Decizia civilă nr. 565/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 565/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător D. -I. T. Grefier A. P.
S-a luat in examinare apelul declarat de apelant C. C. I., CU D.
A. impotriva Sentintei civile nr. 2634/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., privind și pe intimat H. T., intimat M. E. CU
P. A. C. D., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că apelul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat și este legal timbrat.
Instanța constată că la data de_ intimatul M. E. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită, în temeiul art. 108 ind. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ, aplicarea amenzii judiciare de 700 lei pentru introducerea cu rea- credință a unor cereri neîntemeiate de către apelant.
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de_ apelantul a depus la dosar cerere de amânare a cauzei, în vederea angajării unui apărător.
Instanța apreciază că raportat la data promovării apelului,_, apelantul a avut suficient timp pentru a-și angaja un apărător, sens în care respinge cererea de amânare a cauzei.
Nemaifiind alte cereri, instanța reține cauza în pronunțare pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
INSTANȚA
Prin Sentinta civila nr. 2634/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N. a fost admisă exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, exceptie invocata de catre paratul M. E. prin intampinare.
A fost respinsă cererea de chemare in judecata formulată de către reclamantul C. C. -I., în contradictoriu cu paratii M. E., și H. T.
, avand ca obiect anularea deciziei civile nr. 1392/R/04 iunie 2010 pronuntate de catre Curtea de Apel C. in dosarul civil nr._ si a deciziei civile nr. 2227/R/28 octombrie 2009 pronuntate de catre Curtea de Apel C. in dosarul civil nr._, ca fiind inadmisibila.
A fost obligat reclamantul sa plateasca paratului M. E. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentand onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia civila nr. 1392/R/04 iunie 2010 pronuntata de catre Curtea de Apel C. in dosarul civil nr._ a fost respinsa exceptia nulitatii recursului, invocata de intimatul M. E., a fost respins ca
nefondat recursul declarat de reclamantul C. C. -I. impotriva deciziei civile nr. 69/A din 2 februarie 2010 a T. ului C., pronuntata in dosar nr._, care a fost mentinuta si a fost obligat recurentul sa plateasca intimatului M. E. suma de 600 lei cheltuieli de judecata in recurs. Aceasta hotarare judecatoreasca este irevocabila.
Prin decizia civila nr. 2227/R/28 octombrie 2009 pronuntata de catre Curtea de Apel C. in dosarul civil nr._ a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de paratul C. C. -I. impotriva deciziei civile nr. 368/A din 2 septembrie 2008 a T. ului C., pronuntata in dosar nr._, care a fost mentinuta si a fost obligat recurentul sa plateasca intimatului M.
suma de 1200 lei cheltuieli de judecata in recurs. Aceasta hotarare judecatoreasca este irevocabila.
Instanta a observat ca reclamantul si-a intemeiat in drept cererea de chemare in judecata pe dispozitiile art. 953, 954, 955, 956, 960, 961 C.civ. si a sustinut ca hotararile judecatoresti atacate ar fi lovite de nulitate absoluta (lipsa consimtamant, obiect, cauza, forma) si de nulitate relativa (date prin eroare si surprinse prin dol) (fila 3 verso).
Reclamantul a mai aratat ca actiunea sa nu e reviziuire (fila 3 verso).
Fata de motivele invocate de catre reclamant si fata de temeiul juridic al actiunii, deci fata de textele legale pe care reclamantul si-a intemeiat in drept cererea de chemare in judecata, instanta a apreciat ca cererea de chemare in judecata este inadmisibila.
Mai intai, trebuie facuta distinctie intre actul juridic civil (manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a naste, modifica sau stinge un raport juridic civil concret) si actul jurisdictional (actul prin care un organ abilitat, respectiv o instanta judecatoreasca sau o alta autoritate cu activitate jurisdictionala, in exercitarea atributiilor ce-i sunt conferite prin lege, solutioneaza un litigiu intre doua parti cu interese contrare).
