Decizia civilă nr. 423/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 423/R/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului promovat de recurentele reclamante G. G. și C. A. și de recurenții pârâți H. I. și K. L. împotriva sentinței civile nr. 25006/_, pronunțată în dos._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatele C. L. a comunei F. și
C. J. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 25006/_ pronunțată în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții G. Gizela și C. A. în contradictoriu cu pârâții H. I., și K. L., C.
locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 F., C. județeană C. .
S-a constatat nulitatea absolută parțială a T.P.nr.19457/_ emis în favoarea numitului H. I., antecesorul pârâților H. I. și K. L., în ceea ce privește suprafața de 400 mp, parte din tarla 28, parcela 40/2.
Au fost obligate pârâtele C. locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 F.
, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. să întocmească documentația necesară și să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 400 mp, în favoarea tuturor moștenitorilor def.H. Ș. .
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată la C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 F. sub nr.150/1991, numitul H. I., antecesorul pârâtului H.
I. jun. A solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 2,94 ha din care suprafața de 0,30 fa și 0,08 ha curți, suprafețe reprezentând grădina de după casă.
În dovedirea cererii sale a depus copia Registrului agricol, vol III, nr.383 din care rezultă că numitul H. I. a adus în CAP terenul în suprafață de 3,27 ha, reprezentând arabil și fânaț, terenul aferent curții fiind de 0,05 ha.
Grădina a din intravilan solicitată a aparținut antecesorului titularului cererii, respectiv H. I., fiind înscrise în Registrul agricol pe numele acestuia. Prin cererea înregistrată la C. locală F. sub nr.1005/1998, reclamanta C. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1,60 ha, în calitate de moștenitoare a defunctului
H. Ș. .În cererea au fost nominalizați toți moștenitorii defunctului H. Ș.
, reclamanta solicitând și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2400 mp grădină. Aceeași suprafață de teren a fost solicitată de reclamanta C. A. și în temeiul Legii nr.247/2005, astfel cum rezultă din cererea înregistrată la C. locală F. sub nr.12160/2005, în cerere fiind menționată suprafața de 3400 mp.
Prin T.P. nr._ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului H. I. pentru suprafața de 3000 mp, teren situat în intravilanul loc. L. de Sus, tarla 32, parcela 41.
Prin Sentința civilă nr.3712/2006, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr.19442/2005, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele C. A., G. Ghizela, împotriva pârâților H. I., H. R. ,
K. Lehke, C. locală F., C. județeană C. .
S-a constatat nulitatea absolută parțială a T.P. nr._ eliberat în favoarea lui H. I. pentru suprafața de 2200 mp, aferentă parcelei nr.41 în suprafață totală de 3000 mp, în tarlaua 32.
A fost obligată C. locală F. să întocmească documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamantelor și al pârâților, în calitate de moștenitori ai def.H. I., cu privire la terenul în suprafață de 2760 mp, înscris în CF 1080 L. de Sus.
Instanța a reținut că antecesorul pârâtului H. I. era îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate doar cu privire la terenul în suprafață de 800 mp aferent casei, conform CF 1080 L. de sus. Restul grădinii aferente casei nu a fost adusă în CAP de către numitul H. I. sen., ci de către numitul H. I.
, conform copiei registrului agricol.
S-a concluzionat că apărarea formulată de către pârâtul H. I., în sensul că între moștenitorii lui H. I. au intervenit două tranzacții prin care terenul în litigiu urma să fie atribuit antecesorului său nu este întemeiată deoarece tranzacția încheiată la_, a avut în vedere doar bunurile care se aflau în patrimoniul lui H. Ș. la data decesului, printre care și suprafața de 800 mp din CF 1080 L. de Sus, care a revenit antecesorului pârâtului, restul grădinii fiind inclusă în CAP. Tranzacția încheiată la data de_ a avut ca obiect modalitatea de partajare a terenurilor atribuite prin T.P. nr._, iar mențiunea în sensul că semnatarii nu mai au alte pretenții la moștenirea lăsată de H. I. nu echivalează cu recunoașterea unui drept al antecesorului pârâtului asupra terenului în litigiu, teren care la data încheierii tranzacției nu se afla în patrimoniul antecesorului comun, pentru a se putea face acte de dispoziție cu privire la acesta.
