Decizia civilă nr. 780/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 780/R/2013
Ședința publică de la 21 August 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: O. -C. T. JUDECĂTOR: D. -I. T.
JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: L. M.
Pe rol este judecarea recursului declarat de recurenții H. F., S. V.
, T. R., Z. Ana, I. A., împotriva Sentinței civile nr. 25128/2011, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații
C. L. a municipiului C. -N., C. J. C., S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect, fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare.
Constatându-se că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, T. ul reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
T. UL
Reține că, prin sentința civilă nr. 25128/_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A respins acțiunea formulată de reclamantele H. F., S. V., T.
R., Z. Ana și I. A., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția autorității de lucru judecat în privința cererii având ca obiect anularea contractului de concesiune și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1011 mp.
A respins acțiunea formulată de reclamantele H. F., S. V., T.
R., Z. Ana și I. A. în contradictoriu cu pârâtele C. L. a municipiului C. -N. de aplicare a legilor fondului funciar și C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate C., având ca obiect anularea contractului de concesiune și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1011 mp ca având autoritate de lucru judecat.
A respins în rest acțiunea formulată de reclamantele H. F., S. V.
, T. R., Z. Ana și I. A. în contradictoriu cu pârâtele C. L. a municipiului C. -N. de aplicare a legilor fondului funciar și C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate C., ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4911/_ la Consiliul P. ular al municipiului C. -N., reclamanta S. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol care rezultă din evidențele CAP Hajongard
C., cererea fiind formulată în calitatea de moștenitor după părinții săi, Muncaciu
I. și M. (fila nr. 27).
Prin cererea înregistrată sub nr. 4210/_ la Consiliul P. ular al municipiului C. -N., reclamanta I. a A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol în suprafață de 4 ha și 50 ari, cu care tatăl său, Muncaciu I., a fost înscris în CAP "Înfrățirea"; C. (fila nr. 29).
Prin cererea înregistrată sub nr. 4617/_ la Consiliul P. ular al municipiului C. -N., reclamanta H. F. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,58 ha, arabil, cu care a fost înscrisă în CAP (fila nr. 28). Reclamanta H. F. a fost înscrisă în anexa nr. 2a cu suprafața de 0,58 ha (fila nr. 139).
Prin cererea înregistrată sub nr. 4909/_ la Consiliul P. ular al municipiului C. -N., reclamanta Z. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de cca. 4 ha, cererea fiind formulată în calitate de moștenitoare a defuncților săi părinți (fila nr. 25).
Prin cererea înregistrată sub nr. 4910/_ la Consiliul P. ular al municipiului C. -N., reclamanta Ț. R. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de cca. 4 ha, cererea fiind formulată în calitate de moștenitoare a defuncților săi părinți care au intrat cu acest teren în CAP "Înfrățirea"; (fila nr. 26).
În fine, prin cererea înregistrată sub nr. 4908/_ la Consiliul P. ular al municipiului C. -N., reclamanta Muncaciu I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol în suprafață de 4 ha și 50 ari, cu care tatăl său, Muncaciu I., a fost înscris în CAP "Înfrățirea"; C. (fila nr. 30).
Prin adeverințele nr. 31951/_, aflate la filele nr. 168-172, s-a recunoscut stabilirea dreptului de proprietate în favoarea fiecărei reclamante în parte (filele nr. 189-193), respectiv a reclamantei H. F. pentru suprafața totală de 0,63 ha înscrisă în anexa nr. 4 la poziția nr. 273, a numitei Muncaciu E. pentru suprafața totală de 1,28 ha, înscrisă în anexa nr. 4 la poziția nr. 268, a reclamantei Z. Ana pentru suprafața totală de 0,63 ha înscrisă în anexa nr. 4 la poziția nr. 274, a reclamantei S. V. pentru suprafața totală de 0,64 ha înscrisă în anexa nr. 4 la poziția nr. 275, a reclamantei I. A. pentru suprafața totală de 0,85 ha înscrisă în anexa nr. 4 la poziția nr. 184, iar prin adeverința eliberată sub același nr. 31951/_ de către C. Comunală C. în
favoarea numiților S. V., Muncaciu I., H. F., Zencenco Agneta, I.
L. și H. R. s-a adeverit stabilirea dreptului de proprietate prin hotărârea comisiei județene nr. 80/_ pentru suprafața totală de 4,70 ha înscrisă în tabelul anexa 3 M la poziția 69 (fila nr. 7), în această suprafață fiind incluse și cele două terenuri ce fac obiectul prezentei acțiuni, respectiv suprafața de 0,57 ha și 1011 mp (fila nr. 182).
