Decizia civilă nr. 4187/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4187/R/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V. ANA I.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC R.
C. S., împotriva deciziei civile nr. 55/A din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe pârâții M. V.
, M. V., D. M., F. D. și F. D. și F. Z., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
16 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23 octombrie 2013, iar apoi, din aceleași motive, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 28 octombrie 2013, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5524 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere formulat de reclamanta SC
R. C. S. în contradictoriu cu pârâții F. Z., M. V. și D. M., având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru terenul în suprafață de 0,62 ha aferent Titlului de Proprietate nr. 832 din_, a fost admisă excepția netimbrării invocate din oficiu și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC R. C. S. în contradictoriu cu pârâții M. V., F. Z., M. V. și D. M. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta SC R. C. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul
V., să constate că la data de_ a încheiat cu acesta o promisiune de vânzare-cumpărare prin care pârâtul s-a obligat să înstrăineze terenuri cu vegetație forestieră în suprafață de 4,30 hectare terenuri situate în I. comuna Cicîrlău, terenuri identificate astfel:
teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1,16 ha, identificat pe harta Ocolului Silvic Tăuții Măgherăuș ca parte din loturile 60A și 60B, în
baza titlurilor de proprietate nr. 517/_ emis de Comisia J. ețeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și pus în posesie conform Procesului-verbal de punere în posesie încheiat la data de_ :
teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1 hectar identificat pe harta Ocolului Silvic Tăuții Măgherăuș ca parte din lotul 60C, în baza titlului de proprietate nr. 999 din data de_ emis de Comisia J. ețeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș și pus în posesie conform procesului-verbal de punere în posesie încheiat la data de_ ;
teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1,52 hectare de teren identificat în CF 438 I., în baza Sentinței civile nr. 3147/_ definitivă, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2693/2003;
teren cu vegetație forestieră în suprafață de 0,62 hectare, identificat pe harta Ocolului Silvic Tăuții Măgherăuș în baza titlului de proprietate nr. 832 din data de_ emis de Comisia J. ețeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș și pus în posesie conform procesului verbal de punere în posesie încheiat la data de_, pentru suma de 95000 euro care a fost achitată în întregime la data încheierii convenției și să-l oblige pe acesta la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, or, în caz contrar, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a învederat că a încheiat cu pârâtul în data de_ un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care acesta s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4,30 hectare de teren situat în localitatea I. . Prețul vânzării stabilit la suma de 95.000 euro a fost achitat integral la momentul semnării antecontractului de vânzare-cumpărare. Pârâtul avea obligația de a încheia în formă autentică Contractul de vânzare-cumpărare, acesta urmând să fie semnat după ce se realiza intabularea terenului în CF.
Pârâtul nu a respectat termenul de o lună pentru realizarea formalităților de intabulare. În cazul în care nu se respectă termenele
prevăzute în antecontractul de vânzare-cumpărare părțile au stabilit ca promitentul vânzător, în măsura în care culpa îi revine acestuia, să remită de 2 ori prețul achitat de reclamantă, respectiv suma de 190.000 euro.
Reclamanta a mai arătat că l-a notificat pe pârât să se prezinte la BNP Bal Vladimir Mircea în data de_ pentru semnarea actului în formă autentică, însă acesta nu s-a prezentat. La data și ora convocării s-a întocmit un proces-verbal în care s-a consemnat faptul că reprezentanții reclamantei s-au prezentat în fața instanței. S-a mai susținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată deoarece pârâtul nu a efectuat nici un demers cu privire la intabularea terenului în CF și nici nu s-a prezentat pentru a încheia în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 111 C.proc.civ., art. 970 alin. 2, art. 1073, art. 1077 C.civ., respectiv art. 20 și 27 din Legea 7/1996.
Prima instanță a reținut că în ședința publică din data de 29 septembrie 2011 reclamanta și-a extins, completat și precizat acțiunea, chemându-i în judecată și pe pârâții F. Z., M. V. și D. M. și
solicitând să constate că în masa succesorală a defunctului Deghid Dumitru este inclus și terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 1 hectar identificat pe harta Ocolului Silvic Tăuții Măgherăuș ca parte din lotul 60C în baza Titlului de proprietate nr. 999 din data de_ emis de Comisia J. ețeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș și pus în posesie conform procesului-verbal de punere în posesie încheiat în data de_, precum și terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 1,52 hectare identificat în CF 438 I. dobândit de Deghid Dumitru în baza sentinței civile nr. 3147/_, rămasă definitivă, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2693/2003 calitate de moștenitor având Deghid M. în calitate de fiică.
