237, în calitate de deținător al casei și anexelor gospodărești și fost membru cooperator, fiindu-i eliberat, încă din data de 7 mai 1992, procesul verbal de punere în posesie, între vecinii C. T.

      , Z. A., drum județean și B. V. .

      Prin sentința civilă nr. 425/1996, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 990/1995, s-a constatat că terenul de 1.000 mp reconstituit în favoarea defunctului B. Gavrilă, este cel situat în D., nr. 237, procesul verbal de punere în posesie fiind menținut ca valabil și totodată a fost anulat procesul verbal de punere în posesie eliberat pentru o parte din terenul de 1000 m.p. în favoarea moștenitorilor lui C. G. .

      Deși prin sentința arătat s-a statuat irevocabil că moștenitorilor lui C. G. nu li se poate atribui în posesie teren pe amplasamentul pentru care s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie autorului reclamantului, ulterior, în anul 2004, cu nesocotirea celor statuate irevocabil de instanță, s-a eliberat un nou proces verbal de punere în posesie, în favoarea moștenitorilor lui C. G., pentru același amplasament și, apoi, a fost eliberat titlul de proprietate contestat.

      Nu poate fi reproșat reclamantului că nu deține un titlu de proprietate în condițiile în care C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate C. Mic a refuzat, în mod constant, să întocmească schiță de punere în posesie în favoare autorului reclamantului și să înainteze Comisiei Județene BN documentația necesară pentru emiterea titlului de proprietate ba, mai mult, deși procesul verbal de punere în posesie emis inițial în favoarea moștenitorilor lui C. G. a fost anulat irevocabil de instanță, comisia locală a eliberat un nou proces verbal pe același amplasament și apoi a fost eliberat și titlul de proprietate în favoarea acestora.

   2. Excepția prescrierii dreptului la acțiune este de asemenea neîntemeiată și corect a fost respinsă, cât timp reclamantul a invocat nulitatea absolută a titlului de proprietate, pentru faptul că beneficiarii reconstituirii nu sunt îndreptățiți la punerea în posesie asupra amplasamentului atribuit autorului său, acțiunea în nulitatea absolută fiind imprescriptibilă.

Soluția primei instanței este legală și temeinică și cu privire la fondul pricinii

Întrucât, prin recursurile declarate de pârâtul C. T. D., de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. Mic, precum și în recursul declarat de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. se susține că titlul de proprietate, a cărui nulitate parțială a fost constatată de instanța de fond, este legal și că reclamantul nu este îndreptățit să-i fie atribuit teren pe amplasamentul terenului în suprafață de 870

m.p. înscris în titlul de proprietate contestat, criticile din cele trei recursuri vor fi analizate împreună.

Astfel, recurentul C. T. D. susține că motivele invocate de reclamant pentru anularea titlului de proprietate nu se încadrează în niciunul din motivele de nulitate prevăzute de Legea nr.169/1997.

Se reține de tribunal că, potrivit legilor fondului funciar, calitatea de persoană îndreptățită la atribuirea în proprietate a unui anumit teren, presupune îndeplinirea cumulativă a două cerințe: 1)- dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv de fost proprietar deposedat abuziv sau moștenitor al acestuia și 2) - vechiul amplasament al terenului să poată fi pus în posesie, ceea ce presupune că terenul trebuie să fie la dispoziția comisiei locale și să fie liber, adică să nu fi fost legal atribuit, anterior, altor persoane .

În situația în care beneficiarului reconstituirii, care și-a probat calitatea de persoană îndreptățită, i s-a atribuit un teren pe vechiul amplasament dar care nu era la dispoziția comisiei locale, titlul de proprietate eliberat cu privire la un astfel de teren este lovit de nulitate, fiind dat motivul de nulitate prevăzut de art.III alin.1 litera "a"; din Legea nr.169/1997, deoarece motivele de nulitate prevăzute la litera "a"; introduse prin Legea nr.247/2005 au doar caracter exemplificativ și nu exhaustiv( fiind folosită expresia "cum sunt";).