Drept urmare, antecesorul pârâtului H. I., era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, în nume propriu, numai cu privire la terenul în suprafață de 800 mp înscris în CF 1080 L. de Sus, restul terenului de 2760 mp din totalul de 3560 mp, aparținând antecesorului comun, respectiv H.
I., care l-a adus în CAP, și de reconstituire trebuie să beneficieze toți moștenitorii acestuia, fiind formulată cerere în acest sens în temeiul Legii nr.247/2005 de către C. A. .
În temeiul hotărârii judecătorești mai sus enunțate, pârâta C. locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 F. a emis în favoarea moștenitorilor def.H.
Ș., respectiv H. I., H. R., C. A., G. Ghizela, T.P. nr.3361/3415/_ pentru suprafața totală de 3400 mp, teren situat în intravilanul loc .L. de Sus, tarla 28, parcela 41.
Prin Sentința civilă nr.12822/2008, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții K. L., H. I., împotriva pârâților H. R., C. A., G. Ghizela, C. locală F., C. județeană C. și s-a dispus anularea titlului de proprietate nr._ .
A fost obligată pârâta C. locală F. să întocmească documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate în favoarea moștenitorilor def.H. Ș., asupra terenului cu suprafața de 2200 mp, C. județeană C. fiind obligată să emită titlul de proprietate pentru această suprafață.
S-a concluzionat că cele reținute în cuprinsul Sentinței civile nr.3712/2006 a Judecătoriei C. -N. au caracter obligatoriu și sunt prezumate a exprima adevărul, nefiind contrazise, infirmate printr-o hotărâre judecătorească ulterioară, dată într-un alt proces. În concret, toate aspectele referitoare la întinderea dreptului de proprietate al moștenitorilor defunctului H. I. au fost analizate cu autoritate de lucru judecat în cuprinsul sentinței menționate, iar comisiile trebuiau să elibereze titlu de proprietate pentru suprafața de 2760 m.p. suprafața de teren pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu pentru suprafețe de teren cu privire la care titularilor nu li s-a stabilit acest drept. Eventual, aceste diferențe de suprafață pot fi solicitate pe calea altor instituții de drept civil, prin intermediul cărora persoanele interesate să-și valorifice drepturile ale căror titulare pretind că sunt.
Drept urmare instanța a apreciat că titlul de proprietate a fost nelegal emis pentru suprafața de 3400 mp, astfel încât acțiunea a fost admisă și, în conformitate cu dispozitivul Sentinței civile nr.3712/2006 a obligat cele două comisii să emită titlul de proprietate în favoarea moștenitorilor def.H. I. cu privire la terenul în suprafață de 2200 mp. Pentru a astabili această suprafață instanța a avut în vedere principiul disponibilității, cererea de chemare în judecată fiind formulată strict cu privire la suprafața de 2200 mp, precum și faptul că pârâții s-au limitat la a expune argumente referitoare la legala emitere a titlului pentru 3400 mp.
În baza Sentinței civile nr. 12822/2008 a Judecătoriei C. -N., pârâta C. locală F. a emis în favoarea numitului H. I., antecesorul pârâților din prezenta cauză T.P. nr.19457/_ pentru suprafața de 1200 mp, teren situat în intravilanul loc. L. de sus, tarla 28, parcelele 40/2 și 40/1 (f.6).
Totodată, în favoarea moștenitorilor def. H. Ș. a fost emis T.P. nr.18632/_ pentru suprafața de 2200 mp, teren situat în intravilanul loc. L. de Sus, tarla 28, parcela 41 (f.7).