De asemenea, s-a solicitat să se constate că între M. V. și pârâții din completarea de acțiune au intervenit promisiuni de vânzare-cumpărare prin care aceștia s-au obligat să îi vândă numitului M. V. toate terenurile indicate în cererea de chemare în judecată inițial formulată.
În fine, s-a solicitat ca pârâții chemați în judecată prin precizarea de acțiune să fie obligați să încheie contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică cu numitul M. V., în caz contrar hotărârea din cauză să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru fiecare dintre aceste promisiuni.
În motivarea precizării formulate, reclamanta a arătat că terenurile menționate în precizarea de acțiune au aparținut defunctului Deghit Dumitru, antecesorul pârâtei D. M., fapt ce rezultă din procura specială din data de 28 noiembrie 2008, respectiv pârâților D. M., F. M. și
M. V., că temeiul cererii îl constituie prevederile art. 57 C.proc.civ., atât pentru opozabilitatea hotărârii, cât și pentru a se face dovada calității de promitent vânzător a pârâtului M. V. .
În privința calității de moștenitoare a pârâtei D. M., s-a susținut că aceasta rezultă din procura autentică din data de 28 noiembrie 2008, iar încheierea antecontractelor rezultă din faptul că pârâta D. M. s-a arătat de acord cu vânzarea.
Referitor la solicitarea de a se pronunța o hotărârea care să țină loc de act autentic atât cu privire la antecontractul încheiat de M. V. cu pârâții D. M., F. M. și M. V., cât și între reclamantă și M. V.
, s-a arătat că potrivit art. 1073 C.civ., reclamanta este îndreptățită să solicite executarea de către pârâtul M. V. a contractului de vânzare- cumpărare în forma autentică. Promitentul vânzător nu are calitatea de proprietar tabular, astfel că pentru a garanta executarea obligațiilor față de reclamantă, în baza art. 974 C.civ., s-a solicitat pe calea acțiunii oblice obligarea pârâților la întocmirea acestor antecontracte.
Pârâtul M. V. prezent în ședința publică din data de 29 septembrie 2011 a arătat că dorește să se prezinte la notar pentru a încheia contractul în formă autentică și pentru a stinge pe cale amiabilă diferendul dintre părți.
Pârâtul M. V. a arătat că știe pentru ce a fost chemat în judecată, cineva a dat procură pârâtului M. V., iar acesta le-a vândut terenurile.
M. V. a arătat că pârâta F. Z. este decedată.
Reprezentanta reclamantei a arătat că renunță la judecata capătului de cerere ce vizează terenul a cărui coproprietari sunt Daghit M., F. Z. și M. V. .
La termenul din data de 17 mai 2012, prima instanță a invocat din oficiu excepția netimbrării capătului de cerere privind validarea antecontractelor de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 0,62 hectare de teren, aferent Titlului de proprietate nr. 832 din_ și, constatând că persoana care a formulat cererea de chemare în judecată nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, respectiv a art. 9 alin. 2 din O.G. 32/1995, raportat la art. 3 alin. 2 din același act normativ și la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, a anulat ca netimbrat capătul de cerere menționat.
Instanța a reținut că la data de 28 noiembrie 2008, între M. V. și SC R. C. S. s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată denumit de părți "promisiune de vânzare-cumpărare";, înscris ce a primit dată certă, potrivit mențiunilor d-nei avocat Manuela Petran.
