Decizia civilă nr. 408/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr.408/R/2013
Ședința publică din data de 18 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: H. V.
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de reclamanta G. R. O. și de pârâtul G. I. împotriva sentinței civile nr. 753/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea recursurilor a avut loc în ședința publică din 17 octombrie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi 18 octombrie 2013.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 753/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea reconvențională precizată de către reclamanta
G. R., îndreptată împotriva pârâtului G. I., și, în consecință:
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 8.277 lei (Ron), cu titlu de despăgubiri, către reclamantă.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantei privind compensarea obligației pârâtului.
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 2.042 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 150 lei, reprezentând diferență onorariu expert, cuvenită expertului Cuciurean I. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._, reclamantul G. I. a chemat- o în judecată pe pârâta G. R. O., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în urma îndeplinirii procedurii legale de citare și după administrarea probatoriului în cauză, să fie obligată pârâta să desființeze ușa pe care a montat-o la imobilul casă de locuit situat în orașul B., pe str. C. nr. 5/A, blocându-i astfel accesul spre apartamentul nr. 2, situat la etaj, apartament ce este proprietatea sa, a reclamantului.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii introductive de instanță, reclamantul a arătat că în urma partajului judiciar intervenit între părți (conform sentinței civile nr. 1342/2002
pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 441/R/2001) i-au revenit, printre altele, apartamentul nr. 2 (situat la etaj), astfel cum rezultă din extrasele de carte funciară (anexate). Accesul la apartament se realiza prin intermediul unor scări aflate în apropierea intrării în apartamentul de la parter, proprietatea pârâtei. Ulterior, pârâta a realizat niște modificări, în sensul că a edificat un zid și a montat o ușă, blocând-i astfel accesul către apartamentul său (al reclamantului).
În drept, s-au invocat prevederile art. 998 Cod civil, art. 274 Cod procedură
civilă.
În dovedirea celor arătate, la dosarul cauzei au fost depuse, în copie, coala de
CF 3016 B., coala de CF 3017/2 B., extrasul de CF nr. 26255 B., raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Muzsi V. în dosarul_ și raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul Muzsi V. în dosarul 441/186/R/2001 (în baza căruia s-a realizat înscrierea în CF).
Legal citată, pârâta s-a prezentat la primul termen de judecată din_, ocazie cu care a declarat că este de acord, în principiu, cu acțiunea, existând posibilitatea încheierii unei înțelegeri.
Ulterior, la data de_, pârâta a depus la dosar o cerere reconvențională (fila 164 din dosarul nr._ - atașat prezentei cauze), prin care a solicitat să fie compensată obligația de plată în sumă de 16.000 lei - plus dobânda aferentă - a reclamantului în favoarea sa (ca și moștenitoare a defunctei sale mame, Agrișan M. ) cu cedarea unei camere din apartamentul nr. 2 al acestuia.
În argumentarea acesteia a arătat că pârâtul nu a achitat suma de 16.000 lei la care a fost obligat prin Sentința Civilă nr. 1076/2003 pronunțată de Judecătoria Beclean, tergiversând prin diverse manevre îndeplinirea acestei obligații, motiv pentru care a solicitat respectiva compensare.
Totodată, la data de_, aceasta a depus la dosar o nouă întâmpinare și cerere reconvențională (filele 165-166 din dosarul nr._ ), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, respectiv obligarea reclamantului - pârât reconvențional la plata sumei de 14.522 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând c/v lucrărilor de îmbunătățire aduse imobilului casă de locuit aflat în coproprietatea părților.
În susținerea acestei poziții, a arătat că, la momentul când a efectuat modificările și îmbunătățirile la casa de locuit coproprietatea părților, reclamantul a avut cunoștință de acestea, respectiv și-a dat acceptul, încurajând chiar efectuarea lor.
A mai arătat pârâta că, inițial, casa avea 2 intrări, dar pentru a asigura o mai bună izolare a clădirii, pentru a proteja cele două uși de intemperii, cât și din pricina terorii pe care reclamantul o exercita asupra ei (dosar penal nr. 248/1998), a creat un hol prin adăugarea a încă 2 pereți laterali, alături de ceilalți doi exteriori. La acest hol creat, a pus o ușă, pe care acum reclamantul îi cere să o desființeze.
