Decizia civilă nr. 403/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic

Dosar nr. _

R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

cod operator 4204

DECIZIE CIVILĂ Nr. 403/R

Ședința publică din 24 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.

J. ecător A. S. -T.

J. ecător D. T.

G. ier A. S.

Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta M. ANA, cu dom. în B. M., str. P. nr. 16, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 8395/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.

Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de azi, când a pronunțat prezenta hotărâre.

T.

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8395 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta M. Ana în contradictoriu cu pârâții C. G., C. R. E., P. Constantin I. .

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta

M. Ana a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. G., C. R.

  1. și P. C. I. a se dispune dezmembrarea imobilului teren în suprafață de 9660 mp înscris în C.F. 1. B. M. sub nr. cadastral 1. în numere cadastrale noi: în suprafață de 318 mp și 9342 mp, conform unui plan de amplasament și delimitare care se va întocmi în cauză; să constate că prin convenția de vânzare-cumpărare încheiată la data de_, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 318 mp și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-

    cumpărare; să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în coala funciară în favoarea reclamantei.

    În fapt, a precizat reclamanta, până în anul 1973 terenul în suprafață de 9669 mp a aparținut soților C. Augustin și C. V., fiind apreciat ca bun comun al acestora. În această calitate, defunctul C. Augustin a încheiat la data de_ cu defunctul Tomoioagă I., convenția de vânzare-cumpărare, cu privire la terenul în litigiu, prețul stabilit de 4500 lei fiind achitat în totalitate. Ulterior, prin sentința civilă nr. 856/_, s-a constatat că terenul în discuție este bun propriu al defunctei C. V., născută Câmpian. S-a apreciat că defunctul C. Augustin ar fi contractat în baza mandatului tacit, de care ar fi beneficiat ca soț al defunctei C. V. .

    Tomoioagă I. a fost soțul reclamantei până la desfacerea căsătoriei pronunțată prin sentința civilă nr. 1594/_ a Judecătoriei B. M., urmare a partajului ce a avut loc la acea vreme terenul în litigiu, împreună cu edificatele, au trecut în proprietatea reclamantei. Pârâții din prezenta cauză sunt moștenitorii defunctei Câmpian V. și încă din anul 1960 terenul în litigiu a fost folosit exclusiv de către reclamantă care a construit o casă și anexe. În drept au fost invocate dispozițiile art. 109 c. pr. civilă, 1073, art. 1077 c. civil și L. 7/1996.

    Pârâții nu și-au făcut cunoscută poziția procesuală.

    Analizând acțiunea formulată, prin raportare la probatoriul administrat și dispozițiile art. 969 c. civil și 480 c. civil și L. 7/1996, prima instanță a apreciat că este nefondată.

    Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză și evidențelor tabulare probate la dosar cu coala funciară, terenul în discuție face parte dintr-o suprafață mai mare de 9660 mp, însă în C.F. 1. B. M. nr. cadastral 1., avându-i ca proprietari pe numiții P. Constantin I., C. E. R. și C. G. (înscriși în C.F. în anul 1910). Niciunul dintre proprietarii tabulari nu sunt părți în prezentul dosar sau autori lato sensu ai acestora.

    Reclamanta a fost căsătorită cu defunctul Tomoioagă I. până în anul 1981 când s-a pronunțat divorțul în dosarul nr. 2825 (a se vedea fila 8 din dosar). La data de_, defunctul soț al reclamantei încheie cu defunctul C. Augustin actul olograf de la fila 10, prin care cumpără o suprafață de teren loc de casă, cu front la stradă de 12 m, contra sumei de 4500 mp.

    Nici la momentul vânzării și nici ulterior defunctul C. Augustin (promitent vânzător) nu a avut calitate de proprietar - în sistem de carte funciară, al terenului, proprietari rămânând cele trei persoane întabulate în anul 1910.

    Nici pretinsa calitate de codevălmaș (proprietar) al defunctei C. V. nu a fost probată la dosarul cauzei, simpla apreciere că terenul ar fi fost considerat ca bun comun al defuncților C. Augustin și C. V. nu valorează drept de proprietate și nu poate justifica în persoana celor doi calitatea de vânzător.