Obiectul actului juridic l-a constituit asumarea obligației promitentului vânzător M. V. de a vinde promitentei cumpărătoare SC
R. C. S. terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 1,16 ha, identificat pe harta Ocolului Silvic Tăuții Măgherăuș ca parte din loturile 60A și 60B, în baza titlului de proprietate nr. 517/_ emis de Comisia J. ețeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
Maramureș și pus în posesie conform Procesului-verbal de punere în posesie încheiat la data de_, terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 1 hectar identificat pe harta Ocolului Silvic Tăuții Măgherăuș ca parte din lotul 60C, în baza titlului de proprietate nr. 999 din data de_ emis de Comisia J. ețeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș și pus în posesie conform procesului-verbal de punere în posesie încheiat la data de_, teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1,52 hectare identificat în CF 438 I., în baza Sentinței civile nr. 3147/_ definitivă, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2693/2003 și terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 0,62 hectare, identificat pe harta Ocolului Silvic Tăuții Măgherăuș în baza titlului de proprietate nr. 832 din data de_ emis de Comisia J. ețeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș și pus în posesie conform Procesului verbal de punere în posesie încheiat la data de_ .
Potrivit mențiunilor contractuale, promitentul vânzător s-a obligat să garanteze pe promitenții cumpărători asupra evicțiunii, a arătat că terenul se află în circuitul civil, obligându-se totodată să nu înstrăineze altor persoane terenurile respective.
Prețul viitoarei vânzării a fost stabilit de părți la suma de 95.000 euro, sumă ce s-a achitat la data întocmirii antecontractului de vânzare- cumpărare.
Cu toate că pârâtul M. V. și-a asumat obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, acesta nu s-a prezentat în fața notarului public, deși a fost convocat de reclamantă, fapt reținut de prima instanță din cuprinsul Încheierii de certificare nr. 4242 din data de 18 mai 2011 a BNP Vladimir Mircea Bal-C. M. Bal.
Pârâtul a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și ulterior precizată de reclamantă, sens în care, pe lângă recunoașterea din ședința publică din data de 29 septembrie 2011, a dat și declarația din data de 29 septembrie 2011, înscrisul primind Încheierea de legalizare de semnătură nr. 3516 a BNP Vladimir Mircea Bal-C. M. Bal. Analizând aceste înscrisuri, prima instanță a constatat că pârâtul M.
V. nu este proprietarul terenurilor care fac obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare din data de_ și, ca urmare, cererea inițial formulată de reclamantă prin care s-a solicitat instanței obligarea pârâtului la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, în caz contrar hotărârea să țină loc de act autentic, nu poate fi admisă.
A reținut judecătoria că potrivit prevederilor art. 1073 respectiv art. 1077 C.civ., reclamanta avea dreptul să solicite executarea întocmai a obligațiilor asumate de părți prin actele juridice pe care le încheie, însă în cauză s-a solicitat dispunerea transferului dreptului de proprietate, în măsura în care pârâtul refuză efectuarea acestui transfer, din patrimoniul pârâtului în patrimoniul reclamantei.
Această solicitare a fost apreciată ca fiind neîntemeiată deoarece pârâtul nu deține în proprietate terenurile menționate în antecontractul de vânzare-cumpărare și nu are posibilitatea de a transmite un astfel de drept.
Reținând cele de mai sus și având în vedere și prevederile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, judecătoria a constatat că acest capăt de cerere al reclamantei nu este întemeiat și l-a respins.
În ce privește cererea precizată prin care s-a solicitat stabilirea masei succesorale rămase după defunctul Deghid Dumitru, constatarea calității de moștenitoare a fiicei Deghid M. și a promisiunii de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile menționate în petitul acțiunii încheiate între M. V. și D. M., prima instanță a constatat că nu s-a făcut dovada încheierii unui act juridic din cuprinsul căruia să rezulte că Deghid M. și-a asumat obligația de a înstrăina către pârâtul M. V. terenurile în suprafață de 4,30 hectare, având categoria de folosință teren cu vegetație forestieră.
Procura specială autentificată sub nr. 7139 din 28 noiembrie 2008 de BNP Corpadea C. -Vâcla C. Rakoczi Ferencz a atestat faptul că D. M. l-a mandatat pe pârâtul M. V. să accepte moștenirea după defuncții Deghid M. și Deghid Dumitru. Potrivit acestui înscris, D. M. a arătat
"în acest scop mandatarul meu va putea da declarații de acceptare a moștenirii, va putea semna în locul meu și pentru mine […]";. În cuprinsul acestui înscris nu s-a făcut referire decât la calitatea de mandatar a pârâtului M. V., iar nu de promitent cumpărător.