Potrivit adresei nr.19295 din_ a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 F. (f.97), la emiterea T.P. nr.19457/2010 s-a ținut cont de Sentința civilă nr.12822/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, deoarece prin această sentință C. a fost obligată la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor def.H. Ș. pentru suprafața de 2200 mp, iar titlul de proprietate atacat a fost emis pentru suprafața de 1200 mp în favoarea numitului H. I., această suprafață fiind distinctă de suprafața de 22000 mp. Arată că, pe de altă parte, prin emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 1200 mp nu mai rămâne suprafața de 2760 mp specificată în Sentința civilă nr.3712/2006 pentru a fi atribuită moștenitorilor def.H. I. .
D. schița cu situația terenului comunicată la dosarul cauzei de câte pârâta
locală F. (f.98) rezultă că terenurile de 1200 mp, respectiv 2200 mp, înscrise în T.P. nr. 19457/_ și T.P. nr. 18632/_, fac parte din același lot, fiind amplasate unul în continuarea celuilalt.
cele enunțate rezultă că, deși prin Sentința civilă nr.3712/2006 s-a statuat cu putere de lucru judecat că numitul H. I. sen. a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu doar asupra suprafeței de 800 mp, aferentă casei de locuit, conform CF nr.1080 L. de Sus, prin T.P. nr.19457/2010 în favoarea acestuia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1200 mp, parte din suprafața reală de 3400 mp ( în CF 1080 L. de Sus fiind înscrisă suprafața de 3560 mp).
Justificarea pârâților H. I. jun., K. L. și pârâtei C. locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 F. în sensul că în favoarea celorlalți moștenitori ai def.H. Ș. s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească emiterea titlului de proprietate doar pentru suprafața de 2200 mp din totalul de 3000 mp cât există la fața locului, H. I. sen. fiind astfel îndreptățit la diferența de 1200 mp, nu a putut fi reținută de instanța, având în vedere că, potrivit art.11 din Legea nr.18/1991, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate.
Or, potrivit CF nr.1080 L. de Sus, numitul H. I. sen. a deținut în proprietate doar suprafața de 800 mp, aferent casei, restul suprafeței de 2760 mp fiind adusă în CAP de către numitul H. I., antecesorul reclamantelor și al pârâților din prezenta cauză
Drept urmare, indiferent că, printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor def.H. I. doar pentru suprafața de 2200 mp din totalul de 3560 mp cât a fost înscris în CF 1080 L. de Sus ( în realitate 3400 mp), pârâta C. locală F. trebuia să
întocmească documentația în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea numitului H. I. doar pentru suprafața de 800 mp și nicidecum pentru suprafața de 1200 mp.
Apoi, chiar dacă prin Sentința civilă nr.12822/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor def.H. I. doar pentru suprafața de 2200 mp, în cauză nu se poate pune în discuție nici măcar puterea de lucru judecat, având în vedere că în dosar mai sus menționat nu s-a solicitat de către părți decât această suprafață de teren. De altfel, din considerentele hotărârii judecătorești rezultă că pentru diferența de teren părțile au la dispoziție alte instituții de drept civil, prin intermediul cărora părțile pot să-și valorifice drepturile ale căror titulari pretind că sunt.
În consecință, din întreg probatoriul administrat în cauză, precum și din considerentele hotărârilor judecătorești mai sus enunțate, rezultă că numitul H.
I., antecesorul reclamantelor și pârâților a deținut anterior cooperativizării suprafața de 2760 mp ( în realitate 2600 mp). În temeiul Legii nr.169/1997 și al Legii nr.245/2007, moștenitorii acestuia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, prin Sentința civilă nr.3712/2006 recunoscându-li-se acestora îndreptățirea la atribuirea suprafeței de 2760 mp.Tot prin hotărârea judecătorească amintită, în favoarea numitului H. I. sen. s-a recunoscut dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 800 mp.
Nesocotind dispozițiile unei hotărâri judecătorești, pârâta comisia locală F. a emis în favoarea tuturor moștenitorilor def.H. Ș. titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren act ce a fost ulterior anulat de către instanța de judecată.
Cu toate că dispozitivul Sentinței civile nr.3712/2006 nu a lăsat loc de interpretare, pârâta C. locală F. a emis un nou titlu de proprietate în favoarea numitului H. I., și care face obiectul prezentei cauze pentru o suprafață mai mare decât cea la care era îndreptățit.