Prin contractul de concesiune încheiat în martie 1995 între Consiliul Local al municipiului C. -N. și Regia Autonomă de Transport Urban Călători C. -N. a fost concesionat terenul situat în C. -N., str. Lunii FN, în cartierul Zorilor (fila nr. 11), concesionarea fiind aprobată prin hotărârea Consiliului Local al municipiului C. -N. nr. 122/_, de unde rezultă că terenul concesionat
include și numărul topografic 22237 (fila nr. 14).
În favoarea reclamantelor au fost emise mai multe titluri de proprietate (filele nr. 119-148), respectiv titlul de proprietate nr. 27923/1567/_ eliberat de către C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C. în favoarea reclamantei H. F. pentru suprafața de 6094 mp situată pe teritoriul municipiului C. -N. (fila nr. 31), titlul de proprietate nr. 27923/1566/_ eliberat de către C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C. în favoarea reclamantei Z. I. Ana pentru suprafața de 6094 mp situată pe teritoriul municipiului C. -N. (fila nr. 32), titlul de proprietate nr. 27923/1565/_ eliberat de către C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C. în favoarea numitei Muncaciu I. I. pentru suprafața de i ha și 2190 mp situată pe teritoriul municipiului C. -N. (fila nr. 33), titlul de proprietate nr. 27923/1568/_ eliberat de către C. J. pentru S.
D. de P. asupra T. C. în favoarea reclamantei S. I. V. pentru suprafața de 8580 mp situată pe teritoriul municipiului C. -N. (fila nr. 34), titlul de proprietate nr. 28859/1979/_ eliberat de către C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C. în favoarea reclamantei I.
A. pentru suprafața de 6978 mp situată pe teritoriul municipiului C. -N. (fila nr. 132) și titlul de proprietate nr. 28009/1189/_ eliberat de către C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C. în favoarea reclamantei Ț.
R. pentru suprafața de 3205 mp situată pe teritoriul municipiului C. -N. (fila nr. 134)
Terenurile care au făcut obiectul titlurilor de proprietate mai sus arătate, dar și alte terenuri înscrise în cartea funciară pe numele lui Muncaciu I. au făcut obiectul unei acțiuni în justiție (sentința civilă nr. 14984/_ în dosar nr. 9481/1996 al Judecătoriei C. -N. ) în cadrul căreia instanța a dezbătut succesiunea rămasă după defunctul Muncaciu I. și dispus dezmembrarea terenurilor înscrise în cartea funciară și intabularea acestora în cartea funciară nr. 1. C. -N. pe numele antecesorului reclamantelor (fila nr. 9). Din aceste terenuri, cel având numărul topografic 22237, înscris în cartea funciară nr. 11683 C. -N., a fost dezmembrat iar numărul topografic nou 22237/2 a fost înscris în noua cartea funciară 1. C. -N., pe numele antecesorului reclamantelor. Potrivit expertizei Bota efectuată în dosar nr._, atașat prezentului (fila nr. 18-20), acest număr topografic corespunde suprafeței de 1011 mp solicitat de către reclamante în prezenta acțiune.
Astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 99/_ eliberat de către Biroul Notarului Public P. Feurdean, moștenitorii defunctului Muncaciu I.
, decedat în data de_ sunt H. F., S. V., Ț. R., Muncaciu I. (decedată în data de_ ), I. A. și Z. Ana (fila nr. 8), iar în masa succesorală rămasă după acesta a fost inclus și terenul cu număr topografic 22237/2.
Prin sentința civilă nr. 960/C/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul 3082/2001, a fost respinsă acțiunea reclamantelor prin care, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport Urban C. s-a solicitat anularea parțială a contractului de concesiune nr. 11081 din martie 1995 având ca obiect, printre altele, și terenul identificat cu număr topografic 22237/2 (fila nr. 46-49 din dosar nr._ ).
Prin hotărârea nr. 810/_ adoptată de către C. J. pentru S.
D. de P. asupra T. C. s-a respins contestația reclamantelor împotriva măsurilor prin care acestea au solicitat restituirea în natură sau în echivalent a diferenței de 1011 mp teren identificat în cartea funciară nr. 11683
cu număr topografic 22237/2, în calitate de moștenitoare după defunctul Muncaciu I. (fila nr. 73).
Prin sentința civilă nr. 14860/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-
Napoca în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. J. pentru S. D. de P. asupra T.