Așadar, apreciind că înscrisul procura specială autentificată sub nr. 7139 din 28 noiembrie 2008 nu este o promisiune de vânzare-cumpărare, ci un mandat dat pârâtului M. V., natura juridică a actului juridic
"promisiune de vânzare-cumpărare"; fiind diferită de natura juridică a actului juridic "contract de mandat";, prima instanță a constatat că nu se poate dispune pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în ceea ce privește înstrăinarea terenurilor care fac obiectul cererii de către promitenta vânzătoare D. M. în favoarea promitentului cumpărător M. V., căci nu s-a dovedit că s-a încheiat un astfel de act juridic.
Ca atare, cererea precizată de SC R. C. S. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 55/A/_ a T. ului Maramureș a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. R. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5524/_ a Judecătoriei Baia M. .
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamanta apelantă a investit prima instanță cu o cerere prin care a solicitat să se constate că la data de_ a încheiat cu pârâtul M. V. o promisiune de vânzare-cumpărare prin care acesta s-a obligat să înstrăineze terenuri cu vegetație forestieră în suprafață de 4,30 hectare terenuri situate în I. comuna Cicîrlău pentru suma de 95000 euro care a fost achitată în
întregime la data încheierii convenției și să-l oblige pe pârât la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În motivarea cererii, reclamanta apelantă s-a referit la pârâtul M. V. ca fiind "promitentul vânzător"; care s-a obligat să-i transfere dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4,30 ha.
Prin precizarea și extinderea de acțiune depusă la fila 33 apelanta a solicitat să se constate că între pârâtul M. V. și pârâții F. Z., M.
V. și D. M. au intervenit promisiuni de vânzare cumpărare prin care cei din urmă s-au obligat să-i vândă celui dintâi suprafața de 4,30 ha teren cu vegetație forestieră menționată și să-i oblige pe acești promitenți vânzători la încheierea de contracte de vânzare cumpărare în formă autentică cu numitul M. V., în caz contrar hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Apelanta a justificat necesitatea formulării acestor două capete de cerere din precizarea de acțiune prin faptul că "la data formulării prezentei, executarea obligațiilor contractuale asumate de către M. V. nu este posibilă dat fiind faptul că numitul M. V., din cunoștințele noastre, nu are calitatea de proprietar tabular asupra terenurilor în discuție. Cu toate acestea, între persoanele menționate și numitul M. V. au fost perfectate antecontracte de vânzare cumpărare asupra terenurilor";.
Apelanta reclamantă a menționat expres în cererea precizată că a acționat pe cale oblică, în temeiul art. 974 Cod civil, pentru obligarea titularilor dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu la perfectarea contractelor de vânzare cumpărare cu pârâtul M. V., prin încheierea lor
în formă autentică.
Astfel, atât argumentarea cererii inițiale, cât și formularea petitelor din precizarea de acțiune și motivarea în fapt și în drept a acestora au condus la concluzia fermă că reclamanta apelantă a urmărit executarea silită a unor antecontracte succesive de vânzare - cumpărare, primul încheiat între titularul dreptului de proprietate și pârâtul M. V., în calitate de promitent cumpărător și următorul intervenit între M. V., în calitate de promitent vânzător și SC R. C. S., promitentă cumpărătoare.
Deci, apelanta l-a chemat în judecată pe pârâtul M. V. având calitatea acestuia de debitor al unor obligații asumate în nume și în interes propriu, iar nu în calitate de mandatar al pârâtei D. M. .
De altminteri, în acest din urmă caz, formularea pretenției deduse judecății prin acțiunea precizată, de executarea silită a antecontractului de
vânzare cumpărare pretins încheiat între pârâta D. M., în calitate de promitentă vânzătoare și M. V., promitent cumpărător, nu avea nici o justificare.
Afirmația apelantei potrivit căreia intimatul M. V. trebuia obligat la încheierea contractul de vânzare cumpărare autentic, "indiferent că are calitatea de mandatar sau de proprietar al terenurilor"; a fost apreciată ca fiind total nefondată, căci nu se poate pune semnul egalității între încheierea unui act juridic în nume propriu și încheierea unui act juridic în calitate de mandatar al unei alte persoane.