M. ivarea pârâților H. I. și K. L. în sensul că terenul în litigiu a făcut obiectul unor tranzacții între moștenitori nu a putut fi reținută de instanță, având în vedere că, prin Sentința civilă nr.3712/2006 instanța a tranșat și acest aspect.
În ceea ce privește cererea reclamantelor, în sensul obligării comisiilor de fond funciar să le reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1200 mp,alături de pârâții H. I. jun.și K. L., instanța reține că, prin T.P. nr.18632/2010 acestora li s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 2200 mp.
Drept urmare, aceștia sunt îndreptățiți doar pentru diferența de suprafață de până la 2760 mp, cât s-a recunoscut prin Sentința civilă nr.3712/2006 a Judecătoriei C. -N. .
Cu toate acestea, având în vedere că numitul H. I. a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 800 mp, titlul acestuia poate fi anulat doar pentru suprafața de 400 mp, urmând ca reclamantelor și pârâților să li se emită un titlu de proprietate comun pentru acest teren, având în vedere că din probele de la dosar rezultă că, în realitate terenul înscris în CF 1080
L. de sus are suprafața de 3400 mp și nu de 3560 mp.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.proc.civ., pârâții vor fi obligați, în solidar, la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor.
Împotriva Sentinței Civile nr. 25006/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._ au declarat recurs reclamantele G. G. și C. A. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate, in sensul admiterii în întregime a acțiunii civile așa cum a fost aceasta formulată și precizată, cu cheltuieli de judecata.
D. considerentele sentinței atacate reiese că un element esențial care a determinat soluția pronunțata la faza de fond, soluție ce o consideră lipsita de legalitate și temeinicie, constă în insuficienta edificare a instanței de fond asupra stării de fapt, inclusiv și mai ales asupra situației lotului din care face parte si terenul in litigiu. Un al doilea aspect generator al soluției pronunțate ii constă în insuficienta corelare a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, inclusiv a sentințelor civile pronunțate in anii 2006 si 2008, atât intre aceste înscrisuri, pe de o parte, cât și a acestora cu prevederile legale aplicabile cauzei.
În dosarul nr._, recurentele s-au judecat tot cu pârâții persoane fizice din prezenta acțiune, cu privire - în principal - la partajarea și intabularea terenului în suprafață totală de 2200 m.p., din titlul de proprietate emis anterior. În respectiva cauză a fost efectuata si o expertiza topografica, ce prezintă o mare valoare probatorie in determinarea situației reale de la față locului.
Așadar, una din erorile majore de la fond constă în faptul că a fost asimilat în mod forțat, sau mai exact confundat, terenul în suprafață de 800 m.p., pe care se află și construcții, și care se cuvine numitului H. I., cu o parte din terenul cuprins în titlul de proprietate a cărui anulare se solicită. Prima instanță a reținut greșit că ca ar exista o identitate intre cei 800 m.p. ai lui H. I. și o parte din terenul de 1200 m.p.
În realitate, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat, la una dintre străzi are front tocmai terenul cu construcții, în suprafața de 800 m.p., care se cuvine numitului H. I., iar în continuarea acestei suprafețe, având categoria
de folosința "curți-construcții", se afla încă 3400 m.p. de teren (inclusiv suprafața de 2200 m.p. cuprinsa în T.P. emis anterior, și încă 1147 m.p. în plus față de această suprafața).
D. înscrisul aflat la fila 62 dosar fond, rezulta ca suprafața totală deținuta de H. I. (antecesorul comun) în anul 1959 era de 4,40 ha.
Lotul din care fac parte atât terenul in litigiu, în suprafață de 1200 m.p., cât și cel de 2200 m.p. are o suprafață totală de 4200 m.p.(apropiată de suprafața evidențiată de înscrisul de la fila 62). Chiar dacă în cartea funciara se evidențiază doar o suprafața totală de 3560 m.p., celelalte înscrisuri(extras registru agricol, raport expertiză judiciară dosar_ ) relevă suprafața reală; cartea funciara garantează doar dreptul de proprietate, nu si suprafața, iar originea erorii din cartea funciara nu ne este cunoscuta.