C. având ca obiect anularea hotărârii Comisiei Județene C. nr. 810/_, recursul împotriva acestei sentințe fiind respins prin decizia civilă nr. 157/R/_
. În considerentele celor două hotărâri judecătorești, în esență, s-a reținut că reclamantele au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1011 mp potrivit Legii nr. 10/2001, iar C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991, căruia i-a fost transpusă cererea, a propus reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament sau acordarea de despăgubiri întrucât terenul fusese concesionat din anul 1995, propunerea Comisiei Locale fiind aprobată, C. J. dispunând prin hotărârea nr. 810/2007 urmarea de către
C. L. a procedurii instituite de art. 10 din HG nr. 890/2005. S-a reținut că prevederile Legii nr. 18/1991 au fost aplicate în mod corect având în vedere că la data preluării terenului în Cooperativa Agricolă de Producție terenul se afla în extravilan, făcându-se trimitere la prevederile art. 8 și 11 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar. Au fost înlăturate susținerile reclamantelor referitoare la dovedirea dreptului lor de proprietate prin înscrierile în cartea funciară și sentința civilă nr. 14984/_, reținându-se că antecesorul reclamantelor a pierdut prin cooperativizare dreptul de proprietate, reclamantele putând uza de procedura reconstituirii dreptului de proprietate potrivit legilor speciale, procedură de care, de altfel, au și uzat. Cererea reclamantelor a fost analizată și îndreptățirea reclamantelor la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament și s-a reținut incidența prevederilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar și faptul că terenul în discuție se află în domeniul privat al statului, la dispoziția Consiliului Local și este afectat de investiții aprobate potrivit legii. Pentru aceste motive, plângerea reclamantelor a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia de recurs, în plus, s-a reținut că, chiar dacă terenul solicitat în anul 1991 era posibil de restituit în natură în raport cu acel moment, dat fiind că în prezent situația faptică și juridică s-a schimbat, terenul nu mai poate fi restituit în natură, instanța făcând vorbire și de o culpă a Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Față de situația de fapt mai sus expusă și având în vedere capetele de cerere din acțiune, analizând cu prioritate excepțiile invocate în cauză, însă în ordinea relevanței lor juridice în concret, prima instanță a reținut.
În ceea privește capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de concesiune și excepția autorității de lucru judecat invocată de către instanță, din oficiu, la termenul din data de_, și de către pârâți prin întâmpinare raportat la reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de 1011 mp, instanța reține incidența prevederilor art. 1201 din vechiul cod civil potrivit cărora este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este
întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, precum și constanta interpretare dată acestor prevederi în jurisprudență.
Astfel, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 Cod Civil și art. 166 Cod de procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze
ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 Cod Civil).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod Civil (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit, în puterea lucrului judecat intrând și considerentele care susțin în mod direct soluția pronunțată în dispozitivul hotărârii.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) Cod Civil, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În soluționarea acestei excepții, instanța a reținut sentința civilă nr. 14860/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C.
J. pentru S. D. de P. asupra T. C. având ca obiect anularea hotărârii Comisiei Județene C. nr. 810/_, recursul împotriva acestei sentințe fiind respins prin decizia civilă nr. 157/R/_, dar și sentința civilă nr. 960/C/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 3082/2001 (fila nr. 46-49 din dosar nr._ ) prin care a fost respinsă cererea acelorași reclamante formulată în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport Urban C. având ca obiect, printre altele, și anularea contractului de concesiune, mai sus arătate.
Astfel, ceea ce semnifică putere de lucru judecat a fost avut în vedere în raport de sentința civilă nr. 960/C/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 3082/2001 de către instanța care a respins plângerea împotriva hotărârii nr. 810/_, iar în cadrul acestei din urmă acțiuni (sentința civilă 14860/_ ) se verifică toate condițiile pentru existența autorității de lucru judecat.
