Decizia civilă nr. 8/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr.8/R/2013
Ședința publică din data de 11 Ianuarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: M. N., președinte tribunal JUDECĂTOR: S. I.
GREFIER: E. M. -M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul SA, împotriva sentinței civile nr. 8955/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că reclamantul-recurent a solicitat judecarea cauzei și în
lipsă.
Tribunalul constată că recursul este în termen legal formulat, motivat,
comunicat și nu este timbrat cu suma de 98 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei, deși recurentul a fost citat cu această mențiune.
Din oficiu, tribunalul ridică excepția netimbrării recursului declarat de reclamantul SA, după care reține pricina în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 8955/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul SA, împotriva pârâtului T. Ion.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță pe baza probatoriului administrat, a reținut următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2799/15 octombrie 2007, T. G., antecesorul pârâtului a promis să vândă reclamantului suprafața de 2300 mp identificată în Tarla 86 parcela 115/1, situată în ridul "Pe vale";
- teren arabil - înscris în Titlul de proprietate nr. 90307/2003 emis promitentului- vânzător. S-a stabilit ca preț suma de 6.000 lei, care așa cum reiese din art. 2 din acest antecontract "a fost achitat în întregime la data semnării prezentului act către promitentul vânzător";.
Totodată, în același articol din antecontractul în cauză s-a stabilit că "După ce promitentul vânzător va întocmi formalitățile necesare de înscriere în Cf a terenului, să se încheie și contractul de vânzare-cumpărare, în formă autentică. Taxele pentru înscrierea în Cartea Funciară le va suporta promitentul cumpărător";.
Referitor la petitul din acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic instanța a constatat următoarele:
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 "În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.";
Din analiza acestui text, rezultă că în cazul acțiunii prin care se cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, reclamantul trebuie să facă dovada că și-a îndeplinit propriile obligații și că pârâtul refuză să și le îndeplinească pe ale lui și evident, mai trebuie îndeplinită și condiția ca imobilul să fie intabulat în cartea funciară.
În speță, terenul fiind situat într-o zonă cu tradiție în regim de carte funciară, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară avea efect constitutiv de drepturi (a se vedea art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938).
În prezent, potrivit prevederilor art. 20 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, aplicabile în speță, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului.
Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din același act normativ, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună- credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
În speță, nici defunctul - promitent vânzător T. G., beneficiarul titlului de proprietate în care este inclusă parcela de teren ce face obiectul litigiului, nici pârâtul T. Ion, moștenitorul acestuia nu figurează ca proprietari în cartea funciară, având în vedere faptul că titlul de proprietate nu a fost încă întabulat .
Potrivit art. 970 din Codul civil, ce se aplică raporturilor juridice dintre promitentul-vânzător și promitentul-cumpărător, convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligației, după natura sa.
Or, în lumina acestor prevederi legale, reclamantul ar fi trebuit sa probeze acele activități desfășurate cu prudența și diligența unui cocontractant de bună credință, în vederea atingerii rezultatului la care s-au obligat.
Potrivit normelor înscrise în art. 1021 din vechiul Cod civil, "partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese" ca și a celor înscrise în art. 1082 din Codul civil, potrivit cărora în materie contractuală vina debitorului este prezumată, acesta urmând a fi obligat la plata despăgubirilor, cât timp nu justifica existența unei cauze străine, neimputabile (caz fortuit, forța majoră sau vina creditorului).
Astfel, recunoscând părții care și-a executat obligația sau care se declară gata să și-o execute (în speță obligația de perfectare în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare imobil) posibilitatea de a alege între executarea silită și desființarea contractului prin rezoluțiune, legiuitorul a realizat echilibrul firesc între principiul forței obligatorii a contractului, principiul executării în natură și cu bună- credință a obligațiilor asumate și principiul echității.
Cele doua obligații asumate atât de către promitentul-vânzător de a întocmi formalitățile necesare de înscriere în CF a terenului și cea a promitentului-cumpărător de a suporta taxele pentru înscrierea în Cartea funciară sunt distincte dar în același timp, interdependente, în sensul că realizarea primei obligații nu este posibilă fără avansarea sumelor necesare pentru intabularea titlului de proprietate, respectiv cele vizând efectuarea unei expertize tehnice topografice și cele privind taxele către OCPI. Or, câtă vreme, ambele obligații asumate prin această clauză contractuală au caracter esențial, ca efect al voinței reale a părților, din momentul încheierii antecontractului, iar reclamantul nu a făcut dovada că ar fi notificat promitentului- vânzător intenția sa de a avansa sumele necesare cu condiția de a se prezenta la notarul public în vederea încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare în formă autentică, așa cum s-au obligat prin antecontractul supus analizei, instanța constată că obligația reclamantului (promitent-cumpărător) primează față de cea a
promitentului-vânzător.