Prin scăderea din totalul de 4200 m.p. a parcelei reprezentând "curți- construcții", adică 800 m.p,, rezultă diferența de 3400 m.p. Este adevărat că prin sentințele civile pronunțate anterior s-a statuat ca suprafața cuvenita moștenitorilor ascendentului comun, H. I., este de 2760 m.p. La fel de adevărat este însă și faptul că obiectul proceselor în care au pronunțate respectivele hotărâri judecătorești nu 1-a constituit, în niciun fel, cererea formulată în temeiul Legii 247/2005. Instanțele au luat la cunoștință de existenta unei asemenea cereri, însă nu au făcut niciun fel de aprecieri cu privire la aceasta cerere, si credem ca nici nu au fost investite sa se pronunțe cu privire la legalitatea respectivei cereri(cu atât mai mult cu cât faza administrativă de soluționare a respectivei cereri, întemeiată pe legea nouă, nu fusese epuizata).
Faptul că Judecătoria Cluj-Napoca, pronunțând Sentința civilă nr. 12822/2008, a dispus cu privire la doar 2200 m.p., și nu 2760 m.p., se datorează înseși investirii instanței, doar pentru 2200 mp. Irevocabil s-a stabilit că moștenitorilor antecesorului lor li se cuvine suprafața de 2720 mp și nu doar de 2200 mp. În aceste condiții rămânea problema atribuirii cel puțin pentru 560 mp și nu doar pentru 400 mp.
Faptul că pe teren există această suprafață există rezultă din schița depusă de autoritățile locale la fila 9 în care se înfățișează tot suprafață totală de 4200 m.p., cât are în realitate lotul respectiv. În cererea numitului H. I. din data de_, formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 (fila 20),acesta arată că terenurile intravilane solicitate sunt "gradina după casă".
Suprafața totală din titlu, de 1200 m.p., a fost împărțită în două, din rațiuni obscure, rezultând suprafață de 950 m.p. ce reprezintă "arabil intravilan", și cea de 250 m.p., reprezentând " curți, construcții". Se poate concluziona în mod temeinic că parcela de 800 m.p. avea și are în întregime categoria de folosința
"curți-construcții", fiind o parcelă unitară, neîmpărțită, nefragmentată, pe care este edificata o casă de locuit. Una și aceeași parcela nu se poate încadra, decât la o singura categorie de folosința.
Numerotarea parcelelor cu 40/1 si 40/2 este menită să creeze confuzie, atât această numerotare cât și fragmentarea suprafeței de 1200 m.p. în două parcele, având în plus și categorii de folosința diferite (!?!) fiind lipsite de orice justificare, atât de facto cat si de jure.
Prin cererea formulata (la Legea nr.247/2005 de către reclamanta C. A.
) a arătat faptul că solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelui teren în favoarea tuturor moștenitorilor defunctului H. Ș. .
Terenul respectiv se regăsește în continuarea cererii formulate în anul 2005 la poziția secundă, fiind identificat ca " gradină 0,34 Ha, înscris în C.F. nr. 1080, top. 53,54". Această indicație este neechivocă: 3400 m.p. gradina.
Împotriva sentinței au declarat recurs și pârâții K. L. și H. I. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantelor G. Gizela și C. A., cu cheltuieli de judecată.
Sentința este nelegală, deoarece s-a strecurat o greșeala principală în sentință care este neînțelegerea, ignorarea împrejurării că reclamantele, respectiv părinții lor, în calitate de moștenitoare a bunicului H. Ș. senior - au beneficiat înainte de 1989 - de două imobile ale acestuia - din care H. I. senior (antecesorul pârâților) nu a primit nimic, nici atunci nici după 1989!!