Astfel, dacă în privința părților identitatea este evidentă, în privința obiectului și a cauzei acțiunii, instanța a constatat că, chiar dacă acestea nu apar ca fiind identice, totuși, prin identitatea finalității acestora, condiția pentru autoritatea de lucru judecat apare ca fiind îndeplinită. Astfel, prin plângerea formulată împotriva hotărârii nr. 810/_, reclamantele au urmărit obligarea Comisiilor la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 1011 mp, solicitată și prin prezenta acțiune, unde s-a solicitat în mod direct obligarea Comisiilor la emiterea titlului de proprietate. Calea plângerii împotriva hotărârii
este prevăzută de lege, fiind așadar admisibilă, ca dovadă că a fost analizată temeinic de către o instanță judecătorească. Identitatea se verifică în privința acestei din urmă hotărâri și în privința cauzei acțiunii, respectiv situația de fapt calificată juridic, supusă analizei instanței, în esență regimul juridic al terenului de 1011 mp, situația de fapt și motivele invocate în prezenta acțiune fiind identice cu cele invocate în cadrul litigiului anterior, respectiv nevalabilitatea contractului de concesiune și posibilitatea, prin urmare, de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului concesionat. Așa cum s-a arătat mai sus, instanța a analizat aceste apărări, a reținut că acțiunea reclamantelor din cadrul dosarului nr. 3082/2001 al T. ului C. pentru anularea contractului de concesiune a fost respinsă, contractul păstrându-și așadar valabilitatea, motiv pentru care, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 și 11 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, instanța a statuat în sensul că reclamantele nu pot obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelui teren, pe vechiul amplasament. Însă exact același lucru este solicitat de către reclamante și prin prezenta acțiune. Se solicită anularea aceluiași contract de concesiune și obligarea Comisiilor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care a făcut obiectul contactului de concesiune. Ori pentru ceea ce semnifică autoritatea de lucru judecat, mai sus expus, instanța constată că astfel de pretenții afirmate de către reclamante nu mai pot face obiectul unei judecăți, nici în privința reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1011 mp, și nici în privința valabilității contractului de concesiune, în privința căruia, de altfel, nici nu a fost stabilit un cadrul procesual adecvat, existența autorității verificându-se însă raportat la succesiunea celor două hotărâri judecătorești, așa cum s-a arătat mai sus.
În consecință, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în privința cererii având ca obiect anularea contractului de concesiune și reconstituire
În ceea ce privește suprafața de 0,58 ha, instanța a constatat că reclamanta H. F. a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru această suprafață (fila nr. 28), cerere formulată în nume propriu, iar prin titlul de proprietate nr. 27923/1567/_ eliberat de către C.
J. pentru S. D. de P. asupra T. C. în favoarea reclamantei H. F. pentru suprafața de 6094 mp situată pe teritoriul municipiului C. -N. (fila nr. 31). Despre această suprafață de teren, C. L. a arătat că a fost solicitată și a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul mai sus arătat. Instanța constată că reclamantele nu au fost în măsură să facă dovada nici a formulării unei alte cereri pentru suprafața solicitată, toate cererile formulate fiind arătate în acțiune, aflându-se la dosar, iar în baza acestora s-au emis titlurile de proprietate. C. L. atestând faptul că alte cereri nu au mai fost formulate (fila nr. 215). Totodată, instanța reține că reclamantele nu au fost în măsură nici să indice amplasamentul acestuia (fila nr. 143, 208), în acțiune arătând că se află în cartierul Zorilor în locul cu denumirea toponimică "La stâni";, în probațiune fiind depusă cartea funciară nr. 11683 care identifică terenul cu număr topografic 22259 în acea zonă. Ori, potrivit considerentelor din sentința civilă 14984/_, acțiune în cadrul căreia a fost efectuată expertiza de identificare a terenurilor din titlurile de proprietate mai sus arătate, se reține că terenurile care au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate prin titlurile arătate includ și acest număr topografic care a fost dezmembrat (partajat) în integralitate între reclamante.
Prin urmare, constatând că prin cererile de reconstituire aflate la dosar s-a solicitat o suprafață totală de teren de cca. 4 ha, în calitate de moștenitoare a defuncților Muncaciu, și o suprafață distinctă de 0,58 ha în mod separat de către reclamanta H. F., suprafață care, potrivit dosarelor de fond funciar și a înscrisurilor depuse în dovedirea dreptului de proprietate, apar ca fiind soluționate, instanța reține incidența în cauză a prevederilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere și, pentru aceste motive, va respinge cererea de reconstituire în privința acestei suprafețe de teren, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea S. ui Român, prin M. F., la plata despăgubirilor de 110.000 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru prejudiciul creat prin nerezonabilitatea termenului de reconstituire, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. Român, prin M. .