    În mod evident, nici mandatul tacit la care se face referire în acțiune, mandat acordat de către C. V. soțului ei C. Augustin, nu poate produce consecințe juridice chiar dacă defuncta C. V. ar fi deținut în proprietate exclusivă (după cum se susține) terenul în discuție, nu există un mandat notarial dat soțului pentru vânzare și chiar dacă s-ar reține că terenul era proprietatea codevălmașă a celor doi, instituția mandatului tacit nu funcționează între soți cât privește imobilele.

    Chiar dacă s-ar accepta efectul constitutiv (ceea ce este imposibil practic pentru o hotărâre de partaj), al sentinței civile nr. 856/1973 (sistarea codevălmășiei fiind extratabulară), trebuie amintit faptul că defuncta C. V. (căreia i s-a constatat calitatea de bun propriu asupra terenului) nu a contractat și nu l-a mandatat pe soțul său, C. Augustin, să contracteze, să vândă. Conchizând, vânzarea finalizată cu actul olograf a cărui validare se solicită nu este aptă de a produce consecințe juridice, promitentul vânzător nefiind (și nedevenind ulterior) proprietar al bunului vândut. Raportat la starea de fapt enunțată nu mai are nicio relevanță faptul că terenul se află în proprietatea reclamantei și că acesta are edificată pe el o casă și anexe.

    Pe cale de consecință și cererile accesorii vizând dezmembrarea și întabularea sunt nefondate, și au fost respinse.

    Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. Ana, solicitând a se dispune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată respectiv: să se dispună dezmembrarea imobilului teren în suprafață de 9660 mp înscris în C.F.

    1. B. M. sub nr. cadastral 1. în numere cadastrale noi în suprafață de 318 mp și 9342 mp, conform unui plan de amplasament și delimitare care se va întocmi în cauză; să se constate că prin convenția de vânzare-cumpărare încheiată la data de_, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 318 mp și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în coala funciară în favoarea reclamantei.

În motivarea recursului s-a învederat T. ui că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, interpretând greșit atât actul juridic dedus judecății cât și dispozițiile legale incidente. S-a apreciat că actul de vânzare- cumpărare a cărui validitate s-a solicitat prin acțiune, nu este apt de a produce consecințe juridice deoarece promitentul vânzător C. Augustin nu ar fi justificat un drept de proprietate asupra terenului din litigiu la data încheierii convenției.

S-a arătat că defunctul C. Augustin a fost soțul defunctei C. V., justificând un drept de proprietate comună asupra terenului în litigiu. Până în anul 1973, terenul în suprafață de 9669 mp a aparținut soților C. . În această calitate defunctul C. Augustin a încheiat la data de_, cu defunctul Tomoioagă I. convenția de vânzare-cumpărare pentru terenul din litigiu,

pentru prețul de 4500 lei, preț achitat în totalitate. Apoi, prin sentința civilă nr. 856/_, s-a dispus ca terenul în litigiu este bun propriu al defunctei C. V. (născută Campian).

Recurenta apreciază că o astfel de dispoziție stabilită prin hotărâre judecătorească nu afectează convenția încheiată în anul 1960, drepturile și obligațiile aferente imobilului - obiect al acestei convenții trecând în sarcina exclusivă a defunctei Câmpian V. . Arată că defunctul C. Augustin a contractat în baza mandatului tacit de care a beneficiat în calitatea sa de soț al defunctei C. V. .

Chiar dacă s-ar aprecia că la data încheierii convenției de vânzare- cumpărare promitentul vânzător nu avea calitatea de proprietar al terenului din litigiu, acest lucru nu atrage nevalabilitatea convenției, deoarece este o obligație de a face. Important este că la data validării convenției, dreptul de proprietate să fi fost dobândit. Pârâții din prezenta cauză sunt succesorii legali ai defunctului C. Augustin, iar pe calea transmisiunii succesorale pasive, aceștia au preluat în patrimoniul lor obligația asumată de tatăl lor prin convenția încheiată în anul 1960. Mai mult, acești pârâți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, fiind proprietari tabulari la data promovării acțiuni în validare.