Această împrejurare a fost recunoscută la interogator de ambele reclamante prin răspunsurile la întrebările 4,6,7,8 și este dovedită și de înscrisurile existente la dosar, (contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 1970 - din care rezultă că actul a fost încheiat doar de 3 din cei 4 copii și certificatul de moștenitor nr. 1069/1971 din care H. I. senior este omis!)
Nelegalitatea sentinței rezidă și în împrejurarea, că creează o situație de inegalitate de apreciere între situația juridică de reclamanți și pârâților, raportat la cooperativizarea terenurilor, fapt ce a dus la tratarea discriminatorie a celor două părți ceea ce contravine principiilor constituționale.
Neșansa recurenților o constituie împrejurarea că în anii 1965- 1970, imobilul în litigiu din cartea funciară 1080 L. de Sus, nr. de casă 209 a făcut obiectul unui litigiu între bunicii H. Ș. senior și părinții recurenților
H. I. sen. și H. E., finalizat prin tranzacția încheiată la 2 februarie 1970 și care vizează doar suprafața de 800 mp.S-au limitat la 800 mp întrucât datorită cooperativizării doar de atâta se putea dispune. Toate terenurile figurează ca fiind în suprafață de 800 mp. cu toate că toate aveau în realitate suprafețe mai mari. Singurul însă care și-a intabulat terenul în acea perioadă a fost H. I. senior - în 1971 - fiind clar că la acea dată putea intabula doar 800 mp.! Ceilalți frați nu și-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor primite, ( pe care le-au înstrăinat înainte de 1989).
În mod clar reclamantele speculează împrejurarea că, la acea dată - 1971 - tatăl recurenților și-a intabulat dreptul în cartea funciară - astfel cum era posibil la acea dată, pentru 800 mp. - Deși Este Evident că intenția părților a fost ca întregul imobil să-i revină lui, cum celelalte au revenit celorlalți 3 frații
Rostul legilor " reparatorii " este tocmai aceea de a " repara " nedreptățile acelui regim și nu acea de a observa aceste nedreptăți numai în ce-i privește pe unii.
Prin întâmpinare, reclamantele G. G. și C. A. , au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către intimații K. L. si H. I., ca nefondat, cu cheltuieli de judecata pentru următoarele motive:
Recurentele reclamante au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului mai sus menționat in temeiul Legii nr. 247/2005, cerere înregistrata la Primăria comunei F. sub nr. 12160/_ .Prin cererea formulată ( de către reclamanta C. A. ) solicită reconstituirea dreptului de
proprietate asupra acelui teren in favoarea tuturor moștenitorilor defunctului H. Ș. . Terenul respectiv se regăsește in continuarea cererii formulate in anul 2005 la poziția secunda, fiind identificat ca " gradina 0,34 Ha, înscris in C.F. nr. 1080, top. 53,54".
Pentru suprafața de 2200 m.p., din aceeași suprafața totala de 3400 m.p., a fost eliberat Titlul de P. nr. 18632 din data de_ .
Semnificativ este faptul ca titlul de proprietate menționat mai sus a fost eliberat in favoarea tuturor persoanelor îndreptățite, și anume: H. I. (sr.), H.
R., C. A., Nagy (H. )R., toți fiind moștenitori ai defunctului H. Ș.
.
Pentru suprafața de 1200 mp., rămasa nerestituită, urma ca în mod legal, si chiar logic, se elibereze titlul de proprietate în favoarea acelorași persoane.
"Tranzacția încheiata la data de 0_ nu echivalează cu recunoașterea unui drept al antecesorului paratului asupra terenului in litigiu, teren care la data încheierii tranzacției nu se afla in patrimoniul antecesorului comun, pentru a se putea face acte de dispoziție cu privire la acesta".
Pârâții K. L. și H. I. au depus întâmpinare cu privire la recursul reclamantelor G. G. și C. A., prin care au solicitat respingerea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivare arată că este evident că ascendentul comun al părților a avut multe terenuri, împărțite prin tranzacția încheiată la 2 februarie 1970.De aceea antecesorii reclamanților G. G. și C. A. nu au solicitat acest teren în 1991 prin Legea 18/1991, pentru că ei știau, cunoșteau și recunoșteau acea tranzacție. În anul 1991 - antecesorii reclamanților trăiau - doar în 2005 - după moartea mamei lor au formulat cerere pentru acest teren.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a probelor de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3712/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr.19442/2005 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele C.