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin precizările din data de_ reclamanta a arătat că a chemat în judecată S. Român doar pentru opozabilitate, în contextul în care "Curtea Europeană a Drepturilor omului obligă S. Român la plata unor despăgubiri atunci când constată că în statele semnatare ale Convenției se produc încălcări repetate ..";, și, constatând că o astfel de cerere nu se circumscrie nici unei calități procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă, de la acest pârât nesolicitându-se nimic, chemarea sa în judecată neputând fi circumscrisă nici prevederilor art. 57 Cod de procedură civilă, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii ca atare a cererii formulate în contradictoriu cu acest pârât.
În ceea ce privește obligarea Comisie Locale la plata unor despăgubiri în cuantum de 100.000 euro și a Comisiei Județene la plata unor despăgubiri de
200.000 euro, respectiv obligarea acestor pârâți, în solidar, la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 110.000 euro, astfel cum cererea a fost precizată la termenul din data de_, instanța a reținut următoarele:
Cererea formulată de reclamante se întemeiază pe prevederile art. 998-999 Cod Civil, aplicabil prezentei cauze, potrivit căruia cel care a cauzat un prejudiciu este ținut la repararea integrală a acestuia. Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale se impune îndeplinirea mai multor condiții, precum existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate și culpa persoanei care a săvârșit fapta ilicită.
Fapta ilicită afirmată de către reclamante constă în nerezonabilitatea termenului de reconstituire a dreptului de proprietate și, drept consecință, privarea reclamantei de dreptul său de proprietate în privința celor două terenuri solicitate prin prezenta acțiune.
Față de cele mai sus arătate, instanța a constatat că această condiție, a faptei ilicite, nu se verifică în privința suprafeței de 0,58 ha solicitată, acțiunea de obligare a Comisiilor la reconstituirea dreptului de proprietate fiind respinsă, pentru motivele mai sus arătate, verificarea celorlalte condiții în antrenarea răspunderii civile delictuale fiind de prisos.
În ceea ce privește însă suprafața de 1011 mp, reclamanții afirmă și instanța reține că ceea ce se impută pârâtelor este faptul că în răstimpul de la formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate și până la emiterea titlurilor de proprietate terenul solicitat a făcut obiectul unui contract de concesiune, ceea ce a condus, așa cum s-a arătat și mai sus, la imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului pe același amplasament.
Cu toate acestea însă, instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, respectiv a condiției prejudiciului și a caracterului cert sub aspectul existenței și întinderii acestuia, toate acestea și prin raportare la condiția culpei, sens în care urmează a se constata și o culpă concurentă în persoana reclamantelor, cu consecințe pe planul raportului de cauzalitate.
Astfel, pe de-o parte, instanța constată că, pentru terenul care nu le-a putut fi restituit în natură, cei 1011 mp, Comisiile au recunoscut acestora dreptul la despăgubiri, sens în s-a admis propunerea Comisiei Locale pentru înscrierea reclamantelor pe anexa nr. 23, potrivit art. 10 din HG nr. 890/2005, iar în această privință reclamantele nu au probat ineficiența aplicării dispozițiilor legii reparatorii.
Pe de altă parte, instanța a observat considerentele sentinței civile nr. 960/C/_ și ale deciziei de recurs nr. 726/_, pronunțate în dosarul nr. 3082/2011, respectiv 4343/2011, în cadrul acțiunii prin care s-a solicitat anularea contractului de concesiune. Astfel, s-a reținut că, cu toate că terenul a fost preluat de către Cooperativa Agricolă de Producție, făcând astfel obiectul Legii nr. 18/1991, reclamantele, în loc să uzeze de procedura instituită de Legea nr. 18/1991 și să conteste faptul nerestituirii și a parcelei în discuție, acestea au recurs la o stratagemă prin care, cu largul concurs la notarului, au încercat să eludeze prevederile legii fondului funciar pentru a intra în posesia terenului, despre certificatul de moștenitor care include în masa succesorală și suprafața de 1011 mp arătându-se că a fost obținut prin fraudă, profitându-se că în cartea funciară Cooperativa Agricolă de Producție nu și-a înscris dreptul, reclamantele reușind astfel să obțină intabularea dreptului de proprietate pe numele lor (fila nr. 38). Cele arătate mai sus se confirmă și în prezenta cauză, faptul că reclamantele știau că acest teren fusese colectivizat, deci nu mai aparținea defunctului lor tată, era cunoscut de către acestea, întrucât acestea au formulat cerere de reconstituire și pentru acest teren, cerere care însă nu le-a fost admisă. Ori, atât demersul referitor la dezmembrarea terenurilor, pe cale de acțiune judecătorească, cât și eliberarea certificatului de certificatul de moștenitor au fost efectuate după emiterea titlului de proprietate, reclamantele obținând așadar, în mod nelegal, un mijloc de însezinare, în loc de despăgubiri, prin echivalent, pentru prejudiciul cauzat, însă la acea dată. Faptul că acest certificat de moștenitor și înscrierea în cartea funciară nu au fost încă anulate de către o
instanță de judecată nu prezintă relevanță față de cele mai sus arătate și, așadar, în nici un caz nu pot servi ca temei în susținerea prezentei acțiuni și al dreptului de proprietate.