Astfel, instanta a observat ca cele doua hotarari judecatoresti a caror anulare a solicitat-o reclamantul sunt doua decizii irevocabile pronuntate de catre Curtea de Apel C. in calea de atac a recursului. Or, hotararile judecatoresti irevocabile sunt acte jurisdictionale impotriva carora pot fi formulate doar caile extraordinare de atac prevazute de lege, si anume contestatia in anulare si revizuirea, in cazurile, in conditiile si in termenele prevazute de art. 317-321 C.pr.civ., respectiv de art. 322-328 C.pr.civ.
In speta, reclamantul a invocat dispozitiile art. 953, 954, 955, 956, 960, 961 din Codul civil de la 1864, ce vizeaza viciile de consimtamant ale erorii, dolului si violentei si a mai sustinut ca hotararile judecatoresti atacate ar fi lovite de nulitate absoluta datorita lipsei consimtamantului, obiectului, cauzei si formei.
In privinta viciilor de consimtamant ale erorii, dolului si violentei, instanta observa ca se poate cere anularea pentru vicii de consimtamant doar in ceea ce priveste actele juridice, nu si in ceea ce priveste actele jurisdictionale. Or, cele doua hotarari judecatoresti mentionate mai sus nu sunt acte juridice, ci sunt acte jurisdictionale cu privire la care nu se poate cere anularea pentru vicii de consimtamant.
Cu privire la lipsa consimtamantului, obiectului, cauzei si formei, invocate de catre reclamant, instanta a observat ca consimtamantul, obiectul, cauza si forma sunt conditii de fond, respectiv conditii de forma ale actului juridic. Prin urmare, se poate cere anularea unui act juridic pentru lipsa conditiilor sale de fond, respectiv a conditiilor sale de forma, insa nu se poate cere anularea unui act jurisdictional pentru lipsa sau neindeplinirea
conditiilor de fond, respectiv a conditiilor de forma ale actului juridic. Or, cele doua hotarari judecatoresti mentionate mai sus nu sunt acte juridice, ci sunt acte jurisdictionale cu privire la care nu se poate cere anularea pentru neindeplinirea conditiilor de fond, respectiv a conditiilor de forma ale actului juridic.
In consecinta, instanta a apreciat ca exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, exceptie invocata de catre paratul M. E. prin intampinare este intemeiata si a fost admisa.
Fata de considerentele de mai sus, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, exceptie invocata de catre paratul M. E. prin intampinare.
In consecinta, instanta a respins cererea de chemare in judecata formulată de către reclamantul C. C. -I. în contradictoriu cu paratii M.
E. Si H. T., avand ca obiect anularea deciziei civile nr. 1392/R/04 iunie 2010 pronuntate de catre Curtea de Apel C. in dosarul civil nr._ si a deciziei civile nr. 2227/R/28 octombrie 2009 pronuntate de catre Curtea de Apel C. in dosarul civil nr._, ca fiind inadmisibila.
Instanta a observat ca reclamantul C. C. -I. se afla in culpa procesuala, iar paratul M. E. a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu. Vazand prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanta a obligat reclamantul să plătească paratului
M. E. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentand onorariu avocat (f. 25).
Impotriva hotărârii a declarat apel reclamantul C. C. solicitând admiterea apelului, apreciind că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.
În motivare s-a arătat că prima instanță nu a analizat toate cererile reclamantului, nesesizand că hotărarile atacate sunt lipsite de bază legală, fiind lovite de nulitate absolută.
Apelantul a reiterat susținerile referitoare la lipsa consimțămantului, a obiectului, cauzei și formei documentului pe care se bazează aceste hotărari judecătorești, respectiv a promisiunii de vanzare-cumpărare care nu poate produce efecte legale decat prin exercițiul notarial.
S-a mai arătat că și sentințele atacate sunt acte juridice, iar prima instanță nu a admis nico probă propusă de reclamantul apelant.
În drept nu s-a invocat nici un temei legal.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul M. E. a solicitat respingerea apelului și în temeiul art. 108 ind. 1 pct. 1 lit. a aplicarea unei amenzi judiciare în sumă de 700 lei pentru introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit neîntemeiate.