A precizat că, la momentul efectuării acestor modificări, reclamantul nu a înțeles să formuleze vreo obiecție, atitudinea acestuia fiind cât se poate de firească, în sensul că îi promisese fiicei lor că îi va da apartamentul nr. 2 (promisiune pe care a făcut-o doar pentru a o determina pe ea, pârâta, să renunțe la procedura executării silite pe care o demarase împotriva lui, ca urmare a câștigării unor procese civile). Pentru a fi cât mai convingător, a programat și o întâlnire la notar, însă intențiile sale nu au avut finalitatea așteptată. Astfel, acesta nu și-a respectat promisiunea, spunând că, de fapt, o să predea apartamentul fiului părților (motiv pentru care a și plătit
impozitul). Având în vedere promisiunile reclamantului, a adus o serie de îmbunătățiri casei în litigiu, lucrări pentru care a avut acceptul reclamantului (și care s-au ridicat la valoarea de 14.522 lei).
În drept, s-au invocat prevederile art. 115-120 Cod procedură civilă, art. 566 pct. 5-6 Cod civil.
În dovedirea celor solicitate, a anexat, în copie, lista cu cantitățile de lucrări (filele 167-169,), actele de stare civilă și sentința civilă nr. 1076/2003 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 1076/2003 (filele 171-173; 201-203).
În probațiune, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtei (filele 180, 181) și proba testimonială (fiind audiat martorul propus de către pârâtă, Bîrsan Teodor Eugen - fila 191).
La termenul de judecată din data de_, față de împrejurarea că acțiunea principală se afla în stare de judecată, instanța a dispus disjungerea celor două cereri reconvenționale formulate de către pârâtă, cererile urmând a fi soluționate în cadrul dosarului nou format înregistrat sub nr._, respectiv prezenta cauză.
Prezentă în instanță la primul termen de judecată stabilit în dosarul format ca urmare a disjungerii (11 ianuarie 2012), reclamanta - prin mandatar avocat - a solicitat în dovedirea celor susținute administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, a celei testimoniale și a probei cu expertiza tehnică în construcții având ca obiectiv evaluarea îmbunătățirilor aduse de către imobilului casă de locuit în litigiu (cereri încuviințate de instanță).
Legal citat și asistat de avocat, pârâtul a depus întâmpinare (fila 18 din dosar), solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că despre îmbunătățirile aduse imobilului casă al părților nu a avut cunoștință, respectiv nu și-a exprimat acordul prealabil.
A precizat că îmbunătățirile efectuate de către reclamantă au fost parțial recunoscute de către el, cu mențiunea că (așa cum reiese din răspunsurile date la interogatoriu de către acesta) el nu a fost niciodată de acord cu ele și nici nu a fost informat despre efectuarea acestora.
A mai învederat că tavanele au existat de la începutul construcției, întrucât fără o construcție finalizată, expertul - care a identificat cele două apartamente supuse partajului - nu ar fi putut formula propuneri de intabulare ale celor două apartamente, respectiv că holul de la intrarea în casă și ușa metalică din exterior au fost amplasate de către reclamantă strict pentru interesul acesteia și al apartamentului de la parter pe care aceasta îl deține.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea celor menționate, a solicitat - prin mandatar avocat - administrarea probei testimoniale, declarându-se de acord cu efectuarea expertizei tehnice de evaluare a îmbunătățirilor aduse casei de locuit.
Raportat la obiectul cauzei, instanța a încuviințat cererile în probațiune ale părților, sens în care s-a procedat la luarea interogatoriului pârâtului (fila 10), la audierea martorilor Dan Luca și Falub M. - propuși de către reclamantă ((filele 23,
90) și Găvan V. și L. Pahone I. - propuși de către pârât (filele 69-70).
S-a efectuat expertiza tehnică in specialitatea construcții de către expertul Cuciurean I. (filele 42-60), completată ulterior in două variante, potrivit obiecțiunilor părților (filele 86-89, 97-99 și 109-111).