În continuare, instanța a reținut totodată și procedura de reconstituire în vigoare în perioada 1991-1995 prevăzută de HG nr. 131/1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor și neuzitarea de căile de atac recunoscute persoanelor îndreptățite (prima "contestație"; asupra acestui aspect fiind făcută în anul 2001, cea formulată de I. A. vizând un alt aspect), precum și nerespectarea de către toate părțile litigante (reclamante și comisii) a prevederilor art. 12 din regulament referitoare la formularea cererii în calitate de moștenitori, cu consecințe în aplicarea prevederilor art. 21 din același act normativ, cum de altfel a arătat și pârâta Comisie L. și rezultă din actele de proprietate care atestă suprafața, depuse la dosar.
Astfel, trecând peste faptul că reclamanții s-au limitat la a afirma, în esență, doar termenul nerezonabil al reconstituirii dreptului lor de proprietate, fără a indica, în mod concret, faptele ilicite săvârșite de către cele două comisii, având în vedere cele mai sus arătate, precum și întregul context concret al cauzei, în care nu s-ar putea reține un termen de reconstituire de 20 ani, așa cum au arătat reclamantele, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii delictuale sub forma acordării de despăgubiri morale (de la data cunoașterii prejudiciului și a persoanei răspunzătoare trecând și o perioadă considerabilă de timp), motiv pentru care și acest capăt de cerere urmează a fi respins, ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței civile nr.25128/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ au declarat recurs reclamantele H. F. ,
S. V., T. R., Z. Aketa și I. A. .
În motive arată că, în totală contradicție cu soluția de pe portalul instanței de " admite în parte cererea"; acțiunea a fost integral respinsă, ceea ce constituie un motiv de casare, existând contradicție între cele două soluții.
În calitate de moștenitoare ale defunctului lor tată Muncaciu I. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1101 mp și o altă suprafață de 0,57 ha, cea din urmă aparținând reclamantei H. F. .. calitatea de moștenitoare au dovedit-o cu certificatul de moștenitor nr.99/_, act care nu a fost contestat până în prezent, astfel că neîntemeiat pârâtele au susținut că a fost obținut prin fraudă.
În mod greșit s-a reținut că există autoritate de lucru judecat, întrucât, pe de o parte sentința civilă nr.960/C/_ face referire exclusiv la cererea de anulare a contractului de concesiune, iar acea acțiune a fost respinsă pe excepția de netimbrare, neexistând astfel identitate de obiect și părți. Cu privire la invocarea excepției
Arată că sunt moștenitoarele defunctului Muncaciu I., a;a cum rezulta si din certificatul de moștenitor nr._ 99, fost pana in prezent contestat pe cale legala paratele mărginindu-se constant ca acest act ar fi fost obținut prin frauda, cu largul concurs al notarului.
S-a reținut în motivarea sentinței pe care au recurat-o, autoritate de lucru judecat, raportat la solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate a suprafeței de 1011 mp. Apreciază că se impune respingerea excepției, deoarece sentința civilă 960/C/_ face referire exclusiv la cererea de anulare a contractului de concesiune, iar pe de altă parte, acea fost respinsă pe excepția de netimbrare, fiind soluționată de secția T. ului Iași, neexistând în acest fel identitate de obiect, părți și nefiind înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, în sensul unei instanțe de același grad.
Cu privire la invocarea aceleiași excepții, conf.art. 1201 C.civ. în ceea ce privește suprafața de 1011 mp, sentința civilă 14860/2009 din dosarul civil nr. 15926/2007 nu a avut ca obiect de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren, întrucât acea acțiune a reprezentat plângerea împotriva hotărârii 890/2007, prin care li se propunea în locul eliberării titlului de proprietate și pentru acest teren trecerea pe anexa nr.23 și acordarea de despăgubiri motivat de faptul că terenul a fost concesionat de Consiliul local al municipiului C. -N. ,către R.A.T.U.C.
Referitor la suprafața de teren de 0,57 ha solicitată de reclamanta H. F.