Așadar, fie s-a pretins că pârâtul M. V. a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare cu apelanta SC R. C. S. în calitate de promitent vânzător, caz în care raportul juridic obligațional s-a stabilit între cei doi, fie s-a pretins că pârâtul M. V. a contractat în numele și pe seama mandantei D. M., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 7139 din 28 noiembrie 2008, caz în care efectele actului juridic se produc în persoana mandantului, raportul juridic legându-se între mandant și cocontractant.
Întrucât, după cum s-a arătat anterior, prima instanță nu a fost niciodată investită cu o cerere în sensul obligării pârâtului M. V. de a se prezenta la notar pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică cu SC R. C. S., în numele și pe seama pârâtei D. M.
, respectiv în calitate de mandatar al acesteia, cu consecința pronunțării, în caz contrar, a unei hotărâri care să țină loc de act autentic, iar în apel, potrivit art. 294 al. 1 Cod procedură civilă, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul judecății, tribunalul nu a analizat această ipoteză avansată exclusiv în calea de atac, căci funcția fundamentală a instanței de apel este aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia.
Ca atare, tribunalul a apreciat că în mod judicios a analizat prima instanță condițiile de admisibilitate ale acțiunii în executarea silită a promisiunii de vânzare cumpărare intervenită la data de_ între M.
V., în calitate de promitent vânzător și SC R. C. S., în calitate de promitent cumpărător, exclusiv din perspectiva asumării de către cel dintâi, în nume propriu, a obligației de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră către apelantă.
Și, cât timp nu s-a dovedit că pârâtul M. V. este proprietar al terenurilor obiect al promisiunii de vânzare consemnate în înscrisul sub semnătură privată intitulat "promisiune de vânzare cumpărare"; încheiat la data de_ cu apelanta SC R. C. S., în mod corect a stabilit prima instanță că cererea în valorificarea acestui antecontract nu poate fi admisă, căci hotărârea judecătorească de admitere a unei asemenea acțiuni are ca efect transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului.
Din același punct de vedere a fost apreciată pe deplin justificată și respingerea pretenției apelantei privind obligarea pârâtului M. V. de a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare autentic, căci caracterul translativ de proprietate al contractului de vânzare- cumpărare determină aplicarea în această materie a unui principiu consacrat, potrivit căruia vânzătorul trebuie să fie proprietarul bunului ce
înstrăinează "nemo plus juris ad allium transferre potest quam ipse habet"; sau, altfel spus, nimeni nu poate transmite ceea ce nu are (nemo dat quod non habet), iar poziția pârâtului neproprietar de neopunere la admiterea acțiunii nu are nici o relevanță sub acest aspect.
Critica apelantei referitoare la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat în cuprinsul sentinței apelate asupra petitului de obligare a pârâtului de a se prezenta la notar nu a putut fi primită, tribunalul a constatat că judecătoria a respins în întregime acțiunea promovată de către reclamantă, iar argumentele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe au vizat ambele forme de executare la care s-a referit reclamanta: prezentarea pârâților la notar, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Referitor la valorificarea convenției de vânzare cumpărare pretins intervenite între pârâți și, implicit la calitatea de proprietar a pârâtului intimat M. V., în mod corect a reținut prima instanță că prin probele administrate de reclamantă nu s-a dovedit că pârâta D. M., titulara dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 1,16 ha înscris în Titlul de proprietate nr. 517/_, respectiv unica moștenitoare a defunctului Dechid Dumitru, titular al dreptului de proprietate reconstituit prin Titlurile de proprietate nr. 999 din data de_ și nr. 6467 din 27 aprilie 2009 asupra suprafețelor de 1 ha și 1,52 ha terenuri cu vegetație, i-a vândut pârâtului M. V. aceste imobile.
Înscrisul autentificat de notar public Vâclă C. M. sub nr. 7139 din data de 28 noiembrie 2008 numit "Procura specială"; cuprinde manifestarea de voință a pârâtei D. M., liber exprimată în fața notarului, de a-l împuternici cu depline puteri pe pârâtul M. V., să accepte în numele ei și pentru ea succesiunea după defuncții D. M. și Deghid Dumitru, să intabuleze imobilele astfel dobândite, precum și imobilele dobândite după defunctul D. Dumitru conform Sentinței civile nr. 3147/_, iar după operațiunea de intabulare să înstrăineze aceste imobile, inclusiv societăților la care mandatarul are calitatea de asociat.