Reclamantul a promovat mai multe dosare civile inaintate instanțelor clujene, desfășurate în perioada ultimilor 7 ani, dosare în care intimatul a fost efectiv purtat prin judecata în mod abuziv inițial și împreună cu H.
T., iar ulterior numai intimatul, toate respinse în marea lor majoritate ca inadmisibile sau anulate ca netimbrate pentru taxe de timbru modice 10-20 de lei.
Nemulțumirea numitului C. C. I. rezidă în faptul că inițial acesta a deținut un apartament din C. -N. pe str. Moldoveanu nr. 15, ap. 9 care a fost instrăinat intimatului cumpărător M. E. și lui H. T., prin
înscris sub semnătură privată și întreg apartamentul s-a întabulat în favoarea lor printr-o sentință judecătorească nr. 2904/1997 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar 12304/1996.
Intimatul ulterior prin înțelegere amiabilă cu H. T. a convenit ca întreg apartamentul să îi revină în intregime lui, fapt realizat printr-un partaj cu atribuire și plata de sultă.
Menționează că acest prim proces, din 1996, de prestație tabulară a fost promovat de intimat și Heghesiu T. ca să se întabuleze în cartea funciară apartamentul și a fost pronunțat în opoziție cu C. C. și cu părinții lui, C. Dumitru și Anica, care erau în viață atunci, pârâți care au uzitat de toate căile de atac, însă în final ei au pierdut, apartamentul după întabulare, după un timp fiind înstrăinat de intimat.
Noua serie de dosare civile a început să o declanșeze apelantul cam după 10 ani de la încheierea primului dosar de întabulare, dosare în care a promovat un sir fără sfârșit de căi de atac, de recursuri împotriva tuturor sentințelor și deciziilor pronunțate, de contestații în anulare, revizuiri făcute in majoritatea lor fără un apărător calificat, unele greu de încadrat juridic, toate fiind respinse de către instanțele de fond, apel sau recurs, unele ca nefondate, altele ca netaxate, altele ca inadmisibile.
Aceasta este și situația acțiunii promovate la Judecătoria Cluj-Napoca de apelant în prezentul dosar, care în primul rând a fost dificil de încadrat juridic, așa cum a detaliat și în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, pe care în esență o susține și în prezentul apel.
Pe de altă parte, față de temeiul de drept invocat și față de precizarea în drept făcută de numitul C. C. la fondul cauzei prin care el cere anularea a 3 decizii pronunțate de Tribunalul Cluj și de Curtea de Apel C. ,
în mod logic instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă,.
Având în vedere atitudinea apelantului, prin care acesta înțelege să-și exercite în mod abuziv drepturile procesuale se impune a fi sancționată de către instanța de judecată, deoarece numai pe aceasta cale acest justițiabil își va înceta atitudinea sicanatorie și absurdă de a tot promova cereri inadmisibile.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 c.pr.civ., tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Reclamantul apelant C. C. I. a solicitat prin acțiunea promovată în contradictoriu cu intimații constatarea nulității absolute a unor hotărari judecătorești irevocabile, respectiv decizia civilă nr. 1392/R/04 iunie 2010 pronuntată de catre Curtea de Apel C. in dosarul civil nr._ si a decizia civilă nr. 2227/R/28 octombrie 2009 pronuntate de catre Curtea de Apel C. in dosarul civil nr._ .
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Cu alte cuvinte, nulitatea este sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic. Nulitatea poate fi absolută atunci când se încalcă o normă juridică care ocrotește un interes general, sau relativă când nu se respectă o normă juridică ce protejează un interes particular. Pentru ambele situații discutate, nulitatea vizează actul juridic civil, prin care se înțelege manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a naște, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Însă, hotărârea judecătorească nu constituie un act juridic civil, ea fiind actul final al judecății, actul de dispoziție al instanței cu privire la
litigiul dintre părți, act cu caracter jurisdicțional. Hotărârea reprezintă scopul urmărit prin declanșarea procesului, rațiunea lui de a fi, deoarece tranșează conflictul dintre părți.