, instanța în mod eronat a reținut că nu ar exista îndeplinirea condițiilor privind termenul rezonabil de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren și în consecință privarea de dreptul moștenit de la defunctul lor tată.
Acest teren nu a fost reconstituit din anul 1991 astfel că motivarea instanței că este inclus în suprafața totală este nefondată, făcând practic dovada susținerilor sale că nu s-a eliberat titlu de proprietate și pentru acest teren, conform registrul agricol
În ceea ce privește o eventuala "culpa concurentă"; greșit a apreciat prima instanță lipsa condițiilor răspunderii civile delictuale a celor două comisii de fond funciar, în condițiile în care au urmat procedura prevăzută de Legea nr.18/1991, iar cele două comisii care aveau doar un drept de conservare au procedat la o
nouă expropriere. În mod greșit s-a apreciat lipsa antrenării unei răspunderi civile delictuale a celor două comisii de fond funciar și existența acestei culpe concurente în condițiile în care au urmat întocmai procedura instituită de Legea 18/1991, și a celorlalte legi funciare.
Analizând recursul prin prisma probelor de la dosar și a motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia soluția din dosar nu corespunde cu soluția din Ecris, acest motiv este nefundat. S. ul Ecris indică ca și soluție: civil - fond-admite în parte - admite excepția lipsei calității procesuale, etc, urmând soluția propriu-zisă. Faptul că există o mențiune de admitere este legată de excepția soluționată deodată cu fondul, iar soluția care putea fi citită este identică cu cea din dosar.
Cu privire la suprafața de teren de 0,58 ha a cărei reconstituire a solicitat-o recurenta H. F., tribunalul apreciază că recursul este nefundat. Astfel în ceea ce privește această reclamantă există la dosarul cauzei o singură cerere formulată în nume propriu de reclamanta H. F., înregistrată sub nr.4617/_ prin care acesta solicită suprafața de 0,58ha teren arabil, suprafață cu care susține că s-a înscris în C.A.P. Pentru acest teren a fost emis însă titlul de proprietate nr.27923/1567/_ pentru suprafața de 6094 mp în favoarea reclamantei. Prin urmare, existând o singură cerere pentru această suprafața de 0,58 ha, pentru care a fost eliberat titlu, în mod corect a stabilit prima instanță că potrivit art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere. Adică nu există o altă cerere pentru o suprafață suplimentară și pe care comisia să nu o fi soluționat.
Neîntemeiat susține reclamanta H. că nu a fost eliberat titlu de proprietate, iar prima instanță nu a susținut că acest teren de 0,58 ha este inclus în suprafața de 4,7 ha pentru s-a emis un titlu comun în favoarea tuturor moștenitoarelor, ci un titlu exclusiv pentru H. F. pentru 6094 mp. Dacă acest teren nu ar fi corespuns ca amplasament cu cel solicitat reclamanta avea la îndemână alte căi, dar nici într-un caz obținerea suplimentară a unei suprafețe de 0,58 ha.
Sunt corecte reținerile primei instanțe potrivit cărora reclamantele au încercat să obțină terenul de 1101 mp eludând dispozițiile fondului funciar. Acest aspect reiese fără dubiu din acțiunea promovată de acestea de stabilire a masei succesorale după defunctul Muncaciu I., inclusiv terenul în litigiu, deși acestea știau că fusese cooperativizat. Acest proces s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.14984/1996 în dosar 9481/1996.Dacă s-ar fi urmat calea legală de la început, era posibil ca restituirea în natură să aibă loc anterior anului 1995 când terenul a fost concesionat.
Cu privire la Sentința civilă nr.960/C/2001 pronunțată de Tribunalul Cluj- Secția Comercială și de contencios Administrativ instanța a soluționat cauza pe fond și nu pe excepția de netimbrare, cum greșit susține recurentele. Astfel și în considerentele acestei sentințe instanța a reținut că deși terenul a fost preluat de
cap, făcând obiectul Legii nr.18/1991, reclamantele, în loc să conteste, urmând procedura instituită de Legea nr.18/1991 -faptul nerestituirii și a parcelei cu nr. top 22237/2, eventual să formuleze o acțiune judecătorească de obligare la eliberarea titlului de proprietate cu privire la acest teren, au încercat cu largul concurs al notarului, să eludeze dispozițiile legii fondului funciar pentru a intra în posesiei terenului.