În îndeplinirea mandatului, pârâta D. M. l-a împuternicit pe pârât să semneze la notarul public contractele de vânzare cumpărare, precum și declarația de ieșire din indiviziune în formă autentică, semnătura sa fiindu-i opozabilă în limitele mandatului.
Chiar dacă pârâta intimată D. M. a menționat olograf "de acord cu vânzarea"; pe procura autentificată din_, nu s-a putut susține că acest înscris a ptobat pretinsul antecontract de vânzare cumpărare dintre D. M. și pârâtul intimat M. V., căci actul juridic pe care-l înscrisul autentificat îl redă este un contract unilateral, prin care pârâta D. M. nu și-a asumat nici o obligație și, cu atât mai puțin, obligații specifice vânzării cumpărării.
Nu s-a pus problema interpretării actului juridic consemnat în înscrisul "procură"; pentru stabilirea voinței reale a părților contractante, căci voința mandantei D. M. este clar exprimată și liber consimțită în fața notarului public.
Și din declarația pârâtului intimat M. V. dată tot la_ în fața aceluiași notar public semnătură legalizată a rezultat că acesta și-a asumat
sarcinile unui mandat, nu că s-a angajat să cumpere pentru sine terenurile cu vegetație forestieră în litigiu.
Ca urmare, întrucât nu s-a dovedit un acord voința între cei doi pârâți intimați în sensul vânzării cumpărării imobilelor în litigiu, declarația extrajudiciară a intimatei D. M. dată în dosarul penal nr. 376/P/2011 fiind irelevantă sub aspectul obligației pretins asumate de pârâtul M. V.
, în mod corect a respins prima instanță și cererea formulată de apelantă pe cale oblică, în temeiul art. 974 Cod civil.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul declarat de apelantă împotriva sentinței civile nr. 5524/_ a Judecătoriei Baia M., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R. C. S., solicitând admiterea recursului modificarea deciziei civile nr. 55/A/_ în sensul admiterii apelului, cu consecința modificării sentinței primei instanțe în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea pronunțată în apel este nelegală și netemeinică, dispusă ca urmare a interpretării eronate a înscrisurilor depuse la dosar, respectiv procura din_ și declarațiile date de către pârâta D. M. în fața organelor de cercetare penală, în dosar nr. 376/P/2011.
Recurenta a considerat că procura dată de pârâta D. M. la data de_ lui M. V. are valoarea unui act unilateral, o ofertă de vânzare- cumpărare, după cum rezultă din coroborarea acesteia cu alte documente de la dosar. Deși pârâta D. M. l-a împuternicit pe pârâtul M. V. să realizeze toate actele necesare înstrăinării terenurilor, declarația poartă mențiunea "de acord cu vânzarea"; și care nu era necesară în cazul unei simple împuterniciri.
Declarația dată de pârâtul M. V. că va suporta toate cheltuielile legate de demersurile judiciare pentru intabularea terenurilor, precum și cele legate de vânzare, sunt demersuri inerente dreptului de proprietate și pârâtul le putea face numai în calitate de proprietar.
Ulterior, pârâta D. M. în fața organelor de cercetare penală, a arătat că a primit prețul terenurilor înstrăinate și că această declarație nu a fost analizată de instanța de apel.
Recurenta a apreciat că din coroborarea acestor probe a rezultat că D.
M. și M. V. nu au avut intenția de a încheia un contract de mandat, ci au urmărit încheierea unui act translativ de proprietate. Recurenta a arătat că procura nu poate avea valoarea juridică a unui act de vânzare- cumpărare către M. V., pentru că este un act unilateral, însă are valoarea unei oferte de a contracta, iar declarația lui M. V. de a suporta cheltuielile (care în mod obișnuit sunt suportate de proprietar), are valoarea acceptării ofertei de a contracta făcută de D. M. .