Cum reclamantul invocă lipsa de îndreptățite a moștenitorilor numitului C. G., fostul proprietar al terenului reconstituit în favoarea moștenitorilor acestuia, la amplasamentul care, anterior, a fost atribuit tatălui lui, potrivit procesului verbal de punere în posesie din anul 1992, această critică se circumscrie motivului de nulitate prevăzut de art.III alin..1 litera "a"; din legea nr.169/1997, urmând ca, în continuare să fie cercetat dacă acest motiv de nulitate este întemeiat.

Se reține de tribunal că numitului B. Gavrilă, tatăl reclamantului, i-a fost atribuit, de fostul CAP C. Mic, un lot de teren pentru construirea unei case și anexe gospodărești în localitatea C. Mic, la actualul nr. administrativ 237, terenul atribuit în folosință acestuia având suprafața totală de 2.100 m.p. și era situat între vecinii Z. I.

, drum județean, Cleja V. (în prezent, precum și în anulș 1992, lotul acestuia fiind deținut de B. V. ), având frontul la stradă de 36 m. Pe acest teren se află casa de locuit construită de B. Gavrilă și, în anul 1976, B. Gavrilă a obținut și o autorizație pentru construire de anexe gospodărești, bucătărie de vară, anexe care urmau să fie localizate pe amplasamentul unde numitul B. Gavrilă a edificat fundația, ce există și în prezent, așa cum rezultă din înscrisurile și schița aflate la filele 52-54 din dosarul nr. 990/1995 al Judecătoriei Beclean( dosar atașat).

La data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, numitul B. Gavrilă se afla în folosința casei și anexelor gospodărești și a terenului cu lățimea la drumul județean de 36 m.

Potrivit art.23 din Legea nr.18/1991, în forma în vigoare în anul 1992(devenit apoi art.24, fiind și completat prin Legea nr.247/2005), terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foștii proprietari. Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă, în intravilan, sau, în lipsă, cu teren extravilan în imediata vecinătate.

În temeiul acestui text legal a dobândit dreptul de proprietate tatăl reclamantului și i-a fost eliberat procesul verbal de punere în posesie.

Se reține că o parte din terenul aflat, în anul 1990, în folosința lui B. Gavrilă, respectiv suprafața de 1100 m.p., a fost preluată de fostul CAP, de la numitul C. G.

, aș cum reiese din copia registrului agricol, aflată la fila 102 dosar fond inițial, nr._ iar moștenitorii acestuia, respectiv C. V., C. G. și C. Ludovica, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 11 ari, cerere aflată în copie la fila 28 dosar nr.990/1995 al Judecătoriei Beclean.

Până în anul 1994 moștenitorilor lui C. G. nu le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul intravilan în suprafață de 1100 m.p. pe vechiul amplasament însă moștenitorii lui C. G. au ocupat fără vreun act de punere în posesie terenul situat între bucătăria de vară a numitului B. Gavrilă și limita cu vecinul B. V., au depozitat materiale de construcție și apoi, au început edificarea unei case, casă care, în prezent ,este terminată.

La data de 16 august 1994, în condițiile în care numitul B. Gavrilă a formulat anterior acțiune în revendicare împotriva moștenitorilor lui C. G. și a obținut și suspendarea lucrărilor de construire, prin sentința civilă nr.1583/1993 a Judecătorie Beclean(f.12 dosar nr-.1083/CA/1995 al Tribunalului B. -N., atașat), C. locală

C. Mic, eliberează acestora procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de

869 m.p., în intravilan pe vechiul amplasament(f.8 dosar nr.990/1995) proces verbal care nici el nu este însoțit de o schiță, fiind indicați doar vecinii.

Ulterior, prin Hotărârea Comisiei Județene nr.44/0_ , se anulează procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1000 m.p., eliberat numitului B. Gavrilă și, prin aceeași hotărâre, se validează reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafața de 869 m.p. teren agricol, pentru C. V., C. Gheoghe și C. Ludovica(f.9 dosar nr.990/1995), fiind întocmită și schița de punere în posesie, nedatată și nesemnată, aflată la fila 10 din același dosar, în care este identificată suprafața de 869 m.p.