Chiar dacă certificatul de moștenitor nr.99/_ eliberat de BNP Feurdean nu a fost anulat, acesta prezintă relevanță doar sub aspectul calității de moștenitoare a reclamantelor, întrucât cu privire la compunerea masei succesorale, așa cum au statuat și instanțele anterioare terenul nu putea face obiectul succesiunii atâta timp cât fusese cooperativizat. Cu privire la acesta era necesar a se urma procedura specială prevăzută de Legea nr.18/1991.
În fine, nu era necesar ca hotărârea să fie pronunțată de o instanță egală în grad respectiv tot de către judecătorie.
Cu privire la sentința civilă nr.14860/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._ în mod corect a statuat prima instanță că există autoritate de lucru judecat întrucât acel proces a vizat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1011 mp. Cu privire la acest teren s-a statuat irevocabil că nu poate fi restituit în natură. Ca urmare, odată stabilit acest lucru, reclamantele nu mai erau îndreptățite ca într-un proces ulterior să readucă în fața instanței, aceeași chestiune a restituirii în natură a aceluiași teren. Practic prin readucerea în discuție a aceluiași aspect se încearcă înlăturarea efectelor puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre rămasă irevocabilă.
În ceea ce privește despăgubirile, motivul de recurs este nefondat. Cu privire la terenul în suprafață de 0,57 ha solicitat de reclamanta H. F., șa cum am menționat anterior acesta a primit atâta teren cât a cerut, fără a putea dovedi că în prezent există vreo cerere formulată și nesoluționată. Pentru restul terenului, dreptul de proprietate și punerea în posesie s-a făcut într-un termen rezonabil.
Cu privire la suprafața de 1011 mp, trebuie menționat că prima oară când reclamatele au făcut vreun demers de reconstituire a dreptului de proprietate a fost depunerea unei notificări la Legea nr.10/2001. Cu acea ocazie, s-a constatat însă că terenul face obiectul fondului funciar și că, fiind concesionat la RATUC, nu poate fi restituit în natură, reclamantele fiind propuse în anexa pentru acordare de despăgubiri. Hotărârea nr.810/2007 a Comisiei Județene prin care aprobat propunerea comisiei locale de trecere în anexa 23 pentru acordarea de despăgubiri a rămas irevocabilă prin respingerea plângerii formulate de reclamante, plângere soluționată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ prin sentința civilă nr.14860/2009. În considerentele acestei sentințe s-a reținut că terenul în suprafață de 1011mp este ocupat de o platformă de circulație auto betonată, alee a blocului L25 din str. Lunii, garduri de panouri prefabricate și beton, gardul și zidul de sprijin din beton în limita sudică a acestuia.
Prin urmare, niciodată cu privire la aceste teren reclamantele nu au deținut o hotărâre de reconstituire pe vechiul amplasament sau pe un amplasament la schimb astfel că nu se poate vorbi de existența unui prejudiciu cert. Așa cum corect a reținut prima instanță, reclamantele au fost trecute în anexa nr.23, fiind propuse pentru acordarea de despăgubiri. Cu privire la aceste despăgubiri nu rezultă din actele dosarului că reclamantele au solicitat ulterior organelor abilitatea stabilirea și plata acestora. În consecință, neexistând prejudiciu, analiza celorlalte condiții de antrenare a răspunderii civile delictuale nu se mai impune a fi făcute, fiind necesar ca acestea să fei îndeplinite cumulativ.
În fine,legat de faptul că reclamantele sunt înscrise în cartea funciară și că dreptul lor nu a fost radiat, trebuie menționat că acea înscriere nu este opozabilă terților. Aceasta pentru că terenul fiind cooperativizat, trecerea terenului în proprietatea statului român, respectiv a CAP-ului s-a făcut de drept, fără a fi necesară înscrierea acesteia în cartea funciară. Procesul civil în care părțile și-au stabilit masa succesorală după tatăl lor nu a fost opozabil instituțiilor statului, statul român în calitate de proprietar la imobilului teren cu nr. top 22237/2 nu a fost parte în proces. Certificatul de moștenitor nu conferă drept de proprietate asupra imobilelor consemnate a face parte din masa succesorală, ci doar calitate de moștenitor după defunct.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că sentința atacată este temeinică și legală, astfel că va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de H. F., S. V., T.
R., Z. Ana și I. A. , împotriva Sentinței civile nr. 25128 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 21 August 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, Ana-SS |
Grefier, L. M. |
Red/Dact/SS 2ex._
J. fond.I. T.
| ← Decizia civilă nr. 612/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 43/9. Fond funciar → |
|---|