T. ul mai reține totodată că, în dreptul procesual român, inadmisibilitatea unei cereri poate fi analizată, fie din perspectiva faptului că nu este îndeplinită o anumită condiție legală de admisibilitate pentru exercitarea unei acțiuni, fie din perspectiva faptului că, prin mijlocul procesual ales de către reclamanți, un anumit drept subiectiv civil sau un interes civil ocrotit de lege nu poate fi analizat pe fondul său.
Or, în cauză, apelantul, exercitând o acțiune în nulitate împotriva unei hotărâri irevocabile, determină inadmisibilitatea unei astfel de cereri din perspectiva mijlocului procesual ales, întrucât nulitatea unei hotărâri judecătorești poate fi invocată doar prin intermediul căilor de atac, ordinare sau extraordinare, ce pot fi promovate împotriva acesteia, nu și pe calea unei acțiuni distincte, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii.
În același sens, tribunalul apreciază că această acțiune în nulitate formulată împotriva unei hotărâri irevocabile echivalează cu un veritabil
"recurs la recurs", ceea ce este inadmisibil, întrucât hotărârile judecătorești definitive și irevocabile se prezumă că exprimă adevărul și se bucură, în consecință, de o prezumție de validitate (resjudicatapro veritatae habetur).
În consecință, criticile apelantului vizand faptul că cererile sale în probațiune nu au fost admise sau că nu a fost analizată incidența prevederilor art.953 -956, 960 C.civ. nu pot fi primite întrucat solicitarea reclamantului apelant de a se constata nulitatea absolută a unor decizii civile pronunțate de instanța de recurs este inadmisibilă, în condițiile în care, așa cum s-a relevat mai sus, hotărârea judecătorească nu este un act juridic civil.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelant și urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul reclamantul C. C. impotriva Sentintei civile nr. 2634/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., pe care o mentine in totul.
Referitor la solicitarea intimatului de amendare a apelantului, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art.108¹ alin.1 pct.1 lit.a C.proc.civ.
"dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa … cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei … introducerea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice";.
În speță, tribunalul consideră ca fiind evident faptul că apelantul a înțeles să își exercite drepturile procedurale cu rea-credință și în mod abuziv, cu încălcarea dispozițiilor art. 723 C.proc.civ., conform cărora
"drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege";.
În acest sens se reține că prin Decizia civilă nr. 2227/R/_ a Curții de Apel C. ,contestată în prezenta cauză, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de însuși apelantul C. C. I. așadar, cu toate că a acesta a promovat calea de atac, nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile legale de achitare a taxelor judiciare datorate, și cu toate acestea, ulterior, a formulat prezentul demers.
De asemenea, în ce privește Decizia nr.1392/R/2010 a Curții de Apel
, aceasta a fost pronunțată în cadrul unei contestații în anulare, instanța de control judiciar constatand neteminicia demersului apelantului declanșat prin promovarea unei căi extraordinare de atac.
Este adevărat că părțile au numeroase drepturi procedurale, între care acela de a adresa cereri instanței și de a exercita căile de atac, însă au și obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și
termenele prevăzute de lege și de a exercita drepturile procedurale cu bună- credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute.
Avand în vedere întreaga conduită a apelantului, formularea mai multor căi de atac, inclusiv căi extraordinare de atac anulate sau neîntemeiate, tribunalul apreciază că în acest fel a fost denaturat dreptul procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut.
Astfel, în baza dispozițiilor art.108¹ alin.1 pct.1 lit.a C.proc.civ., tribunalul va aplica apelantului amenda judiciara in suma de 400 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. C. impotriva Sentintei civile nr. 2634/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., pe care o mentine in totul.
In temeiul art. 108 ind. 1 al. 1 pct. 1 lit a C.pr.civ aplica apelantului amenda judiciara in suma de 400 lei.
Decizia este definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2013.
Președinte,
O. -S.
Judecător,
-I. T.
Grefier,
P.
A.P. 08 Noiembrie 2013 Jud fond - R. R.
Red. OSM/tehn AP-_
| ← Decizia civilă nr. 142/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 108/2013. Anulare act → |
|---|