Ulterior, M. V. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta, în nume propriu de promitent vânzător și nu în calitate de mandatar, din aceste aspecte a rezultat că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, intenția părților fiind aceea de a transfera dreptul de proprietate.
Instanța nu a aplicat principiul conversiunii actului juridic și a interpretat și analizat fiecare act individual, fără să coreleze actele încheiate între părți și mai ales în raport de conținutul lor.
Recurenta a apreciat că în ipoteza în care un act juridic nu îndeplinește condițiile de valabilitate pentru a produce efectele în scopul în care a fost încheiat (vânzării valabile între D. M. și M. V. ), acest act să fie interpretat și să producă efecte valabile ca și act juridic pentru care sunt îndeplinite toate condițiile necesare - respectiv antecontract de vânzare- cumpărare.
Din aceste susțineri, recurenta a apreciat că actul juridic dedus judecății a fost interpretat eronat, hotărârea instanței de apel fiind rezultatul unei interpretări greșite a actului dedus judecății, și în consecință a fost aplicată greșit și legea.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prima observație care se impune a fi făcută este aceea că reclamanta recurentă a criticat decizia recurată atât sub aspectul nelegalității, cât și sub aspectul netemeiniciei. Reclamanta a arătat că instanța de apel a interpretat eronat procura dată la data de_ de către pârâta D. M. și declarațiile acesteia date în fața organelor de urmărire penală în dosar nr. 376/P/2011.
Această critică referitoare la interpretarea eronată a înscrisurilor și a declarațiilor pârâtei D. M. este o critică care vizează temeinicia hotărârii pronunțate în apel. După cum este bine știut, dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 Cod proc.civ., care permiteau analizarea temeiniciei hotărârii pronunțate în apel au fost abrogate.
În prezent, recursul este o cale extraordinară de atac, care permite instanței de control judiciar să verifice decizia pronunțată în apel numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 și 9 Cod proc.civ.
Așadar, criticile referitoare la netemeinicia hotărârii pronunțate în apel sunt inadmisibile.
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune de executare în natură atipică a unui antecontract încheiat între SC R. C. S. și pârâtul M. V.
. Ulterior, reclamanta și-a extins acțiunea și față de pârâții F. Z., M.
V. și D. M. și a solicitat să se stabilească masa succesorală după defunctul D. Dumitru, să se stabilească calitatea de moștenitoare după a cesta a pârâtei D. M., să se constate că între pârâtul M. V. și pârâții din extinderea de acțiune F. Z., M. V. și D. M., au intervenit promisiuni de vânzare-cumpărare prin care pârâții s-au obligat să- i vândă numitului M. V. terenurile în litigiu (f. 33).
Prin urmare, reclamanta trebuia să dovedească în fața primei instanțe existența antecontractului încheiat între pârâții D. M. și M. V. (pentru capătul de cerere referitor la terenul a căror proprietari erau pârâții
F. Z. și M. V., acțiunea a fost anulată ca netimbrată) și existența antecontractului între pârâtul M. V. și reclamanta SC R. C. S. .
În fața primei instanțe reclamanta a depus doar antecontractul încheiat cu M. V. și a susținut că procura autentificată la data de_ are valoarea unui antecontract.
Prima instanță a constatat că prin procura invocată de reclamanta D.
M. îl împuternicea pe M. V. să înstrăineze în calitate de mandatar terenurile reclamantei și nu a avut intenția să transmită dreptul de proprietate.
În apel reclamanta a invocat obligația pârâtului M. V. de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, indiferent de calitatea acestuia de mandatar sau proprietar al terenului.
Corect a remarcat tribunalul că în apel reclamanta nu poate schimba cauza acțiunii și să solicite valorificarea antecontractului încheiat de reclamantă cu pârâtul M. V., în calitate de mandatar al pârâtei D. M.
.
Cealaltă critică a reclamantei în apel, a constat în aceea că procura autentificată la data de_ reprezintă antecontractul de vânzare-
cumpărare,
deoarece exista mențiunea acordului expres al pârâtei D. M.
"de acord cu vânzarea"; și prețul vânzării a fost menționat ca fiind achitat.
