Decizia civilă nr. 4/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.4/R
Ședința publică din 09 ianuarie 2012 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. P.
J. ecător: D. W.
J. ecător: G. G. P.
G. ier: R. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de reclamanta Ro- man M., domiciliată în B. M., str. George E., nr. 17, sc. A, et. 1, ap. 6, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 972 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru
recurenta R. M., avocat P. C. Leonora, lipsă fiind intimata Ș. D.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus prin registratura instanței, la data de_, concluzii scrise din partea intimatei Ș. D. .
Reprezentanta recurentei R. M., avocat P. C. Leonora depune la dosar împuternicire avocațială, arată că a lecturat de la dosar concluziile scrise și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta recurentei R. M., avocat P. C. Leonora solicită în temeiul art. 304 indice 2 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.972 din data de_ a Judecătoriei B. M. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Arată că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a dispozițiilor art.
379 alin.2 și 379 alin.4 Cod procedură civilă, 1548 Cod civil, 1582 Cod civil. Susține că a acționat în judecată în luna februarie 2012 cu o lună înainte de a expira termenul de 3 ani. Solicită cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. ,
Prin sentința civilă nr.9721 din data de 1 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins cererea formulată de reclamanta R. M. împotriva pârâtei Ș. D. .
În considerentele sentinței se reține că proba de care a înțeles să se prevaleze reclamanta în dovedirea contractului de împrumut încheiat cu pârâta este declarația dată de aceasta în data de_ în fața organelor din cadrul Poliției B. M. .
Din această declarație a reieșit că pârâta a împrumutat de la reclamantă, în luna aprilie 2008, suma de 3000 lei pe care trebuia să i-o restituie cu dobânda lunară.
Din aceeași declarație a reieșit că reclamanta i-a pretins pârâtei restituirea sumei împrumutate și a dobânzii aferente în decembrie 2008. Nu reiese, însă, când anume trebuia să restituie pârâta suma împrumutată și nici că aceasta era 6000 lei.
Acest contract de împrumut a cărui executare s-a solicitat nu are stabilită data scadenței. Chiar dacă s-ar reține că pârâta datorează reclamantei suma de 3000 de lei arătată în cuprinsul declarației dată de intimată în fața organelor de poliție, nu se poate dispune restituirea acesteia întrucât nu se cunoaște dacă creanța este exigibilă nefiind stabilită și demonstrată scadența obligației asumate de debitoare.
Pentru a se putea dispune restituirea sumei ce a format obiectul contractului de împrumut era necesar ca reclamanta să demonstreze existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Creanța este certă atunci când, potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă "existența sa rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul";.
Din mărturisirea extrajudiciară a pârâtei (declarația dată în fața organelor de poliție) a reieșit că aceasta datorează reclamantei 3000 lei și nu 6000 lei.
Creanța este lichidă atunci când, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă "câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.";
Cuantumul sumei împrumutate a reieșit din recunoașterea extrajudiciară a pârâtei ca fiind 3000 lei.
Creanța este exigibilă atunci când ajunge la scadență.
În speță, nu s-a demonstrat că suma pretinsă de reclamantă este exigibilă, cu alte cuvinte nu s-a probat când trebuia restituită de pârâtă suma împrumutată și nici nu s-a solicitat a se stabili un termen de scadență.
Potrivit art. 1584 cod civil nemodificat, împrumutatul este obligat să restituie suma predată la scadență. În cazul în care aceasta nu a fost stabilită de părți se poate solicita instanței stabilirea datei la care împrumutul trebuie restituit (art. 1582 Cod civil).
Prin urmare, nefiind demonstrată scadența obligației de restituire a împrumutului, s-a respins cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea pârâtei să îi restituie banii împrumutați.
În motivarea recursului se arată că, nu este nici un document scris depus de ea la dosar, singurele acte sunt cele depuse de apărătoarea pârâtei și o reclamație adresată poliției, reclamanți pe care ea a făcut-o împotriva pârâtei.
Intimata Ș. D. prin întâmpinarea depusă la fila 9 a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. În motivare se arată că într- adevăr erau mici perioade în care în mod reciproc, se împrumutau una pe cealaltă în jur de 300-400 lei, dacă rămâneau fără bani până la pensie.
Niciodată nu se împrumutau cu sume mai mari de bani, deoarece ambele au pensii mici. În căile de atac nu se pot reține aspecte noi motiv pentru care impune respingerea recursului.
În probațiune în recurs s-a depus un proces- verbal din 21 decembrie 2008, proces verbal de audiere din 10 septembrie 2009, extras CF, sentința civilă nr. 972/_, tabelul cu banii dați împrumut de părți.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Părțile sunt cunoștințe, vecine care locuiesc în același bloc.
Așa cum a recunoscut și pârâta aceasta obișnuia să mai facă împrumut în bani de la reclamantă, sume de circa 400-600 lei. Prin declarația dată de către pârâtă în fața organelor din cadrul Poliției B. M. reiese că, aceasta în cursul lunii aprilie 2008 ar fi primit cu titlu de împrumut de două ori suma de câte 1500 lei, total 3000 lei bani pentru care urma să îi restituie cu dobândă lunară (100%) adică 300 lei lunar începând cu luna aprilie 2008 și că până în decembrie 2008 i-a plătit dobânda.
Așa cum au arătat părțile cu ocazia împrumutului nu s-a încheiat nici un act. În consecință nu reiese de nicăieri dacă s-a stabilit vreo dată a scadenței.
Așa cum a recunoscut recurenta prin actul depus la fila 25 în recurs, din suma împrumutată de 4.000 lei a primit de la intimată cu titlu de dobândă suma de 300 lei, iar din suma împrumutată de 2000 lei a primit dobândă 300 lei.
Față de recunoașterile pârâtei potrivit căreia aceasta a primit cu titlu de împrumut de la reclamanta R. M. un total de 3.000 lei, că în luna decembrie 2008 reclamanta i-a cerut să-i restituie banii împrumutați, iar pârâta nu s-a opus recunoscând datoria și cerându-i reclamantei doar ca plata să o facă în rate, se apreciază că scadența plății datoriei este decembrie 2008.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, 304 pct.8,9 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în tot sentința judecătoriei în sensul admiterii în partea a acțiunii reclamantei și a obligării pârâtei la restituirea sumei de 3.000 lei cu dobânda legală aferentă începând cu data rămânerii irevocabilă a hotărârii.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură va obliga intimata la 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de R. M. în contra sentinței civile nr. 972 din 1 februarie 2012 a Judecătoriei B. M. județul M., pe care o modifică în tot în sensul că: Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R. M. împotriva pârâtei Ș. D. și în consecință:
Obligă pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 3.000 lei cu dobânda legală aferentă începând cu data de 9 ianuarie 2013 și până la plata efectivă a sumei.
Obligă pe intimată la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
P. M. B. W. | D. | P. G. | R. | M. |
Red./P.G./_
Tehnred./R.M./_ /2ex.
Red.J. ecător la fond:R. D. D.
| ← Încheierea civilă nr. 86/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 358/2013. Pretenții → |
|---|