În condițiile în care, în procesul verbal de punere în posesie întocmit la 7 mai 1992 în favoarea numitului B. Gavrilă, se indică vecinii terenului de 1.000 mp. iar ulterior acest proces verbal de punere în posesie a fost anulat de C. J. tocmai pentru a se valida reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor lui

1. G. pentru terenul în suprafață de 869 m.p., având în vedere și declarațiile martorilor audiați din care rezultă folosința terenului de către B. Gavrilă, tribunalul reține că suprafața de 1.000 m.p din procesul verbal de punere în posesie din 7 mai 1992, eliberat numitului B. Gavrilă, cuprindea total sau cel puțin parțial suprafața de 869 m.p., care a fost pusă în posesie moștenitorilor fostul proprietar pe vechilul amplasament, cât timp pentru a putea fi puși în posesie moștenitorii fostului proprietar a fost anulat procesul verbal eliberat numitului B. Gavrilă.

   Chiar dacă, în lipsa schiței anexe la procesul verbal de punere în posesie, nu se poate stabilit cu certitudine dacă întreaga suprafață de 869 m.p. era inclusă în procesul verbal din 7 mai 1992 întrucât, în acest proces verbal este indicată suprafața de 1.000 m.p., care cuprindea terenul de sub casă și anexele existente, cea ce presupune o distanță de la drumul județean până la colțul construcției anexă de 32 m(f.174 dosar fond) și având în vedere lățimea terenului la drumul județean, de 36 m, suprafața de teren în formă de dreptunghi care cuprinde toată suprafața până la vecinul B. V. ar fi de 1152 m.p.

   Din coroborarea tuturor probelor administrate atât în prezentul dosar cât și în dosarele atașate, tribunalul concluzionează că procesul verbal de punere în posesie din 7 mai 1992 a avut în vedere întreaga lățime a terenului la drumul județean până la vecinul B. V., indicat ca fiind vecinul terenului în procesul verbal de punere în posesie.

   Prin sentința civilă nr.425/1996 irevocabilă hotărârea Comisiei Județean și procesul verbal din 16 august 1994, eliberat moștenitorilor lui C. G. au fost anulate, astfel că, numitului B. Gavrilă trebuia să-i fie întocmită schiță pentru terenul de 1.000 m.p. și să-i fie eliberat titlu de proprietate.

   1. locală C. Mic, în loc să respecte dispozițiile irevocabile din sentința nr.425/1996, a efectuat o nouă punere în posesie moștenitorilor numitului C. G., pe același amplasament, pentru suprafața de 870 m.p., din care 660 m.p. curte și 200

      m.p. grădină și apoi a înaintat Comisiei Județene documentația, fiind eliberat titlul de proprietate nr.62.096/_, contestat în prezenta pricină.

      Atitudinea moștenitorilor numitului C. G. de a ocupa terenul atribuit în anul 1992 numitului B. Gavrilă, rezultă și din dosarul nr.1714/1993 al Judecătoriei Beclean, din ale cărui acte reiese că, încă din anul 1993, numiții C. au depozitat materiale de construcții pe terenul numitului B. Gavrilă, deși nu aveau, la acea dată, nici un act de punere în posesie, procesul verbal fiindu-le eliberat ulterior, în anul 1994, proces verbal care, apoi, a fost anulat.

      Ba mai mult, au început edificarea casei pe acest teren și deși, prin sentința civilă nr.158371993, s-a dispus suspendarea lucrărilor de construcție(f.12 dosar nr-

      .1083/CA/1995 al Tribunalului B. -N., atașat), numiții C. au continuat să construiască astfel încât, în prezent, casa este terminată.

      Prin conduita Comisiei locale care a refuzat eliberarea schiței de punere în posesie numitului B. Gavrilă dar, în schimb, a eliberat un nou proces verbal de punere în posesie pe același amplasament deși instanța a statuat irevocabil că amplasamentul respectiv nu poate fi atribuit moștenitorilor lui C. G., s-a ajuns la actuala situație în care, deși,se aflau pe rolul instanțelor litigii privind amplasamentul terenului de 1000 m.p.m atribuit în proprietate numitului B. Gavrilă, pârâtul C. T.