A. și G. G. împotriva pârâților H. I., K. Lehke, C. locală F. și
C. J. C. și s-a constatat nulitatea absolută a T.P nr._ eliberat în favoarea lui H. I. pentru suprafața de 2200 mp aferentă parcelei nr.41 în suprafață totală de 3000 mp în tarlaua 32 și a fost obligată C. locală să
întocmească documentația necesară reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei C. A., a lui Nagy R., antecesoarea reclamantei G. Gizela, a pârâtei H. R. și a lui H. I. sen,toți în calitate de moștenitori ai lui H. I., cu privire la terenul în suprafață de 2760 mp înscris în CF 1080
L. de Sus. A reținut instanța că H. I. era îndreptățit la reconstituirea în nume propriu a suprafeței de 800 mp, aferent casei, conform CF 14080 L. de Sus, restul grădinii fiind aduse în Cap de H. I. . Tranzacția încheiată în anul 1970 a avut în vedere doar bunurile existente în patrimoniul lui H. S. la data decesului, printre care și suprafața de 800 mp din CF 1080 L. de Sus. În aceste condiții a reținut instanța că în ceea ce privește restul terenului în suprafață de 2760 adică diferența dintre 3560 mp și 800 mp, aparținând celui care la adus în CAP H. I., revine tuturor moștenitorilor, astfel că în mod nelegal a fost reconstituit dreptul de proprietate doar pentru H. I. pentru 3000 mp, deși avea dreptul doar la 800 mp. Această sentință a rămas irevocabilă, impunându-se instanțelor cu autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, din cei 2760 mp cu privire la care instanța a statuat că sunt îndreptățiți toți moștenitorii lui H. I., cu privire la suprafața de 2200 mp problema s-a rezolvat prin Sentința civilă nr.12822/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._, astfel că situația reclamantelor a rămas neclarificată cu privire la diferența de suprafață de 560 mp.
Chiar dacă reclamanta Ghirca A. a formulat o cerere la Legea nr.247/2005 cu privire la pretinsă diferență de teren de 34 ari din grădină, parte integrantă din imobilul înscris în CF 1080 L. de Sus, acest aspect a fost tranșat irevocabil prin Sentința civilă nr.3712/2006 în care judecătoria a statuat că potrivit copiei CF 1080 L. de Sus asupra parcelelor cu nr. top 53,54 H. I. figurează înscris cu suprafața de 2760/3560, iar H. I. cu 800/3560. Prin
urmare, formularea unei noi cereri, în baza Legii nr.247/2005 nu schimbă cu nimic situația, întrucât s-a statuat irevocabil cu privire la întregul teren înscris în CF 1080 L. de Sus. Eventual în situația în care se făcea dovada că suprafața terenului este mai mare de 34 de ari, urmează ca acea cerere să primească o soluție, însă în prezenta cauză instanța nu a fost investită cu un asemenea petit.La fila 19 din dosarul de fond a fost depusă o schiță de mână cu privire la întregul teren înscris în CF 1080 L. de Sus, schiță care nu poartă nici o semnătură sau dovadă a provenienței și care a fost contestată de către pârâți. D. această schiță reiese că, în fapt, pe lângă parcela de 2200 mp pentru care s-a eliberat titlu de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor și cei 800 mp care revin exclusiv antecesorului pârâților de rândul 1 și 2, defunctul H. I., mai există o suprafață de 1200 mp, suprafață care, de fapt ar fi înscrisă în TP a cărui anulare se solicită. Întrucât din probele administrate în cauză nu reiese că, în fapt suprafața din titlul de proprietate a cărui anulare se cere este în plus față de cele două parcele anterior menționate, respectiv excede suprafeței de 800 mp la care este îndreptățit doar H. I. și 2200 mp care aparține tuturor moștenitorilor lui H. I., cu 1200 mp, în mod corect a statuat prima instanță că se impune anularea titlului doar pentru cei 400 mp. De altfel, din adresa nr.19295/_ - fila 97-emisă de C. locală F. reiese că în fapt nu există întreaga suprafață de teren de 2760 mp pentru care s-a recunoscut îndreptățirea tuturor moștenitorilor lui H. Isvan. Că din suprafața de 2760 mp acestora li s-a eliberat titlu pentru 2200 mp, iar pentru suprafața de 1200 mp a fost eliberat titlul de proprietate nr.19457/2010 obiect al prezentului litigiu, astfel că nu mai există teren pentru complinirea suprafeței de teren de la 2200 la 2760 mp. Deși
pentru a se dovedi suprafața reală a terenului, s-a solicitat acvirarea dosarului civil nr._ care are ca obiect partaj și în care s-a efectuat o expertiză din care rezultă că suprafața reală a terenului este mai mare, acest dosar nu a primit o soluție fiind în prezent suspendat. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că acea expertiză nu poate fi luată în considerare, partea putând solicita la fond administrarea unei asemenea probe.