Față de considerentele mai sus expuse, cum reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada îndeplinirii propriilor obligații asumate, în sensul de a-și manifesta dorința de a achita taxele de intabulare a titlului de proprietate în CF pentru a se putea încheia ulterior actul în formă autentică și să facă dovada notificării acestei intenții promitentului-vânzător, dar nici nu a făcut dovada refuzului acestuia din urmă de a se prezenta la notarul public în vederea încheierii actului în formă autentică nedovedind așadar condiția impusă de art.1669 C.civ., instanța a respins acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că cumpărat de la T. G.
, în prezent decedat, suprafața de 2300 mp teren înscris in TP 90307/_ tarlaua 86 parcela 115/1 cu prețul de 6000 lei achitat integral.
Cumpărarea s-a făcut în baza unui antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub nr 2799/_ la BNP Ditiu M. .
Recurentul arată că a promovat acțiune în prestație tabulară în contradictoriu cu unicul moștenitor al vânzătorului T. G., fiul acestuia
T. I., care deși legal citat nu s-a prezentat, nu a făcut întampinare, astfel că poziția procesuală nu poate fi dedusă decât în raport de art. 225 Cod procedură civilă.
Cu toate ca a achitatat prețul, intrând în posesie, instanța fondului i-a respins acțiunea cu motivarea ca potrivit antecontractului de vânzare cumpărare actul se va autentifica după ce promitentul vânzător va întocmi formalitățile necesare de înscriere in CF a terenului.
S-a mai motivat că potrivit prev. art 5 alin 2 din titlul X din L. 247/2005, în situația în care, după încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare, una din părți refuză să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile va putea sesiza instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Pornind de la aceste dispoziții, instanța ajunge la concluzia greșită ca nu a
făcut dovada că pârâtul refuză să-și îndeplinescă obligațiile asumate prin contract. În continuare se fac referiri la dispozițiile art. 17, 20 si 30 din L. 7/1996 și art. 970, 1021 si 1082 Cod civil, toate pentru a justifica respingerea acțiunii. De fapt instanța fondului s-a străduit în mod deosebit să-si argumenteze sentința prin care a respins cererea în condițiile în care era mult mai simplu sa admită acțiunea mai ales ca părțile nu mai puteau încheia contract autentic în condițiile în care promitentul vânzător este deja decedat, pârâtul nu s-a prezentat pentru a-și exprima poziția in sensul ca va dezbate moștenirea și va încheia act autentic.
Recurentul susține că și-a respectat toate obligațiile, achitând prețul și intrând în posesia terenului iar cei care nu și-au îndeplinit obligațiile sunt promitentul vânzător și moștenitorul acestuia, motiv pentru care a promovat acțiunea în prestație tabulară.
Mai arată că nu a cerut întabularea pentru că terenul este extravilan iar pentru realizarea lucrării de expertiză trebuia sa plătească ridicarea topografică pentru tarlaua 86 care are mai mult de 80 ha și ar fi costat dublul prețului achitat, iar faptul că nu a cerut întabularea este dreptul său de dispoziție, care nu poate fi cenzurat.
La termenul din_ s-a invocat din oficiu excepția netimbrări a cererii de recurs.
Analizând cu prioritate conform art. 137 C.proc.civ. excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
La înregistrarea recursului pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, președintele completului a verificat dosarul și în baza dispozițiilor Legii nr. 146/1997 a stabilit prin rezoluție în sarcina recurentei taxa de timbru în valoare totală de 98 lei, iar în baza OG nr. 32/1995 timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru de 98 lei și timbru judiciar de 3 lei sub sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neachitare. Procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare. Este de reținut că recurentul SA nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, nici nu a solicitat acordarea ajutorului public judiciar.
Obligația timbrării și sancțiunea legală ce intervine în cazul neîndeplinirii ei, cea a anulării cererii, după prescripțiile art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 i-au fost aduse la cunoștință recurentului prin citație, cu toate acestea, nu a înțeles să-și îndeplinească obligația legală ce-i revine până la data de față și nu a achitat taxa judiciar de timbru.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul apreciază că excepția netimbrării este întemeiată și va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul SA , împotriva sentinței civile nr.8955 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul SA , domiciliat în comuna Mărișelu, sat S., nr.111/A, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.8955 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
B. | I. S. | M. | N. | S. | I. |
GREFIER
E. M. M.
Red/Dact: BISz/EMM
_ /2 ex
Jud. fond: M. N. L.
| ← Decizia civilă nr. 416/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 403/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