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a statuat că în baza Sentinței civile nr. 1342/2002 pronunțată de Judecătoria Beclean și a Încheierii de CF nr. 823/2006, părțile (în calitate de foști soți) au devenit proprietarii tabulari asupra apartamentelor nr. 1 și nr. 2, spații de locuit incluse în imobilul casă situat în orașul
B., pe str. C., la nr. adm. 5A (actualmente str. H. ), cu precizarea că apartamentul nr. 2 (al pârâtului) se află la etajul construcției anterior menționate.
Raportat la probatoriul administrat, respectiv interogatoriul pârâtului și depozițiile martorilor audiați în prezenta cauză, s-a reținut că, în intervalul de timp cuprins între anii 2009 - 2010, la imobilul casă de locuit aflat în coproprietatea celor două părți, reclamanta a efectuat o serie de lucrări de renovare/îmbunătățire, lucrări ce s-au realizat cu știrea pârâtului și, în același timp, cu acordul expres al acestuia. Relevantă în acest sens este depoziția martorei Falub M. (fila 90), persoană care a auzit discuția purtată între părți, având ca obiect intenția reclamantei de a efectua lucrările anterior menționate, context în care pârâtul s-a declarat de acord cu demararea respectivelor lucrări. Aceeași martoră a învederat instanței că, în perioada de timp cât s-au derulat lucrările de renovare, pârâtul a trecut de mai multe ori pe la imobilul casă, fără a formula vreo obiecțiune legată de respectivele lucrări. În susținerea acestui aspect vine, de altfel, și depoziția martorului Dan Luca (fila 23), persoană care a asistat la discuția telefonică purtată între fiul părților și pârât, ocazie cu care acesta din urmă și-a dat acordul legat de lucrările de izolare efectuate chiar de către martor, prin turnarea șapei, la încăperea situată la etajul clădirii (aparținând pârâtului). Același martor a învederat că lucrarea de izolație a tavanului apartamentului de la parter (atribuit reclamantei în urma partajului) prin turnarea șapei la încăperea situată la etajul clădirii (aparținând pârâtului) se impunea, având în vedere că apa de ploaie pătrundea, ca urmare a deteriorării tavanului casei de locuit.
Urmare a discuțiilor purtate între părți, reclamanta a procedat în mod concret - prin angajarea unei echipe de muncitori aparținând S.C. "Miron Construct"; S.R.L. - la efectuarea lucrărilor ce au constat în izolarea tavanului unității locative situate la parter (costurile ridicându-se la valoarea de 2.368 lei), la izolarea casei pe exterior, fiind incluse și zugrăvelile aferente (costurile vizând valoarea de 12.973 lei - potrivit raportului de expertiză completat - fila 89), respectiv la edificarea zidului de la intrarea în imobilul casă, a ușii și a ferestrei de la intrare (costurile aferente ridicându- se la suma de 3.582 lei - potrivit raportului de expertiză completat depus la fila 89).
Față de cele mai sus expuse, s-a constatat că depoziția martorei propusă de către pârât, numita L. Pahone I. (fila 70) - potrivit căreia pârâtul nu a fost încunoștințat de efectuarea lucrărilor de renovare, respectiv nu și-a exprimat acordul legat de acestea - este una vădit părtinitoare pârâtului, raportat la condamnarea martorei la amendă penală cu privire la comiterea infracțiunii de insultă față de reclamantă (conform sentinței penale nr. 262/1998 a acestei instanțe - filele 67, 68 din dosar). Având în vedere această împrejurare, s-a procedat la înlăturarea întrutotul a respectivei depoziții.
Că pârâtul a cunoscut împrejurările ce au condus la efectuarea de către reclamantă a lucrărilor de renovare a casei comune de locuit reiese și din cuprinsul Sentinței Civile nr. 174/2012 pronunțată în dosarul nr._ al aceleiași instanțe (sentință menținută în întregime de către instanța de control), unde s-a reținut faptul că pârâtul (reclamant în acea cauză) nu a manifestat nici o opoziție legat de montarea
ușii de la intrarea în imobilul casă, nici la momentul realizării lucrării aferente, și nici ulterior.
Față de considerentele mai sus expuse și raportat la împrejurarea că de lucrările de renovare/îmbunătățire aduse imobilului casă de locuit aflată în coproprietatea părților a beneficiat, implicit, și unitatea locativă atribuită pârâtului, sens în care patrimoniul acestuia a fost mărit tocmai prin valoarea îmbunătățirilor aduse acestuia, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză - temei consacrat de practica judiciară și literatura de specialitate, ca izvor distinct de obligații civile - s-a admis, în parte, acțiunea reconvențională precizată (potrivit înscrisului formulat prin mandatar avocat și depus la fila 166 din dosarul nr._ ), sens în care pârâtul a fost obligat la plata sumei de 8.277 lei, cu titlu de despăgubiri, către reclamantă.
La stabilirea acestui cuantum, s-a avut în vedere că îmbunătățirile aduse de către reclamantă întregului imobil de categorie casă de locuit și care au sporit în același timp și valoarea unității locative (apartamentul nr.2) aparținând pârâtului au fost reprezentate de lucrările detaliate la punctul I.2 subpunctele 1, 2, 5, 6 - în valoare totală de 12.973 lei - respectiv la punctul I.3 subpunctele 3 și 4 - în valoare totală de
3.582 lei (referitoare la cheltuielile aferente edificării zidului de la intrarea în casă, a montării ușii și a ferestrei aferente). Instanța a procedat la însumarea celor două valori (valoarea obținută fiind de 16.555 lei), suma astfel rezultată fiind înjumătățită (16.555:2=8.277), având în vedere că respectivele îmbunătățiri au beneficiat ambelor unități locative constând în apartamentul nr. 1 (al reclamantei - situat la parter) și apartamentul nr. 2 (al pârâtului - situat la etaj).
Cât privește solicitarea reclamantei în sensul compensării obligației de plată a pârâtului - ce vizează suma de 16.000 lei la care se adaugă dobânda aferentă - cu cedarea unei camere din apartamentul nr. 2 aflat în proprietatea acestuia, s-a constatat că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 1143-1153 din vechiul cod civil întrucât raportul juridic obligațional s-a născut între persoane diferite, respectiv pârât și mama reclamantei, iar datoriile nu sunt reciproce (doar pârâtul având calitatea de debitor).
Având în vedere această împrejurare și raportat la textele legale sus menționate, s-a respins, ca nefondată, cererea reclamantei privind compensarea obligației pârâtului.
Față de soluția adoptată, raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și la culpa procesuală, pârâtul a fost obligat la plata sumei totale de 2.042 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, sumă din care 1.037 lei reprezintă taxă de timbru (conf. chitanțelor depuse la fila 174 din dosarul nr._ și la fila 8 din prezentul dosar), 5 lei timbru judiciar (fila 8 din prezentul dosar), 400 lei avans onorariu expert (fila 15 din prezentul dosar) și 600 lei onorariu avocațial (conf. chitanței de la filele 209-210 din dosarul nr._, cu mențiunea că, din cuantumul total de 1.200 lei, jumătate din acesta a fost stabilit în sarcina pârâtului cu ocazia soluționării acțiunii introductive de instanță).
Totodată, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 150 lei reprezentând diferență onorariu expert (cuvenită expertului Cuciurean I. ), având în vedere decontul final avizat de către instanță - în valoare de 700 lei - și faptul că, din acest cuantum, s-au achitat în două tranșe suma de 550 lei (conform chitanțelor de la filele 15 și 113 din prezentul dosar).
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta G.
R., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond în vederea completării raportului de expertiză tehnică în construcții sau efectuarea unei contraexpertize, cu cheltuieli de judecată; pentru motivele ce urmează.
Prin hotărârea recurată a fost obligat pârâtul la plata sumei de 8227 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea a jumătate din îmbunătățirile pe care reclamanta le-a adus imobilului casă de locuit, situat în B., str. H., nr. 5A.
Cu privire la aceste îmbunătățiri, în mod corect instanța de fond a reținut în temeiul probelor administrate în cauză (martori, înscrisuri, interogatoriul pârâtului), că pârâtul avea cunoștință de aceste lucrări și a acceptat realizarea lor.
Soluția este însă criticabilă sub aspectul cuantumului acestor îmbunătățiri.
În cauză, pentru dovedirea valorii îmbunătățirilor efectuate, s-au administrat proba cu expertiza tehnică și proba cu înscrisuri.
Raportul de expertiză, așa cum a arătat, este criticabil și nu reflectă realitatea întrucât încadrează imobilul într-un anumit șablon de la care expertul nu vrea să facă rabat. La fila 74 din prezenta cauză au fost depuse factura și chitanța în cuantum de 31.462,52 lei aferentă situației de lucrări de la filele 77-79 (filele 167-169 din dosarul_ ) în care sunt detaliate îmbunătățirile efectuate, materialele folosite și prețul acestora.
Expertul însă a ignorat în totalitate aceste înscrisuri care constituiau dovada reală și exactă a tuturor cheltuielilor efectuate de către reclamantă, în sumă de 29.000 lei (din totalul de 31.462 lei a scăzut tâmplăria din PVC montată la parter). Consideră că aceste înscrisuri nu pot fi înlăturate întrucât probează o realitate recentă, fiind vorba de îmbunătățiri efectuate în ultimii ani, iar nu în urmă cu zeci de ani - situație în care, în mod evident, facturile din acea vreme nu ar mai fi de folos.
De asemenea, expertul nu a ținut cont de pierderile inerente unor astfel de lucrări, calculând doar materialul care a îmbrăcat casa, nu și cel care în mod firesc "a căzut";. Spre exemplificare, arată că reclamanta a cumpărat 248 mp poliester, iar suprafața casei este de doar 203 mp, iar expertul a calculat materialul înglobat doar pentru cei 203 mp. Consideră că pierderile trebuie suportate, în mod egal, atât de către reclamantă, cât și de către pârât.
Tocmai de aceea solicită ca, prin raportare la aceste înscrisuri (din care reiese în concret materialul folosit, ca de exemplu poliester celular tip 1 în 2 straturi - 10 cm), în ipoteza admiterii recursului, să se efectueze o completare la expertiză sau o contraexpertiză care să țină cont de tipul și cantitatea de material efectiv utilizat la îmbunătățiri și prețul acestuia, efectiv plătit. Totodată, la stabilirea prețului trebuie să se țină cont și de TVA-ul pe care reclamanta l-a plătit la achiziționarea materialelor, dar pe care expertul nu l-a înglobat.
În ipoteza în care se va considera că la stabilirea valorii îmbunătățirilor efectuate la imobilul în litigiu instanța nu este ținută doar de concluziile raportului de expertiză, ci poate să-și întemeieze soluția și pe proba cu înscrisurile (documente fiscale) menționate solicită modificarea hotărârii în acest sens. Dacă se va adopta o astfel de soluție, solicită să se aibă în vedere înscrisurile de la filele 74, 77-79 și prin raportare la acestea, să fie obligat pârâtul la plata a jumătate din investiția efectuată, respectiv suma solicitată prin acțiune.
În ceea ce privește precizarea de acțiune formulată personal de către reclamantă, consideră că hotărârea pronunțată este netemeinică.
Instanța de fond a reținut că în speță nu poate opera compensarea obligației de plată a pârâtului cu cedarea unei camere din apartamentul acestuia întrucât "raportul juridic obligațional s-a născut între persoane diferite, respectiv între pârât și mama reclamantei, iar datoriile nu sunt reciproce";.
Însă, așa cum reiese din actele de stare civilă de la filele 171-173 din dosarul nr._, reclamanta este fiica lui Agrișan Marioara, care a decedat la data de _
. Fiind singura moștenitoare, o succede în toate drepturile și obligațiile acesteia. Ca atare, are calitatea de a solicita compensarea respectivei datorii pe care pârâtul o are față de antecesoarea sa.