Chiar dacă îndreptățirea moștenitorilor lui Hindric I. viza suprafața de 2760 mp, în mod corect prima instanță a anulat titlul doar pentru suprafața de 4000 mp, pentru a nu aduce atingere dreptului defunctului H. I. are era îndreptățit în nume propriu la suprafața de 800 mp.
Aspectele invocate în recurs cu privire la numerotarea parcelelor ca fiind 40/1 și 40/2 sau categoria de folosință diferită nu au nici o relevanță cu privire la soluția pronunțată fiind doar aspecte tehnice legate de delimitarea suprafețelor.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâți, nici acesta nu este fondat. În prezenta cauză tribunalul a fost investit cu o cerere de constatare a nulității absolute a unui titlu eliberat pentru suprafața de 1200 mp teren, din imobilul înscris în CF 1080 L. de Sus, nr.top 53,54, . Ori cu privire la suprafața de 3560 mp teren din cel înscris în Cf 1080, așa cum am menționat anterior s-a stabilit irevocabil și cu autoritate de lucru judecat îndreptățirea antecesorului pârâților de rândul 1 și 2 în nume propriu doar cu privire la suprafața de 800 mp. Faptul că unii dintre moștenitorii lui H. I. ar fi primit mai multe terenuri decât H.
I. nu poate fi analizat în prezentul cadru procesual. Potrivit dispozițiilor art.13 alin.3 din Legea nr.18/1991 titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun. Prin urmare, în situația în care moștenitorii celui care a adus terenul în C.AP. apreciază că unii au suprafețe mai mari decât ceilalți au posibilitatea să se desocotească pe calea partajului și nu în pe baza unei acțiuni de constatare a nulității absolute. În ceea ce privește tranzacția încheiată în anul
1970, aceasta nu putea să vizeze decât terenurile care nu erau cooperativizate. Faptul că înțelegerea părților a fost ca întregul teren aferent casei lui H. I. să-i revină acestuia putea fi valorificat de antecesorul pârâților la apariția Legii nr.18/1991 printr-o cerere de reconstituire, însoțită de dovedirea acestui aspect. Ori, acest aspect a fost analizat irevocabil prin sentința civilă nr.3712/2006 pronunțată în dosar nr.19442/2005.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct 9 și art.304 1Cod de procedură civilă tribunalul va respinge atât recursul formulat de reclamantele G. G. și C. A. cât și pe cel declarat de pârâții K. L. și H. I. împotriva sentinței civile nr. 25006/_, pronunțată în dos._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
În temeiul dispozițiilor art.276 Cod de procedură civilă va compensa cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele G. G. și C.
A. și de pârâții K. L. și H. I. împotriva sentinței civile nr. 25006/_
, pronunțată în dos._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, L. M. |
Red/Dact/SS 2ex._
Jud. Fond. E. ia Pădurariu
| ← Decizia civilă nr. 421/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 618/2013. Fond funciar → |
|---|