   2. să fie întabulat în cartea funciară asupra terenului în suprafață de 860 m.p. și asupra construcției edificate pe acest teren, în condițiile anterior arătate.

Prin urmare, nu se poate reține buna credință nici în favoarea comisie locale și nici în favoarea pârâtului recurent astfel că deși acesta este întabulat în cartea funciară, fiind întabulat cunoscând că dreptul său de proprietate este unul litigios, nu poate invoca protecția conferită de art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, autorul reclamantului era îndreptățit să beneficieze de terenul cuprins între bucătăria de vară și limita cu vecinul B., pe toată lățimea la drumul județean, teren pe care se află și fundația edificată de tatăl reclamantului, astfel că moștenitorilor numitului C. G., în mod nelegal, le-a fost atribuit în posesie acest amplasament, titlul de proprietate fiind astfel lovit de nulitate absolută conform art.III alin.1 din Legea nr.1169/1997.

Apar va neîntemeiate astfel susținerile recurenților în sensul că reclamantul este de rea credință și că refuză amplasamentele propuse de comisia locală, amplasamente care nu se referă și la terenul pe care se află fundația .

Cum, însă, o parte din teren este ocupat de construcțiile edificate de recurent, în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate doar cu privire la suprafața de 419 m.p. din cea totală atribuită în intravilan moștenitorilor lui

C. G., de 870 m.p., fiind menținut titlul de proprietate pentru suprafața de 441 m.p., potrivit schiței de la fila 174 dosar fond.

Se constată că deși, conform celor anterior expuse, o parte din amplasamentul cuvenit tatălui reclamantului, este menținut în proprietatea moștenitorilor fostului proprietar, cum reclamantul nu a declarat recurs, tribunalul constată că sentința este legală și temeinică, instanța de fond ținând cont și de principiul echității și al securității raporturilor juridice, chiar dacă este îndoielnică buna credință a celor care au edificat construcțiile.

Așa fiind, tribunalul reține că revine comisiei locale obligația de a elibera schiță de punere în posesie pentru reclamant și totodată de a identifica un alt amplasament în intravilan sau în extravilan în imediata vecinătate, pentru a fi atribuit în compensare moștenitorilor fostului proprietar, pentru amplasamentul ce nu poate fi menținut în titlul de proprietate eliberat acestora.

Cum titlu de proprietate a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.III din Legea nr.169/1997, în privința terenului în suprafață de 870 m.p. din intravilan, nu se poate reține lipsa culpei Comisie Județene BN, cât timp Hotărârea nr.44/1994 a fost anulată de instanță iar apoi C. J. a emis titlu de proprietate cu privire la același amplasament, fără să verifice legalitatea procesului verbal de punere în posesie.

Apar ca neîntemeiate și susținerile Comisiei Județene BN potrivit cărora neavând buget propriu nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată,cât timp dispozițiile art.52 alin.3 din Legea nr.18/1991, republicată, prevăd expres că și în privința comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sunt incidente dispozițiile art.274 din Codul de procedură civilă din 1865, care prevăd obligația celor care sunt în culpă procesuală să plătească părții adverse cheltuieli de judecată.

Față de aceste considerente de fapt și de drept tribunalul constată că toate cele trei recursuri nu sunt fondate și, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă din 1865, vor fi respinse.

Intimatul B. I. nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefiind fondate, recursurile declarate de: 1. pârâtul C. T. D. ;

2. pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. Mic 3. pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., împotriva sentinței civile nr. 397/2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, pe care o menține.

Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2013.

PREȘEDINTE,		JUDECĂTORI,		GREFIER,
R. -I. B.	M.	-L. B. N.	G.

G. -C. F.

Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /2 ex. Judecător fond L CK

← Decizia civilă nr. 25/2013. Fond funciar		Decizia civilă nr. 720/2013. Fond funciar →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 43/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 66/2013. Fond funciar Încheierea civilă nr. 275/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 25/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 720/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 176/2013. Fond funciar Sentința civilă nr. 3512/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 4/1. Fond funciar