Sentința s-a atacat cu recurs, în termen legal, și de către pârâtul G. I., solicitând admiterea acestuia, în principal casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeași instanță de fond, iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
S-a criticat hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, conform celor ce succed.
Raportat la soluția instanței de fond, solicită prin formularea prezentului recurs în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea ei spre rejudecare, motivat de faptul că hotărârea atacată deși s-a aplecat la cercetarea fondului reține în considerentele acesteia fapte neexistente. Se reține de către instanța de fond că pârâtul a cunoscut împrejurările care au condus la efectuarea de către reclamantă a lucrărilor de renovare a casei comune de locuit, menționând faptul că acest lucru e întărit și de reținerile din Sentința civilă 174/2012 din dosar_, sentință menținută în întregime de către instanța de control.
Sentința civilă invocată de instanța de fond nu cuprinde nici o reținere în sensul celei arătate de către instanța de fond din prezentul litigiu, sens în care anexează sentința invocată, iar instanța de control a menținut în întregime sentința mai sus amintită din culpa exclusivă a pârâtului, care nu a achitat taxa de timbru judiciară aferentă recursului promovat, neexistând în acest sens un control în sensul celor insinuate.
Un alt motiv pentru care se impune admiterea recursului îl constituie faptul că instanța de fond nu a analizat în sensul obiectului acțiunii formulate de către reclamantă, acela de acțiune în pretenții, în temeiul principiului îmbogățirii fără just temei, cuantumul cu care patrimoniul reclamantei s-a micșorat, raportat la cuantumul majorării patrimoniului pârâtului.
Promovarea unei atare acțiuni este subordonată îndeplinirii a două grupe de condiții cumulative, și anume: 1) condiții materiale: a) să existe o mărire a patrimoniului pârâtului și o scădere a patrimoniului reclamantului; b) între sporirea patrimoniului pârâtului și diminuarea patrimoniului reclamantului să existe o legătură (să fie efectul unei cauze unice); și 2) condiții juridice: a) îmbogățirea și sărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice; b) îmbogățitul să fie de bună-credință; buna lui credință fiind prezumată, nu trebuie dovedită; c) sărăcitul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului.
Consideră pe această cale acțiunea formulată de reclamantă ca fiind una inadmisibilă. Reclamanta urmărește, în realitate, să obțină o reparație pe care este
îndreptățită să o pretindă pe calea unei acțiuni prescrise sau care este susceptibilă de a fi paralizată de către pârât prin invocarea unei excepții având acest efect. Atât dreptul la restituire, cât și obligația de restituire a îmbogățirii fără justă cauză nu au ca sursă un act juridic, ci izvorăsc din faptul juridic licit al îmbogățirii fără justă cauză.
În toate cazurile, regula privind întinderea obligației de restituire este că pentru a stabili sau evalua măsura îmbogățirii pârâtului și, deci, dimensiunile obligației de restituire, instanța de judecată urmează a se raporta la data introducerii acțiunii.
În speța de față deși se invocă existența unor lucrări de renovare/îmbunătățire aduse imobilului casă de locuit, obligația de restituire a îmbogățirii fără justă cauză izvorăște din un fapt juridic cu reale accente de ilicit. În nici un moment nu se amintește de existența vreunei autorizații de construire, a vreunui certificat de urbanism.
La stabilirea cuantumului, instanța de fond a avut, de asemenea, în vedere faptul că îmbunătățirile aduse de reclamantă întregului imobil au sporit în același timp valoarea unității locative a pârâtului, înjumătățind în acest sens suma totală rezultată, având în vedere faptul că de îmbunătățiri, așa cum le numește instanța de fond, au beneficiat ambelor unități locative.
Calculul sumei datorate de către pârât este unul în mod evident greșit, instanța de fond neraportându-se în acest sens, prin înjumătățirea sumei, la cât din sporul adus imobilului aflat în coproprietatea părților, profită pârâtului, respectiv unității locative aflate în proprietatea sa, având în vedere faptul că toate îmbunătățirile/renovările privesc unitatea locativă aflată în proprietatea reclamantei.
Un alt motiv pentru care consideră soluția instanței de fond ca fiind în mod evident eronată, raportat și la probatoriul administrat în cauză, martorii propuși de către reclamantă aducând în sensul celor reținute de către instanță probe indirecte, nici unul dintre aceștia nefiind în speță martori direcți la vreo discuție dintre părți, ci auzind la telefon discuțiile purtate de către reclamantă și pârât, în mod evident auzind doar ceea ce susținea reclamanta.
Recursurile sunt fondate în limitele și pentru argumentele de mai jos, și se vor admite așa cum au fost formulate în principal.
Raportul de expertiză întocmit de Cuciurean I. (f. 44 și următoarele) a fost contestat de reclamantă în două rânduri (f. 73, 106), în ce privește stabilirea cuantumului despăgubirii cerută de reclamantă de la pârât. Arată pertinent că între înscrisurile obținute de reclamantă înaintea procesului, în timpul efectuării îmbunătățirilor, respectiv cele de la filele 74-79, emise de societatea care a lucrat la casa în litigiu, și între cantitățile de materiale folosite la lucrări, găsite de expert la fața locului, există neconcordanțe. Răspunsurile la obiecțiunile de la fila 73, cuprinse în completarea nr. 1 și 2 a expertizei (f. 87 și următoarele) au elucidat criticile aduse de reclamantă, însă ulterior, tot în ideea diferențelor dintre actele preconstituite și expertiza judiciară s-a cerut instanței încuviințarea unei contraexpertize (f. 103, 106) întrucât expertul nu a finalizat metoda de calcul, ținând seama și de pierderile inerente de materiale de construcții cu ocazia utilizării lor. În acest fel a justificat recurenta diferențele respective.
Prima instanță a respins obiecțiunile secunde și cererea de efectuare a unei contraexpertize prin încheierea de la fila 108, fără însă să-și motiveze în vreun fel dispoziția. Neprecizarea rațiunilor pentru care s-a dispus în sensul de mai sus nu este în niciun caz procedurală.
În schimb, tribunalul le consideră utile pentru dezlegarea adevăratelor raporturi dintre părți întrucât, într-adevăr, acest aspect este important în cauză. Există posibilitatea reală ca la izolarea construcției să se piardă, fără vreo culpă a executantului sau a beneficiarului, porțiuni din plăcile de polistiren datorită imposibilității încadrării în întregime a fiecărei plăci pe suprafața pereților, raportat la forma construcției, trebuind ajustate corespunzător. De asemenea, și în cazul altor materiale folosite se poate ajunge la situația ca în condiții asemănătoare să se înregistreze pierderi.
De această împrejurare trebuie cu necesitate să se țină seama, întrucât cheltuiala reală suferită de reclamantă este măsura în care s-a îmbogățit pârâtul, acesta din urmă trebuind să suporte și parte din materialele risipite în mod obișnuit și fără vina persoanelor ce au contribuit exclusiv la executare.
Așadar, în cauză se impune administrarea unei noi completări a raportului de expertiză, prin care să se tranșeze aspectul analizat, ori/și o altă expertiză întocmită de alt specialist, în prezența cărora prima instanță să fie în măsură să aleagă motivat care dintre dezlegările oferite de specialiști este cea care reflectă adevărul cauzei.
Asemenea dovadă este incompatibilă cu faza recursului, potrivit art. 305 Cod procedură civilă, așa încât se va trimite dosarul spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Rejudecarea pe fond în niciun caz nu se va dispune pentru criticile aduse de pârât sentinței în legătură cu modul în care s-a fixat starea de fapt a speței cu privire la caracterul ilicit al efectuării lucrărilor și la opunerea pârâtului la realizarea îmbunătățirilor. Lipsa certificatului de urbanism sau a unei autorizații de construcții nu este de natură să-l exonereze pe recurent de obligația de a o despăgubi pe reclamantă, deoarece această chestiune are relevanță numai în raportul dintre cea din urmă și organul administrativ al localității cu competență în materia autorizării lucrărilor.
Din al doilea punct de vedere, instanța de recurs remarcă corecta apreciere de către judecătorie a probelor testimoniale, dând eficiență declarațiilor martorilor care au perceput nemijlocit circumstanțele speței și care, în același timp, se află în raporturi sociale normale cu părțile, lipsindu-le astfel caracterul părtinitor, de favorizare a unuia sau altuia dintre recurenți. Totodată, în mod corespunzător a înlăturat depozițiile celor care au cunoscut indirect, doar din spusele părților sau copiilor lor, elemente esențiale ale litigiului, având deci valoare probatorie inferioară primei categorii de declarații, ori, și mai mult, corect s-a sesizat caracterul neconvingător al relatărilor martorei L. Pahone I., între ea și reclamantă existând vădite indicii de dușmănie, prin prisma sentinței penale nr. 262/1998 dată de Judecătoria Beclean în dosar nr. 703/1998 (f. 67 și următoarele), de sancționare a faptei de insultă săvârșită contra reclamantei.
Pe de altă parte, sentința tratează legal temeiul răspunderii pârâtului, cel al îmbogățirii fără just temei. Prin precizările recursului pârâtului nu s-a putut demonstra că nu sunt îndeplinite condițiile instituției examinate.
În concluzie, considerațiile și raționamentele pentru care s-a admis acțiunea sunt corespunzătoare, astfel că tribunalul își însușește motivarea primei instanțe din acest punct de vedere.
Nici cel de-al doilea punct al căii de atac a pârâtului, privind inadmisibilitatea admiterii pretenției determinat de intervenirea prescripției dreptului material la
acțiune, nu poate fi primit. Îmbunătățirea casei a fost cunoscută și acceptată de pârât până la promovarea acțiunii obiect al dosarului nr. 956/186/_ al Judecătoriei B.
, din care s-a disjuns prezentul litigiu. Pentru acest interval de timp, curgerea termenului de prescripție s-a întrerupt prin recunoașterea pârâtului (art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 167/1958). Acțiunea de față (cererea reconvențională în dosarul inițial) s-a formulat pentru termenul din 26 octombrie 2011, deci cu evidență cu mult înaintea epuizării termenului de 3 ani.
Apoi, de asemenea, neîntemeiat se susține că s-au luat în calcul și îmbunătățirile aferente exclusiv apartamentului de la parter, proprietatea reclamantei. Din calculul prezentat de sentință se deduce indubitabil nerealitatea acestei critici.
Examinând însă speța sub toate aspectele, în considerarea art. 3041Cod procedură civilă, se găsește fondat acest ultim recurs întrucât pârâtul, prin întâmpinarea de la fila 18, invocă imposibilitatea compensării (cerută prin cererea de
la fila 2) pentru că executarea sumei pe care o datorează reclamantei, în calitate de moștenitoare a numitei Agrișan M., atestată judecătorește prin sentința civilă dată de Judecătoria Beclean în dosar nr. 1076/2003, este prescrisă.
Prescripția este o excepție ce afectează exercițiul dreptului la acțiune și trebuia cercetată de prima instanță în prealabil fondului și, abia în situația în care se ajungea la soluția respingerii ei, putea să treacă la analiza cerințelor legale ce fundamentează compensarea.
Neobservând această apărare și nepronunțându-se asupra ei, hotărârea ce se va pronunța va cuprinde măsura indicată anterior. De modul de tranșare a excepției depinde de soluția asupra cererii de compensare.
Instanța de trimitere va relua judecata ținând seama de neajunsurile semnalate până acum, administrând probele de specialitate arătate în prima parte a considerentelor ei, va trata cu prioritate excepția prescripției, iar dacă se va ajunge la netemeinicia ei va cerceta și problema aferentă tratată prin recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta G. R. , domiciliată în orașul B.
, str. H. (fostă C. nr. 5A), nr. 72, jud. Bistrița-Năsăud, și de către pârâtul G. I.
, domiciliat în loc. S. de C., str. P., nr. 210, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 753/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, pe care o casează și trimite dosarul spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. H. | V. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond V. M.L.
| ← Decizia civilă nr. 3274/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 973/2013. Pretenții → |
|---|