Curtea constată că reclamanta, pe parcursul derulării prezentului litigiu, și-a modificat în fiecare etapă procesuală argumentele care susțin existența unui antecontract de vânzare-cumpărare între pârâții D. M. și
M. V. .
În fața primei instanțe a arătat că au existat două antecontracte prin care s-a transmis succesiv terenurile de la D. M. lui M. V. și acesta a transmis terenurile reclamantei, ulterior. În fața tribunalului reclamanta a susținut că procura dată de D. M. este, de fapt, un antecontract de vânzare-cumpărare, ca ulterior, în recurs, să susțină că procura dată de D.
M. este doar o ofertă de a contracta, iar acceptarea ofertei este declarația notarială dată de M. V. că va suporta cheltuielile generate de intabularea și înstrăinarea terenurilor.
Această susținere referitoare la faptul că procura reprezintă oferta de a contracta, iar declarația notarială acceptarea ofertei și cele două acte notariale distincte reprezintă antecontractul de vânzare-cumpărare, a fost invocată numai în recurs, fără ca instanța de fond și instanța de apel să cunoască această abordare a recurentei și să poată analiza înscrisurile depuse din această perspectivă.
Alegațiile legate de faptul că procura dată de D. M. este de fapt o ofertă de vânzare-cumpărare, au fost formulată pentru prima dată în recurs și această susținere este făcută omisso medio.
În doctrină și în practica judiciară s-a statuat că litigiul se transpune de la prima instanță la instanța ierarhic superioară, împreună cu toate chestiunile de fapt și de drept pe care le implică, dar numai în limitele în care s-a cerut prin cererea de apel. Principiul disponibilității, specific dreptului civil, se realizează astfel și în faza apelului și este consacrat de art. 295 C.Pr.Civ. care prevede că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea stării de fapt și a dispozițiilor legale incidente.
Prin cererea de apel nu s-a formulat nici o critică referitoare la faptul că procura reprezintă o ofertă de a contracta, ci s-a susținut că procura prin mențiunea "de acord cu vânzarea"; probează antecontractul încheiat între D.
și M. V. .
Recursul este o cale de atac subsecventă apelului, în sensul că survine ulterior judecării apelului și dacă sentința a fost atacată cu apel parțial,
aspectele sau capetele de cerere neapelate nu mai pot face obiectul recursului. Așadar poate formula obiectul recursului numai acele probleme care au fost invocate ca și critici în apel și au fost soluționate în apel într-un mod nefavorabil pății care declară recurs. Celelalte chestiuni sau capete de cerere care nu au făcut obiectul apelului, nu pot fi invocate în recurs
"omisso medio";.
Reclamanta a invocat faptul că procura încheiată de D. M. nu este un contract de mandat, însă curtea constată că reclamanta nu a contestat conținutul cuprins în actul notarial prin care D. M. l-a împuternicit pe M. V. să facă toate demersurile necesare pentru intabularea terenurilor în litigiu și să vândă aceste terenuri oricărei persoane sau chiar societății mandatarului, obligațiile fiind specifice contractului de mandat prevăzut de art. 1352 și urm. C. civil.
Reclamanta nu a dovedit în fața instanțelor de fond că între pârâți: mandantă și mandatar s-au derulat alte raporturi juridice decât cele specifice unui raport de mandat.
Conversiunea actului juridic poate fi invocată în situația în care un act juridic este nul absolut pentru neîndeplinirea unor condiții de fond sau de formă pe care trebuia să le îndeplinească, dar poate produce efecte ca alt act juridic.
Pentru a putea invoca conversiunea actului juridic, reclamanta trebuia să dovedească că procura dată de D. M. este nulă absolut pentru neîndeplinirea unor condiții de fond sau formă și poate să producă anumite efecte ca alt tip de act juridic.
Ori, în cazul de față, reclamanta nu a invocat nulitatea procurii, astfel încât implicit nu poate să invoce nici conversiunea actului juridic.
Curtea constată că instanța a interpretat corect actul juridic dedus judecății și aplicat dispozițiile legale în mod corect, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ.
În temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R. C. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R. C. S. împotriva deciziei civile nr. 55/A din_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-T. N. M. C. V. ANA I.
G.
M. L. -T.
Red.A.T.N. dact. GC 2 ex/_
J. . apel: B. G., A.S. T.
| ← Decizia civilă nr. 574/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 325/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