Cealaltă parte contractantă, defunctul T. I., a fost soțul reclamantei până la desfacerea căsătoriei pronunțată prin sentința civilă nr. 1594/_ a

Judecătoriei B. M., hotărâre prin care s-a dispus și sistarea stării de indiviziune între cei doi soți. În urma partajului terenul din litigiu împreună cu edificatele existente au trecut în proprietatea reclamantei. Din anul 1960, terenul în litigiu, în suprafață de 318 mp, a fost folosit exclusiv de reclamantă care a construit o casă de locuit și mai multe anexe, acestea fiind apreciată în zonă ca unică proprietară a acestor imobile.

Intimatele P. C. I. și C. R. V. au depus întâmpinare prin care au solicitat admiterea apelului, cu consecința modificării sentinței atacate și a admiterii acțiunii introductive.

Analizând recursul, T. îl apreciază fondat, urmând a-l admite, pentru considerentele ce succed:

Conform mențiunilor din CF nr. 1. B. M., provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 8209 B. M., proprietarii terenului în suprafață de 9660 mp., identificat cu nr. cadastral 1., din care, potrivit susținerilor reclamantei, face parte și parcela în litigiu, sunt pârâții-intimați P. C. I., C. E. R. și C. G. I., cu titlu de drept moștenire, în cote egale de 1/3, ca atare este incorectă reținerea instanței de fond în sensul că niciunul dintre proprietarii tabulari nu sunt părți în prezentul dosar sau autori lato sensu ai acestora.

Calitate procesuală pasivă în acțiunea prin care se solicită de către promitentul-cumpărător, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare o pot avea inclusiv moștenitorii promitentului- vânzător, sub rezerva ca la momentul la care se solicită eficientizarea

antecontractului, aceștia să fi devenit proprietarii bunului a cărui înstrăinare se invocă.

În speță, nu s-a făcut dovada decesului promitentului-vânzător C. Augustin, dar pârâții chemați în judecată nu au contestat acest fapt juridic, asumându-și calitatea de moștenitor (este vorba de intimatele P. C. I. și C. R. E., care au depus întâmpinare în recurs). Pe de altă parte, potrivit mențiunilor din cartea funciară, aceiași pârâți sunt moștenitorii acceptanți ai succesiunii fostei soții a promitentului vânzător, Câmpian V., care avea în patrimoniu terenul în litigiu la data încheierii promisiunii de vânzare- cumpărare, ca bun propriu (sub B6 în CF nr. 8209 B. M. ). Cu alte cuvinte, pârâții chemați în judecată sunt proprietarii actuali ai terenului, dar (sau cel puțin așa se invocă) și succesorii promitentului-vânzător, fiind important de stabilit, în special în privința intimatului C. G., care nu a exprimat o poziție procesuală, dacă succesiunea promitentului-vânzător și a fostei soții a acestuia, Câmpian V., au fost acceptate pur și simplu sau sub beneficiu de inventar. Raportat la această dublă calitate a pârâților-intimați, devin fără suport aserțiunile primei instanțe relative la mandatul tacit între soți.

Se impune așadar în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, T. apreciind că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în contextul în care a apreciat că nu au fost chemați în judecată proprietarii tabulari.

Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, în raport de dispozițiile normative aplicabile și probațiunea administrată, în rejudecare se va solicita și depunerea la dosar a originalului contractului de vânzare-cumpărare de care s-a prevalat reclamanta, pentru a se elucida cine a semnat acel contract, se va pune în discuția părților depunerea la dosar a cărții funciare actualizate, se va proceda la avizarea, în conformitate cu dispozițiile art. 32din Legea nr. 146/1997 (art. 57 din OUG nr. 80/2013), a expertizei topografice efectuate în cauză, urmând a

se observa și celelalte cerințe reglementate de textul de lege.

Raportat la toate aceste considerente, recursul va fi admis conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta M. Ana, domiciliată în B. M.

, strada P. nr. 16, județul M., în contradictoriu cu intimații C. G., domiciliat în B. M. . strada V. A. nr. 49, județul M., C. R. E. ,

domiciliată în F.

M. nr.54, județul M.

și P. C. I., domiciliată

în B. M., bd. U.

bl. 9 apt. 3, județul M.

, împotriva sentinței civile nr.

8395/2012 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. _

, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

W. D.

S.

-T.

A.

Ț. D.

SA

Red.STA/_

Tred. A.S._ - 2 ex

J. ecător la fond: D. D.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 403/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic